NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR APROXIMATIV:
LA „PERSEIDELE” SARM, ASTROPOETRY SHOW-URI LA INTERNATIONAL METEOR ORGANIZATION, COMETELE DE LA SFÂRȘITUL MILENIULUI 2, CONSTELAȚIA LEO ȘI SOARELE, „STELE ÎN EST – COSMOPOEȚII ROMÂNI” ȘI UN OMAGIU PENTRU STEVE SNEYD, ASTROHAIGA ȘI CULTURA GENERALĂ, „PERSEIDE” (CU METEORI ȘI ASTROPOEZII) ȘI ALTE TABERE ASTRONOMICE DE VARĂ, DSO-URI ȘI STELE, ASTRO-DIVERSE, SARM LA EVENIMENTE DIN PRIMĂVARA LUI 2026, FINALUL PRIMULUI TUR ÎN JURUL SOARELUI...

*

Astronomia este minunată.
Din păcate,
există chiar și aici mizerabili care cred că pot inventa orice despre oricine
și răspândesc neadevăruri subumane despre cei merituoși,
trădând astfel rolul astronomiei de a apropia cerul de oameni
și pe oameni între ei.
Din fericire,
până la urmă ajung cel mai sus
acei truditori care îi respectă neabătut principiile generoase.

Acestea nu sunt cuvinte scrise-n zadar,
Astronomia-i un drum sublim către har.
Bucura-s-ar de astre cei buni sub cer clar
Și arde-i-ar pe ticăloși focul stelar!

-Andrei Dorian Gheorghe-

PERSEIDE 2017
Astro-foto-compoziție de Valentin Grigore



Imaginea de mai sus, cu care începem ultimul număr din primul tur al publicației noastre în jurul Soarelui (ceea ce echivalează cu primul nostru jubileu cu adevărat astronomic), încă unul de colecție, ne arată cât de spectaculoase sunt Perseidele, meteorii din cel mai popular curent anual de acest fel, cu vârful de activitate spre mijlocul lunii August, ceea ce îl face mult mai accesibil decât curentul Geminide, care produce mai mulți meteori, dar o face pe frigul iernii meteorologice spre mijlocul lunii Decembrie.
Inspirat de Perseide, Valentin Grigore a creat în 1993 un eveniment anual cu același nume, nemaiîntâlnit înainte și departe de a fi egalat până azi, bazat pe conceptul astronomie-cultură-artă-educație-societate.
Acesta a inclus în prima sa etapă:
-o tabără de astronomie pe Dealul Voievozilor de lângă Târgoviște, cu corturi militare instalate prin aprobare parlamentară, unde aveau loc o școală astronomică de vară, un concurs de astronomie pentru tineret, observații cu ochiul liber la meteori și cu telescopul la alte corpuri cerești, precum și excursii culturale;
-un colocviu național de astronomie în oraș;
-expediții în țară pentru observarea perioadei de maxim a Perseidelor, în care se activa rețeaua națională a observatorilor de meteori din SARM, iar rezultatele erau apoi raportate pentru Baza de Date a Organizației Internaționale de Meteori.
O primă urmare după prima ediție a manifestării „Perseide” a SARM a fost că, datorită ei, președintele International Meteor Organization, germanul Juergen Rendtel, a declarat public la conferința acesteia din Septembrie 1993 de la Puimichel (Franța) că în acel an România, alături de SUA și China, s-a clasat pe primul loc în lume „în promovarea mișcării de observare a meteorilor”.
Redăm mai jos o imagine de la acea ediție a „Perseidelor” SARM, în care pe ultimul rând se pot observa în centru Valentin Grigore și cei mai faimoși astronomi profesioniști români de azi, dr. Ovidiu Vaduvescu și dr. Mirel Bîrlan.



Curentul meteoric Perseide -
Nucleu magic pentru astro-dezvoltare.
Evenimentul „Perseide al SARM” -
Zile și nopți cu lumini superioare.
Noi și Cerul împreună cu-astrele -
Aripi omenești pentru zboruri stelare.
(Andrei Dorian Gheorghe)

De atunci, evenimentul „Perseide” a crescut an de an o perioadă, incluzând din 1996 și un festival de cosmopoezie, iar din 1997 și un salon internațional de arte, fotografii și publicații astronomice.
De asemenea, „Perseidele” SARM au avut ca oaspeți astronomi din Franța, Suedia, Olanda și SUA în 1997 și 1998, și au culminat cu ediția EuRoEclipse Perseids 1999 (realizată în colaborare cu firma canadiană de turism Total Solar Eclipse 99, condusă de dr. Ovidiu Văduvescu), când au avut circa 250 de participanți străini (cei mai mulți din SUA!), veniți din Europa, America de Nord, America de Sud, Asia și Africa de Sud să vadă eclipsa totală de Soare din acel an.
Un eveniment ce a conținut și o conferință internațională de astronomie și un festival de cosmopoezie în limba engleză, iar salonul acestuia a inclus exponate din 30 de țări.
Aceasta a fost „era de aur” a „Perseidelor” SARM, spațiul de pelerinaj pentru astronomii amatori și profesioniști de la sfârșitul secolului 20, precum și pentru tinerii iubitori ai cerului din România, „Capitală a astronomiei românesti” și „cea mai lungă și complexă tabără de astronomie din lume”.
Iar printre participanți s-au numărat Gheorghe Vass, Ovidiu Văduvescu, Mirel Bîrlan, Virgil V. Scurtu, Harald Alexandrescu, Dimitrie Olenici, Dănuț Ionescu, Adrian Sava, Mircea Pteancu, Vasile Micu, Mircea Corpodean, Attila Csillag, Dan Mitruț, Ștefan Berinde, Gelu Claudiu Radu, Lucian Boboc, Andrei Juravle, Călin Niculae, Mariana Tulbure, Deak Zoltan, Erika Lucia Suhay, Ioan Adam - de numele ultimilor doi fiind legată ulterior începerea olimpiadelor naționale anuale de astronomie -, Ovidiu Cioroianu, Marian Mitroi, Corina Sava, Victor Bortaș, Eugenia Radu, Gabriel Ivănescu, Iulian Olaru, Adrian Șonka, Dragoș Brașov, Sandu Val Cosmin, Ionel Cătălin Diaconu, Cristina Țintă și mulți, mulți alții care au contat în mișcarea astronomică românească!
Începând cu anul 2000 tabăra a trecut într-o altă etapă, s-a renunțat la organizarea ei pe Dealul Voievozilor de lângă Târgoviște, în special din cauza creșterii poluării luminoase, așa că „Perseidele” au inclus doar o întâlnire centrală la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din București (în imaginea de mai jos sunt surprinși pe terasa acestuia Valentin Grigore, Mariana Grigore, Deak Zoltan, Ovidiu Văduvescu, Adrian Șonka și Ștefan Călin) și expediții observaționale în țară (cea mai importantă fiind la Piatra Arsă).



A urmat „era de argint” în 2001-2004, când manifestarea s-a mutat în Moldova la Corbasca și Dărmănești (organizator local fiind Dan Mitruț, iar printre alți veniți s-au numărat Alin Țolea, Florian Severin. Cătălin Paduraru „Șarpe”, Alex Conu, Mihai Tetileanu, Diana Maria Ogescu și alții) în județul Bacău, cuprinzând și o tabără internațională de meteori în 2004, cu observatori reputați ai cerului din Belgia, Olanda și Germania.
După care a fost „era de bronz” în 2005-2007 (organizator local: Felician Ursache, alți participanți importanți fiind Sorin Hotea, Mihai Curtașu și Cristina Slovineanu) la Crasna-Sita Buzăului și Sâncrai în județul Covasna.
Ca să nu vă stresez cu prea multă informație istorică, propun o relaxare cu ceva astropoezie, mai întâi cu una pe care am publicat-o într-un număr de la începuturile revistei SARM „Noi și Cerul” (Nr.4, 1996).

