NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR APROXIMATIV:
ASTRO-PARAFRAZÂNDU-L PE KIPLING, ÎMPOTRIVA TIMPULUI, STELE ȘI TRAGEDII WEB, SPLENDOAREA LUI HELIOS, COPERNICUS COLORAT, REPLICA SUDICĂ A LUI ORION, CONSTELAȚIILE TAURUS ȘI GEMINII, SOLSTIȚIUL DE VARĂ, UN ALT PREMIU ASTRONOMIC PRESTIGIOS, DIN NOU DESPRE AURORA BOREALĂ ÎN ROMÂNIA, ASTROMITOLOGIE CU PLEIADELE ȘI „DIALECTUL UMORASTROPOETICROMÂNESCIAN”, ASTROPOEZII DE CEI MAI CUNOSCUȚI ASTRONOMI PROFESIONIȘTI, ASTRO-FOTO-COLAJE CU PLANETE EXTERIOARE, TRANZITUL UNEI EXOPLANETE, ECLIPSE DE LUNĂ, SIRIUS ALTFEL, ZIUA ASTRONOMIEI ȘI GLOBAL STAR PARTY, O MEDUZĂ COSMICĂ, ÎNCEPUTURI ASTROPOETICE APRIGE LA INTERNATIONAL METEOR ORGANIZATION ȘI TRAIECTORII ALE ASTRONAUTULUI SAZARTINUS, UN HALOU LUNAR, CALEA LACTEE ÎN SUD, PRINTR-O NEBULOASĂ. AMINTIRI DE LA STARTUL PRIMULUI FESTIVAL DE COSMOPOEZIE DIN LUME, C/2022 E3 (ZTF), CEL MAI BUN TANDEM CREATOR DE ASTRO-HAIGA, COMETA LEONARD, OBSERVATOARE PARTICULARE, LA INSTITUTUL ASTRONOMIC, TELESCOAPE SPAȚIALE, 8 MARTIE CU PLANETE ȘI FLORI, CRITICĂ ASTROPOETICĂ DESPRE POEȚII ASTRONOMI ANTEBELICI GABRIEL DONNA ȘI ALEXANDRU ANESTIN, PĂMÂNTUL PESTE PATRU ELEFANȚI, ECHINOCȚIUL ȘI ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI LA SALONUL CULTURAL MIHAIL SEBASTIAN, EXTREMITĂȚI ASTRONOMICE ROMÂNEȘTI, O SUPERNOVĂ, EMOȚIE ÎN GALAXIA NOASTRĂ, BIOGRAFII DE ASTRONOMI VERSIFICATE DE ALȚI ASTRONOMI, CEASURI SOLARE, O POEZIE ASTRONAUTICĂ, CER FRUMOS PE TIMP DE ZI, ASTRO-CALEIDOSCOP, LUMINA ZODIACALĂ...

*

DACĂ ASTRONOMIA...
(ASTRO-PARAFRAZÂNDU-L PE KIPLING
CU OCAZIA LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2026
și o imagine mai veche cu președintele SARM, Valentin Grigore,
împreună cu un discipol)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Dacă poți iubi Soarele,
cu tot cu pete și protuberanțe,
vara pe caniculă și iarna pe ger...
Dacă norii îți pot părea
figuri din povești...
Dacă poți sesiza cu ușurință
parhelii, halouri și stâlpi solari...
Dacă furtunile nu te sperie,
ci te uimesc prin fulgerele lor...
Dacă eclipsele și ocultațiile
nu te întunecă,
ci te luminează...
Dacă după fiecare ploaie
speri să apară curcubeul...
Dacă opozițiile și conjuncțiile ți se pot părea
hohote exaltate ale luminii...
Dacă dezbați cu amicii tăi
nu doar actualități pământești,
ci și teorii astronomice...
Dacă te poți bucura de stele
atât în zone cu atmosferă curată,
cât și în orașe poluate...
Dacă lungile comete îți pot părea
zeități binefăcătoare
care ne lasă meteori sprinteni ca amintiri...
Dacă formațiunile de pe Lună îți pot părea
exemple de artă originală...
Dacă planetele noastre și minusculii asteroizi,
pe de o parte,
și nebuloasele, roiurile stelare și galaxiile,
pe de altă parte,
ți se par la fel de importante...
Dacă poți considera aparatul foto
drept fratele tău adoptiv...
Dacă telescopul pentru tine
este nu un simplu instrument,
ci al treilea ochi...
Dacă în codul tău de onoare este înscris
să-i ajuți, după posibilități,
pe toți cei care aspiră să devină
cetățeni ai Cosmosului,
fără să aștepți nicio răsplată...
Dacă astronomia este pentru tine
cea mai bună prietenă
și o celebrezi în fiecare zi
cel puțin cu un gest de prețuire...
Dacă poți vedea în formele de lumină cerească
litere ale unui alfabet superior...
Atunci ești cu adevărat
Astronom Liber sau Amator,
Dragă Omule Trecător!




Am publicat această astro-foto-poezie pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders (al cărei contor extern al vizualizărilor este nefuncțional) pe 30 Aprilie 2026 și am primit următorul răspuns de la editoarea americană Andee Sherwood:
„Dragă Andrei,
Eu cred că noua ta compoziție, <If Astronomy>, este cea mai bună piesă pe care ai scris-o vreodată.
Îți mulțumesc pentru că ai împărtășit-o cu mine și cu toți cei care urmăresc blogul de astropoezie.
Am fost obligată s-o citesc de mai multe ori pentru că m-am bucurat de cuvintele tale și de mesajul special pe care le-ai dăruit.
Poezia ta ar trebui împărtășită de fiecare astronom amator de pe glob.”

Apoi am citit-o în premieră pe 15 Mai 2026 la sesiunea de astronomie de la Simpozionul Cultural Național din Bârlad în Sala Univers a Muzeului Vasile Pârvan (admirabil împodobită de marele astronom local Ciprian Vîntdevară) - îi mulțumesc lui Cezar Leșanu de la Planetariul Suceava pentru poza aproape suprarealistă:




*

Exact acum 10 ani, în Iunie 2016, România câștiga World Rugby Nations Cup la București pe Stadionul Arcul de Triumf (între timp refăcut), întrecând Argentina XV, Namibia, Emerging Italia, Uruguay și Spania.
Am fost acolo și am comis o astro-haiga pe care am publicat-o pe website-ul vechi (acum arhivat) al Astronomers Without Borders.
O redau mai jos – întâi textul tradus în românește (au ieșit mai multe silabe decât originalul de 17):

Un moment de grație
e victoria împotriva timpului -
doar privește minunea!




*

STELE!
Astro-foto-poezie (sau cosmopoezie) de echipă:
Astrocatren-urare de Andrei Dorian Gheorghe;
Astrofotografie de Valentin Grigore (1.01.2025, lângă Târgoviște)

Ca vorbele din poveste:
Printre stele mult mai este!
Ca vorbele din roman:
Cer senin pe-ntregul an!




Iată-ne ajunși la al 10-lea număr al publicației noastre.
Însă în loc să ne bucurăm de acest jubileu, trebuie să ne declarăm afectați de noi „tragedii” web, aspect despre care am vorbit și în numărul pe Ianuarie.
Astfel, au dispărut în timp de pe Internet mai multe website-uri în care SARM a avut contribuții deosebite:
-Celebrul trust britanic de recenzii literare New Hope Internațional Review Online (condus de marele poet laureat Gerald England).
-Proiectele mondiale Dialogue among Civilizations through Poetry Readings 2001-2004 (cel mai mare proiect de poezie din toate timpurile, condus de americanul Larry Jaffe) și Poetry on the Peaks 2002 (condus de americanul Ram Devineni).
-Un alt proiect internațional special, Poets for Human Rights (condus de Larry Jaffe și Stazja Mc Fadyen), care totuși a revenit pe Facebook...
-A mai dispărut pentru public și Meteor Contemporary Poetry Project - 12 antologii pe care le-am coordonat în 2002-2008 pentru arhiva electronică a International Meteor Organization -, dar măcar acesta poate fi accesat dacă devii membru al listei interne a acestei organizații (plus că puteți vedea ce recenzii frumoase îi face AI-ul acestui proiect, mie nu mi-a venit să cred!).
Iar mai nou, am fost informați că, după ce website-ul Astronomers Without Borders 2010-2020 a fost arhivat (însă cu imensa greșeală de a nu fi cuprins ultimele luni, în care eu am publicat peste 100 de lucrări), același lucru se face și cu website-ul 2021-2026 al acestei organizații mondiale, care și-a schimbat sponsorul, trecând de la o celebră firmă de telescoape (Celestron) sub umbrela unui consorțiu universitar la fel de celebru (Associated Universities Inc.) și va deschide un website nou.
Nimeni nu știe însă, decamdată, dacă sau cât de greu vor fi accesibile aceste website-uri arhivate – vorbim totuși despre cei ce și-au asumat a fi, printre altele, tribuna nr.1 în astropoezia mondială.
(Suntem, evident, curioși cu privire la ce va urma și cum se vor înțelege astronomii liberi cu profesori universitari vestiți de la mari universități americane.
Pe mine personal nu mă încălzește cu nimic festivismul acestei mutări, vreau doar ca cele mult peste 1000 de lucrări pe care le-am publicat la AWB – inclusiv cele colective ale SARM – să fie vizibile pentru publicul larg!
Mă gândesc doar că în 2020 – în pandemie, când a trebuit să stau mai mult pe-acasă – am publicat acolo un serial de 454 de episoade, iar în 2021-2024 am publicat un alt serial, „Cosmic Multicultural Bucharest în the Pandemic”, de 462 de episoade!
Și ca să închei paranteza aceasta, pe 1 Mai 2026 am aruncat o ultimă privire pe un clasament Most Active la Community Home de la AstroArts din website-ul al doilea al AWB - din 2021-2026 - și am văzut că figuram pe locul întâi cu 10062 puncte, în timp ce al doilea clasat, un polonez - mai fusese și o americancă între mine și el, dar s-a retras - avea 3089 puncte.
Habar n-am pe ce criterii s-a făcut acest clasament, dar după opinia mea distanța trebuia să fie mult mai mare!)
De asemenea, prin 2022 am descoperit o pagină web care m-a surprins foarte plăcut, referitoare la website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends, pe care l-am inițiat și coordonat din 2002.
Se știe că trei dintre marile instituții ale lumii (toate americane), NASA (în astronomie și astronautică), Harvard University (în educație) și Smithsonian Institution (în cultură), au făcut corp comun pentru programul NASA / ADS, concretizat în cea mai mare bibliotecă electronică mondială cu articole de astronomie.
Acest program (care în general preia articole în limba engleză de un anumit standard din publicații academice din întreaga lume – mărturisesc din nou faptul că și eu am incluse în aceasta peste 30 de articole sau rezumate de articole, unele despre tradiții românești, dar majoritatea scrise împreună cu britanicul Alastair McBeath pe când era vicepreședinte al International Meteor Organization, pe care l-am secondat în Meteor Beliefs Project, cum și el m-a secondat în Meteor Contemporary Poetry Project, ambele desfășurate în cadrul IMO) a dedicat („de bunăvoie și nesilit de nimeni”) o pagină termenului „Cosmopoetry” (ceea ce în românește înseamnă Cosmopoezie).
Pe această pagină (pentru apariția căreia nici Valentin Grigore, nici eu nu am intervenit cu nimic, ci a fost concepută chiar de NASA, Harvard și Smithsonian) a fost consemnat termenul în sine încă din 2007, urmat de numele președintelui fondator al societății care l-a creat și îl girează, Valentin Grigore, și apoi (scris chiar în românește) de „Societatea astronomică română de meteori, Bucharest, România”.
După care, „Abstract” cu următorul text (pe care l-am tradus aici în limba română):
„Acest site de Internet acoperă un număr mare de subiecte de interes astronomic, dar scopul lui principal este să realizeze o relație poetică între Om și Cosmos.”
În continuare, apăreau adresa website-ului Cosmopoetry - SARM and Friends, câteva date tehnice și în final „Keywords” (cuvintele cheie, pe care le nu le mai traduc în română pentru că pot fi ușor înțelese de toată lumea): „ASTRONOMY; METEORS; ASTRONOMICAL FESTIVALS; POETRY; FOLKLORE; MYTHOLOGY”.
Ei bine, am căutat recent această pagină web și nu am mai găsit-o, poate din cauză că website-ul nostru nu a mai produs nimic în 2021-2025, acțiunile noastre de acest fel mutându-se pe website-ul Astronomers Without Borders.
(În schimb, am observat că a reapărut pe Internet o altă antologie de referință a SARM, Romanian Comet Contemporary Poetry - pe care o dădusem dispărută -, publicată în 2006 pe lista electronică internațională a iubitorilor de comete ca o culme pe această temă de creație.
De asemenea, website-ul american Astropoetica.com din 2003-2014, în care eu am fost singurul contribuitor la toate numerele și care include și subdomeniul SARM Golden Astropoetic Gallery - când americanii te iau drept model, ar trebui mai mult ca sigur să însemne o mare onoare pentru cultura țării tale, dar acest lucru nu a fost înțeles la noi - continuă să fie accesibil pe Internet tocmai pentru că editoarea Emily Gaskin a avut inspirația de a-l face găzduit de o universitate din Florida.)
Așa că acum ne vom răzbuna pe problemele din mediul online printr-un număr jubiliar (al 10-lea!) impetuos al publicației noastre, care nu va încheia, totuși, prima etapă a derulării sale - în care ne-am propus să-i etalăm, cu exemple concrete, principiile de bază și, ca societate națională de astronomie, să facem o prezentare (cu limite inerente) a mișcării astronomice românești... cât mai poetică!
Aceasta pentru că mai avem multe de adăugat în aceasta privință (SARM asumându-și să promoveze nu doar acțiunile proprii, ci și, pe cât posibil, realizările altora, precum și istoria întregii mișcări astronomice din patrie), iar un jubileu superior ca însemnătate pentru noi (ca iubitori ai cerului) va fi la numărul al 12-lea, când Pământul va incheia un prim tur complet în jurul Soarelui, purtând cu el și publicația noastră.
Prin urmare, ultimele trei numere din acest tur (10, 11 și 12) vor fi cele mai ample, dar nu lungimea contează (problema aceasta nu v-o puneți când cumpărați un roman celebru, nu-i așa?), ci conținutul (în care ne-am străduit ca fiecare capitol marcat de câte o steluță-asterisc să fie o atracție), iar în viitor vă veți putea întoarce oricând să studiați pe îndelete primele 12 numere, „iconice”, ale publicației nostre unicat.
Iar dacă vreți acum și ceva meteorologic despre cele mai strălucitoare stele de pe cerul nostru nordic (Sirius ca șef al Triunghiului de Iarnă, Acturus ca șef al Triunghiului de Primăvară, Vega ca șef al Triunghiului de Vară și speciala Capella)...

Sub Sirius te îmbraci gros,
Dar sub Arcturus, mai frumos,
Iar sub Vega iei umbrela
Mai rar decât sub Capella.
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Punctu-mi de vedere universal
Nu poate fi elocvent.
Sunt un simplu individ banal
Și-n jurul Soarelui, repetent.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Pentru că vom vorbi iar în curând despre drumul aparent al Soarelui pe cer, iată cum l-a prins președintele fondator al SARM acum un an.

HELIOS ÎN IUNIE 2025
Poem astrofotografic de Valentin Grigore
(1. Răsăritul solstițiului, 21-06-2025, Cuza Vodă;
2. Apus peste Atlantic, deasupra norilor, 22-06-2025, La Palma;
3. Soare turtit la apus, peste Atlantic, deasupra norilor, 22-06-2025, La Palma)







Iată și detalii solare spectaculoase din partea unui multiplu laureat internațional:

POVEȘTILE SOARELUI (4)
Astrofotografie de Gabriel Corban



*

Deși sufeream de platfus,
Am fugit spre Copernicus
Ca să-l pot certa răspicat:
-De ce m-ai descentralizat?
(Andrei Dorian Gheorghe)

Acum 530 de ani, după ce a studiat la Universitatea din Cracovia, Nicolaus Copernicus a plecat în Italia să studieze și la Universitatea din Bologna, unde, în urma unor împrejurări speciale, a început să cugete că nu Pământul este centrul Universului, ci Soarele.
Evident, Uniunea Astronomică Internațională i-a pus numele pe un crater lunar, prezentat mai jos într-o manieră artistică de un astronom de la Institutul de Științe Spațiale, mare astrofotograf și vechi colaborator al SARM.

CRATERUL COPERNICUS
Astrofotografie de Maximilian Teodorescu



*

În numărul pe Aprilie al publicației noastre am dedicat un capitol larg celei mai frumoase constelații, Orion.
Conform dreptului la replica însă, întrucât poziția acesteia se vede inversată în partea de sud a planetei, iată ce răspuns avem (de prin 2006!) din emisfera sudică (materialul fiind în engleză, începem cu textul tradus în românește):

ORION ÎN NOUA ZEELANDĂ
Astrohaiga de Dănuț Ionescu

Cer sudic straniu;
capul lui Orion e răsturnat,
nu al meu!



*

Întrucât numărul trecut al publicației noastre a fost dedicat eclipselor totale de Soare din 1999 și 2024, am rămas datori cu prezentarea unor lucruri ce trebuiau spuse în luna Mai, dar vom regla acest fapt acum.
În astrologia clasică, luna Mai aparține de Zodia Taurul (20 Aprilie – 20 Mai) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Taurus (adică a taurului alb mitologic în care s-a transformat Zeus pentru a o seduce pe prințesa Europa) în 13 Mai – 21 Iunie.
Iată un catren cu cele mai cunoscute elemente astrale din această zonă a cerului:

CONSTELAȚIA TAURUS (TAURUL)
De Andrei Dorian Gheorghe

Aldebaran, Hyadele,
M1 și Pleiadele...
În noaptea cea de după zi
E bine să te-oprești și-aci!

Tot în luna Mai 2026 a apărut Suplimentul 5 al publicației noastre, conținând „Capitolul V: Catrene avangardiste cu meteoroizi, meteori și meteoriți” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe, din care vom exemplifica o astfel de strofă:

Un astronom efemer
Vâna tot ce mișca-n cer.
Prietene, nu-i ușor
Să scalpezi un meteor!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Pentru a întări tema aceasta, l-am ales ca invitat special pe un tânăr piteștean (posesor al unei „all sky camera”), membru al grupării de Facebook creată de SARM și intitulată Meteor – Romania:

22:09:00 – 07.11.2024
Astro-foto-poezie de Emanuelo Andrei

Nu știi niciodată când prinzi un meteor!
(Culoare cu ochiul:
turcuoaz aprins,
coada portocalie ca de foc) -
Frumusețe!



Mergând mai departe, luna Iunie aparține în astrologia clasică de Zodia Gemenii (21 Mai – 20 Iunie) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde lucrurile se adaptează realist, Soarele trece aparent prin constelația Gemini (numită după fiii reginei Leda din Sparta) în 21 Iunie – 20 Iulie.
Iată o dedicație cu cele două stele principale de acolo:

CONSTELAȚIA GEMINI (GEMENII)
De Andrei Dorian Gheorghe

De vrei pozitivitate
În orice activitate,
Stelele Castor și Pollux
Te introduc direct în flux.