PERSEIDE
De Andrei Dorian Gheorghe

Fiecare meteor povestește
faptele viteazului Perseu:
decapitarea Meduzei,
salvarea Andromedei,
răpunerea Monstrului Marin,
uciderea lui Polydectes.

Fiecare bolid este
un monument aerian
dedicat gloriei sale.

Apoi cu trei astropoezii splendide, câte una din fiecare din aceste „ere”.
Prima, scrisă de un universitar matematician clujean care a participat cu lucrări la mai multe conferințe mondiale de astronomie, între care Adunarea Generală a Uniunii Astronomice Internaționale, Meteoroizi și cele ale Organizației Internaționale de Meteori, și a fost analistul observațiilor astronomice ale SARM.

SACRIFICIU
(LA „PERSEIDE”)
De Ștefan Berinde

Un meteoroid ce orbita în neștiință,
De mii de ani rătăcitor necunoscut,
Mânat de-a sa minusculă credință
Știa acum ce sacrificiu trebuie făcut.

La preț de nicio longitudine solară
În fața sa, o atmosferă planetară
În care se-avântă, sub un unghi mic
Incandescent: a fost și el văzut un pic!

Unul din spărgătorii gheții totalitariste în ce privește astronomia de amatori (participant și el la „Perseidele” SARM în anii 2000), care în perioada anilor 1980 a creat un astroclub pe lângă complexul astronomic din Bacău sub protecția coordonatorului acestuia, marele popularizator de astronomie Matei Alexescu, ne-a lăsat și o astropoezie inspirată de tehnica odelor antice romane:

SALUT ASTRAL
De Florian Severin

Salut Mizar! Eu plec uimit
Mă-nclin în fața ta zenit
Spre Perseide zbor grăbit
Placentă ancestrală!

Plec sufletul să mi-l sfințesc
În templul zeilor ceresc
Și frații să mi-i întâlnesc
Sub razele de soare.

Salut Alcor! Salut Mizar!
Al vieții scop nu-i în zadar
Sunt norocos și mângâiat
De stele.

Iar a treia astropoezie a fost scrisă de o studentă la medicină, distinsă de mai multe ori după 2005 cu premiul național de tineret pentru astropoezie.

AȘTEPTÂND CURENȚII METEORICI DE AUGUST
De Irina Cristescu

Un val, o suflare, un freamăt al timpului
închizând spirala de amintiri
sub privirile lui Perseu;
rămân împietrite chipurile cerului de altădată -
statui cu suflet în constelația veșnică a timpului.

În alchimia lunii august,
Cygnus îmbrățișează bolta cerească,
cu îngăduința lui Perseu.

Redăm și câte o imagine cu lecții de astronomie din fiecare dintre cele trei „ere” de început ale manifestării „Perseide” a SARM.

Multe stele sunt în tărie,
Dar nimeni din start nu le știe.
Dragă prietene astronom,
Mă-nveți să mă înstelez ca om!
(Andrei Dorian Gheorghe)







Dar la manifestările „Perseide” ale SARM s-au observat (și se observă în continuare) și ceilalți curenți meteorici de vară, așa că vom reda și următoarea astropoezie compusă din trei haiku-uri superbe, dedicată meteorilor în general, scrisă la aceeași manifestare anuală în 1998 și publicată în „Noi și Cerul” de un as (viitor coordonator al Filialei SARM București) în domeniu:

METEORI
De Iulian Olaru

Precum florile
din abisul spațiului
nasc meteorii.

Precum frunzele
din arborele cosmic
cad meteorii.

Precum oamenii
cu sufletul la stele
mor meteorii.

Și s-au mai observat acolo (și se observă și azi) multe alte corpuri cerești și fenomene, așa că s-au mai scris astropoezii pe multe alte teme, dintre care acum vom reda ca exemplu una, compusă prin jurul lui 2000 de o tânără foarte talentată (dar care s-a retras - și ea! - repede din procesul de creație):

PLANETA EFEMERIDĂ
De Cătălina Mitruț

Îmi este greu să cred
că El (Marele Zeu)
nu m-a iertat.
Nici azi nu știu de ce
mi-a întrerupt rotirea.
Și nici nu-ți închipui
ce simt acum în mine.
Săracele inele…
Cu strălucirea lor
eram nemuritor.
Și totul a pornit
de la un joc stupid,
șahul cu forțele subtile.
Și numai el, quasarul,
m-a ispitit!
Nici nu-ți închipui…
Și poate ani lumină
vor trebui a trece
pentru-a putea din nou
să fiu tot eu, doar eu, al meu.

Sau, sărind în timp un sfert de veac în „era Runcu Stone”, un exemplu de cosmopoezie de cer profund realizată de un elev la „Perseide 2024”:

NEBULOASA VEIL (VĂLUL) ÎN CYGNUS
Astro-foto-poezie de Erik Culescu

Vălul cosmic al acestei nebuloase,
o adiere de lumină și culoare într-o mare de stele,
ne arată că și în Univers,
frumusețea apare din schimbare.
Este uimitor cum rămășițele unei supernove,
o explozie care a zguduit cerul acum mii de ani,
pot crea ceva atât de delicat și fascinant.
Privind această nebuloasă,
simți cum trecutul, prezentul și viitorul
se întrepătrund într-un dans cosmic,
iar noi suntem martori ai acestei povești
scrise în lumină.
În fiecare noapte,
cerul ne vorbește,
iar noi trebuie doar să ne deschidem inima
pentru a-l asculta.



Continuând șirul cronologic, în 2008 s-au celebrat la Complexul Vânătorul din Munții Bucegi 15 ani de existență a manifestării „Perseide” a SARM.



Să nu uităm însă un aspect foarte important.
Dacă alte grupări organizează evenimente cu susținerea autorităților locale, finanțarea manifestărilor „Perseide” ale SARM de până atunci s-a datorat multor nopți nedormite de Valentin Grigore, care a lucrat din greu, cum puțini își pot imagina, și a câștigat proiecte-concursuri ministeriale.
El continuă și azi să lucreze proiecte pentru susținerea astronomiei, multe dintre ele fiind finanțate, dar unele îi sunt respinse de echipe ministeriale înțelepte, care consideră că astronomia dăunează grav sănătății (iar altele ii sunt aprobate - am auzit-o și pe-asta - fără finanțare).
După aceea a urmat o perioadă de tranzit, cu tabere de astronomie la cabane în Munții Făgăraș și în special în Munții Cindrel.
Iată două imagini realizate de Valentin Grigore la „Perseide 2011” în Făgăraș (a doua include un mic meteor din curentul Alfa Capricornide).





Iar pentru taberele SARM din Munți Cindrel se cuvin mulțumiri regretatului astronom amator clujean Vasile Turcu (expert în studiul problematicii Stelei Magilor), care și-a pus la dispoziție cabana proprie de la Pârâul lui Blaga pentru aceste evenimente.
Acolo, de altfel, SARM a celebrat în 2012 a 20-a ediție a manifestării „Perseide”.
Redăm mai jos două fotografii de Valentin Grigore de la acel eveniment (a doua cu un meteor din curentul Perseide).





Apoi din 2012 SARM a găsit un alt sediu pe termen lung în care a putut să organizeze tabere de astronomie, așa că ulterior a mutat aici tabăra „Perseide”.
Este vorba despre Pensiunea Runcu Stone (la 840 m altitudine) de la poalele Leaotei, un loc încântător pe un platou înconjurat pe trei sferturi de munți.
(De altfel aici, în anul pandemic 2021, Valentin Grigore a organizat nouă tabere de astronomie, un adevărat record mondial neoficial la acest capitol.)
Însă vremurile s-au schimbat considerabil între timp, după anul 2000 tot mai multe grupări astronomice organizând tabere cu ocazia Perseidelor.
S-a mers în general pe simplificare peste tot, așa că din spiritul „erei de aur” a „Perseidelor SARM” au putut fi duse mai departe doar școlile astronomice de vară (mereu cu lectori valoroși), expoziții de astrofotografie și cărți astronomice, nopțile de observații și astrofotografiere și, uneori (când mai ajung și eu pe acolo), spectacole de cosmopoezie, cu mențiunea că în unii ani SARM organizează „Perseidele” în două tranșe, de la sfârșitul lui Iulie până la mijlocul lui August.
Iată și două astro-haiga (haiku-uri scrise de mine pe astrofotografii de Valentin Grigore) de la tabăra „Perseide 2021”, publicate inițial pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders.
Redau mai întâi textele în traducere românească:

Calea Lactee
împreună cu oameni căutând
strângeri de mâini astrale



Pleiadele: „Ne-ar plăcea
să fim păzite
de un meteor Perseid!”

Menționez că pentru astrofotografia următoare a mai compus și Valentin Grigore un haiku direct în românește:

Săgeată de iubire
trimisă de Perseu
spre Pleiade



Iar una peste alta, mai prezentăm prin sondaj de la edițiile acestei manifestări și impresia astropoetică a unui elev bucureștean care a participat la „Perseidele” din anii 2000:

ÎN TABERELE SARM
De Mircea Babescu (elev)

A trebuit să-mi doresc să învăț
să număr stele
ca să întâlnesc
adevărații oameni.

A trebuit să învăț să citesc
limpezimea cerului în Cygnus și Cefeu
ca să văd
iubirea de oameni.

A trebuit să învăț să cântăresc
magnitudinea stelelor
ca să înțeleg
sufletul mare al oamenilor.

- scrisă la „Perseide 2002”, Corbasca (Bacău) -

Vom mai reveni asupra temei chiar în acest număr și cu o varietate de detalii pitorești în numerele viitoare.

Există-un spațiu cu bucurii,
Cu stele devenind jucării
Și-ncredere în Terra vie:
Lecția de Astronomie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

LECȚIA DE ASTRONOMIE
Astrofotografie de Valentin Grigore



O Lecție de Astronomie unică și inepuizabilă, în continuă reînnoire și vizitată la „Perseide 2024” chiar de aurora boreală.

LECȚIA DE ASTRONOMIE SUB LUMINILE NORDULUI
Astrofotografie de Valentin Grigore



Aș mai adauga și că experiența acumulată de SARM la manifestările „Perseide” i-a permis să mai organizeze alte câteva sute de evenimente astronomice, dintre care două conferințe mondiale de meteori (în 2000 la Pucioasa și în 2011 la Sibiu) și un superfestival internațional cu participanți lideri ai organizației mondiale Astronomers Without Borders (în 2018 la Târgoviște), veniți de pe patru continente.
Iar alte două dintre acestea au avut calitatea de a fi fost premiate la acțiuni patronate de Uniunea Astronomică Internațională și UNESCO în Anul Internațional al Astronomiei 2009 astfel (am mai scris despre aceasta, dar acum vom arăta și altceva):
-Premiul 2 (Highly Commended) la secțiunea „cel mai mare eveniment 100 de Ore de Astronomie” (care la rândul lui a fost cel mai mare festival-concurs din toate timpurile - 100 de țări participante - pe o temă tehnico-astronomică), primit de SARM pentru acțiunea pe care a organizat-o la Târgoviște în Aprilie 2009 (de altfel, aici SARM a mai primit și o diplomă și o medalie de la primcipalul organizator al 100 Hours of Astronomy pe plan mondial, Astronomers Without Borders).



-Premiul 1 (Outstanding Award) la Nopți Galileene (cel mai mare festival-concurs din istorie - 88 de țări participante și 600.000 de participanți individuali - pe o temă cultural-astronomică), primit de SARM pentru acțiunea pe care a organizat-o la Târgoviște în Octombrie 2009 (care a inclus și un spectacol de cosmopoezie) – veți vedea mai jos siglele unui număr impresionant de organizații celebre ce s-au asociat la Galilean Nights, între care NASA și ESA.



Aceste două „cornerstone projects” au fost și cele mai importante dintre cele organizate pentru acel an unicat, așa că este ușor de concluzionat că SARM s-a arătat cea mai performantă societate națională de astronomie din lume la nivel de evenimente organizate în Anul Internațional al Astronomiei 2009!
Iar dacă vreți o definiție, nimic mai simplu:

SARM este o idee vie
Ce a pornit de la meteori
Și s-a dus în astronomie
Și-n astrofotografie
Cât a putut... și adeseori
Îmbracă haine de-armonie
Cu astro-cosmo-poezie.
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Prima poveste internațională favorită a SARM, izvorată din activitățile de la tabăra sa anuală „Perseide” și dublată de nevoia de a fi împărtășite în afara granițelor țării, a fost legată de International Meteor Organization, la ale cărei conferințe anuale România a debutat la Smolenice (Slovacia) în 1992 prin fondatorul școlii românești moderne de meteori, Valentin Grigore.
Un an mai târziu, la Puimichel (Franța), ne-a reprezentat același Valentin Grigore, de data aceasta ca președinte fondator al SARM.
Au urmat două decenii cu participări de echipă ale SARM, conținând prezentări atât tehnice (rezultate observaționale culese de Valentin Grigore și analizate de Ștefan Berinde), cât și culturale (am publicat în volumele IMO multe și variate articole despre tradițiile românești la meteori – unele în colaborare cu vicepreședintele IMO, britanicul Alastair McBeath -, care au fost republicate în biblioteca digitală de astronomie a NASA-Harvard University-Smithsonian Institution).
Cea mai spectaculoasă perioadă pentru SARM la aceste conferințe a fost 1997-2011, când am regizat 15 Astropoetry Show-uri (în fapt extensii ale Festivalului de Cosmopoezie al SARM), dintre care primele 3 au fost exclusiv românești, iar următoarele 12 au inclus și participanți străini, ajungându-se în 2011 la un total de reprezentanți din 26 de țări (România, Marea Britanie, Irlanda, Franța, Belgia, Olanda, Germania, Rusia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, Grecia, Israel, India, Nepal, SUA, Venezuela, Japonia, Australia, Argentina, Moldova, Croația, Sri Lanka, Belarus și Spania) din Europa, America de Sud, America de Nord, Asia și Australia în aceste spectacole originale.
(În caz că cineva încearcă să discrediteze efectul uimitor al acestor spectacole asupra participanților la IMC-uri, va primi răspunsul în continuare.)
Ca să înțelegeți mai bine succesul extraordinar al acestor Astropoetry Show-uri, cărora le-au fost rezervate serile de sâmbătă ale conferințelor mondiale de meteori (abreviat: IMC, de la International Meteor Conference, denumirea oficială), vom reda impresii de la poate cele mai importante personalități ce au însoțit istoria International Meteor Organization – pentru a nu strica farmecul originalității și pentru că laudele mă stânjenesc, nu le voi traduce în românește, iar dacă nu cunoasteți engleza, aveți motoare de traducere la dispoziție pe Internet.
Astfel, după Astropoetry Show-ul de la IMC 1998 din sala unui hotel din Stara Lesna (Slovacia), primul care a venit la mine a fost chiar neo-zeelandezul Jack Baggaley, președintele Comisiei 22 Meteori și Praf Interplanetar a Uniunii Astronomice Internaționale, și mi-a întins mâna spunându-mi radios: „It’s great! It’s really great!”.
La fel a procedat și vicepreședintele IMO, englezul Alastair McBeath, care l-a urmat imediat, spunându-mi: „It was brilliant!”.
Iată o poză făcută de analistul observațiilor astronomice ale SARM, Ștefan Berinde, cu cei doi (Alastair în stânga, Jack în centru) aplaudând la sfârșitul unui act al spectacolului SARM (se mai vede și încântarea de pe chipurile lui I. P. Williams, fost și viitor președinte al Comisiei 22 a UAI, în centru dreapta, și Marc Gyssens, locțiitor al președintelui IMO, în extrema stângă).