Tot luna Iunie înregistrează și cea mai lungă zi (și cea mai scurtă noapte) a unui an, și în acest sens reproduc un astro-haiku pe care l-am publicat inițial acum 30 de ani, în numărul de vară pe 1996 al revistei „Noi și Cerul” a SARM:

SOLSTIȚIUL DE VARĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Cea mai lungă zi.
Cineva reduce
robinetul luminii.

De asemenea, venim în plus cu o lucrare de echipă, publicată pe 23 Iunie 2021 de președintele SARM (întâi traducerea în românește) pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders:

SOLSTIȚIUL DE VARĂ
Astro-haiga de Valentin Grigore

Apusul solstițiului
împodobit c-o cruce.
S-aveți o vară frumoasă!



POST-SOLSTIȚIU
Astropoezie de Andrei Dorian Gheorghe

Știu, pemtru o vreme.
Helios își va reduce teritoriul de lumină,
dar noi vom continua să mergem în jurul lui,
sub Triunghiul de Vară
(Alpha Lyrae, Alpha Cygni și Alpha Aquilae),
depinzând de propriile noastre oscilații între
dragostea fugitivă a lui Zeus
pentru Leda
și dragostea disperată a lui Orfeu
pentru Euridice.

Totodată, a apărut acum și Suplimentul 6 al publicației „Noi și Cerul (literar)”, incluzând „Capitolul VI: Catrene avangardiste cu asteroizi” din aceeași lucrare („Astrocatrene avangardiste distractive”) de Andrei Dorian Gheorghe, din care voi reda o mostră:

-Asteroizi cu angoase,
De ce n-aveți gropi frumoase?
-Pentru că - mi-au zis ei brutal -
Ne doare în tipul spectral!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Simultan a apărut și Bonus 2, dedicat unui alt eveniment splendid și de neuitat, Jubileul de 10 ani ai Astroclubului SARM Gorj, organizat Marcel Jinca în Martie 2019 la Târgu Jiu și Bumbești Jiu, cu participare națională și observații telescopice la Coloana lui Brâncuși, în care astropoezia a fost la ea acasă.
Am ales pentru aici o imagine de la eveniment, cu Marcel Jinca și Valentin Grigore:



*

Maestrul secundelor dirijează
O partitură remarcabilă.
Pitică roșie, succesul,
Iar viața, stea variabilă.
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Noile astroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus”, Editura Polidor, 1997)

Am aflat cu bucurie că, recent, un membru prestigios al Astroclubului București, Cristian Suciu, a primit un premiu (de care toată România ar trebui să fie mândră) din partea American Association of Variable Star Observers pentru că a depășit „borna” de 50.000 de observații la stele variabile!
(Astroclubul București are, de fapt, o întreagă echipă performantă de variabiliști, condusă de reputatul profesor Daniel Berteșteanu, dintre care câțiva au fost premiați de AAVSO pentru peste 1.000 de observații la stele variabile.)
Iată diploma:



Și întrucât el este și un excelent astrofotograf (lucrări de-ale sale au fost expuse și la Târgoviște Astro-Space- Fest 2025), i-am ales trei imagini drept...

OBIECTE DE CER PROFUND
Poem fotografic de Cristian Suciu
(1. Roiul stelar al Pleiadelor;
2. Nebuloasa Cap de Delfin;
3. Galaxia Whirlpool)







Oricum, acolo se pot găsi nenumărate stele variabile (dacă aveți cumva drum prin aceste zone cerești).
Iar noi nu vom uita niciodată că în România prima serie de stele variabile a fost descoperită la complexul astronomic din Galați de Jan Ovidiu Tercu (susținut de echipa Astroclubului Călin Popovici, creat tot de el), iar unul dintre discipolii săi, Ciprian Vîntdevară, devenit între timp coordonatorul complexului astronomic din Bârlad, ne-a anunțat, cu prilejul ultimei sesiuni de astronomie a Simpozionului Cultural Național din acest oraș (14-16 Mai 2026, organizat de Muzeul Vasile Pârvan), că a ajuns la 88 de stele variabile pe care le-a descoperit acolo (cu ajutorul unui soft pe care l-a lucrat cu Alex Dumitriu)!



*

În Ianuarie 2026 aurora boreală (fenomen numit după zeița romană cu același nume, echivalată cu Eos la greci, soră a lui Helios-Soarele și a Selenei-Luna și mamă a vântului de nord Boreas) ne-a vizitat din nou țara, după cum veți vedea în mărturia următoare:

AURORA BOREALA ÎN ROMÂNIA
(19/20 ianuarie 2026)
Astro-foto-poezie observațională de Valentin Grigore



Noaptea trecută am avut din nou impresia
că țara noastră s-a mutat mai la nord cu câteva grade!
Un zvâc de furtună geomagnetică,
sosită puțin mai devreme față de ce era anticipat,
a generat ceva spectaculos și neobișnuit pentru România:
draperii de auroră boreală roșie
cu pulsații de auroră verde intens, vizibile cu ochiul liber.
Minute generoase cu draperii colorate în roșu pal,
un SAR (Stable Auroral Red) Arc și, printre toate,
a trecut un meteor.



*

Și dacă tot am început parțial acest număr cu puțină astromitologie greco-romană, să o facem în continuare ca lumea!

Pe malul mării-n țara miturilor cerești
Riști nu cu apă, ci cu stele să te stropești.
(Andrei Dorian Gheorghe)

CALEA LACTEE UNDEVA ÎN GRECIA
Astrofotografie de Nelu Rugan



Dar mai bine să mergem direct la sursa legendelor ce au dus la denumirile oficiale date constelațiilor nordice în 1928 de Uniunea Astronomică Internațională, un masiv montan pe care l-am pozat în 2013:

MUNTELE ASTRONOMIEI
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În zona Muntelui Olimp
Au lucrat (să iasă la timp)
La nomenclator, fârtații,
Pierzându-ne-n constelații.



*

În urna-n care stau grămadă nenumărate nestimate,
Pleiadele-s comoara-acestui etern, imens Rachid-Harun,
În care „Una mie şi una de nopţi” pot fi împerechiate
Mărgăritare şi mărgeane ca cele ce în cer s-adun.
(Gabriel Donna,
din „Binare și culori”, 1902)

Pleiadele au fost cele șapte fiice ale celui condamnat să țină cerul în spinare, titanul Atlas, și a nimfei oceanide Pleione.
Numele lor au fost date unui splendid roi de stele (de la peste 400 de ani lumină de noi) din constelația Taurus (oficial, este vorba despre roiul stelar deschis M45), mai precis celor șapte stele din el (care fiecare la rândul ei are propria denumire) vizibile cu ochiul liber (în realitate, au fost identificate acolo peste o mie de stele cu mijloacele moderne de azi).
Ele trebuie privite, deci, cu tot respectul, motiv pentru care, mai în glumă, mai în serios, voi reda un astroproverb în versuri din cartea mea „Nu tot ce zboară e cometă” (Editura Astromix, 2021):

Să nu pângăresti ceva sfânt
Căci te rade.
Să nu încerci să-ți faci harem
Cu Pleiade.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Cinci ani mai târziu, adică în Martie 2026, l-am provocat la un nou dialog de astrocatrene pe binecunoscutul poet pe care l-am ales și rugat să reprezinte lumea literară romanească în astfel de „turniruri” cu mine, pe terenul meu astropoetic.
Iată ce a ieșit:

PLEIADE
De Andrei Dorian Gheorghe

Nu departe de Aldebaran
Și de-al Hyadelor mare klan,
Poți vedea, pe lung sau chiar pe lat,
Că Taurul e diamantat.

CATRENUL UNUI SCEPTIC
De Constantin Kapitza

Nu știu Pleiadele cum sunt
Căci Universu-i foarte crunt.
Iar despre Taur, nici măcar.
Atlas ne ține în zadar!

PLEIADELE
Astrofotografie de Ovidiu Dascălu



Să le privim și altfel, cu denumirile mitologice exotice dintr-un mic tur internațional, și în acest sens voi recurge la „dialectul umorastropoeticromânescian” (pe care l-am inventat pentru descrețirea frunților în cartea mea „Cronici astronomice jubiliare...”, Editura Astromix, 2025).
Întâi ne vom întoarce pe la Pleiadele „originale” grecești (voi folosi denumiri latinizate)… Electra, Taygete, Asterope, Alcyone, Celaeno și Merope se simțeau ca niște interlope: ele-aflaseră că sora lor, Pleiada Maia, ar fi vrut să meargă-n weekend tocmai la Mamaia (a nu se confunda cu o civilizație precolumbiană – denumirea aceasta generică vine de la Cristofor Columb, nu de la Columbia! – și anume cu Maya, sau cu iluzia Maya din religia indiană, ori cu unele bunici din România cărora nepoții le spun „maia”)!
Să poposim și mai departe în timp, în antica Mesopotamie, la „Pleiadele akkadiene”… m-am înțeles bine cu țapu’ tocmai în roiul stelar Zappu!
Să trecem și pe la „Pleiadele indiene (hinduse)”… care din ele-i cea mai mare și care-o fi pitica - se-ntreba maharajahul privind stelele Krittica!
Și pe la Pleiadele din nomenclatura stelară maori (Noua Zeelandă, emisfera sudică, țara în care acestea sunt subiectul unei sărbători naționale)… am jucat rugby cu Micky sub stelele Matariki!
Iar pe la Pleiadele din Japonia, trebuie spus că denumirea acestora a fost preluată de telescopul național al acestei țări… mult mi-am înecat amaru’ între stelele Subaru!
În China însă am găsit un caz aparte, denumirea acestui roi stelar fiind împrumutată pe timpul propriei vieți de un celebru dictator de tristă amintire... măi, politică, tu n-ai loc de niciun fel în cer, reao, căci lumii mari îi plac doar... stelele reale „mao”!
Cred că ați prins deja schema, așa că voi continua mai succint cu alte „Pleiade zonale”:
-la britanici... când mă duc pe la arat, mă-ntâlnesc cu Remirath;
-la filipinezi... oare dacă vine Zorro, mai vedem pe Moroporo?;
-la baltici... seara după ce m-am ras, apărură Svetynas;
-la arabi... mi-a tot spus tanti Aglaia să le privesc pe-Al Thurayya;
-la thailandezi... mie-mi par ca șapte cai stelele Dao Luk Kai;
-la turci... dacă mă uit mult la Ulker, poate o să scap de ulcer;
-la azteci... nu poți găsi în miazăzi micile stele Tianquizttly;
-la israeliți... am văzut, stelele Khima nu ne schimbă prea mult clima;
-la unguri... le văd, dar n-am cum să le-apuc pe steluțele Fiastuk;
-la berberii nord-africani... în deșert nu-i niciun brad, dar pe cer e Cat Ahad;
-la ruși... privind la Semizvedie, nu riști să-ți iei o smetie;
-la persani... mă ajută să parvin... dragele stele Parvin;
-la amerindienii din Anzi... „nu te culca, măi, fiindcă apărem noi” - mi-au transmis stelele Qullqa într-un mod vioi;
-la aborigenii australieni... uimesc privirea, nu talpa, stelele Kungkarangkalpa...;
Și, de ce nu, o încercare cu „Pleiadele românești”… în cer, de lângă Vaslui, am văzut Cloșca cu Pui!
Iar aici, gândindu-mă la mai vechea teamă românească de a solicita recunoașteri superioare de la Occident pentru propriile valori (vai, să nu cumva să deranjăm Vestul... că nu ne mai dă ajutoare!), cred că merge și următorul astrocatren avangardist:

Nu știu dacă se cade
Să mă urc la Pleiade,
Așa că o să mă sui
Doar pân’ la Cloșca cu Pui.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Despre cum se traduc în românește aceste „Pleiade zonale” și ce reprezintă ele mitologic, vă las să căutați singuri (dacă vă interesează cu adevărat).
Eu acum mă gândesc la altceva și anume că Pleiadele pot juca roluri pe diferite scene cerești...
De curând, am scris un astrocatren ca o introducere pentru o imagine luată de președintele SARM:

Poți să nu vezi și să crezi,
Dar dacă ai multă carte
Nu-ți poți dori să nu vezi
Pleiadele... de pe Marte!
(Andrei Dorian Gheorghe)

MARTE ȘI PLEIADELE
(28-02-2021)
Astrofotografie de Valentin Grigore



Hai să continuăm să le privim cât mai poetic...

PLEIADELE ÎN TAURUS
Astro-foto-emoție de David Justin (elev,
Octombrie 2024, La Palma)

Sub cerul misterios al nopții,
Pleiadele,
cunoscute și sub numele de „Cele șapte surori”,
își dezvăluie frumusețea printre nori de praf interstelar.
Acest roi stelar, situat la aproximativ 440 de ani-lumină de Pământ,
este unul dintre cele mai recunoscute și fotografiate obiecte de pe cer.
Observând strălucirea acestor stele tinere,
mă simt conectat la vastitatea Universului și la magia sa veșnică.
Pleiadele reprezintă începutul și sfârșitul călătoriilor astronomice
pentru mulți dintre noi, amintindu-ne mereu
de frumusețea pură a Cosmosului.



PLEIADELE
Astro-foto-haiku de Gelu Claudiu Radu

Roi stelar deschis
cunoscut din vechi timpuri.
E Cloșca cu Pui.



Și din când în când se poate întâmpla și așa...

Jupiter nu-i sperietoare,
Iar Marte nu-i în escapade
Când se-apropie de Pleiade...
Ci ei sunt oaspeți de onoare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Dar președintele SARM explică mai bine:

PEISAJ DE VARĂ CU PLEIADE
(10-08-2024)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Spectacolul Perseidelor a fost total anul acesta,
chiar dacă, teoretic, perioada de maximum a fost în timpul zilei în România.
Zona cea mai atractivă pe cer spre dimineață a fost în constelația Taurus,
unde, în afară de frumoasele Pleiade (Cloșca cu pui sau Cele 7 Surori)
și extinsele Hyade, cu strălucirea galben-portocalie a stelei Aldebaran,
și-au dat întâlnire 3 planete:
Uranus, nu departe de Pleiade,
iar lângă Hyade,
strălucitoarea Jupiter și frumos-colorata Marte.
Sigur că nu se putea ca, în acest tablou minunat de aștri,
să nu intre și meteori Perseide.
Și nu unul, ci chiar doi în doar 10 secunde de expunere!
Și bonus, sus în centru-stânga se zărește în culoare roșie
Nebuloasa California.



Sau se poate întâmpla așa...

Iată, Luna ocultând Pleiade...
O fată frumoasă nu se cade
Să le ascundă pe altele la fel.
Dar e un moft scurt. Vai de el!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Aici avem două exemplificari foto:
-una realizată cu telefonul mobil de către expertul național în astfel de astrofotografii (președinte al Asociației Ucenicul Astronom și membru în conducerea SARM);
-cealaltă realizată de un tânăr astrofotograf eminent, asociat al Planetariului Baia Mare.

OCULTAȚIA LUNĂ-PLEIADE
(20 Ianuarie 2024)
Astrofotografie de Cosmin Sorin Micloș



OCULTAȚIA LUNĂ-PLEIADE
(23 Iunie 2025)
Astro-foto-colaj de Eduard Andrei Mociran



Dar se mai poate și așa...
În numărul de vară pe 1996 al revistei SARM „Noi și Cerul” (acum 30 de ani, deci) am publicat următoarea astropoezie în spirit de haiku:

VENUS PRINTRE PLEIADE
De Andrei Dorian Gheorghe

Cea mai frumoasă planetă,
regina efemeră
a celui mai frumos roi de stele!

Acum aproape un deceniu însă președintele SARM a realizat o lucrare și mai complexă pe această temă:

APRILIE 2017
Astro-foto-haiku de Valentin Grigore

Ceremonie-n cer:
Venus încoronată
de Pleiade!



Și dacă am vorbit mai sus despre abilitățile președintelui Asociației Ucenicul Astronom, închei capitolașul cu un catren pe care i l-am dedicat în 2024.
(Dacă nu pot descoperi asteroizi ca să le dau nume românești, așa cum fac dr. Ovidu Vaduvescu și echipa EURONEAR, măcar pot să scriu astrocatrene-dedicații pentru astronomii români deosebiți).

LUI COSMIN SORIN MICLOȘ,
MAESTRUL ÎN ASTROFOTOGRAFIA CU TELEFONUL MOBIL
De Andrei Dorian Gheorghe

Poate acum sunt doar un moș
Ce privește viața cu dor,
Pe când Cosmin Sorin Micloș
Telefonează stelelor!

PLEIADELE
Astrofotografie de Cosmin Sorin Micloș



*

Vă puteți imagina că astronomii profesioniști români cei mai cunoscuți de astăzi, Ovidiu Văduvescu (conducător, din Insulele Canare, al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, o echipă strălucită în care s-au afirmat Lucian Hudin, Lucian Curelaru, Vlad Tudor, Matei Conovici, Dan Vidican, Costel Oprișeanu, Marcel Popescu și alții), Adrian Șonka (coordonator al Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București) și Mirel Bîrlan (directorul Institutului Astronomic al Academiei Române) au scris la viața lor și astropoezii cu un farmec deosebit?
Venim și cu exemple, cu mențiunea că fiecare lucrare va fi urmată de câte o fotografie cu autorul: primul la Isaac Newton Telescope din La Palma, al doilea la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din Bucuresti și al treilea la Observatorul din Paris.
Primul a recitat, chiar la prima ediție a Festivalului Național de Cosmopoezie (de la manifestarea „Perseide 1996” a SARM) o poezie de dragoste, acompaniindu-se la chitară.

AMINTIRI
(variantă scurtă astro)
De Ovidiu Văduvescu

Eu, cu vocea tremurândă,
Tot vorbindu-ți despre stele,
Te-am cuprins de după umeri
Să te-nvăț ca să le numeri
Și te-am dus, grăbit, la ele.

Mai târziu, am pus pe fugă
Ploaia rece dintre nori
Și ți-am dăruit, se pare,
Cu simțire și candoare,
Un buchet de meteori.



Cel de-al doilea mi-a spus, pe când era secretar general al SARM pe la începutul anilor 2000, un astro-haiku chiar la observatorul municipal bucureștean.

METEOR
De Adrian Bruno Șonka

O lumină albă
cade din cer. A avut
minus unu.



Iar cel de-al treilea ne-a trimis o creație pentru superproiectul Cosmopoetry Internationals din 2017 (de pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends):

ASTROPOEZIE ÎNTR-UN VERS
De Mirel Bîrlan

O umbră în Univers caută genitoarea rază de lumină.



*

Este rândul unor colaje foarte spectaculoase cu planetele exterioare...

Ne traversează nopțile pe cer
Și se numește, semeț, Jupiter.
Domină înaltul ca un rebel
Căci te sufoci și te îneci în el.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Cea mai mare planetă din Sistemul Solar, gigantul gazos Jupiter (a cărui densitate nu ne poate susține greutatea), ne este relevată mai jos printr-un alt colaj (realizat cu vreo 15 ani în urmă) de către un astronom amator brașovean foarte pasionat, care a colaborat intens cu SARM, apoi și-a făcut un observator particular, a creat un proiect național pentru observarea stelelor duble și a devenit un om de bază al echipei proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR (condus din Insulele Canare, cum am spus și mai sus, de dr. Ovidiu Văduvescu).

JUPITER
Astro-foto-colaj de Lucian Curelaru



Într-o viață, mai niciodată
Nu ne dispar stelele,
Dar mândrul Saturn, câteodată,
Și-ascunde inelele.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Am trecut printr-o perioadă în care, pentru mai multe luni, nu prea am putut vedea inelele lui Saturn datorită schimbării poziției acestora.
Ultima evoluție pe ani a acestui fenomen periodic ne-a fost arătată, în mod strălucitor, de Balint-Forro Eugen (sau Eugen Balint), un astrofotograf admirabil de la Astroclubul Galaxis din Arad, colaborator energic al portalului AstroInfo (administrat de Sorin Hotea – Astroclubul SARM Sighet).

SATURN 2020-2025
Astro-foto-colaj de Balint-Forro Eugen



Știm oare că fiecare oră
Face parte, cosmic, dintr-o horă?
Noi jucăm hore în bătătură
Când planetele mai fac o tură.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează un alt colaj splendid, realizat de un expert în fotografierea planetelor, lucrare premiată la ultimul Concurs Național de Astrofotografie (organizat de Valentin Grigore și SARM în 2015).

PLANETELE EXTERIOARE VIZIBILE CU OCHIUL LIBER
(MARTE, JUPITER, SATURN)
Astro-foto-colaj de Constantin Sprianu



Dar să mai încercăm și altceva.
Pe 9 Martie 2024 am publicat pe website-ul Astronomers Without Borders următoarea combinată distractivă, pe care acum o vom însoți în mod suplimetar cu o lucrare (de prin jurul anului 2000) de-a fondatorului astroartei digitale din România, cu cea mai spectaculoasă planetă.

UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU ALEX VIZITIU

De astă dată este vorba despre o glumă astropoetică, pe care am realizat-o cu un IT-ist iubitor de astronomie.

OPERAȚIUNE ANTI-POLUARE
De Alex Vizitiu

Pe Saturn ca să-l privești
trebuie doar să-l găsești.
Cum poți face-așa ceva?
Iată cum vom proceda:
Te urci repede-n mașină,
te asiguri c-ai benzină,
alergi tare pe șosea
(nu ziua, ci doar noaptea)
și-ntr-o oră și ceva
cu Saturn vei conversa!

O PROBLEMĂ CU SATELIȚI
De Andrei Dorian Gheorghe

Dacă discuți prea mult cu Saturn,
te remarcă sateliții lui:
Hyperion se ceartă cu Iapetus,
Rhea se iartă cu Enceladus
și toți se tem de Titan
că e cel mai huțupan…
Și-astfel, acolo și-aici, tu
riști să-ntârzii la serviciu.

MISTERIOSUL SATURN
Artwork de Calin Niculae



Alex Vizitiu îmi trimisese câteva texte simpatice în ultima vreme, între care și o secvență constelată mucalită: „În pădure la Siriu,/ Lângă-un iepure șasiu,/ Măreț cal apare-ndată/ În frunte cu o săgeată./ Mai la deal un vânător/ Flutură al lui mosor/ Spre-un taur ce-n coarne are/ Omul cu capra-n spinare.”
Tot el s-a arătat, ca orice om normal, surprins că Bucureștiul este singura capitală din Europa care nu are un planetariu, tocmai pentru că „un planetariu pare cea mai simplă unealtă astronomică pentru public”.
„De fapt, un planetariu este mai degrabă o uneltire planetară împotriva mamuților” - i-am răspuns eu în mod alegoric.
„O uneltire împotriva <maimuților>!” - m-a corectat el.
Să vedem și care a fost reacția editoarei Andee Sherwood la acest dialog, pe care i l-am trimis la sfârșitul unei perioade în care am suferit de o răceală teribilă:
„Mă bucur că te simți mai bine azi!
Mă îndoiesc că omenirea va găsi vreodată un remediu rapid pentru virușii de bază, dar cine știe, poate asta se va întâmpla într-o zi.
Vă mulțumesc foarte mult pentru împărtășirea celor două poezii care sunt acum postate pentru ca toată lumea să se bucure.
Mi-a plăcut cea a lui Alex despre condusul pentru a vedea planeta Saturn.
Aceasta a fost o piesă bună spre a promova nevoia de mai multe eforturi pentru a lupta împotriva poluării luminoase.
Mi-a plăcut și replica ta despre lunile lui Saturn.
Îmi place când <personalizezi> obiectele de pe cer.
Cititorii învață din aceste poezii jucăușe și sperăm că vor să afle mai multe.
Bravo, Andrei, bravo!”

Să venim și ceva mai aproape printr-o superbă simulare recentă:

PLANETARIUL BAIA MARE PE MARTE
sau
BAIES MARES PLANETARIUM ON MARS COLONY -
OASIS SECTOR 3
Astro-compoziție a echipei... Planetariului Baia Mare!

Planetariul Baia Mare era în 1969 primul planetariu public din R O M Â N I A.
Sistemul de proiecție optomecanic al planetariului poate simula bolta cerească înstelată așa cum se vede din orice punct de pe Terra în oricare reper temporal.
Sistemul digital ne permite să zburăm în spațiu, oricât de departe dorim.
Deci putem schimba substanțial perspectiva de observator.
Dar cum ar fi să proiectăm o locație virtuală, în viitor a Planetariului din Baia Mare?
Cum ar arăta și cum ar fi planetariul nostru pe planeta MARTE?
Viitoarele colonii pe planeta roșie vor avea cu siguranță nevoie de un planetariu pentru petrecerea timpului liber și experiențe inegalabile.
Ne-am gândit să ne oferim ajutorul în această privință.



Și, de ce nu, haideți să încheiem cu cea mai mare planetă interioară (și cea mai frumoasă văzută de departe, dar extrem de neprietenoasă de aproape).
Și o vom face prin ceva mai de ultimă oră.
Pe 16 Mai 2026 l-am rugat pe marele descoperitor de corpuri cerești, Ciprian Vîntdevară, aflat în sala observatorului pe care îl conduce la Bârlad, să țină în mâini planeta Venus – de fapt o minge uriașă care o imita și cu care cred că nu s-ar fi descurcat nici Hagi, nici Messi.
Iată ce a ieșit:

VENUS
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Luceafărul, un demon frumos de care
Miss Cătălina era-ndrăgostită tare,
E-n fapt a doua planetă de la Soare
Și pentru-orice astronom, demnă de-adorare.



*

Dacă, vai de noi, se va-ngrășa cândva mândrul Soare,
Să m-așteptați, exoplanetelor tuburătoare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Iată ce s-a întâmplat acum 10 ani (avem face, deci, cu un nou jubileu), o premieră în România, descrisă de autorul ei:

În dimineața zilei de 3 aprilie 2016, la Observatorul Astronomic Galați a fost observat tranzitul exoplanetei TrES-3 b.
Aceasta are masa de 2 ori mai mare decât a planetei Jupiter și diametrul de 1,3 ori mai mare decât a gigantului sistemului nostru solar.
Pe această planetă anul durează 1,3 zile terestre, fiind în categoria planetelor extrasolare “Hot Jupiters”.
(Jan Ovidiu Tercu, coordonator)



Prin urmare, încă un motiv de susținere a rezolvării urgente a reluării activităților normale ale observatorului astronomic din Galați și ale proiectului său Astroclubul Călin Popovici (care nu a dat doar descoperitori de stele variabile, ci a colaborat și cu entuziaștii rachetomodeliști Aurel Chirilă și Florin Mingireanu – acesta din urmă a lucrat la NASA și ROSA), grav avariate de actualul manager!
Și încă un fapt consternant de dată mai recentă: din cauza acestei situații, coordonatorul complexului astronomic gălățean, Jean Ovidiu Tercu, nu a putut solicita participarea la importantul simpozion cultural anual de la Bârlad, unde făcuse de mai mulți ani oficiul de chairman al sesiunii de astronomie!
Prin urmare, s-a arătat încă odată că situația critică a observatorului astronomic din Galați a devenit o problemă a întregii mișcări astronomice naționale și cred că managerului cu pricina (pentru care cel mai simplu ar fi să lase lucrurile în astronomie să funcționeze normal, nicidecum să le încurce în continuare) i s-ar potrivi din plin următorul astroproverb în versuri:

Ca și cu o magică baghetă,
S-a mai găsit o exoplanetă,
Iar eu, pentru-a scăpa de supliciu,
Poate-mi găsesc un exoserviciu!
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Nu tot ce zboară e cometă”, Astromix, 2021)

*

Recurgem acum la „galeria cosmopoetică de aur” a SARM, scoțând la vedere o lucrare a celui mai talentat „produs” al taberelor „Perseide”, primul laureat cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie, fost vicepreședinte tehnic al SARM, observator de meteori inclus în Baza de Date a International Meteor Organization, multiplu laureat național pentru arte astronomice și... la bază profesor și jurist.
Am publicat inițial astropoezia de mai jos pe la începutul anilor 2000 în rubrica mea „sporadicastroumanism” (Nr.68) de pe lista electronică astronomică națională SARM(news), iar aceasta a devenit cosmopoezie (autorul i-a adaugat și un desen artistic) în superproiectul internațional în limba engleză Moon and Fellows din 2007 de pe Cosmopoetry – SARM and Friends, lucrarea fiind dedicată unei eclipse de Lună ca o combinație între astromitologie și tehnologie contemporană, certificând cumva începuturile astrofotografiei digitale (și) în România.

DEDICAȚIE ECLIPSEI CE VA SĂ VIE
„Astro-art-poem” de Dan Mitruț

Pe balaurul Liliput
eclipsa de Lună l-a prins la păscut

Și-a luat apoi telescopul asistat de aparat digital
iar de atâția mega-biți
l-au internat la urgențe-n spital

În convalescență a trimis un e-mail la o altă adresă
de balaur, posibilă…

„Fraților, nici eclipsa de Lună
nu mai e comestibilă!”



Să vedem și cum a arătat ultima eclipsă de Lună la antipozi ca primă parte a unui dialog astrofotografic inter-emisfere:

ECLIPSĂ DE LUNĂ ÎN EMISFERA SUDICĂ
(3 Martie 2026, Noua Zeelandă)
Astro-foto-colaj de Dănuț Ionescu



Și replica nordică:

RĂSĂRITUL LUNII PLINE LA TÂGOVIȘTE ÎN 3 MARTIE 2026
(cu văcuțe, la 3,5 ore după terminarea eclipsei de Lună vizibilă pe alte tărâmuri)
Astrofotografie de Valentin Grigore



Și dacă tot a fost vorba despre eclipse de Lună, mă bag și eu cu o jonglerie astropoetică de tip „letrist”.
Dar mai întâi voi arăta, printr-o astrofotografie pe care am făcut-o pe 1 Aprilie 2026 (prima zi din ediția acestui an a Lunii Mondiale a Astronomiei), că Luna poate fi nu doar eclipsată, ci și... halouată!



Amintesc în continuare că Andre Louis Danjon a fost un astronom francez care a creat o scară în cinci trepte de apreciere a luminozității aparente a satelitului Pământului atunci când este în eclipsă.
Am publicat inițial, așadar, astropoezia de mai jos pe 28 Iunie 2023 în engleză pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders – al cărei contor extern de vizualizări, repet asta mereu cu nedumerire, este nefuncțional.

MAI MULT DECÂT O SCARĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Cândva, dorind s-o cuceresc pe Selene,
am întrebat-o pe durata
unei eclipse totale de Lună:
-Tu pe ce treaptă te afli acum
pe scara lui Danjon?

Dar ea mi-a răspuns
tot printr-o întrebare:
-Tu pe ce treaptă te afli
pe scara lui Don Juan?

Reacția editoarei americane Andee Sherwood a fost:
„<More Than A Scale> a fost postată în blog.
Tu mă surprinzi întotdeauna cu ideile tale creative și trebuie să spun cât de uimită am fost cu aceea de a <compara> scările din poezia ta.
De unde vii în lume cu aceste idei?
Ce idee măreață, Andrei!”

*

Privea în pacea nopţei făptura-i transportată
O perlă uriaşă în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră-mpărăţie
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
(Alexandru Anestin,
revista „Orion”, 1907)

Să vedem ce putem adăuga la un secol și ceva după versurile fratelui legendarului popularizator de astronomie Victor Anestin.

Prin Galaxie, cu drag te puteai uita
Prin telescop, cum o ajuta
O soră bună, Sirius A,
Pe pitica Sirius B, cu păr de nea,
Să treacă-n siguranță strada...
(Andrei Dorian Gheorghe)

SIRIUS CU FAIMOSUL COMPONENT SIRIUS B
Astrofotografie de Maximilian Teodorescu



Cea mai strălucitoare stea de pe cer, Sirius din Canis Major (prinsă în imaginea de mai sus în Martie 2017 de un mare astrofotograf român), își datorează postura aceasta faptului că este foarte aproape de Pământ (8,6 ani lumină).
În realitate, avem de a face cu o binară compusă din stelele Sirius A, o banală stea de secvență principală (ca și Soarele, dar mai masivă de 2 ori și mai luminoasă de 25 de ori, fiind surclasată de multe alte stele), aflată în centrul imaginii de mai sus, și Sirius B, o sărmană pitică albă, indicată special puțin în stânga în aceeași imagine.
Dar ce contează când noi o vedem pe cerul nostru atât de mare și frumoasă!
Veteranul astropoeziei mondiale, profesor matematician și lider al Salonului Cultural Mihail Sebastian din București, a cântat-o în 2007 printr-o specie poetică dificilă:

SIRIUS
Acrostih de Zigmund Tauberg

Stea de mare strălucire
Iar la orizont apare,
Risipind în nopți de toamnă
Ispitiri care îndeamnă,
Uneori, întreaga fire
Spre iubire și visare.

Iar denumirea ei a fost preluată de cea mai activă asociație astronomică în mediul școlar (și nu numai) din România (creată în 2001 la Bârlad de un alt profesor matematician, Ioan Adam), care astfel împlinește anul acesta vârsta jubiliară de 25 de ani, prilej pentru noi de a-i ura toate cele bune.
În Septembrie 2021 am avut onoarea de a fi prezent la Jubileul de 20 de ani ai acestei asociații (unde, printre altele, am recitat și astropoezii), după care, pe 5 Noiembrie 2021 am publicat un amplu material foto-poetic, dedicat evenimentului, pe website-ul Astronomers Without Borders.
Redau mai jos în jos în românește o variantă scurtă a respectivului material (în prima imagine apar președintele SARM, Valentin Grigore, și președintele AAS, Ioan Adam).

CELEBRÂND JUBILEUL ASOCIAȚIEI ASTRONOMICE SIRIUS
Astro-foto-poem de Andrei Dorian Gheorghe

O, frumos jubileu
al Asociației Astronomice Sirius
în orașul cultural Bârlad
(fostă Capitală pentru Terra Berladensis
în Evul Mediu),
privit de Soare, Jupiter și Luna încoronată!









A fost atât de frumos,
încât la puțin după ce am revenit acasă
în București,
cbiar steaua Sirius mi-a apărut lângă balcon
ca un ecou!



*

Se-ncununează în mod astral
Cu-aure ale prieteniei
Cei care sărbătoresc anual
Ziua (sacră a) Astronomiei!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Dacă în numărul pe Aprilie 2026 am vorbit pe larg despre Luna Mondială a Astronomiei, acum vom vorbi pe scurt despre Ziua Astronomiei.
Aceasta a fost creată în 1973 în Carolina de Nord, a fost apoi preluată de Liga Astronomică din SUA, a devenit internațională și se celebrează la date variabile (în funcție de fazele Luni) prin acțiuni publice de două ori pe an, primăvara (cu mare entuziasm) și toamna (mult mai discret).
În România, Ziua Astronomiei a fost celebrată prima dată în anii 1990 la Arad de Astroclubul Galaxis (condus de Mircea Pteancu), după care SARM, punându-și filialele în mișcare, a început să o celebreze la nivel național în anii 2000.
Am ales mai jos patru imagini de la astfel de evenimente organizate în trecut de SARM:
1. „Coadă la telescop”, Ziua Astronomiei în Parcul Cișmigiu la București în 2007, foto de Mihai Curtașu;
2. „Dans pentru Ziua Astronomiei” la Târgoviște în 2010, foto de Valentin Grigore;
3. Afiș pentru Ziua Astronomiei în 2010 la Bumbești Jiu, imagine de la Astroclubul SARM Gorj (condus de Marcel Jinca);
4. Afiș pentru Ziua Astronomiei (ediția de toamnă) în 2023, imagine de la Astroclubul SARM Sighet (condus de Sorin Hotea).









Am mai selectat și o lucrare pitorească de la președintele Astroclubului Quasar, care acum trei ani și-a activat telescopul uriaș:

ASTRONOMY DAY LA BISTRIȚA
(Aprilie 2023)
Astro-foto-emoție de Raul Truța

A fost o seară frumoasă, deși cerul a fost mai mult acoperit.
Au venit mai mulți oameni decât mă așteptam.
Am scos la observații „Micuțul”... de 600 mm!



În ce privește ediția din 25 Aprilie 2026, se cuvin felicitări pentru: Asociația astROmania (pentru că a organizat manifestări publice la București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca și lângă Timișoara, amintind de entuziasmul de tinerețe al SARM, care a „gestionat” 45 de evenimente în programul 100 de Ore de Astronomie din Anul Internațional al Astronomiei 2009 și a organizat de fiecare dată peste 30 de evenimente în Luna Mondială a Astronomiei din 2010 și 2011, inclusiv într-un centru de persoane cu dizabilitați și pentru deținuții dintr-o închisoare de maximă securitate – altfel spus, Valentin Grigore a ajuns să popularizeze astronomia chiar și acolo!), Astroclubului București și revistei „Știință și Tehnică” (care au organizat un eveniment atractiv în Parcul Crângași), precum și entităților astronomice din provincie – amintim Asociația Astronomică Sirius, Planetariul Baia Mare, Astroclubul Iași, Planetariul Brașov, complexul astronomic din Bârlad...
Dar acum a existat și un element pitoresc: Astronomy Day, organizată de Astronomical League, s-a suprapus cu Global Star Party, organizat de Astronomers Without Borders în cadrul Global Astronomy Month.
Iar aici nu a fost vorba despre rivalitate, cum poate au crezut unii, ci despre atragerea unui public cât mai larg, AWB și AL având un parteneriat solid.
În aceste condiții, Valentin Grigore a găsit o soluție care să le impace pe amândouă, creând genericul „Global Star Party în Luna Mondială a Astronomiei, de Ziua Internațională a Astronomiei” pentru principalul eveniment al SARM, pe care l-a organizat în piața centrală din Târgoviște (într-o manieră similară a procedat și Cosmin Sorin Micloș, liderul Asociației Ucenicul Astronom, în inima Transilvaniei), de unde a realizat transmisii online pentru Astronomers Without Borders.
Iată logo-ul aferent creat de Valentin Grigore:



Desigur, contează cum pui problema la astfel de evenimente, dar cel mai mult contează să existe cât mai multe și câtă astronomie de calitate oferi publicului larg – în acest sens (și nu e pentru prima dată!), Valentin Grigore a convins Primăria Târgoviște să stingă luminile pe platoul Pieței Tricolorul, astfel încât oamenii s-au putut bucura mult mai semnificativ de cerul înstelat chiar în centrul orașului!
Cât despre Cosmin Sorin Micloș (membru în conducerea SARM) și asociația sa, redăm o imagine introductivă realizată la evenimentul pe care l-a condus la Cristuru Secuiesc...



... precum și un text emoționant pe care el l-a compus apoi la Sighișoara în fața statuii unui mare pionier al astronauticii mondiale...