La Astropoetry Show-ul din 2004 din zona Varna (Bulgaria), cel mai în vogă savant în meteori din lume atunci (titlu neoficial preluat de la britanicul David Asher, sau mai curând împărțit cu acesta), francezul Jeremie Vaubaillon de la Observatorul din Paris, a lansat The Song of the IMC, dedicând o strofă spectacolului anual al SARM:

I can guarantee even in your dream
You can’t imagine the Romanian team
Just for the show of astropoetry
You won’t want to leave the IMC.
(Jeremie Vaubaillon)

Iată-l pe ilustrul astronom francez cântând atunci, fotografiat de germanul Rainer Arlt, directorul comisiei de observații vizuale a IMO.



Într-un număr din 2007 din WGN (the Journal of the International Meteor Organization), însuși fondatorul principal al organizației, belgianul Paul Roggemans, a scris:
„An IMC without the legendary International Meteor Poetry Show directed by Andrei Dorian Gheorghe would not be a real IMC anymore.”
Iată-l pe acesta, alături de un alt belgian, Cis Verbeeck (actualul președinte al IMO), interpretând un act în Astropoetry Show-ul din 2011 de la Teatrul ASTRA din Sibiu (fotografie de universitarul târgoviștean Pompiliu Alexandru).



Savantul britanic David Asher de la Armagh Observatory (Irlanda de Nord) a descoperit câțiva asteroizi și a revoluționat astronomia meteorilor cu prilejul perioadei de avânt a marelui curent Leonide (1998-2002).
El a fost solicitat să lucreze și la mari observatoare din Australia și Japonia și a devenit primul străin care a compus și ne-a recitat astropoezii la IMC-uri, adăugându-se românilor din SARM pe scena Astropoetry Show-urilor, fapt inaugurat la ediția IMC 2000 (cu SARM ca organizator local) de la Centrul Cultural din Pucioasa.
Iar la Astropoetry Show-ul din cadrul IMC 2007 de la cinematograful din Bareges (Franța), el a recitat un limerick mai mult decât onorant pentru mine:

The IMO's most glorious day
Was the time when a man called Andrei
Created a show
That's continued to grow.
Now you can't keep the audience away!
(David Asher)

De acest mare astronom mă leagă și o întâmplare specială.
Pentru unul din cele douâ limerick-uri pe care le-a recitat la Pucioasa în anul 2000 am compus o replică, iar cele douâ lucrări au devenit una comună ce a fost publicată în iarna lui 2005 într-un serial de-al meu de dialoguri astropoetice internaționale, în volumul 3.1 din revista americană online Astropoetica.com (activă în 2003-2014).
Nici aici n-am putut respecta, la traducerea în românește de mai jos, numărul original de silabe pe vers, dar măcar mi-au ieșit rimele obligatorii (pentru care am fost nevoit să folosesc două cuvinte oarecum ieșite din uz).

DIALOGURI ASTROPOETICE INTERNAȚIONALE (4)

-LIMERICK-UL PREDICTORULUI DE METEORI
De David Asher

Ai de-nfruntat o serioasă restricțiune
Când publici despre meteori o predicțiune
Căci dacă tu greșești
Nu poți s-o mai lungești.
Toată munca-ți va fi tratată drept… ficțiune!

-LIMERICK-UL OBSERVATORULUI DE METEORI
De Andrei Dorian Gheorghe

Cred că e mai mult decât un admirabil troc
Atunci când o predicție vine ca un șoc
Căci de la ‚a fi”
La „sau a nu fi”
Pot îndrăgi din plin al meteorilor joc.

Iată-l pe David Asher la IMC 2011 de la Sibiu (când a spus pe scenă că „Romania is the spiritual home of the Astropoetry Show”) interpretând un act în Astropoetry Show (foto: Francisco Ocana Gonzales, Spania, actualul vicepreședinte IMO).



Liderul pe meteori al NASA Ames Center și SETI Institute din Los Angeles, Peter Jenniskens, a fost și chief-scientist-ul și organizatorul principal al marii conferințe mondiale „Leonide” a NASA din 2000 de la Universitatea din Tel Aviv, pentru care a invitat SARM să prezinte un Astropoetry Show (ce a fost susținut de Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore și avea să fie foarte apreciat de participanți) – precum și să expună un poster cu rezultate observaționale și „astro-photo-art-poetry”, creat în jurul realizărilor excepționale vizuale și foto din 1998 ale lui Valentin Grigore.
Apoi la IMC 2006 în Roden (Olanda) el a recitat o astropoezie proprie în Astropoetry Show-ul de atunci.
În Aprilie 2012 l-am reîntâlnit la mega-conferința mondială profesionistă Asteroids, Comets, Meteors de la Niigata (Japonia), unde avea să preia Președenția Comisiei 22 Meteori și Praf Interplanetar a Ununii Astronomice Internaționale.
Când ne-a văzut pe Valentin Grigore și pe mine, a făcut o plecăciune și ne-a spus: „O, the poets...!”
(Apoi - o altă mare onoare pentru noi - el ne-a invitat la o ședință a acestei comisii ce s-a desfășurat, în paralel, tot atunci.)
Iată-l pe Peter Jenniskens la IMC 2006, fotografiat de Rainer Arlt, prezentându-și lucrarea de astronomie.



Este foarte interesant că IMO a fost creat în 1988 pe fondul existenței IMC-ului anual (conferința mondială a iubitorilor de meteori, așa cum am spus - de obicei organizațiile creează conferințe, nu conferințele creează organizații), a cărui primă ediție amplă a fost organizată în 1980 în zona Bonn (Germania) de bavarezul Hans-Georg Schmidt, care la rândul său a participat ulterior cu entuziasm la Astropoetry Show-urile SARM.
La IMC 2008 în Sachticka (Slovacia), tot Rainer Arlt ne-a fotografiat în timp ce purtam următorul dialog:

Hans-Georg Schmidt:
Uneori mă întreb de ce aceia
care au ceva cu adevărat important de făcut
(mulți dintre ei iubitori ai cerului)
trebuie să-și piardă o grămadă de timp într-un serviciu stresant.