Sub privirea vizionară a lui Hermann Oberth, chiar aici în Sighișoara, celebrăm pe 25 aprilie – Ziua Astronomiei din cadrul Global Astronomy Month 2026.
Un loc simbolic pentru a ne aminti că visul de a ajunge la stele nu aparține doar trecutului, ci continuă prin fiecare dintre noi.
De la ideile îndrăznețe ale lui Oberth, la pașii reali ai omenirii în spațiu, cerul rămâne o punte între oameni, știință și speranță.
Astăzi privim spre același cer, uniți de aceeași curiozitate…
(Cosmin Sorin Micloș)

S-au întâmplat atunci, desigur, multe lucruri foarte frumoase, asupra cărora vom reveni în viitor.
SARM a mai încercat să puncteze și în planul creației, publicând în aceeași zi prin subsemnatul două astro-haiku-uri pe website-ul AWB pentru fiecare din cele două sărbători astronomice, care vor reveni la celebrări separate pe viitor.
Le redau mai jos traduse în românește (evident, au ieșit mai multe silabe decât în original):

ASTRONOMY DAY

O-ntreagă zi când
te poți înrola în
armata astrală a păcii
(Andrei Dorian Gheorghe)

GLOBAL STAR PARTY

O zi când oameni și stele
petrec ore fericite
pe Pământ
(Andrei Dorian Gheorghe)

Americanca Andee Sherwood, editoare a AWB, mi-a răspuns:
„Salut, Andrei.
Ți-am postat ambele haiku-uri noi și mi-au plăcut amândouă.
Îți mulțumesc pentru că le-ai împărtășit...”

Închei acum această relatare cu imaginea-colaj de reprezentare a emisiunii de excepție „Noi și Cerul” (de două ore!) din 28 Aprilie 2026, pe care Valentin Grigore a realizat-o la Columna TV și în care a încercat să cuprindă cât mai multe aspecte de la evenimentele din toată țara ce au celebrat astronomia în acea perioadă.



*

O bucurie specială ne aduce și noul președinte (ales din Martie 2026) al Astroclubului București:

JELLYFISH NEBULA
Astro-foto-emoție de Răzvan Orbu

Acum 30.000-35.000 de ani,
o stea a fost forțată de legile fizicii să devină supernovă.
Imaginea ei, cunoscută sub numele de Jellyfish Nebula,
se află la aproximativ 5000 de ani lumină de noi.
Este discretă,
are o magnitudine aparentă estimată la 12,
ceea ce implică un timp de integrare mare.
Acesta este rezultatul expunerii timp de 35 de ore
a interesantei ținte de cer profund.
Desigur, orele au fost adunate pe parcursul mai multor nopți,
cu instrumente specifice astrofotografiei profesioniste.
Prietenii știu ce zic!



*

Poate că unii cititori doresc să afle ce anume m-a cocoțat în vârful poeziei astronomice mondiale, așa că le voi răspunde în continuare.
(Nu vă speriați, doar voi povesti niște fapte reale și nu sunt interesat în a primi laude, ci doar în munca bine făcută pentru a scoate la o lumină mai mare aspecte din spiritualitatea deosebită a iubitorilor cerului.)
S-a întâmplat în Septembrie 1995 ca o inițiativă a lui Dănuț Ionescu (refondator al revistei naționale de astronomie „Orion” și producător al emisiunii Contact Astronomic – Radio Contact) și Valentin Grigore (președinte fondator al SARM), care a fost concretizată de fotograful Victor Bortaș.
Acesta din urmă (care s-ar zice că a însemnat instrumentul destinului pentru mine) a reprezentat SARM și România la conferința Internattional Meteor Organization de la Brandenburg în Germania (este vorba despre singura conferință mondială anuală din lume la care participă atât astronomi amatori în număr mare - care o și organizează -, cât și profesioniști), unde a oferit tuturor participanților exemplarele unui pliant de-al meu (supliment „Orion”), bilingv (română-engleză), cu trei astroproverbe, trei astropoezii și două cicluri astropoetice despre meteori.
(De fapt, acest pliant fusese lansat inițial în România în vara aceluiași an la manifestarea cultural-astronomică națională „Perseide” a SARM.)
Și cum participanții nu mai văzuseră așa ceva, este evident că l-au primit cu entuziasm și m-au consacrat drept expertul nr.1 în astropoezia meteorilor (iar eu, ulterior, aveam să public numeroase astropoezii și articole despre astromitologia și istoria astronomiei din România în jurnalul și „proceedings”-urile organizației).
Și nu au greșit cu nimic întrucât în editiile 1997-2011 ale acestei conterințe aveam să regizez 15 „Astropoetry Show-uri”, iar în 2002-2008 aveam să coordonez Meteor Contemporary Poetry Project – 12 antologii de astropoezie – în arhiva electronică a acestei organizații.
Dar iată conținutul acelui pliant din 1995 și o imagine cu acesta (oare dacă aș zice că a fost o realizare deosebită pentru istoria culturii române, ar putea să mă contrazică cineva?), cu mențiunea că secreatarul general al Societății Spaniole a Observatorilor de Meteori și Comete (SOMYCE), Manuel Solano Ruiz, avea să publice un extras din acesta în revista societății sale în același an, ca motto la un articol dedicat conferinței.
(Cât despre ciclul meteoroid-meteor-meteorit, am spus mai multe în Suplimentul 5 al acestei publicații).

ASTROPOEME DESPRE METEORI
De Andrei Dorian Gheorghe

-ASTROPROVERBE METEORICE

Nu ți-e când te izbește
un quasar,
ci când te trântește
un meteorit.

Meteoritul mare
cade tare.

Lovești cu gândul
un meteor
și nimerești
o supernova.

METEOROIZI

Fixați în vid,
așteptând o strălucitoare
întâlnire de dragoste
cu atmosfera…

ÎNGÂNDURARE

Pe codru îl îngândurau
pintenii nopții
ce rămăseseră agățați
de înalții copaci

Pe spațiu îl îngândura
o stea
cu strălucirea-i nemiloasă

Pe sunet îl îngândura
căderea unui trist meteorit
care-i lăsase o
reverberație misterioasă

METEORI, METEORIȚI…

1

Bile de foc
într-un baseball cosmic!

2

Aeroliți -
sculpturi zburătoare -

Sideroliți -
minereuri acrobatice -

Tectite -
meditații materiale -

Mintea mea ascunde
un crater prietenos!

MICROCOSMOS

Mișcarea aparentă -
fiecare meteor
este un mic soare!

PLOAIE SPAȚIALĂ

1

Bolizi din fruntea Marelui Spirit
țâșnesc spre
capturarea strălucirii

Mici spirite mascate
în materie brutală

Mesaje cifrate
ale Ființei Infinite
devenind știință

Bine ați venit, meteori,
sinucigași ai luminii!

2

Bine ați venit, meteori!

Cei chemați
de podoabele cosmice
se adună în grupuri mândre

Folosesc
lunete, ceasornice, telescoape

Notează
magnitudine, timp, culoare

Măsoară
starea Universului

Obiceiuri planetare
pentru favoruri celeste!



Dar ce am prezentat mai sus nu a fost totul.
La aceeași conferință din 1995, Victor Bortaș a oferit conducerii IMO și antologia mea în limba engleză Spaceman Sazartinus’ Diary – Science Fiction, Astro and Fantasy Cosmopoems (Editura Polidor, 1995), pe care o realizasem după trilogia astronaututlui Sazartinus, în traducerea lui Victor Chifelea (supervizată de profesoara Flavia Toader) și cu ilustrații de Mircea Mureșanu.
În completarea astropoeziilor despre meteori, aceasta venea cu o gamă mai largă de teme astronomice în capitolul central cu astropoezii și astroproverbe, iar Victor Bortaș a fost împuternicit de la conferință să-mi transmită din partea președintelui IMO, germanul Juergen Rendtel, că acesta mă considera cel mai talentat astropoet pe care l-a citit vreodată.
(Același lucru a reieșit și din lunga mea corespondență ulterioară cu vicepreședintele IMO, britanicul Alastair McBeath, un om cu o cultură extraordinară, care mi-a scris despre această carte ca este o „lovely book”.)
Peste numai un an, la ediția conferinței din Apeldoorn în Olanda, Dănuț Ionescu a oferit aceeași antologie chiar tuturor participanților, alături de mai multe pliante de astropoezie care au dus mișcarea literară a SARM în fruntea acestei forme de creație, dar aceasta este o poveste pe care o voi dezvolta altădată.
Voi spune acum doar că Spaceman Sazartimus’ Diary a făcut cunoscut termenul „cosmopoem”, la un nivel de elită, și în afara Romaniei.
Cartea mea a fost consemnată ulterior de Guy Ottewell în celebrul său Astronomical Calendar internațional din SUA și de istoricul nr. 1 al poeziei speculative, Steve Sneyd, în Star*Line (the Journal of the Science Fiction Poetry Association), tot din SUA, în primăvara anului 2000.
Aici mai este de spus că prima consemnare a SARM de același Steve Sneyd fusese făcută în 1998 astfel, în newsleter-ul său de poezie „genre” (SF/F/H&DF) „Data Dump” – care a avut, de-a lungul timpului, un total de 225 de numere:

Mișcarea românească de astropoezie / cosmopoezie a publicat o serie de antologii scurte pe teme particular astronomice, incluzând rezultate la concursuri și lucrări citite la festivaluri de cosmopoezie.
Editate ca suplimente speciale ale revistei Societății Astronomice Române de Meteori „Noi și Cerul” în traducerea engleză a lui Andrei Dorian Gheorghe…”
(Steve Sneyd)

El a mai considerat publicațiile de astropoezie ale SARM drept „o impresionantă varietate și calitate de poezie”, „de mare interes”, și a continuat să consemneze în repetate rânduri despre realizările mișcării noastre.
De asemenea, Spaceman Sazartinus’ Diary mi-a fost solicitată de Andy Sawyer, administratorul celei mai mari biblioteci de SF din lume, „Foundation” (creată în 1970 de George Hey, cu Ursula Le Guin și însuși celebrul Arthur C. Clarke drept patroni și cu sediul la Universitatea din Liverpool), devenind astfel prima carte în limba engleză de un autor individual român inclusă în acel spațiu cultural excepțional (am mai trimis acolo și toate lucrările în limba engleză ale SARM de până în 1999).
Iar în 1999 am trăit bucuria de a vedea că antologia mea a fost recenzată în faimosul trust literar de atunci, New Hope International din Marea Britanie, act pentru care directorul acestuia, poetul laureat Gerald England, a apelat la însuși liderul Eught Hand Gang – rețeaua britanică de poeți SF.
Iată ce a ieșit (tradus în romănă):

ANDREI DORIAN GHEORGHE: JURNALUL ASTRONAUTULUI SAZARTINUS
-reviewer: John Francis Haines-

Chiar am îndrăgit-o…
Este o cărticică gradată, cumva ca un fel de lucru pe care îl ridici în construirea societăților care îți povestesc ultimele lor rate de interes: înaltă și îngustă, mai mult sau mai puțin A6 împăturită în jurul unei axe lungi.

SCIENCE FICTION COSMOPOEMS te ia într-un tur al universului:

Pe planeta Koncereiva
roboții înlocuiseră
ființele originale.

ASTROPOETICAL MINITREATISE este în două secțiuni.
Cea dintâi este ASTROPOEMS:

Fiii adâncurilor
culeg stele
de pe fundul oceanelor.

Cea de-a doua este ASTROPROVERBS:

Cine sapă o gaură neagră
cade singur în ea!

Partea a treia, finală, a cărțuliei se numește FANTASY COSMOPOEMS:

Dacă extragem dintr-un vis
radicalul
ne rămâne o atingere
a Universului.

Imaginație teribilă, gânduri neobișnuite, cu toate într-un puternic sens al cosmicului adevărat.
Nu știu nicio vorbă în românește, dar cartea vine foarte bine în engleză - tot creditul traducătorului Victor Chifelea.
Totul este tradus în vers liber - aș fi interesat să știu dacă a avut această formă și în limba originală.
Ilustrațiile lui Mircea Mureșanu sunt foarte bune.

Halucinat este că mai tarziu s-au găsit critici literari romani care l-au promovat ca inventator al cosmopoeziei (termen pe care îl lansasem deja demult în lumea largă) pe un poet impostor și deviaționist (pe care am vrut să-l primesc în rândurile noastre și l-am informat cu de toate în acest sens, dar care apoi a furat la greu din ideile mele și ale SARM și le-a făcut harcea-parcea), propunând astfel culturii române o farsă de mari proprorții (e greu cu adevărul istoric evident la unii conaționali).
În loc de concluzie, închei această relatare cu varianta românească a unei astropoezii din Spaceman Sazartinus’ Diary (care însă nu fusese inclusă în trilogia astronautului Sazartinus), precum și cu imaginea cărții (se văd clar pe copertă cuvântul „cosmopoems” și anul 1995) și a trei pagini din capitolul „Astropoetical Minitreatise”:

ODĂ ASTRONOMULUI)
De Andrei Dorian Gheorghe

Populații de astre dansează
în jurul nucleelor galaxiilor
și-n brațele lor spirale
ascunzând populații de suflete -
societăți strălucind
după reguli severe

numai tahionul poate inspecta
dincolo de viteza luminii
lepădând-o ca pe
un lanț fascinant și fragil

numai astronomul poate fi
un tahion cu suflet

superparticulă
evadată în
hiperspațiu



Iar despre Victor Bortaș, nu voi uita niciodată gestul său.
El promitea a fi un mare astrofotograf, dar după 1996 a abandonat acest domeniu de elită, devenind în schimb unul dintre cei mai cunoscuți fotografi profesioniști din România.
Închei mai jos acest capitol cu o dedicație pe care i-am prezentat-o la Festivalul Național de Cosmopoezie de la „Perseide 1996” și cu astrofotografia senzațională a unui bolid (meteor uriaș) pe care el l-a prins în tabăra „Perseide 1995” a SARM, înaintea „erei digitale” pentru toți:

CAMPIONULUI ASTROFOTOGRAFIEI
VICTOR BORTAȘ
De Andrei Dorian Gheorghe

Execută - har divin -
Poze pentru buletin.
Dar dacă te uiți la ele
Nu vezi oameni, ci vezi… stele!

BOLID CERESC LA „PERSEIDE 1995”
Astrofotografie de Victor Bortaș



POST SCRIPTUM DE CAPITOL

„O TEMPORA!”
(Fără „O MORES!”, expresia integrală a lui Cicero mergând în altă direcție.)
Tehnologia a evoluat incredibil de atunci încoace, iar după 2000 au început să apară rețele internaționale de observare a meteorilor bazate pe camere automate „all sky”.
Prima care s-a impus puternic dintre acestea a devenit FRIPON (Fireball Recovery and InterPlanetary Observation Nerwork), întemeiată de Observatorul din Paris și aliații lui.
(O să fiți uimiți poate, dar nu mai puțin de patru membri din conducrea ei franceză au jucat în Astropoetry Show-urile pe care le-am regizat la conferințele International Meteor Organization în 1997-2011!)
Secțiunea română a acestei rețele se numește MOROI (Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging) și a fost creată de Institutul Astronomic al Academiei Române (sub conducerea lui Mirel Bîrlan și Alin Nedelcu), care și-a pus la treabă în acest sens video-camerele speciale de la observatoarele sale din țară, bazându-se și pe alte observatoare, de stat (Galați, Bârlad) și particulare, având un protocol semnat și cu SARM (experiența fondatorului școlii românești moderne de meteori, Valentin Grigore, fiind binevenită).
Mai mult, revelația mișcării astronomice românești de după pandemie, Asociația astROmania (oficializată în 2024 și deja realizatoare de star party-uri numeroase și prezentări astronomice în spații de elită și, totodată, care se promovează foarte bine), a început din primăvara lui 2026 dezvoltarea rețelei Global Meteor Network – Romania (pe viitor vom povesti mai multe despre istoria rețelelor internaționale pentru meteori), o inițiativă condusă de Alex Tudorică (un fost discipol de-al lui Valentin Grigore în domeniul meteorilor, acum astronom profesionist în Germania).
Iată cum arăta un bolid detectat de rețeaua MOROI în 2025 prin camera video de la Timișoara, la 30 de ani după cel capturat de Victor Bortaș la „Perseidele” SARM (este evident că estetica fotografiei clasice a fost înlocuită de eficiența știintifică):



*

Urmează câteva momente de relaxare...

INSOMNIE
Astro-foto-poezie de George Tănase

Când nu ai somn deloc,
ce să vezi?
Un halou lunar!



*

În Nord sau în Sud, Calea Lactee
Aduce spectacol an de an.
Dar în Sud ai șansa, ca idee,
S-observi și Norii lui Magellan.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Un astrofotograf uimitor, medic și vicepreședinte al Asociației Astronomice Maghiare din Transilvania, ne va desfâta mai departe cu imagini pe care le-a relizat în Chile, cu prilejul marii expediții organizată în 2019 de Valentin Grigore și SARM în America Latină.

CALEA LACTEE ÎN EMISFERA SUDICĂ
Poem astrofotografic de Attila Muzlinger







*

PRINTR-O NEBULOASĂ
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Vă invit să privim departe în spațiul cosmic al galaxiei noastre
la peste 5000 de ani lumină distanță,
în interiorul nebuloasei Rosette (Caldwell 49).
O facem alături de steaua V729 Monocerotis,
o stea gigantică ce stă de strajă,
păzind parcă norii cu gaze și praf cosmic
ce par înghetați în timp,
la scara temporală a omului.



*

Îmi vin în minte niște versuri din „Oul dogmatic” de Ion Barbu, „Că vinovat e tot făcutul / Și sfânt doar nunta, începutul.”, dar nu știu dacă se potrivesc cu totul, raportat la ce va urma.
După ce la „Perseide 1995” luasem contact cu atmosfera marelui eveniment cultural-astronomic național și îi cunoscusem pe eroii acestuia, am revenit la „Perseide 1996” pentru organizarea Festivalului Național de Cosmopoezie la Salonul Artelor al Primăriei Târgoviște, încărcat de exemplarele câtorva minipublicații-pliante aferente acestuia.
Anunțasem, de altfel, acest festival la „Studio deschis” - Radio România (cu ajutorul Adrianei Dărăban Luscalov) și la „Contact astronomic” - Radio Contact (cu ajutorul lui Dănuț Ionescu), trimisesem invitații la o mulțime de redacții literare şi la Uniunea Scriitorilor (dar n-a venit nimeni de acolo).
Cel mai bun cotidian din țară, „România liberă”, îl anunțase şi el (prin jurnalistul Bogdan Adam), iar o domnișoară de la „Vocea României” (pe atunci nu o emisiune muzicală TV, ci oficiosul guvernului) mă solicitase pentru un scurt interviu informativ (era prea frumoasă ca s-o refuz), nu mai vorbesc despre informările pe plan local făcute de președintele SARM, Valentin Grigore.
Printre acele pliante s-a aflat și programul festivalului (menționez că în el apare o greșeală, tehnoredactorul a scris „rok” în loc de „rock” – voi corecta aceasta), pe care îl redau mai jos, urmat de o imagine cu el (adaug și că, dacă prima ediție a festivalului a conținut patru spectacole într-o zi, următoarele trei ediții au avut parte de un așa interes din partea participanților încât au durat câte două zile!):

FESTIVALUL NAȚIONAL DE COSMOPOEZIE AL MANIFESTĂRII „PERSEIDE 1996”
Duminică 4 August 1996 orele 10 la Salonul Artelor al Primăriei Municipiului Târgoviște

Partea I: ora 10

-Starea de cer (astropoem în proză) - Valentin Grigore
-Poezia de culori a cerului (expoziție de astrofotografie) - Valentin Grigore
-Lansarea publicațiilor „Jurnalul Astropoetic al Astronautului Sazartinus”, „Festivalul Sazartinia - Spațiul Cosmopoeziei” și „Ordinul Gârțăii Marilor Zboruri” - Andrei Dorian Gheorghe
-Astroinvitație - Dănuț Ionescu
-Astroîntâmplare - Andreea Cotoc
-Eseul „Reflectarea Cosmosului în poezia lumii (Antichitatea și Evul Mediu)” - Andrei Dorian Gheorghe
-Cosmic electronic rock (I) - Dan Ștesco
-Epigrame pentru eroii „Perseidelor” - Andrei Dorian Gheorghe
-Restituiri: poeții astronomi Gabriel Donna și Alexandru Anestin - Dănuț Ionescu
-„Cerească atingere” de Lucian Blaga în lectura unui campion internațional al meteorilor, Vasile Micu
-Misterele sistemului solar - Andrei Soficaru
-Revista „Astronautica” (Director Ioan N. Radu) și o rubrică unică în publicistica românească: „Literatura și spațiul cosmic”
-Cosmopoezii astronautice - Andrei Dorian Gheorghe
-Un record în traducerea de astropoezie: „Ipoteză” de Andrei Dorian Gheorghe în versiunile engleză, franceză și italiană - Victor Chifelea
-Editura Polidor (Director Mircea Mureșanu) - promotoare a poeziei cosmice în România -, graficianul acesteia (Mircea Mureșanu) și un „poet al erei cosmice” publicat de aceasta (Osman Turkay, Cipru)
-Recital de chitară (I) Ovidiu Văduvescu (Institutul Astronomic al Academiei Române)
-„Reflectarea Cosmosului în poezia lumii (Era Modernă)” - Andrei Dorian Gheorghe

Partea a II-a: ora 15

-Lansarea fanzinului clubului Planetar SF - Traian Bădulescu și Ioana Coman
-Lectură din autori publicați în Festivalul Sazartinia (Constantin Negoiță, Nicușor Miliță, Constantin Huth, Mihai Voinea)
-Joc fotonic - Florian Saioc
-Mesaje cosmopoetice româno-americane pe scena festivalului: Bogdan Ioana (Canada), Adrian Ciopașu (SUA), Andrei Barasch (SUA)
-Anotimpuri ecologice în spirit de haiku - Marian Truță
-Nuntirea lumilor - Dominic Diamant
-Poetul descrierii astronomice a meteorilor: selecție din publicistica lui Valentin Grigore
-Meditații nocturne - Mircea Alexandru Popa
-Tânguire despre Lună sau viziunea lui Frank Bormann, membru al primei expediții Apollo
-Recital de chitară (II) - Ovidiu Văduvescu
-Perpetuum mobile - Bogdan Adam
-Ufopoezii - Andrei Dorian Gheorghe
-Reporter printre stele - Victor Chifelea
-Un prieten de onoare al festivalului - Stanley Bell (Irlanda)
-Ulise debarca în Aldebaran - George Coandă
-Eseul „Eminescu și astronomia” - Dănuț Ionescu
-Cosmic electronic rock (II) - Dan Ștesco
-Teatru astropoetic despre meteori și Univers - Andrei Dorian Gheorghe (regia Dănuț Ionescu - în interpretarea membrilor SARM)
-Decernarea premiilor pentru tineret „Gabriel Donna”, „Alexandru Anestin” și al revistei Urania



În Nr.2 (Martie-Aprilie 1996) al minipublicației „Festivalul Sazartinia - spațiul cosmopoeziei” am publicat 10 dedicații pentru marii eroi ai manifestării „Perseide” a SARM, pe care le-am și prezentat la festival în 1996 și din care mai jos redau 7 (una ați văzut-o mai sus, pentru Victor Bortaș, una va fi tratată special, iar alta o voi reda în finalul numărului, veți înțelege de ce), urmate de o imagine cu mine când le citeam (luată de același Victor Bortaș).
Pe atunci însă făceam aceste dedicații mai liber, rimând uneori doar versurile doi cu patru.

EPIGRAME PENTRU EROII „PERSEIDELOR”
De Andrei Dorian Gheorghe

-ILUSTRULUI ASTRONOM
VIRGIL V. SCURTU

Strălucește ca un astru
Vizibil chiar și-n albastru.
Deși scurt în denumire,
E lung în astro-gândire!

-DISTINSEI PROFESOARE
MARIANA TULBURE

O ascultă-atât de-atent
Băieții și fetele
C-ar veni la cursul său
Până și planetele!

-INEGALABILEI PROFESOARE
ERIKA LUCIA SUHAY

Cultivă cifre și astre
În a spațiului grădină,
Împletind elevilor
Coronițe de… lumină!

-COMPLETULUI ASTRONOM
DEAK ZOLTAN

De-atâta astronomie
Și astrofotografie
Nu pierde-n astroclimat
Niciun meteor… buclat!

-EMINENTULUI DOCTOR ASTRONOM
HARALD ALEXANDRESCU

Riscă mult acel ce-i cere
Consultații medicale
Căci domnia sa oferă
Numai rețete… astrale!

-VALOROSULUI CERCETĂTOR ASTRONOM
OVIDIU VĂDUVESCU

Excelează-n calcule
De știință sferică
Și transformă Cosmosul
În… minge feerică!

-FONDATORULUI SARM ȘI AL „PERSEIDELOR”
VALENTIN GRIGORE

Pe Dealul Voievozilor pământului
I-a strâns pe astronomii gânditori,
Armonizând pe iubitorii cerului,
El însuși voievod… la meteori!



Cea tratată special acum l-a țintit pe marele popularizator de astronomie de acum trei decenii, Dănuț Ionescu, între timp devenit cetățean al Noii Zeelande, unde a avut contribuții proprii între astronomii amatori locali, rămânând totodată colaborator energic pentru mișcarea astronomică românească.
El a revizitat România în Martie-Mai 2026, dar obligațiile de familie l-au împiedicat să fie prea activ în astronomie.
Totuși, ne-am revăzut în viteză pe 23 Martie, purtând ceva mai mulți ani în spate, dar capabili încă de dragoste față de „regina știintelor” și de cei care o servesc onest.

INEPUIZABILULUI POPULARIZATOR ASTRONOM
DĂNUȚ IONESCU

E jurnalist, fotograf,
Critic, organizator…
Dar nimic nu îi pare
Prea… astro-obositor!



La rândul său, un mare poet participamt la multe ediții ale originalului eveniment, a publicat în 1998 în revista „Noi și Cerul” a SARM o dedicație mai amplă pentru Festivalul de Cosmopoezie și întreaga manifestare „Perseide” a SARM:

DE AMICITIA
De Dominic Diamant

Acești prieteni fabuloși pe care
de nu-i cunosc, i-am îndrăgit demult
căci ei mă însoțesc din zare-n zare
pe nelumești tărâmuri și le-ascult,

înfrigurat, cu sufletul la gură,
acele fascinante odisei
ce te implică magic și te fură
de nu mai știi ce ești și ce mai vrei.

Acei nebuni frumoși din cale-afară
de-un eroism necunoscut și rar
sunt nelipsiți din viața mea precară
și le resimt imboldul solitar

cu-atâta strășnicie minunată
în tot ce fac prin marele hazard
că n-am mai sparge hora niciodată
și-aș fi pierdut, desprins de ei, să ard.

Și dacă tot a fost vorba despre dedicații în versuri, de bună seamă că ar trebui să fiu mândru că același autor mi-a dedicat și mie una în numărul de primăvară-vară al revistei „Noi și Cerul” din 1999:

LUI ANDREI DORIAN GHEORGHE
De Dominic Diamant

Ghiduș astral de-o pură frenezie
Ce cucerește și te infioară,
Chiar de te-ai pierde singur în tărie
Tu niciodată n-o s-o dai în bară.

*

Undeva în cer
S-a aprins o brichetă,
Mă face să sper
Că ar fi o cometă.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează o nouă lucrare deosebită din partea prietenului nostru din Baia Mare:

COMETA C/2022 E3 (ZTF)
Astro-foto-colaj de Eduard Andrei Mociran



*

În primăvara lui 2025 am fost invitat de un prieten poet la ședința unui prestigios cenaclu literar bucureștean, în care avea să-și lanseze o carte.
Acolo, o altă carte lansată (de altfel, foarte bună) a fost una de haiku, scrisă de o profesoară de matematică.
Cu acest prilej, s-a încins o discuție despre această specie poetică scurtă (17 silabe în 3 versuri) și am observat că vorbitorii erau foarte orientați spre recunoașteri din țara-mamă a haiku-ului, Japonia.
După părerea mea însă, care am o altă experiență în domeniu, lucrurile s-au mai schimbat, iar supremația japoneză în haiku a fost inloucuită de cea a haiku-ului occidental sub formă de „English haiku”, care implică de multe ori o liberalizare a speciei de la regulile clasice (cum ar fi de pildă indicarea unui anotimp).
Mai mult, s-a ajuns și la fome inovatoare ca SciFaiku (adică haku SF) și astro-haiku (practicat la scară mare de SARM).
O formă și mai elaborată de creație japoneză a fost haiga, în care se cosea un haiku pe o țesătură cu o imagine implicând un peisaj specific zonei (pescari, flori, orezari, Muntele Fuji etc.), dar occidentalii au adaptat-o și pe aceasta la contemporaneitate, inserând haiku-uri pe fotografii.
În acest sens, am realizat o operațiune de nivel înalt în lumea literară internațională în perioada 2006-2010, publicand în proiectul britanic de haiku (British haiku blogspot project) 11 haiga românești (astro-haiku-uri de-ale mele pe fotografii de Gabriel Ivănescu, Călin Niculae, Alex Conu și Valentin Grigore), care ne-au fost postate de însuși expertul Gerald England.
(Le-am strâns pe toate în 2010 în proiectul Romanian Astrohaiga, pe care îl puteți vedea pe Cosmopoetry – SARM and Friends, posibil să le redau cândva și în românește în această publicație).
În ce mă privește, aflându-mă sub umbra a doi mari astrofotografi, Călin Niculae și Valentin Grigore, n-am îndrăznit să pun mâna pe un aparat foto decât de-abia în 2012, și aceasta la insistențele celor doi, iar președintele SARM chiar mi-a dăruit un Cannon mai mic pentru încercări.
Iar primele mele două mari reușite în astrofotografie, pe care le-am convertit în astro-haiga în limba engleză și le-am publicat la vremea lor pe website-ul vechi al Astronomers Without Borders, au fost:
-pe 31 August 2012, când am ajuns cu microbuzul la Brăila - să-mi vizitez o mătușă -, pe faleză, la întâlnire cu o Lună Albastră (a doua Lună Plină dintr-o lună calendaristică) - traduc în românește haiku-ul pe care l-am scris atunci (ca de obicei, au ieșit mai multe silabe decât în engleză) și apoi redau materialul original:

culori atât de diferite
totuși am văzut Luna Albastră
peste Dunărea Albastră



-pe 14 Noiembrie 2012, când am prins într-un fel aparte o eclipsă totală de Soare lângă Cairns, pe malul Mării Coralilor în Australia (eram într-o expediție cu Felician Ursache).
Această astrofotografie a fost considerată atât de specială de către editorul de atunci al AWB, americanul Bob Eklund (care a fost educator de astronomie pentru public la Observatorul din Los Angeles și expert în astro-haiku), încât mi-a sugerat să mă inscriu cu ea pentru Astronomy Photography of the Day a NASA, dar eu nu am făcut aceasta tocmai pentru că îmi cunosc lungul nasului printre atâția mari astrofotografi.
Iată haiku-ul meu (tradus în românește) de atunci și originalul:

nor rău în mod fericit
învins de inel cu diamant -
eclipsă câștigătoare



De atunci am devenit de departe cel mai activ autor de astrohaiga (fapt care s-a văzut pe website-ul vechi, din 2010-2020, al Astronomers Withot Borders), deși m-am limitat la astrofotografii urbane cât mai poetice (aceasta înseamnă fotografii ce cuprind elemente astrale peste elemente orășenești - natură sau clădiri -, dar unii includ aici și astrofotografii doar cu corpuri cerești, realizate din oraș prin telescop, ceea ce ar trebui specificat de fiecare dată pentru că nu este același lucru) -, am încercat rar să fac imagini „astro” de peisaj, iar astrofotografii de cer profund nu am făcut deloc, considerând că la aceste categorii există astrofotografi români mult mai buni decât aș putea fi eu vreodată).
Tot la AWB și în aceeași perioadă, cu haiku-uri de-ale mele pe astrofotografii de Valentin Grigore, SARM a realizat cea mai mare demonstrație de astrohaiga de tandem din toate timpurile.
Redau acum numai două mai de la început, din 2013, cu un bolid (meteor gigant) fotografiat lângă Târgoviște în Ianuarie și un halo solar lângă Turnul Chindiei.
Dar mai întâi haiku-urile în românește:

Plin de mistere
un bolid. Oricum
o capodoperă cerească



O pagină-halo
în istoria României –
Curtea Târgoviștei



Tot la capitolul astro-haiga de echipă se poate include și lucrarea de mai jos, cu o imagine în care Valentin și cu mine l-am încadrat pe japonezul Jun’ichi Watanabe, președintele Comisiei 22 a Uniunii Astronomice Internaționale între 2008 și 2012, la conferința mondială profesionistă Asteroids, Comets, Meteors de la Niigata (Japonia) din Mai 2012.
Tot el ne-a întampinat peste câteva zile ca pe niște ambasadori la Observatorul Național al Japoniei din aria Tokyo, unde ne-a invitat să luăm parte la un seminar cu câțiva studenți japonezi, un profesor american expert în comete și o profesoară rusoaică, șefa comisiei de legătură dintre Organizația Internațională de Meteori și Uniunea Astronomică Internațională,
Haiku-ul pe care l-am scris pentru imaginea de atunci, tradus în românește, și lucrarea originală au fost:

unul din cele mai frumoase
lucruri ce se-ntâmplă pe Terra -
prietenia cerească



Iar pentru acest haiku (pe care l-am publicat inițial la Astronomers Without Borders), am primit pe 27 Februarie 2013 unul din cele mai onorante răspunsuri din viața mea:
„Dear Andrei,
  Thank you very much for your info.
I am happy to read your wonderful work!  
Hope to see you again in near future.
Best regards,
-Junichi”

*

Ați văzut pe cer vreun leopard?
Nu, e doar Cometa Leonard!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează o lucrare interesantă a președintelui fondator al SARM.

COMETA LEONARD
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Azi dimineață, 9 decembrie 2021,
am evadat din Târgoviștea aflată sub
ceață și strat jos de nori
și am urcat la Runcu la circa 820 m altitudine.
Ceața a rămas undeva la 750 m altitudine,
așa că ne-am bucurat din plin
că am găsit cer senin,
cu deschidere mare
pentru capturi cometare.



O variantă foto de același autor cu aceeași cometă (C/2021 A1) a fost publicată ca astrohaiga (cu un haiku de-al meu) în 29 Decembrie 2021 pe website-ul Astronomers Without Borders pe post de urare de Anul Nou.
Textul tradus în românește a fost:

Cometa Leonard
este un leopard ceresc spunând:
LA MULȚI ANI!



Continuăm cu o altă poveste tulburătoare despre aceeași cometă deosebită, spusă de fondatorul Grupului Astrofotografilor Amatori și Profesioniști de pe Facebook (participant la manifestările „Perseide” ale SARM în anii 1990, create de Valentin Grigore, și chiar premiat la concursurile de astronomie pentru tineret din cadrul acestora).
Și dacă în primul caz am avut o astrofotografie de peisaj, acum avem una luată prin telescop.

COMETA CRĂCIUNULUI 2021
Astro-foto-emoție de Sandu Val Cosmin

Cometa C / 2021 A1 Leonard a trecut de clusterul globular Messier 3 pe 3.12.2021.
Acesta a fost un eveniment care s-a petrecut o singură dată în istoria universului
și sunt atât de bucuros că am avut șansa să-l prind!
Norocul mi-a venit cu o crăpătură în norii groși, pentru câteva minute, în zori,
și am reușit să surprind, cu setupul personal, această cometă frumoasă și coada ei.
Magnitudinea vizuală a cometei a fost de +5,8 și se afla în momentul acestei expuneri
la o distanță de Soare de 132,46 milioane km și de Pământ de 61,96 milioane km.
Cometa va ajunge la periheliu pe 3 ianuarie 2022,
marcând sfârșitul călătoriei sale de 80.000 de ani către interiorul Sistemului Solar.
Cometa apoi va fi aruncată în spațiul interstelar,
astfel încât nu se va mai întoarce niciodată.



*

În continuare permiteți-mi să omagiez categoria de oameni formidabili care și-au manifestat, cu mari sacrificii, dăruirea de a-și face observatoare astronomice proprii, începând cu Nicolae Donici în Basarabia și Amiralul Vasile Urseanu în București în perioada antebelică, apoi Romulus Irimeș în zona Cluj și Nicolae Reinholz în zona Arad în perioada comunistă.
Parafrazând titlul unui film celebru, „Acei oameni minunați și mașinile lor zburătoare”, cred că acest capitol ar trebui să se numească „Acești oameni minunați și observatoarele lor particulare”.
Înainte de pandemie, ilustrul profesor Dimitrie Olenici a publicat un articol remarcabil în revista „Perseus” (editată de descoperitorul de stele variabile Ciprian Vîntdevară la complexul astronomic din Bârlad), cu detalii tehnice despre 17 observatoare particulare (între timp au mai apărut și altele).
Eu însă voi proceda altfel, mai poetic și limitandu-mă doar la unele create de iubitori ai cerului care au avut de-a face cu SARM într-un mod mai apropiat.
De altfel, am și scris o...

ODĂ OBSERVATOARELOR ASTRONOMICE PARTICULARE
De Andrei Dorian Gheorghe

La planetariu vezi doar imitații
de corpuri cerești, fără de radiații.
La observator, astrele sunt mai mari
prin telescoape ce-s de regulă tari.
De ieși din oraș c-un telescop în spate,
devii chiar tu observator pe-nserate.
În cele dintâi cazuri, stai la coadă,
iar în al treilea, frigul te înnoadă.
Cât despre marile observatoare
(făcute numai pentru cercetare)
și cele spațiale, sunt chiar bune,
dar peste a noastră dimensiune.
Fă-ți, deci, propriul observator la tine
acasă, unde este cald și bine!