Andrei Dorian Gheorghe:
Întrucât iubitorii de meteori trebuie să învingă vremea rea
pentru a admira fascinanții curenți meteorici,
probabil în același fel aceasta ar fi un trial
pentru a putea atinge adevărata lumină.



În 2009 am publicat în engleză o lucrare pe Cosmopoetry – SARM and Friends cu un titlu care spune totul: Top 12 Images from the Astropoetry Shows of the International Meteor (Organization) Conference 1997-2008.
Acum am mai adăugat trei imagini și vom continua în românește cu...

TOP 15 IMAGINI DE LA ASTROPOETRY SHOW-RILE
DE LA CONFERINȚELE ORGANIZAȚIEI INTERNAȚIONALE DE METEORI
1997-2011
De Andrei Dorian Gheorghe

Dacă iubești cerul, șansele cresc
Să zbori pe pământ ca un corp ceresc
Și poți fi mereu un factor pozitiv,
Precum și un astroactor exploziv.
(Andrei Dorian Gheorghe)



Fotografia prolog cu mine într-un act de la Astropoetry Show-ul din 2007 a fost făcută
chiar de savantul-predictor la meteori nr.1 în lume la acea oră, francezul Jeremie Vaubaillon.
Urmează, pentru o exemplificare mai bună a acestui gen original de spectacol pe plan internațional, câte o imagine de la fiecare IMC în care am regizat așa ceva:
1. Pacientul (Gelu Claudiu Radu) și Doctorul (Andrei Dorian Gheorghe) la sfârșitul unui dialog acrobatico-poetic despre corpuri cerești (în fapt, minidrama astropoetică „Bolnav de Univers din cauza meteorilor” de Andrei Dorian Gheorghe) – IMC 1997, Petnica (Iugoslavia), foto de Valentin Grigore;
2. Viteazul erou Greuceanul (Andrei Dorian Gheorghe) în luptă cu Balaurul (Gelu Claudiu Radu) care furase Soarele (sceneta s-a petrecut pe muzica astrofolk a lui Dan Mitruț) – IMC 1998, Stara Lesna (Slovacia), foto de Ștefan Berinde;
3. Plimbarea unei comete (Carmen Guță) privită de un membru în Consiliul IMO (olandezul Marc de Lignie – așa se indicau cei ca el pe atunci, astăzi probabil i s-ar spune țăriledejosan) și trei astroactori (Carmen Ioniță, Andrei Dorian Gheorghe și Gelu Claudiu Radu) – IMC 1999, Frasso Sabino (Italia), foto de Valentin Grigore;
4. Dans de Bolizi (interpretați de Dan Mitruț, Gelu Claudiu Radu, Ionel Cătălin Diaconu și Dănuț Ionescu); totodată, jos erau astro-sculpturi din lemn de Dan Mitruț și astro-foto-căsuțe de Valentin Grigore și Adrian Negoescu - IMC 2000, Pucioasa (România), foto de Casper ter Kuile (Olanda);
5. Perseu (Andrei Dorian Gheorghe) și Capricornul (Gelu Claudiu Radu) luptând pentru supremație în curenții meteorici de vară, respectiv reprezentând Perseidele și Alfa Capricornidele – IMC 2001, Cerkno (Slovenia), foto de MBK Team (Slovenia);
6. Leul din Nemea (Andrei Dorian Gheorghe în centru) și voioșii săi Bolizi (Gelu Claudiu Radu, Ionut Ileșoi și Alex Conu în stânga, Eliza Trandafir și Adriana Nicolae în dreapta) – IMC 2002, Frombork (orașul lui Copernicus, Polonia), foto de Casper ter Kuile (Olanda);
7. Un călător în spațiu și timp (Andrei Dorian Gheorghe) având de ales Regina Meteorilor dintre Satelitul Artificial deghizat (Gelu Claudiu Radu) și Miss Bolid (Adriana Nicolae) – IMC 2003, Bollmannsruh (Germania), foto de Casper ter Kuile (Olanda);
8. Soarele (Andrei Dorian Gheorghe) așteptând să fie tranzitat de Venus – IMC 2004, Varna (Bulgaria), foto de Rainer Arlt (Germania);
9. Un Astronaut nebun (Andrei Dorian Gheorghe) apropiindu-se de Soarele cel vesel (Valentin Grigore) – IMC 2005, Oostmalle (Belgia), foto de Casper ter Kuie (Olanda);
10. Directorul Atmosferei (Andrei Dorian Gheorghe) dirijând trei Bolizi (Gert Barentsen din Belgia, Casper ter Kuile și Jos Nijland din Olanda) ce își etalalează magnitudinile, iar alături în dreapta lor, blues-ul independent a doi Bolizi îndrăgostiți (cuplul olandez Armold Tukkers și Elise Ijland) – IMC 2006, Roden (Olanda), foto de Jeremie Vaubaillon (Franța);
11. Un Meteoroid (Jean Marc Wislez din Belgia) încercând să obțină dreptul de a deveni Bolid trecând granița atmosferică, vegheat de un Supervizor Cosmic (Andrei Dorian Gheorghe) – IMC 2007, Bareges (Franta), foto de Mihai Robescu;
12. Astroactori români (Alexandru Sebastian Grigore, Cristian Daniel Grigore, Marius Robescu, Valentin Grigore, Bogdan Călin și Andrei Dorian Gheorghe) căzuți după un act extenuant – IMC 2008, Sachticka (Slovacia), foto de Stanislav Kaniansky (Slovacia);
13. Posterul de „astro-foto-art-poetry” al SARM, admirat de participanți – IMC 2009, Porec (Croatia), foto de Valentin Grigore;
14. Luna (belgianca Nastassia Smeets) pregătită pentru Cursa Meteorilor Perseide de Bolidul Gras (Andrei Dorian Gheorghe) și vegheată de Perseu (Valentin Grigore) și de Meteori Veseli (Cristian Daniel Grigore, Adrian Prună, Robert Pomohaci și Alexandru Sebastian Grigore) – IMC 2010, Armagh (Irlanda de Nord), foto de Casper ter Kuile (Olanda);
15. Gelu Claudiu Radu și Andrei Dorian Gheorghe interpretând în manieră hardrock muzică de meteori, adică sunete celeste captate de marele radioastronom francez Jean Louis Rault – IMC 2011, Sibiu (România), foto de Bernd Brinkmann (Gemania).































La viața mea am scris patru manifeste dedicate cosmopoeziei, publicate în 1996 în suplimentul SARM „Festivalul Sazartinia – spațiul cosmopoeziei”, în 2008 pe portalul website-ului Cosmopoetry – SARM and Friends în engleză, în 2012 în superproiectul internațional online International Olympicosmopoetriada (de pe același website) tot în engleză, precum și unul specializat, la care mă voi referi în continuare.
Despre tema aceasta am consultat AI-ul pe 4 Iunie 2026 și iată ce mi-a transmis (reproduc identic textul, din care doar am eliminat o inadvertență și, ca să nu va distragă atenția, linkurile; nu am mai dat și o a doua apelare căci probabil ar fi apărut ceva ușor diferit; nu l-am tradus în românește căci aceia care sunt interesați pot să facă singuri traducerea cu motoare online de specialitate):

The Meteor Poetry Manifesto refers to the pioneering astropoetry movement established by Andrei Dorian Gheorghe.
Blending astronomy with lyric verse, it asserts that poetry - like a shooting star - should be a brilliant, burning flash of cosmic awareness that temporarily illuminates the darkness, reconnecting humanity to the vast universe.
To capture the energy and philosophy of meteor poetry, the manifesto outlines several core principles:
-Cosmic Connection: Verse should actively bridge the gap between terrestrial life and the infinite cosmos.
-The "Flash" of Inspiration: Much like the Perseids or Leonids, the poem aims to be a sudden, blazing burst of emotional and imaginative illumination.
-Mythological Integration: It revives the ancient link between the heavens and storytelling, turning constellations and meteors into active characters.
-Ephemeral Impact: Acknowledging the fleeting nature of both meteors and life, the poetry captures profound truths in brief, intense moments.
For those looking to explore this genre, the movement was heavily promoted through the International Meteor Organization's Meteor Contemporry Poetry Project.
You can read examples of this celestial writing and learn more about the movement via the Cosmopoetry – SARM and Friends hub.