Primii omagiați contemporani în acest sens vor fi doi mari astrofotografi care au colaborat cu superproiectele internaționale de pe Cosmopoetry – SARM and Friends, gorjeanul Marian Lucian Achim, care a creat și condus Societatea Română pentru Cultură și Știință „Tineri pentru Viitor” la Târgu Jiu și are propriul său observator astronomic la Tismana, precum și harghiteanul Attila Munzlinger, vicepreședinte al Asociatiei Astronomice Maghiare din Transilvania, superlaureat al concursurilor naționale de astrofotografie organizate de SARM, autor al minunatului astro-foto-poem în proză „În căutarea Micului Prinț” (apărut în Cosmopoetry Internationals din 2019) și creator al unui observator astronomic particular în Lazarea.
Ambii au fost prinși fotografic în timpul unor evenimente de referință, primul fiind organizat de SRCSTV în 2012 la Teatrul Evira Godeanu din Targu Jiu, iar al doilea de Asociația Ucenicul Astronom în 2019 la cinematograful din Miercurea Ciuc:





Urmează alți trei creatori de observatoare particulare, cu toții etalându-și cu drag telescoapele:
-brașoveanul Lucian Curelaru, care a colaborat mult cu SARM, a participat la unele din evenimentele acestei societăți și are un observator particular în orașul său;
-Radu Gherase de la Astroclubul Bucuresti, care a participat la Conferința Organizației Internaționale de Meteori din 2011 de la Sibiu (unde organizatorul local a fost SARM, iar el a citit o astropoezie în Astropoetry Show-ul pe care l-am regizat la Teatrul ASTRA) și are observator particular la Vălenii de Munte;
-clujeanul de frunte din echipa EURONEAR, Lucian Hudin, care a descoperit chiar asteroidul ce îmi poartă acum numele (679211 Gheorghe, prin inițiativa lui Ovidiu Văduvescu și Valentin Grigore), și-a creat propriul observator în orașul său și a contribuit, alături de Horațiu Flueraș și alții, la realizarea observatorului astronomic al Societății Andromeda.







Având în vedere importanța telescopului pentru viața astronomului contemporan, facem o scurtă recreație astropoetică: pe 10 Iunie 2023 am publicat (în engleză) următoarea astropoezie pe website-ul Astronomers Without Borders (aceasta a fost publicată și în română în cartea mea din 2025 de la Editura Astromix, „Cronici astronomice jubiliare...”):

TELESCOPIUM ȘI MICROSCOPIUM
De Andrei Dorian Gheorghe

Marele astronom francez
Nicolas Louis de Lacaille
și-a uitat acasă
manualul de mitologie greacă
și a numit două constelații
din emisfera sudică
Telescopium și Microscopium.

Problema este acum că noi
putem privi la Microscopium
prin telescop,
dar nu putem privi la Telescopium
prin microscop.

Ca de obicei, editoarea americană Andee Sherwood a reacționat în scris:
„Denumirile sunt ciudate și poezia ta m-a făcut să râd când ai scris despre cum constelațiile pot sau nu pot să fie văzute datorită numelor pe care le au.
Cât de ieșit din comun e totul aici!
Mulțumesc pentru informații, Andrei!!!”

Iar acum vom trece la elemente cumva mai artistice.
Clujeanul Ștefan Pop-Coț (vicepreședinte al Societății Române pentru Astronomie Culturală și al Asociației astROmania, remarcabil astrofotograf și colaborator al emisiunii „Noi și Cerul” a SARM de la Columna TV) și-a desăvârșit un telescop original prin aspect, supranumit „balaurul”, a oficializat termenul de observator mobil prin proiectul său „Coțmic” și a realizat o imagine generică foarte simpatică și spectaculoasă, cu ajutorul inteligenței artificiale (Artificial Intelligence sau AI).



Omagiez pe această cale și categoria, mai puțin băgată în seamă (pe nedrept!), a constructorilor particulari de telescoape, care au avut contribuția lor deloc neglijabilă la cunoașterea cerului în toate provinciile istorice ale României și aici îi voi aminti doar pe următorii: extraordinarul piteștean Ioan Zaidel (un alt român de etnie evreiască, care a construit telescoape uriașe ca dimensiuni), școala bucureșteană deschisă de Vladimir Boico (primul care a dus un telescop în spinare până la Vârful Omu - în anii 1940, înainte de teleferic!) și Matei Alexescu, continuată de Zoltan Deak, Cătălin Fus (care s-a mutat în Polonia, unde și-a deschis o fabrică de telescoape) și Cătălin Păduraru („Șarpe”), apoi vasluianul Anton Pintea, Zoltan Molnar din Turda și mai ales impresionanta școală din Vest, cu orădeanul Hofer Grațian, timișorenii Gavril Becheș, Benny Olah, Octavian Stănescu și Octavian Blagoi (devenit actualmente astronom profesionist la Institutul Astronomic și un constructor de telescoape foarte altruist, întrucât a „ajutat” instrumentele de la Societatea Astronomică Română de Meteori, Astroclubul București și revista „Știință și Tehnică”), arădenii Mircea Pteancu, creator al unui dobsonian de 160 mm în diametru, Nicolae Reinholz, creator al unui newtonian de 140 mm în diametru pentru observatorul său privat din Zădăreni, și Attila Csillag, creator al unui adevărat „harem de telescoape” - conform aceluiași Mircea Pteancu, în fața căruia îmi scot pălăria pe această cale pentru că, pe blogul său personal „OBSERVO.ERGO.SUM”, care este un admirabil focar de cultură astronomică, ține vie flacăra creatorilor de telescoape (de altfel, acesta m-a și inspirat să scriu sinteza din acest paragraf).
Tot spiritualul creator al Astroclubului Galaxis i-a felicitat pe fosta listă națională de astronomie SARM(news), într-un anumit context (prin 2012, dacă îmi aduc bine aminte), și pe utilizatorii performanți de telescoape:
„Ei dovedesc cu prisosință faptul că <omul sfințește telescopul> și nu invers.”
(Mircea Pteancu)
Iar Adrian Șonka, la rândul său, a deschis la sfârșitul lui 2021, la observatorul municipal din București, o expoziție de instrumente vechi realizate de constructorii bucureșteni de telescoape.
Revenind la temă, se poate spune și că președintele Asociației Ucenicul Astronom, harghiteanul Cosmin Sorin Micloș (membru în conducerea SARM) și-a creat propriul observator mobil (chiar dacă nu are cupolă) prin adjudecarea unui telescop de ultimă generație, „Origin”, capabil de performanțe observaționale deosebite, cu care produce impresionante acțiuni de popularizare a astronomiei.
De la el avem un frumos colaj astrofotografic:



Acum vă mai propun un alt intermezzo astropoetic, o lucrare pe care am publicat-o pe website-ul AWB pe 3 Decembrie 2024:

LEGEA UNUI TELESCOPIST

Unii oameni cred că dacă
își cumpără un telescop performant
devin automat astronomi.

Telescopul pentru ochi
este ca lecitina pentru creier,
ca să le faci să aibă
valoare adevărată
îți trebuie un amplu
ritual muncitoresc,
așa cum activitatea stelelor
se leagă cu propria lor lumină.

Editoarea Andee Sherwood a reacționat în felul următor:
„Mulțumesc pentru cea mai nouă astropoezie a ta.
Cuvintele tale sunt adevărate, având un telescop mare nu înseamnă că știi mai multe decât astronomii sezonieri care folosesc telescoape mici.
Poezia ta mi-a amintit de unii membri din clubul meu de astronomie care îi ajută întotdeauna pe membrii cei noi care și-au cumpărat primele lor telescoape.
Acești membri noi au mereu nevoie atât de asistență în reglarea telescoapelor pentru star party-uri publice, cât și de ajutor în găsirea obiectelor cerului de noapte pentru a le arăta publicului.
Mulțumesc din nou pentru că mi-ai trimis o altă astropoezie<great>, Andrei!”

Neobositul Dimitrie Olenici, fost pilon al taberelor „Perseide” ale SARM și activist de clasă pe tărâmul astronomiei, a dovedit o fantezie originală, construindu-și un observator particular la Horodnicul de Jos (județul Suceava) chiar într-un heleșteu!



Actualul astronom profesionist Cristian Dănescu, fost vicepreședinte al SARM și laureat național pentru astrofotografie tehnică în 2015, și-a construit un observator particular la Păulești (județul Prahova) și vom reda de la el o imagine cu un titlu-metaforă:
„Să punem <tunurile> pe Soare!”



La fel vom proceda și în cazul unui bucureștean pe care l-am prezentat mai sus în acest număr, care și-a făcut un observator la Dridu – Snagov și de la care vom reda o lucrare pitorească din 2019, veritabilă „astro-photo-art-poetry”.
Este vorba despre Sandu Val Cosmin!

Un loc liber spre stele.
Pentru tine!



Profesorul Radu M. Anghel, care a fost premiat cu o Astronomy Picture of the Day a NASA, colaborator al SARM și fost astronom muzeograf la Planetariul Bacău, și-a făcut un observator particular la Pîrjol (județul Bacău).
Iată o imagine alb-negru cu adevărat artistică pe care el a realizat-o la observatorul său:



La rândul său, Felician Ursache (membru în conducerea SARM) din Sfântu Gheorghe, și-a făcut la el acasă Observatorul Starhopper, unde observă acum asteroizi și comete, trimite zilnic rapoarte la Minor Planet Center și este, din acest punct de vedere, unul dintre cei mai activi astronomi amatori din lume, „luptându-se” în performanță cu marile obervatoare profesioniste.
Apreciindu-i activitatea, proiectul EURONEAR (condus de dr. Ovidiu Văduvescu din Insulele Canare) a propus ca un asteroid (pe care l-a descoperit în 2014) să-i poarte numele, ceea ce Uniunea Astronomică Internațională a acceptat imediat.
Iar de la el am primit recent urmatorul material de suflet, aș spune cea mai frumoasă mărturisire de credință de acest gen, din câte am remarcat, de până acum:

PE UN CORP CERESC
Astro-foto-confesiune
(cu cometele Halley și Tsuchinshan-ATLAS)
de Felician Ursache

Încă din copilărie am visat ca numele meu să fie scris în stele
și iată că visul mi s-a împlinit:
asteroidul (782948) Ursache = 2014 MT74.
Un dar al vieții și al pasiunii pentru astronomie.
Mulțumiri speciale domnilor: astronom dr. Ovidiu Văduvescu,
Valentin Grigore, Lucian Hudin, Andrei Dorian Gheorghe și Lucian Curelaru.
La 14–15 ani, i-am spus tatei că, într-o zi,
un astru va purta numele meu.
Nu știam cum, nu știam când, dar știam că nu mă las.
Mi-am făcut singur o lunetă, din carton, și două lentile luate dintr-un magazin,
prin care am văzut Cometa Halley în 1986.
Eu am vrut mult să am rezultate concrete, care să rămână.
Așa am ales astrometria de precizie:
urmărirea asteroizilor nou descoperiți și raportarea coordonatelor.
Când am primit confirmarea numelui meu pe un asteroid, am tăcut câteva secunde.
Apoi am zâmbit.
Mi-am amintit de luneta din carton, de trepiedul sudat,
de serile în care înghețam pe terasă.
A meritat fiecare secundă.
Numele rămâne acolo pentru milioane de ani.
Asta e liniștea mea.

-În memoria dragului meu tată:
Ion Ursache (4 ian. 1947 - 5 oct. 2013)









Și cum printre cuvintele din acest capitol s-a strecurat și AI, trebuie să spun că sunt cam greoi în receptarea ei.
Știu, mi se va răspunde că este foarte utilă atunci când este folosită cum trebuie (de altfel, aceasta s-a văzut în exemplul de mai sus), dar eu sunt îngrijorat pentru lucrurile aiuritoare pe care le emite în mod orgolios atunci când nu este folosită cum trebuie.
De aceea acum vreo doi ani am încercat un experiment prin care mi-am propus să inversez rolurile și m-am substituit eu însumi AI-ului, scriind următorul astrocatren (ironia sorții face ca după el să urmeze o imagine creată cu ajutorul AI de Dănuț Ionescu, în care apar într-o ținută protocolară, la costum, lucru pe care nu-l mai fac de multă vreme, nefiind „om de lume” – oricum, hainele vechi nu mă mai încap, pe unele le-am și dus la biserică să fie date săracilor, iar acum am întotdeauna alte priorități, mai interesante decât să-mi fac un costum nou... parcă aici era și un proverb, „nu haina face pe om”, mai ales când îți este croită de AI!):

AI PE STRADA BANUL MANTA
De Andrei Dorian Gheorghe

Pe strada Banul Mă-ta
Mă aduceam sâmbăta
Pe Saturn să-l venerez,
Pe Venus s-o saturnez.



Și cum sunt chiar speriat mai ales pentru faptul că AI poate fi substituită creației artistice omenești, am scris și o poezie de anticipație, mai precis o cosmopoezie „fantasy” numai bună de inclus în „Jurnalul astronautului Sazartinus”, pe care acum o public pentru prima dată:

INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Trăia pe o planetă îndepărtată
un cetățean care iubea poezia,
dar era un anti-talent în a o compune.

Zadarnic și-a rugat stelele din preajmă
și pe cele pe care le vedea prin telescop
să-i transmită și lui ceva har,
el tot un anti-talent poetic a rămas,
de care criticii literari râdeau în hohote.

„Las’ că v-arăt eu vouă!” - și-a spus el și,
pentru că era un excelent utilizator
al inteligenței artificiale,
a pus-o la lucru îndelung
în numele poeziei.

După multe încercări,
a ieșit o nebănuită creație robotică
sub care și-a trecut numele,
iar rezultatul final
chiar l-a încântat:
colegii săi de planetă
l-au desemnat
poet laureat.

Și totuși, am remarcat că tot mai mulți iubitori ai cerului au început să folosească AI-ul pentru diverse reprezentari grafice, dat eu deocamdată prefer să recurg la poziția eroului principal din piesa de teatru „Rinocerii” de Eugene Ionesco, care într-o lume sedusă de „rinocerită” își caută carabina, se declară om și nu capitulează.

*

Dar să ridicăm ștacheta observatoarelor astronomice și să ne oprim la Institutul Astronomic al Academiei Române, instituția de stat supremă în astronomia de la noi, care s-ar zice că dispune de telescoape superioare (dar nu cu mult, România fiind codașa zonală și a Uniunii Europene în ce privește susținerea astronomiei de către stat).
O voi face însă povestindu-vă doar un minim dintr-o expediție astropoetică acolo și ceva mai mult dintr-o a doua astfel de expediție, fiecare însoțită de câte o imagine pe care am luat-o cu Soarele lângă domul lunetei ecuatoriale.
Astfel, pe 21 Decembrie 2023 am fost invitat la Institutul Astronomic cu prilejul ceremoniei de sfârșit de an pentru a susține un minirecital de astropoezie, din care acum redau doar o dedicație pe care i-am compus-o directorului acestei instituții.

Distinsul domn Mirel Bîrlan
Sparge lejer orice tavan:
Când el vorbește (ce mister!),
Ești inundat complet de cer!
(Andrei Dorian Gheorghe)



Pe 13 Decembrie 2024 povestea s-a repetat, iar din minirecitalul meu de astropoezie redau două astrocatrene distractive și o dedicație, dintre care pe ultima am publicat-o șase zile mai târziu, pe 19 Decembrie, pe website-ul AWB (ca notă lămuritoare, Institutului Astronomic i se mai spune și AIRA de la denumirea lui în engleză, Astronomical Institure of the Romanian Academy):

Aparențele frumoase
Pot fi și periculoase.
Decât boier pe Jupiter,
Mai bine pe Marte lefter!

După această idee că pe Marte mai poți să mergi pe propriile picioare, dar pe Jupiter te scufunzi pe de-a-ntregul datorită densității nefavorabile, a urmat un fel de aluzie la faptul că epigramistul național Păstorel Teodoreanu a fost și un mare iubitor al vinului.

-Măi, orășeanule terran,
Ce ai vrea tu în acest an?
-Ca din Norii lui Magellan
Să-mi picure vin prin tavan.

Apoi materialul pe care l-am publicat la AWB:

CU OCAZIA FESTIVITĂȚII DE ÎNCHIDERE A ANULUI 2024
DE LA INSTITUTUL ASTRONOMIC AL ACADEMIEI ROMÂNE (AIRA)
De Andrei Dorian Gheorghe

Pe 13 Decembrie 2024 am participat cu un program de astropoezie la festivitatea de închidere a anului de la Institutul Astronomic al Academiei Române, fiind invitat de însuși directorului acestuia, dr. Mirel Bîrlan (care, revenit în România după mai mult de douăzeci de ani în care a lucrat la Observatorul din Paris, a produs o adevărată „revoluție”, implicând AIRA - dincolo de activitățile obișnuite de cercetare - în popularizarea astronomiei pentru publicul larg și în participări la evenimente astronomice, științifice și culturale pe tot cuprinsul țării).
La acest eveniment am citit treisprezece astrocatrene distractive (foarte greu traductibile în altă limbă) și o astropoezie (pe care o redau mai jos):

LAUDĂ ASTRONOMILOR PROFESIONIȘTI
(Lui Mirel Bîrlan)
De Andrei Dorian Gheorghe

Astronomii profesioniști
lucrează în observatoare speciale
și studiază cerul prin telescoape mari,
fac analize, trag concluzii
și lansează ipoteze
la o scară superioară:
cine suntem,
ce ne înconjoară,
unde ne îndreptăm.

Activitatea lor nu este
un lux inutil într-o lume săracă,
ci dimpotrivă,
ei sunt cavaleri care luptă
să ne îmbogățească
prin cunoașterea prețioasă
a organizației divine supreme
din care facem parte,
numită Univers.



Editoarea Andee Sherwood a comentat astfel:
„Cred că exprimarea ta despre astronomi ca fiind <cavaleri> ai Universului este <brilliant>.
Am găsit cuvintele tale elegante și adevărate, Andrei.
Sper că ai primit ovații când ai citit acestea prietenilor tăi astronomi de la eveniment.
Mulțumesc pentru că ai împărtășit o piesă atât de specială!
<Well done, Andrei, well done!>”

*

Să trecem și la telescoapele spațiale.
Pe 7 Mai 2023 am publicat pe website-ul AWB:

HUBBLE ȘI WEBB
De Andrei Dorian Gheorghe

-Uneori cred că trăiesc în altă galaxie -
spuse astronomul Edwin Hubble.
-Totul depinde de construcția zborului -
spuse birocratul James Webb.

Galaxia Sparkler trimitea
semnale misterioase.

-Lucrurile nu sunt ceea ce par -
spuse Telescopul Hubble.
-Și nimeni nu este atotcunoscător -
spuse Telescopul Webb.

Precizând că faimoasele telescoape spațiale Hubble - numit după fondatorul astronomiei extragalactice - și Webb - numit după un administrator revoluționar al misiunilor NASA -, au descoperit fiecare în fel propriu, prin munca astronomilor, detalii încă în studiu despre îndepărtata galaxie Sparkler (Scânteietoarea) din constelația Volans, redau reacția editoarei AWB, Andee Sherwood, despre astropoezia de mai sus:
„Mulțumesc pentru noua ta poezie!
<Hubble and Webb> este acum pe blog.
Mi-a plăcut cum ai făcut afirmația că niciunul nu știe tot, ceea ce este atât de adevărat în știință și astronomie.
Cineva ar putea descoperi ceva nou și acel lucru poate schimba ceea ce noi credem că deja cunoaștem.”

*

Urmează două lucrări din cartea „Nu tot ce zboară e cometă – astroproverbe în versuri”, Editura Astromix, 2021), primul fiind despre o planetă încântătoare de departe, dar groaznică de aproape datorită conditiilor imposibile de viață omenească, iar al doilea despre planetele gigante:

Adeseori mitologia
Te limiteaza exclusiv la vis.
Planeta Venus este cruntă,
Deși pare zeița-paradis.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Fii cât mai taciturn
De față cu Saturn
Și-arată-te stingher
Pe lângă Jupiter.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Aceasta pentru că în Martie 2026 s-a întâmplat ceva deosebit pe cer: o conjuncție inter-planetară și respectiv o aliniere aparentă.

Să vezi planetele strălucioare de pe cer,
Venus în conjuncție cu Saturn, plus Jupiter...
Este grozav! Dar parcă și mai presus
E să vezi c-un telescop, din poieni,
Cei patru sateliți galileeni
Botezați de neamțul Simon Marius!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Sunt sigut că știți, primii patru sateliți ai lui Jupiter (Io, Europa, Ganymede și Callisto) au fost descoperiți cam în același timp de Galileo Galilei și Simon Marius pe la începutul lui 1610.
Primul i-a denumit „Stelele lui Cosimo” (Marele Duce al Toscanei la acea vreme), iar cel de-al doilea le-a dat nume mitologice.
Până la urmă, istoria a făcut dreptate, împăcându-i pe amândoi: avem acum sateliții galileeni cu denumiri... „simoneene”!
Președintele fondator al SARM a fost pe fază ca să ne arate acum concret ce a fost:

8 MARTIE 2026
Astro-foto-compoziție de Valentin Grigore
(cu Venus și Saturn, precum și cu Jupiter cu sateliții galileeni
într-o aliniere aparentă perfectă...
plus încă ceva de bine)





Și ca întotdeauna în această zi,
ghiocei, stele și la mulți ani
pentru toate mamele, fetele și doamnele noastre!



*

În Mai 1984 un poet consacrat și fost redactor de reviste literare, Florian Saioc, m-a invitat să susțin un minirecital de cosmopoezie la „Cenaclul Academiei” (deosebit de select pe atunci), într-o locație de lângă Parcul Carol (redenumit cu ipocrizie de comuniști Parcul Libertății).
Ceea ce am și făcut (mai precis, am citit câteva astro-fantasy-uri din ciclul Astronautului Sazartinus), stârnind o furtună de aplauze, iar un domn care își lăsase barbă (pe atunci, acesta era un act subtil de rebeliune căci toți bărbații cam trebuiau să fie bărbieriți și tunși) a spus despre mine ceva la modul că, pentru un asemenea poet, critica literară ar trebui să-și reinventeze limbajul.
(Tot atunci, cel mai mare balcanist român, care vorbea 12 limbi străine, Valentin Deșliu, mi-a spus „dumneata ești un mare poet”, dar în același timp mi-a trecut și glonțul pe la ureche, o provocatoare infiltrată de Securitate afirmând despre cosmopoeziile mele că ar fi „subversive” – bine că a fost anihilată de reacția vehementă a participanților.)
Au trecut peste patru decenii de atunci și multe s-au schimbat, dar pentru că încă nu există critică reală specializată de astropoezie și cosmopoezie, vom încerca de acum înainte să compensăm într-un mod mai accentuat, în publicația noastră, acest neajuns.
Și vom începe republicând (cu îmbunătățiri minore) un fragment din eseul „De la Aratus la SARM” de Andrei Dorian Gheorghe din cartea „Cavalerii poeziei astronomice românești de la începutul secolului 20 și câte ceva despre urmașii lor (de Andrei Dorian Gheorghe și Dan-George Uza, Editura Astromix, 2021), dedicat poeților-astronomi Gabriel Donna și Alexandru Anestin, membri ai primei societăți astronomice române (creația lui Victor Anestin în 1908-1912).
Iată fragmentul:

În continuare, urmează douăzeci şi una de poezii astronomice de Gabriel Donna, selectate din volumul „Sonetele Uraniei” din 1902 (parte din ele republicate ulterior în revista „Orion”, fondată și condusă de același Victor Anestin în 1907-1912).
Acesta nu doar că a oferit generoase viziuni asupra Cosmosului de la Steaua Polară din „letargicul nord” la Norii lui Magelan din emisfera sudică, ci a făcut acest lucru prin unul
din cele mai dificile genuri poetice, sonetul, „inventat” în secolul 13 de italianul Giacomo da Lentini, dus apoi pe culmi de frumuseţe de Francesco Petrarca în limba italiană, Garcilaso de la Vega în limba spaniolă, William Shakespeare în limba engleză, apoi abordat de poeţi giganţi ca Goethe în limba germană, Puşkin în limba rusă, Baudelaire în limba franceză, „adus” în spaţiul românesc la puţin după 1800 de Gheorghe Asachi (iată
chiar şi un citat „astral” din sonetul său „Cătră planeta mea”: „Ca să doresc a vieţei nemurire/ Mă-ndeamnă raza-ţi care-n ceri se vede,/ Cum statornică urmează-a ei rotire.”) şi abordat ulterior de Mihai Eminescu (citez un fragment din „Sonet II”: „Tu nici nu știi a ta apropiere/ Cum inima-mi de-adânc o liniștește,/ Ca răsărirea stelei în tăcere.”).
Gabriel Donna ne ajută să călătorim, uneori cu incursiuni în mitologia antică, printre constelaţii şi stele importante (Hydra cu Alphard, Scorpionul cu Antares, Fecioara cu Spica şi Vindemiatrix, Lira cu Vega, Orion cu Betelgeuse, Bellatrix, Rigel şi Cei Trei Magi ca brâu), binare sau stele duble (Alcor şi Mizar în Ursa Mare - doar din punct de vedere optic, între timp descoperindu-se că formează un sistem sextuplu -, Ras-Algethi în Hercule, Albireo în Lebăda), stele variabile (Mira Ceti din Balena, Algol din
Perseus), alte stele speciale (supergiganta roşie Mu Cephei), printre nebuloase (Triffid sau M20 din Săgetătorul, Marea Nebuloasă din Orion sau M42; el a mai scris şi despre
Nebuloasa din Andromeda sau M31 care, ulterior, datorită progresului tehnologic, s-a dovedit a fi o galaxie), creează imagini aparte cu Luna, planeta Venus, Aurora Boreală, roiul stelar al Pleiadelor, poetizează analiza spectrală (exemplificând cu Soarele şi Ras-Alhague din Ofiucus) şi personifică plin de curaj cometele.
Totodată, este de notat că, descriind aceste bucurii cereşti, autorul se raportează cu generozitate la trăirea umană, făcându-ne să îi remarcăm adeseori subtilitatea şi eleganţa
formulărilor poetice, precum şi valenţele filosofice.
După Gabriel Donna, intră la rând cele trei poeme ale lui Alexandru Anestin, care, spre comparaţie, sunt scrise într-o formă clasică (cu ritm şi rimă) mult mai relaxată.
Primul dintre acestea, „Spre infinit” (publicat iniţial în numărul din septembrie 1907 al revistei „Orion”), are ca personaj principal un „amant” al cerului care este vizitat de un
înger ce aruncă asupra lui „o togă serafică de gaze” şi, împreună, pornesc prin Cosmos „pe o rază de vecinică lumină”, trecând de planetele sistemului solar, afundându-se în infinit până când Pământul nu se mai vede, întâlnind o imensitate de forme astrale (un fapt pitoresc este că autorul numeşte marele roi globular M13 din constelaţia Hercule drept… „sorii lui Hercul”!).
Poemul (inspirat în mod evident de scrierile lui Camille Flammarion) se desfăşoară într-o manieră cursivă şi plăcută, iar într-un top personal al poemelor astronomice româneşti de
mari dimensiuni în stil clasic, l-aş clasa imediat după „Luceafărul” lui Eminescu.
Al doilea poem, „Eterna pace” (publicat iniţial în numărul din martie 1908 al revistei „Orion”), dezvoltă cu mult farmec o descriere realistă a Lunii, care, în comparaţie cu
frumuseţile vii ale Pământului, devine nu o inspiratoare de romantism, ci doar „lunarul mausoleu” şi o „fantasmă glacială”, „ce glorios şi-n moarte simbolic scânteiază.”
Cel de-al treilea poem, „Şi Cosmosul surâde” (publicat în numărul din iunie 1908 al revistei „Orion”), reprezintă o contrapunere impresionantă între conflictele interumane
mortale de pe Terra (o biată „furnică” neobservabilă) şi frumuseţea măreaţă a Cosmosului, „creuzetul de forţe şi splendori”, care „visează” şi “în care nemurirea luceferii pudrează.”
(Andrei Dorian Gheorghe)

CĂUTÂND ADEVĂRURI COSMICE
Astrofotografie de Valentin Grigore



*

Revenim la „galeria cosmopoetică de aur” a SARM cu o creație de prin jurul anului 2000, în stilul inconfundabil al celui de-al doilea super-talent produs de manifestările „Perseide” ale SARM, multiplu laureat național de tineret pentru astropoezie și în cele din urmă distins cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie, un profesor dublu licențiat (în fizică și teologie).
O splendidă astro-alegorie, cu trimitere la mitologii străvechi, pe care i-am publicat-o cu mulți ani în urmă în numărul 97 din rubrica „sporadicastroumanism” de pe lista electronică națională de astronomie SARM(news):

ELEFANȚII
De Adrian Sima

Eu cred că Pământul este plat
și că se sprijină pe spinările
a patru elefanți mari și obosiți.

Îmi este mult mai ușor așa.

Doar așa îmi pot explica formarea umbrelor
și propagarea în linie dreaptă a luminii.

Îmi este foarte greu să mă gândesc
că pașii mei sunt lipiți de sferă
și că atunci când plouă
apa cade rotund
de la streașina casei până la rădăcinile copacilor.

Nu mă pot imagina în centrul sferei
…obositor repaus…

Nu!... Pământul este plat sprijinit
pe spinările a patru elefanți mari și obosiți.

Așa, doar așa eu pot fi centrul
Pământului în mișcare.

Lăsați-mă așa pe mine, vă rog.

Îmi este mai ușor așa…
…în voia elefanților mei!

*

Pe 24 Martie 2026 s-au reluat ședințele Salonului Cultural Mihail Sebastian (singurul cenaclu din țară care face loc regulat astronomiei și astropoeziei) printr-una cu peste 40 de participanți, în care s-au celebrat echinocțiul de primăvară și Ziua Mondială a Poeziei (organizată pentru prima dată în România în 2002 de SARM prin spectacole de astropoezie la Observatorul Municipal București, la Casa Tineretului din Târgoviște și la Colegiul „Ferdinnnd” din Bacău – ciudat este că mai târziu am văzut scris undeva că nu știu ce fundație a organizat în 2005 acest eveniment în premieră națională, ceea ce reprezintă o minciună gogonată!), iar Zigmund Tauberg, Liana Tauberg, Paul Cișmigiu, Cristiana Stroia, Adelia Bogdan și Andrei Dorian Gheorghe au oferit momente de cultură literară și astronomică (am vorbit despre sateliții galileeni) și poezii de inspirație cosmică, muzica fiind asigurată de o pianistă, o soprană și un tenor.
Voi prezenta mai jos un poem fotografic cu nouă imagini de la eveniment, dintre care primele opt luate de mine – îi mulțumesc fotografului Adi Dragu pentru că mi-a făcut poza a noua:

Echinocțiul și Ziua Poeziei -
Mă gândesc eu -
Sunt note, în primăvara bucuriei,
De apogeu.
(Andrei Dorian Gheorghe)



















*

Încercăm acum o mică demonstrație că „regina științelor” este la fel de iubită peste tot de practicanții ei, chiar dacă aceștia se exprimă diferit.
Punem împreună, așadar, reprezentanți din două extremități românești din punct de vedere geografic prin: o imagine făcută în vest, nu departe de granița cu Serbia, la Timișoara (de un astrofotograf veteran admirabil), un extras „astro” dintr-un text scris în est aproape de granița cu Republica Moldova, la Huși (de președintele fondator al Astroclubului Vega), și apoi revenim la Timișoara printr-o altă imagine (a unui lider astronom amator):

IC 2177 REFLECTION NEBULA ÎN MONOCEROS
Astrofotografie de Octavian Stănescu



Urmăriți zi de zi să deveniti din ce în ce mai bogați
prin intermediul bucuriilor și fericirilor pe care le oferiți cu generozitate celorlalți.
Dacă la un moment dat descoperiți că lipsește ceva esențial din viața voastră,
dați-vă neîntârziat seama că nu v-ați ațintit privirea cât mai sus posibil,
către stele...
(Vicu Merlan)

SENIN ȘI FRIG
Astrofotografie de Andrei Juravle



*

Supernovele-n vechime
Deranjau stele-o mulțime.
Supernova de aseară
Mi-a făcut falca să-mi sară.
(Andrei Dorian Gheorghe)

În 2014 Elisabeta Petrescu de la Observatorul Municipal București a fotografiat supernova SN 2014J din galaxia M82 (Cigar Galaxy), aflată în constelația Ursa Major.



Din păcate pentru noi, acum la Ursa Mare ne putem uita, dar la Elisabeta Petrescu ba, întrucât aceasta lucrează la Agenția Spațială Europeană în Germania.

*

Să trecem la o relaxare cosmică mai apropiată de noi...

OCAZIE...
Astro-foto-emoție de Cosmin Sorin Micloș

... de a observa galaxia noastră
Calea Lactee
și de a cunoaște
locul nostru în Univers.



*

Ceva de dată recentă...

LUNA TÂNARĂ ȘI VENUS
(18 Aprilie 2026, Târgoviște)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Luna apare pe scena Lunii Mondiale a Astronomiei 2026.
În seara aceasta ca o seceră subțire, iluminată 2%,
a oferit o frumoasă imagine în compania planetei Venus.
Fiți cu ochii pe ea în continuare!



*

Mi-a lipsit un neutron
Ca să-i dau sfaturi lui Newton.
N-am avut nici văzul fain
Ca să-i dau sfaturi lui Einstein.
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Nu tot ce zboară e cometă – astroproverbe în versuri”,
Editura Astromix, 2021)

Urmează un mini-capitol special, pe care l-aș numi
BIOGRAFII DE ASTRONOMI VERSIFICATE DE ALȚI ASTRONOMI.
Dar mai întâi trebuie consemnat că, în mod surprinzător, asociațiile astronomice din București nu prea au celebrat Luna Mondială a Astronomiei 2026 (poate din cauza lipsei de timp liber suficient sau poate din alte motive), concentrându-se doar pe Ziua Astronomiei.
În aceste condiții, onoarea Capitalei a fost salvată de un profesor matematician de 98 de ani și jumătate, Zigmund Tauberg, și fiica sa, doctorița Liana Tauberg, care au „ordonat” celebrarea celui mai mare eveniment astronomic al planetei la ședința din 21 Aprilie a Salonului Cultural Mihail Sebastian prin muzică clasică pe teme astrale (stele, Luna, miezul nopții, curcubeul) interpretatâ de douâ soprane, un pianist, o specialistâ în romanțe și un contra-tenor, precum și prin poezie de inspirație cosmică și prelegeri astronomice (Big Bang, fenomenele lunii Aprilie, istoria Zilei Internaționale a Astronomiei, a Anului Internațional al Astronomiei 2009 și a Lunii Mondiale a Astronomiei), solicitând și participarea SARM (pe care mi-am permis să-l reprezint, ca de obicei, în acest spațiu model de cultură națională și universală și de înalt patriotism românesc).
Atunci am celebrat și încheierea serialului meu de 30 de episoade de astro-foto-poezie urbanâ „A Winter without Stars”, început cu mai multe săptămâni în urmâ, dedicat de asemenea Lunii Mondiale a Astronomiei 2026 și publicat pe website-ul Astronomers Without Borders (voi reveni cândva asupra lui).
Tot atunci a fost vizionat cu entuziasm trailerul Global Astronomy Month 2026 (producător Valentin Grigore, montaj Denis Ciobanu, muzica Dan Ștesco).
Iată trei fotografii semnificative pe care le-am făcut cu acel moment (mai încolo va urma și una cu Zigmund Tauberg în recital de astropoezie la același eveniment):







De altfel, pe 27 Aprilie 2026 am publicat (în englezâ) un material pe website-ul Astronomers Without Borders, din care voi reda partea finalâ:

LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI
LA SALONUL CULTURAL MIHAI SEBSTIAN
(București, 21 Aprilie 2026)
Astru-foto-haiku de Andrei Dorian Gheorghe

Salon cultural zburător -
oameni, muzică,
astropoezie...















Recurgem acum iar la „galeria cosmopoetică de aur” a SARM printr-un astropoem istorico-pedagogic exemplar, despre un astronom asiatic celebru din secolul 15, scris chiar de organizatorul evenimentului din GAM 2026 anunțat mai sus.
Autorul (pe care îl vom revedea din nou în poza următoare), cel mai longeviv astropoet din lume, popularizator original de astronomie ca lider al Salonului Cultural Mihail Sebastian, expert național în biografii de astronomi versificate și participant la Festivalul de Cosmopoezie al SARM încă din anul 2000, devenit și membru de onoare al mișcării de creație a SARM, a lucrat la el câțiva ani, după care i-a fost publicat inițial în 2025 în cartea mea, „Cronici astronomice jubiliare...”

DRAGOSTE DE STELE
(ULUGH BEG)
De Zigmund Tauberg

A apărut cândva, în astă lume,
Mare războinic, Timur Lenk pe nume.
La început tâlhar la drumul mare,
Apoi a devenit puternic, tare,
A făurit prin cuceriri, război,
Un fabulos imperiu, iar apoi,
A stăpânit prin crimă și teroare,
Și-a înrobit popoare.
Urmașii săi, destul de numeroși,
Erau și ei ca dânsul, sângeroși.
Dar unul doar a fost deosebit,
Acesta, Ulugh Beg, a devenit
Cercetător al lumilor stelare,
Pașnic din fire, înzestrat
Cu sete de cunoaștere și care,
În nopțile senine-a studiat
Profund și pătimaș bolta cerească
Și astfel a ajuns ca să cunoască
Tainele ei ca nimenea în lume.
Iar pentru acest scop anume
La Samarkand a construit
Observator ce-a depășit
Tot ce a fost până la el
Și a putut, în acest fel,
Să-ndeplineasc-a sa dorință
De lumi astrale și știință
Despre-ale cerului mistere.
Și iat-acum, cum ar putea să fie
O contradicție-n vremile acele,
Că Timur Lenk, simbol de tiranie,
Cu dragoste adâncă de putere,
Avea nepot cu dragoste de stele.



Am mai ales încă un exemplu de referință.
Spre sfârșitul secolului 20, profesorul Emil Turcu a creat la Fălticeni pentru o vreme Cercul de Astronomie Vintilă Șiadbei, pe care l-a afiliat la SARM.
Despre cel al cărui nume a fost ales ne-a povestit marele astronom Dimitrie Olenici, vechi membru de onoare al SARM, prin cea mai detaliată biografie versificată pentru un astronom român, adevărat model pentru acest gen, pe care a recitat-o inițial în 1998 la dezvelirea unei plăci comemorative în gara din acest oraș:

LUI VINTILĂ ȘIADBEI
De Dimitrie Olenici

Când te-ai născut la Fălticeni în mica gară
Porni un tren să ducă veste-n țară
Că s-a născut o novă exemplară. (15/27.05.1898)
Crescând pășind prin ale vieții uși
Ți-ai dat bacalaureatu-n târg la Huși. (1917)
Student deștept la Iași la facultate
Ai asistat colegii mici să-nvețe carte (1919)
Și cum în viață omul are-un vis
Plecași să-nveți astronomie la Paris (1927)
Și la Viena după cum se știe
Ai studiat ceva fotometrie.
Dar revenind la Iași tobă de carte
Să dai un doctorat n-ai avut parte
C-așa e uneori pe la români,
Cei buni sunt ca o floare printre spini.
Cu mult succes ai revenit apoi la București (1939)
O teză despre meteori să dovedești.
Studenților vorbindu-le cu zel și har
Ai fost numit curând conferențiar. (1940)

Ba chiar și nemții mult te-au admirat
Și în Zeitschrift-urile lor te-au publicat. (1925)
Și la franțuji te afli prin jurnale (1928, 1931)
Și la români arare prin anale.