Da, este vorba despre Meteor Poetry Manifesto.
Am publicat unele părți din acesta în 1995, iar prima versiune a lui am publicat-o în engleză în Romanian Contemporary Astropoetry 1998 (supliment al revistei „Noi și Cerul”, oferit participanților la Conferința International Meteor Organization de la Stara Lesna, Slovacia, din același an).
Am interpretat fragmente din el, acompaniindu-mă la o pianină de jucărie, la galele de Cosmopoezie din 2001 și 2002 de la Observatorul Municipal București (având pe piept un meteor de carton creat de Cristina Țintă-Vass).
Am prezentat penultima lui variantă în Astropoetry Show-ul de la Conferința IMO 2007 de la Bareges, Franța, aceasta fiind publicată în pdf de IMO, ca parte a lucrarii mele „10 Editions of the Astropoetry Show (Astroshow) at the International Meteor Conference”.
Iar acum prezint varianta lui în românește (include și o parte de teatru astropoetic), puțin scurtată și încadrată de două fotografii cu mine în „exercițiul funcțiunii”, prima fiind făcută de Călin Niculae în 2002 la Observatorul Urseanu, iar a doua de belgianul Jean Marc Wislez în 2007 la conferința din Franța.

MANIFESTUL POEZIEI METEORILOR 1995-2007
De Andrei Dorian Gheotghe

Destinul nostru nu e să admirăm
Stele căzătoare peste tot în Univers,
Ci să le observăm aici, pe Pământ,
Și să le dedicăm, uneori, câte un vers.



-IUBIRE CELESTĂ

Am remarcat că meteorii
sunt cele mai iubite corpuri cerești.

Comete le sunt corpuri-părinte,
fazele Lunii oferă variate etape
pentru strălucirea lor,
constelații și stele mari
devin cu amabilitate puncte de referință
pentru traseele lor
și chiar magnitudinea planetei Venus
îi delimitează ca meteori sau bolizi.

Și totul pentru că Terra noastră
este ținută în jurul Soarelui
de gravitație -
un super-sentiment fierbinte.

-VISĂTORUL ȘI ECOUL

Visătorul:
Dacă privești la Quadranide
poți auzi inima Universului:
Ecoul:
Big-Bang, Big-Bang, Big-Bang...

Visătorul:
Dacă privești la Virginide
poți auzi dilema Fecioarei.
Ecoul:
Cine sunt eu?
Thetis ori Athena? Isis sau Maria?

Visătorul:
Dacă privești la Scorpide
poți auzi remușcarea Scorpionului.
Ecoul:
Artemis este adevăratul ucigaș al vânătorului Orion.
E-atât de trist pentru mine... ca instrument al ei!

Visătorul:
Dacă te uiți la Sagittaride
poți auzi glasul Centaurului Chiron.
Ecoul:
Meseria mea e să arunc săgeți de cultură...

Visătorul:
Dacă privești la Lyride
poți auzi disperarea lui Orfeu.
Ecoul:
Lyra mea e animată de amintirea dragostei.
Oh, pierduta mea Euridice!

Visătorul:
Dacă privești la Aquaride,
poți auzi fascinante sunete
de ploi luminoase:
Ecoul:
Eta, Delta, Gamma...

Visătorul:
Dacă privești la Pegaside
poți auzi mândria lui Pegas.
Ecoul:
Sunt cea mai iute ființă spațială...

Visătorul:
Dacă privești la Capricornide
poți auzi melancolia
caprei Amalthea.
Ecoul:
L-am salvat pe Zeus, cel mai mare zeu,
ca pe un suflet obișnuit...

Visătorul:
Dacă privești la Perseide
poți auzi concluzia bravului Perseu.
Ecoul:
Fiecare vrea să fie erou,
Dar fără lupte...

Visătorul:
Dacă privești la Aurigide
poți auzi bucuria Vizitiului.
Ecoul:
Eu mân cai de lumină!

Visătorul:
Dacă privești la Draconide
poți auzi resemnarea Dragonului.
Ecoul:
Moartea mea a lăsat libere în zbor
Merele de Aur din Grădina Hesperidelor...

Visătorul:
Dacă privești la Tauride
poți auzi consolarea Europei.
Ecoul:
Tragedia mea a fost de fapt
o victorie a umanității.

Visătorul:
Dacă privești la Orionide
poți auzi taina vânătorului Orion.
Ecoul:
N-am știut că a respinge
dragostea zeiței Artemis
poate fi o greșeală fatală...

Visătorul:
Dacă privești la Leonide
poți auzi tristețea Leului.
Ecoul:
Hercule a fost prea puternnic pentru mine,
dar am încercat...

Visătorul:
Dacă privești la Geminide
poți auzi corul
lui Castor și Pollux.
Ecoul:
Nici chiar moartea nu poate fi un obstacol
pentru fraternitatea adevărată.

Visătorul:
Dacă privești la Urside și Ursa Majoride
poți auzi sunetul
primelor vehicule celeste.
Ecoul:
Să fii șofer de taxi printre stele...

Visătorul:
Dar dacă te afli în sud
și, de exemplu, privești la Phoenicide,
poți auzi Marea Pasăre.
Ecoul:
Fiecare moarte este o nouă renaștere...

Desigur, poți vedea
tărâmuri minunate în radianți de meteori
sau un ideal în fiecare Rată Orară Zenitală,
ori poți acorda certificate de calitate
pentru viteza și magnitudinea bolizilor,
dar ține minte:
meteorii par să vină
din constelații împovărate
de atâtea stele și obiecte de cer profund
când se aprind în atmosfere planetare...
și nu uita nicicând de corpurile-părinte:
uneori fertili asteroizi
(magnitudinea lor la opoziție -
un sentiment solar atât de dificil!)
și mai mereu fascinante comete
(nucleul = comoară diamantină,
coama = umbră luminoasă,
coada = pompoasă cârmă de vid,
ultimul periheliu = ultima figură impusă.)

-CEI PATRU PILAȘTRI CEREȘTI

Steaua Antares este o bună prietenă
a meteorilor din curentul Scorpide,
Steaua Fomalhaut este o bună prietenă
a meteorilor din curentul Piscis Austrinide,
Steaua Aldebaran este o bună prietenă
a meteorilor din curentul Tauride.
Steaua Regulus este o bună prietenă
a meteorilor din curentul Leonide.

Eu sunt doar un modest admirator
al tuturor acestora,
încercând să fiu un prieten agreabil
al meteorilor din curentul Umanide.



La cele de mai sus aș mai adăuga, în încheiera capitolului, și alte două fotografii speciale.
Prima (făcută de olandezul Urijan Poerink), cu cei ce au dus greul participărilor SARM la IMC-uri, Valentin Grigore și Andrei Dorian Gheorghe, într-un act-prolog la Astropoetry Show-ul de la Roden (Olanda) din 2006.