Și-n rezumat acum opera ta
Se poate astfel consemna:
Cometele lui Finsler și lui Ensser tu le-ai studiat
Și-orbitele lor bine le-ai mai calculat,
Iar când a fost vreme mai bună
Privit-ai la eclipse-n Lună
Și nebuloasele cum fug prin spații
Și cum străluce Beta Cygni-n variații.
Trasat-ai curba novei din Hercule
Și ai scris cărți și alte lucruri bune.
Păcat că ai avut o scurtă viață,
Dar ne-ai lasat o operă măreață,
Exemplu pentru noi să fie
Ce va să-nsemne-a ști astronomie.
Acuma noi cu drag îți mulțumim
Și-n gara mică-o placă-ți țintuim. (17.10.1998)

Și când paharele-n curând le vom ciocni
Noi tot de tine iarăși vom vorbi
Cum în refugiu-acela blestemat
La Zlatna dus ai fost și nu te-ai înturnat (01.04.1944)
Iar calea-ți de întoarcere-n eter
Rămâne și acuma un mister.
Un strop de vin pe jos vom revărsa
Zicând să fie-n amintirea ta.

Și-l vom ruga pe bunul Dumnezeu
Sâ odihnească-n cer sufletul tău
Cu drepții să te-așeze printre stele
Că tare drag ți-a fost ție de ele!



Redăm și două astropoezii despre doi coloși revoluționari ai astronomiei de la începutul secolului 17, scrise spre sfârșitul anilor 2000 de o vicepreședintă SARM și laureată națională de tineret pentru astropoezie, precum și de cel mai vechi coechipier al meu (încă din 1987) în crearea mișcării naționale de acest fel, distins cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie în 2023:

MESAGERUL STELELOR
(GALILEO)
De Diana Maria Ogescu

Dacă într-un sistem neîndoielnic heliocentric,
Jupiter nu avea sateliți,
Soarele se rotea nedeterminat, fără pete solare,
Și Venus nu era pe faze,
Mesagerul stelelor și-ar fi ratat apariția.

RULETA SPAȚIALĂ
(KEPLER)
De Victor Chifelea

Chibițul
la complexa ruletă a planetelor
a cântărit cu atenție sferele,
le-a deslușit traseele complicate,
precum și mișcările,
mai rapide în centru,
mai domoale pe margini.
Le-a urmărit comportamentul,
unele fiind de-a dreptul timide,
altele mai pline de temperament.
Și a fost cu băgare de seamă
la maestrul de ceremonii din centru,
strălucitorul crupier spațial...
Apoi chibițul,
devenit jucător,
a realizat martingala perfectă
a ruletei planetare.
De-atunci, nu-i de mirare,
cazinoul astrelor a fost închis.

Urmează varianta românească a unei lucrări realizată de un alt maestru al creativității în mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM (în care s-a înscris odată cu marele eveniment internațional EuRoEclipse Perseids 1999, el fiind și traducător de articole de astronomie), care a fost publicată inițial în limba engleză în superproiectul Cosmopoetry Internationals din 2015 de pe Cosmopoetry – SARM and Friends:

CU SAU FĂRĂ EINSTEIN
„Astro-photo-collage poem” de Ion(uț) Moraru

Copiii se jucau în curtea școlii lor.
Unul din ei „dresa” niște fotoni.
Pusese pe jos niște oglinzi,
iar lumina care se zbătea între acestea
ajungea la o prismă.

De aici începea visul.
Toți oamenii din acea școală
păreau că stau în întuneric,
deopotrivă copiii și profesorii.

Elevul acela avea un nume:
Albert Einstein.

Iar visul lui era să pună în practică
ceea ce spusese un învățat:
„Oriunde există umbre în această lume se află și lumină.”

Existența îl înecase în „întuneric”,
iar micuțul Albert avea să îl „relativizeze” tot restul vieții.



*

Din Sidney până-n Trafalgar,
Din New York până-n Kandahar
Și din Hawaii în Gibraltar,
Ce pur e un cadran solar!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Clujeanul Dan-George Uza a devenit expertul național în cadrane solare, călătorind în țară și în străinătate pentru a le fotografia și prezenta în articole și cărți, construind el însuși cadrane solare și participând la conferința internațională anuală de gen din Germania.
Prezentăm pe rând o imagine cu un astfel de ceas solar construit de el în 2015, una cu ceasul lui solar ce împodobește acum peretele exterior al Planetariului Baia Mare
și una cu viziune artistică pe care tot Dan-George Uza a făcut-o în Noiemnrie 2025 la Dumitrița, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul ceremoniei de lansare a unui cadran solar imens (creat de Damaschin Berende).







*

Să trecem puțin și pe la poezia astronautică.
Pe realizatorul clujean de timbre cu subiect astronautic pentru Poșta Română, supranumit „astrofilatelistul național”, l-am surprins printr-o poză în Centrul Spațial Houston cu prilejul expediției SARM pentru marea eclipsă americană din 2024.
O vom combina cu o creație de-a lui:

BALADA SATELITULUI DEFUNCT
De Alec Bartos

M-a sunat panicat
un deșeu spațial
cică să vină la mine în curte

I-am răspuns ezitant:
„La mine nu-i loc.
m-ai luat prea dintr-un foc,
n-am timp nici să-mi întreb nevasta!”



*

Uneori și cerul de zi este foarte spectaculos...

23 APRILIE 2026
Foto 1: Edward Ionuț
Haiku și foto 2: Valentin Grigore



Norii pot să dea
farmec oricând
unui apus de Soare



*

Poți ca-ntr-o lume mai bună să te trezești
Când prietenii tăi mângâie corpuri cerești.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează un...

ASTRO-CALEIDOSCOP CU UNELE SUPERLATIVE
DIN ISTORIA ASTRONOMIEI ROMÂNEȘTI

Începem prin a prezenta două coperți deosebite de reviste astronomice (avem forma lor de la Dan-George Uza și Ovidiu Văduvescu, cărora le mulțumim pe această cale):
-prima, de la numărul pe Septembrie 1908 al revistei „Orion” (a lui Victor Anestin), cu o imagine avangardistă, „Pământul văzut din Lună”;
-a doua, de la numărul din 2000 al revistei „Noi și Cerul” (a SARM), probabil cea mai frumoasă copertă românească de acest fel, cu o astrofotografie de excepție (care a fost publicată și pe coperta 1 a unui număr al Jurnalului Organizației Internaționale de Meteori „WGN”) de la curentul de meteori Leonide 1998 (pe atunci cel mai spectaculos din ultimele trei decenii), realizată de Valentin Grigore, precum și cu două cu eclipsa totală de Soare din 1999, cea mare fiind realizată de Adrian Sima (care a apăsat pe „trăgaci”) și Valentin Grigore (care i-a făcut procesarea), iar cea mică de Marian Balaci.
Și pentru că am vorbit despre o eclipsă totală de Soare, amintim că în Ianuarie 2010, respectabilul profesor Dimirie Olenici a fost într-o expediție în Insulele Maldive pentru a observa o eclipsă... inelară de Soare și a făcut un schimb cultural cu localnicii, îmbrăcat în costum național românesc și expunând astrofotografii cu tradiții românești într-ale Cosmosului.







Sunt cu adevărat longevivi
Cei care, pe vânt sau pe ceață,
Pot vedea Cometa Halley
De două ori într-o viață.
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Nu tot ce zboară e cometă”, Editura Astromix, 2021)

Într-un serial recent publicat în revista online „Vega” (a Astroclubului București), Dănuț Ionescu ne-a amintit că în 2026 celebrăm 40 de ani de la ultima trecere a Cometei Halley, care are o periodicitate de circa 76 de ani.
Ei bine, dintr-un articol publicat de cunoscutul astronom Dan Vidican în ediția nouă a revistei „Orion” (condusă de același Dănuț Ionescu în 1990-1993), am aflat că singurul român care a văzut și desenat Cometa Halley în două rânduri (1910 și 1986) a fost orădeanul Ioan Husz!
Iată paginile respective din revistă, completate de un desen cu aceeași cometă de Gheorghe Cacoveanu din expediția în Munții Bucegi a Observatorului Municipal și a Astroclubului București din 1986.



Cât despre Cometa Halley, aceasta a fost cel mai intens observată în România în zona Salonta de Kosa-Kiss Attila, ale cărui desene au fost expuse în zona Los Angeles în 1986 în cadrul International Halley Watch.
Se mai poate adăuga că același Kosa-Kiss Attila este și campionul absolut al desenului astronomic tehnic în România și în acest sens redăm două pagini din aceeași revistă „Orion”, cu desene observaționale de-ale sale la lumina zodiacală și planeta Jupiter:



Și pentru a extinde viziunea asupra meritelor astronomilor de etnie maghiară din România, vom aminti și patru astrofotografi foarte buni, cărora le vom reda câte o lucrare, primele două din anii 2000, iar urmatoarele două de la începutul anilor 2010:

Cassiopeia, urmele tale stelare
Îmi stimulează mult viteza creatoare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

CONSTELAȚIA CASSIOPEIA
Astrofotografie de Attila Soo



Eclipsa lunară frumos evoluează
Și-apoi satelitul revine la bază.
(Andrei Dorian Gheorghe)

ECLIPSĂ DE LUNĂ
(Martie 2007)
Astrofotografie de Tibor Vesselenyi



Oh, Gamma Cygni cu luciri cochete
Dintr-ale marii Lebede secrete!
(Andrei Dorian Gheorghe)

GAMMA CYGNI
Astrofotografie de Varadi Nagy Pal



Vrem ca întreaga lume să știe:
Messier, mai dă-ne-o galaxie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

MESSIER 81 ȘI MESSIER 82
Astrofotografie de Csere Mihaly



În completare, revenim din nou la faptul că numele orașului Salonta din România a fost pus pe cer (practic, primul oraș de la noi care a fost onorat astfel) de celebrul astronom maghiar Gyorgy Kulin (născut acolo în vremea Imperiului Austro-Ungar) printr-un asteroid pe care îl descoperise în anii 1930 în Ungaria, iar Matyas Csukas (premiat de American Association of Variable Star Observers în 2017 pentru 25.000 de observații la stele variabile), discipolul preferat al lui Kosa-Kiss Attila, a organizat o frumoasă acțiune comemorativă în acest oraș din județul Bihor în 2025.
Cât despre recunoștința națională, vă las să analizați singuri.



Din anul 2005 am devenit fericitul posesor al primului calendar astronomic românesc de mari dimensiuni, cu pagini incluzând harta cerului din fiecare lună.
Acesta a fost realizat de „sarmiștii” Alex(andru) Conu și Sorin Hotea, fiind prezentat în tabăra „Perseide 2005” a SARM din județul Covasna (lângă Întorsura Buzăului).



Acea initiațivă are acum un continuator regulat, clujeanul Dan-George Uza deschizând din 2020 o editură, Astromix, dedicată culturii astronomice, în cadrul căreia realizează anual calendarul „Timpul Soarelui”, pe care îl ilustrează cu imagini variate făcute de el, în special cu cadranele solare din România.



Încă de dinainte de pandemie, recordmanul național în vânătoarea de eclipse totale de Soare, Cătălin Beldea (care a participat mereu cu prezentări atractive la evenimentele importante organizate de SARM), a demarat proiectul „ASTROSHOW”, cuprinzând prezentări astronomice în mall-uri din întreaga țară.
Iată cât de impresinant a fost programul său în 2025:



Încă din 2017, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” (prin Andrei Pocora și Sergiu Lupu) a demarat un interesant proiect transfrontalier româno-bulgar de turism și astro-turism la Marea Neagră.

EMOȚIE MARINĂ
Astro-foto-haiku de Andrei Dorian Gheorghe

Marea Neagră
surprinsă de culori
la răsărit de Soare



În completarea momentului, o spledidă fotografie făcută de expertul național în instrumente de astronavigație marină și președinte fondator al Astroclubului AstroNauticus din Mangalia, comandorul Vasile Chirilă.



De ani buni, liderul Astroclubului SARM Gorj, Marcel Jinca, răsfață mișcarea astronomică națională cu volume de efemeride astronomice, precum și cu alte cărți de astronomie.
(Aici aș vrea să-l omagiez și pe primul expert în efemeride din țara noastră, românul de etnie evreiască Bernard Vermont, care s-a afirmat la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20.)
Iată cum arată ediția pe 2026 a anuarului astronomic de Marcel Jinca:



Există un proverb celebru:
„Ai carte, ai parte”.
Tradus în astronautică:
Ai parte, ai Marte.
(Andrei Dorian Gheorghe,
tot din „Nu tot ce zboară e cometă”, Editura Astromix, 2021)

Acum este rândul unui maestru care se ocupă de astronautică și pe care îl vom arăta vizitând un centru spațial din SUA.
Producător al „parsec.ro” și „Buletin Cosmic”, clujeanul Claudiu Tănăselia realizează și ampla rubrică „Agenda spațială” pentru emisiunea națională de astronomie „Noi și Cerul” de la Columna TV, realizată de Valentin Grigore și SARM.



Continuăm cu o imagine încântătoare de la Luna Mondială a Astronomiei 2010 în Bumbești Jiu (organizată de Marcel Jinca), cu doi copii desenând Soarele, Luna și stele pe asfalt.



Pe aceeași temă, încă din anii 1990 profesorul bârladean Ioan Adam a gândit proiectul unui concurs național regulat de artă astronomică pentru tineret, „Visând la aștri”, pe care l-a împlinit după ce a întemeiat Asociația Astronomică Sirius (în 2001).
În Septembrie 2021, celebrând două decenii de existență a acestei asociații, profesorul Adam a realizat, la sala sporturilor de la Școala Episcop Iacov Antonovici din Bârlad, cea mai mare expoziție națională „astroart” de tineret din istoria României, cu peste 300 de lucrări selecționate de la toate edițiile acestui concurs (am fost onorat să fac fotografia de mai jos, cu o perspectivă a expoziției).



În vara lui 2025 a existat și varianta națională pentru copii „Eu și Universul”, găzduită de Palatul Copiilor din Tulcea, în organizarea profesorului Nicolae Dobrescu, președinte fondator al Societății Științifice Orion, și după cum era de așteptat, cele mai multe premii le-au obținut tot membrii Asociației Astronomice Sirius (mai precis, cei de la MiniAAS).



Hubble, bunule Hubble, telescop spațial,
Fiii-ți tereștri-s efect gravitațional!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Îl salutăm pe această cale pe astronomul Octavian Blagoi de la Institutul Astronomic al Academiei Române, care a construit cu câțiva ani în urmă o admirabilă miniatură a telescopului spațial Hubble:



În Mai 2023, cu prilejul unei expoziții de astronomie organizată la importantul muzeu bârlădean „Vasile Pârvan”, am fotografiat o altă miniatură a telescopului Hubble, realizată de Ciprian Vîntdevară (coordonatorul complexului astronomic local), care a mai reprodus și expus tot atunci și luneta prin care, în 1609, Galieo Galilei a deschis drumul astronomiei moderne.





Nebuloasele și roiurile stelare,
Adevărate mândrii
Pentru ample galaxii,
Dăruiesc mereu un plus mare de valoare.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Cu sau fără observatoare particulare, astrofotografii români au cheltuit bani grei să-și cumpere telescoape ca să facă astrofotografii spectaculoase.
Vom încerca acum să punem în lumină trei dintre acestea, realizate de tot atâția iubitori ai cerului care, la viața lor, au scris și astropoezii publicate de SARM:

OBIECTE DE CER PROFUND
1. Roiul stelar M13, foto de Radu Gherase;
2. Nebuloasa California și roiul Pleiadelor, foto de Alin Țolea (stabilit în SUA);
3. Galaxiile M81 și M82, foto de Corneliu Apetroaei (stabilit în Germania).







Un astro-maestru radiofonic și-un ascultător de-al său,
Devenit apoi un mare maestru în astronomie,
S-au întâlnit pentru prima dată cam după trei decenii, zău,
Iar eu i-am surprins, chiar veșnic tineri, într-o fotografie.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Dănuț Ionescu a realizat emisiunea săptămânală „Contact Astronomic’ la Radio Contact în 1994-1997, iar unul dintre cei mai pasionați dintre urmăritorii lui a fost tânărul Adrian Șonka.
Apoi Dănuț s-a mutat în Noua Zeelandă (de unde a revenit în patrie pentru două luni în primăvara lui 2026), iar Adrian a devenit însuși coordonatorul Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București.
Cei doi s-au întâlnit prima oară pentru o emoționantă discuție mai largă la Poli SpaceFest 2026.



*

Printre epigramele pe care le-am recitat la Festivalul Național de Cosmopoezie de la „Perseide 1996” s-a numărat și aceasta:

EXCEPȚIONALULUI OBSERVATOR DE METEORI
VASILE MICU
De Andrei Dorian Gheorghe

Pe cine păcălește domnul mustăcios,
Modest recomandându-se drept… Mic?
Astroreviste mondiale-l pomenesc.
Înseamnă că… a mai crescut un pic!

Vasile Micu a fost primul vicepreședinte tehnic al SARM.
Pasiunea lui pentru meteori a fost atât de mare, încât a renunțat la avantajele vieții urbane și s-a angajat ca gardian de noapte la o mină din județul Hunedoara pentru a putea concura cu observatorii de meteori de la observatoare profesioniste din străinatate.
Acest „sacrificiu” i-a permis să se claseze în 1995 pe locul 5 în clasamentul mondial al observatorilor de meteori, realizat de International Meteor Organization.
El a mai fost și educator de astronomie la taberele „Perseide”, a colaborat și cu European Halo Project și Britain’s Society for Popular Astronomy, a realizat astrofotografii deosebite și a scris astropoezii interesante în anii 1990.
A abandonat însă prea reprede preocupările astronomice și în final, din nefericie, a fost răpus de pandemia de coronavirus.
Pentru amintirea lui, redăm mai jos o creație cu totul specială, pe care el a citit-o la Festivalul de Cosmopoezie din 1997 (la Casa Tineretului din Targoviste într-o seară ploioasă), completând-o cu o astrofotografie de-a sa cu lumina zodiacală (în centrul căreia se vede un meteor) din aceeași perioadă.
O perlă din „galeria cosmopoetică de aur” a SARM.

LUMINA ZODIACALĂ
Astro-foto-poezie de Vasile Micu (1963-2020)

Un ghem de raze și de praf
tot hoinărea prin Univers
până când s-a transformat
în Soare luminos
cu-ai săi gardieni frumoși:
planete, sateliți, comete,
asteroizi și meteoroizi.
A mai rămas și-un nor de gaze, ionizat,
cu praf amestecat,
dispus între mândrele planete.

Când Soarele răsare sau apune,
salută cu lumina-i dulce materia mamă,
care-i reflectă, binevoitoare, strălucirea.

Nemuritoare lumină zodiacală!
Vei dăinui până la sfârșitul lumii!
Ca pe o zână bună te vizitează fiii!
Meteorii îți surâd
cu lumini orbitoare
și câte o cometă te mângâie
cu coada-i diafană.

Cerească lumină divină,
unduindu-te și întrecându-te
cu nobila Cale Lactee!
Voi împreună asigurați spectacolul
pe cerul de iarnă!



*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052