A doua (făcută de Pompiliu Alexandru la cel mai frumos IMC din istorie, cel de la Complexul ASTRA din Sibiu din 2011, organizat local de Valentin Grigore și SARM), cu IT-istul universitar fără de care dezvoltările de pe Cosmopoetry – SARM and Friends și „Noi și Cerul (Literar)” nu ar fi fost posibile, Florin Alexandru Stancu (autor de multe fapte de eroism informatic pentru SARM), într-un act introductiv din cel mai tare Astropoetry Show din toate timpurile (care a durat 2 ore și 22 minute).



De atunci am primit cam în fiecare an invitații de la conducerea IMO să revin la IMC-uri, dar îmi schimbasem planul de viață și nu le-am mai dat curs.
(La fel a procedat și Valentin Grigore, după ce a mai participat la două IMC-uri.)

*

Aseară m-am lovit de un pom
Și-apoi am cugetat ușor:
Nu cometele îl fac pe om,
Ci numai observarea lor.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Întrucât în capitolul anterior am pomenit despre corpurile-părinte pentru meteori, vom dedica următorul capitol acestor cele mai spectaculoase corpuri cerești, dar nu o vom face oricum, ci ne vom referi aproape în totalitate la cometele care au îmbogățit cerul la sfârșitul mileniului 2, o perioadă cu un entuziasm extraordinar al iubitorilor acestuia (care nu aveau posibilitățile tehnice de azi, dar se bucurau mai mult de orice nouă apariție cerească), în care SARM și Astroclubul București deveneau motoarele principale ale renașterii mișcării astronomice naționale după blocajul din comunism.

MOARTELE CERULUI
de Gabriel Donna

Ades vreo cometă apare-n constelaţii,
Pe cerul enigmatic splendoare răsfirată,
Şi care, împreună cu coama ei perlată,
Transportă-n alte ceruri umanele-admiraţii.

Dar când, din fundul nopţii, revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomă ce scutură-n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.

Veghem zadarnic, apoi, întoarcerea-aşteptând.
E oare sfărâmată, în goana-i semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?

Sau dusă de menirea-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului şi păcii rămase-nlănţuită?

(din „Sonetele Uraniei”, 1902,
republicată cu mici modificari în revista națională de astronomie „Orion” în 1908;
o bijuterie din păcate neremarcată încă de lumea cultural-literară din patrie)

Am continuat, așadar, acest capitol cu o spendidă poezie astronomică, prima din România în care se arată legătura dintre comete (uneia din ele chiar Grigore Alexandrescu i se adresase printr-o parodie în 1857: „Cometă cu lungi coade, însă cu scurtă minte...”) și meteori asociați, autorul ei (pe numele său adevărat Nicolae Urdărianu) devenind ulterior membru în conducerea primei societăți astronomice române, creată și condusă de Victor Anestin în 1908-1912.
Ideea este că pe atunci se apropia anul 1910, în care urma să se întoarcă faimoasa cometă a cărei periodicitate de 76 de ani a fost descoperită în secolul 17 de astronomul englez Edmond Halley.
Iar acestui corp ceresc i-au dedicat versuri mari poeți români ai timpului, din care citez:

Ce-i corpul ăsta straniu în rochie gazoasă?
A cui e oare-această reclamă luminoasă?
(A. Mirea,
pseudonimul tandemului Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel,
din drama în versuri „Cometa”, 1908)

Și diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfășor spectrala coadă
Pe cerul nopții la zenit...
(George Topârceanu,
din „Răspunsul cometei”)

Dar să-l citez și pe cineva care a explicat lucrurile mai pe îndelete (redăm textul în forma de atunci):

Singurele corpuri cerești cari trag atențiunea omenirei sunt cometele.
Soarele, Luna, stelele și chiar stelele căzătoare - afară dacă nu e vorba despre un imens bolid - nu miră pe nimeni, sunt lucruri de toate zilele și de toate nopțile.
Luna și stelele mai sunt admirate câte o dată de către poeți, și uneori Luna mai are darul de a dispune la melancolie pe tinerii îndrăgostiți.
Cometele sunt totdeauna admirate, ele deșteptând interesul tuturor prin neașteptata lor aparițiune, prin coada lor imensă și de diferite forme.
(Victor Anestin, „Orion”,1908)

Totodată, chiar fratele său s-a exprimat poetic (și cu siguranță mai astronomic decât marii poeți sus menționați) despre acestea:

Rubine, ametiste, topaze și safire
Sclipind fără de moarte în oarba nesfârșire,
Pătrund prin diafane și palide comete
Ce trec însuflețite de-o proprie mișcare,
Fantasme uriașe de brumă călătoare...
(Alexandru Anestin, „Orion”, Septembrie 1907)

Fondatorul mișcării astronomice naționale a scris multe alte rânduri despre cometa aceasta, din care voi mai cita:

Cometa Halley este o cometă în adevăr istorică, ea a fost cea dintâi cu ajutorul căreia s-a dovedit că sunt și comete periodice.
(Victor Anestin, „Orion”, Februarie 1908)

De asemenea, redăm și din descrierea primului său contact vizual cu Cometa Halley:

Cerul fusese turbure, ciruși nenumărați cutreerau cerul, Luna se arăta mereu înconjurată de halou. (…)
Întorcând capul spre Sud-Est observai un fenomen mult mai interesant: o lungă și strâmtă bandă luminoasă, ce începea de sub pătratul lui Pegas, și aproape de sub gama din acea constelație, trecea pe sub zita și epsilon din aceiași constelație, apoi pe sub Calul Mic, pe sub tita Vulturul și se pierdea între marginile constelațiilor Vulturul și Săgetătorul.
Fenomenul era prea vizibil pentru cei cari cunosc cerul, pentru a nu fi remarcat.
Lungimea putea fi de 70 grade, iar lățimea de 4 grade și jumătate.
Nu încăpea nici o îndoială: era coada cometei.
(Victor Anestin, „Orion”, Mai-Iunie 1910)

Mai departe, sar în timp spre sfârșitul secolului 20 și completez introducerea către tema acestui capitol printr-un astroproverb în versuri:

Nu disprețui principiile când
Amăgirea îți aruncă nada.
Nu lovi cometa, căci
Nu știi unde duce coada.
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Noile astroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus”, Polidor, 1997)

Povestea noastră pornește acum de la faptul că anul aceasta s-au împlinit 40 de ani de la ultima trecere a cometei Halley (jubileu prezentat inițial de Dănuț Ionescu în revista Vega a Astroclubului București), astfel că ne vom aminti în mod cosmopoetic de ceea ce a urmat în ce privește cometele, de la acel moment până la sfârșitul secolului 20, accentuând atenția asupra marilor comete Hyakutake și Halle-Bopp.
O eră fără confortul fotografiei digitale și a Internetului, dar cu mult mai mult suflet pus pentru observarea cerului și pentru prietenia între astronomii amatori.
Și tocmai pentru onorarea ei a fost posibilă crearea acestui capitol, pe care îl considerăm nu doar de colecție, ci de-a dreptul senzațional prin materialele selectate, dintre care astropoeziile au fost scrise în majoritate de participanți la marea manifestare cultural-astronomică „Perseide” a SARM din „era de aur” târgovișteană 1993-1999.
Cu acest prilej îi vom reaminti pe cei mai buni astropoeți ai SARM (practic, cei din prima linie) din acea perioadă (nu știm să mai fi existat un astfel de grup în istoria lumii!), care au scris inspirați de observarea directă a cerului și au revoluționat poezia astronomică mondială (lucrările lor au fost publicate în antologiile de astropoezie internațională în limba engleză din suplimentele tipărite ale revistei „Noi și Cerul” în perioada 1996-2002, care au fost oferite participanților la conferințele anuale ale International Meteor Organization și făcute cunoscute și altor entități din lumile astronomice, literare și scince fiction & fantasy).
Un grup colosal, de a cărui solidaritate, devoțiune, seriozitate, disciplină și valoare s-au apropiat foarte rar cei ce i-au urmat în ultimii 20 de ani, după răspândirea Internetului.
De asemenea, va urma și o paradă extraordinară a desenului tehnic astronomic (aici însă nu am recurs la scanare convențională, ci la fotografiere poetică), alături de o demonstrație de cât de valoroși pot fi pentru România reprezentanți ai naționalităților conlocuitoare, motiv pentru care trebuie mereu să încercăm să-i înțelegem și să-i iubim.
Așadar, Cometa Halley în 1986…
Având în vedere că aceasta lasă de fiecare dată material pentru producerea curenților de meteori Eta Aquaride în luna Mai și Orionide în luna Octombrie, în 1996 am publicat în revista națională de astronomie a SARM „Noi și Cerul” (care a apărut în 1996-2000, cu Valentin Grigore director, Gelu Claudiu Radu redactor-șef și Andrei Dorian Gheorghe redactor-șef adjunct) două astropoezii scurte despre acest fenomen (la prima am mai umblat puțin intre timp):

TENTACULELE ETA AQUARIDELOR
De Andrei Dorian Gheorghe

Ca și cum cerul ar fi
un evantai lichid
de la Aquarius,
pierdut de Cometa Halley,
cu pești-meteori
și balene-bolizi.

ORIONIDE
De Andrei Dorian Gheorghe

Cândva, zeița Artemis
viclean l-a omorât
pe vânătorul Orion
pentru plăcerea ei.
Dar mai târziu, Cometa Halley
cinstit l-a înviat
pentru plăcerea noastră.

Iar despre periodicitatea acestei comete, redăm o astropoezie de la Festivalul de Cosmopoezie din 1997, publicat în numărul de primăvară-vară al „Noi și Cerul” din 1998, autorul fiind un elev astropoet laureat la vârsta sa:

O GREȘEALĂ ȘI...
De Paul Boboc

Cometa Halley
a fost arestată
de Supremul Comitet Galactic
pentru că făcea mizerie prin Galaxie.
Pedeapsa a fost
ca întreaga sa viață
să-și caute un loc de odihnă
în jurul Soarelui.

Și mai prezentăm încă o astropozie de excepție, scrisă în anul 2000 de o elevă ce urma să devină secretar general al SARM și laureată de tineret pentru astropoezie și astroarte:

CLIPA DE LIBERTATE
De Cristina Țintă-Vass (aka Tina Visarian)

La nașterea Cometei Halley
profeții au întârziat
jumătate de ceas,
ursitoarele
încă un sfert,
iar ea, fericită,
s-a obișnuit să întârzie precum ei,
periodic,
pentru a-și prelungi
clipele nesupravegheate
de nimeni.

În 2006 am strâns unele materiale mai vechi și totodată am pus la treabă mișcarea națională de astropoezie a SARM.
A rezultat o antologie originală în limba engleză, „Romanian Comet Contemporary Poetry”, pe care am publicat-o în 21 Martie 2006 chiar pe lista electronică internațională a iubitorilor de comete (unde a fost foarte bine primită: „Thank you! Some very nice poetry there, adding to the delight of viewing comets... and other celestial wonders.” - Mike Lynch, USA).
A fost, în fapt, echivalentul unui nou titlu mondial pentru mișcarea noastră, de data aceasta la categoria comete.
(Antologia aceasta este din nou accesibilă pe Internet după ce dispăruse o vreme.)
Acolo am încercat să extind astropoetic datele despre Cometa Halley printr-o lucrare,
„FOUR HAIKU FOR A 76-YEAR PERIOD COMET”, în care am sugerat din nou bunul obicei al acesteia de a lăsa particule materiale care intersectează orbita Pământului în lunile Mai - când acestea se aprind în atmosfera terestră și devin un curent de meteori ce pare a veni din constelația paharnicului zeilor Aquarius - și Octombrie - când ele devin un curent de meteori ce pare a veni din constelația vânătorului singuratic Orion.
Iată traducerea acelei lucrări, pe care mi-am făcut-o în limba română...

PATRU HAIKU-URI PENTRU O COMETĂ PERIODICĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Cometa Halley
vizita sa cea regulată
trepte în istorie

Cometa Halley
datoria-i periodică
meteori în glorie

Cometa Halley
foc pierdut de Vărsător
Eta Aquaride

Cometa Halley
sânge pierdut de Vânător
Orionide

Revenirea în 1985-86 a celebrei Comete Halley a prilejuit, totodată, un frumos succes al astronomilor amatori din România în perioada comunistă (chiar dacă acest fenomen, perceput sărbătorește în Occidentul liber, a fost tratat mult mai restrictiv în „lagărul” estic).
Astfel, bihoreanul Kosa-Kiss Attila, care își alesese în mod special un serviciu de noapte în afara orașului Salonta pentru a se bucura de astre într-un cadru senin, a fost nu doar cel mai activ și complex observator al cerului din România în secolul 20, dar și un adevărat campion național în desen tehnic astronomic.
Între 16 Octombrie 1985 și 13 Mai 1986, el a observat îndelung Cometa Halley, iar desenele sale excelente aveau să primească înalta onoare de a fi expuse la Centrul Internațional „Halley Watch” de lângă Los Angeles în August 1986.
În același timp, întrucât la „centru”, Bucureștiul nu oferea condiții bune observării cometei, în primăvara lui 1986 a existat și o competiție neoficială între astronomii profesioniști și cei amatori din România pentru observarea acestei „stele cu coadă”, pentru care s-au luat în calcul mai întâi prognozele meteorologice și poziția ei (mai înaltă sau mai joasă), date necesare în vederea programării unor expediții observaționale în Munții Bucegi.
Însă cea a profesioniștilor de la Observatorul Academiei, în Martie, avea să fie un eșec din cauza vremii nefavorabile.
În schimb, cea a Observatorului Municipal, condusă în luna Mai de coordonatorul acestuia, Dr. Harald Alexandrescu, alături de care au participat astronomii amatori de la Astroclubul București și tânărul astronom amator neafiliat Valentin Grigore, a fost, după cum mi-a povestit Harald însuși, „cea mai reușită din Sud-Estul Europei”.
În anul 2008 mi-am dorit să imortalizez trăirea națională a trecerii Cometei Halley pe deasupra României și am pus cap la cap elementele strânse de la Attila, Harald și Valentin.
Apoi am scris o minidramă astropoetică în limba engleză, „Happy Moments with Comet Halley”, pe care am împodobit-o cu desenele lui Attila Kosa-Kiss și am publicat-o pe „Cosmopoetry - SARM and Friends”.
Iată traducerea în română pe care am făcut-o propriei mele mini-piese, urmată de un desen al marelui nostru astronom amator din Salonta:

MOMENTE FERICITE CU COMETA HALLEY
De Andrei Dorian Gheorghe

Actul I, Octombrie 1985:

Aproape de granița dintre România și Ungaria, în mica localitate Salonta (orașul natal al marelui astronom maghiar Gyorgy Kulin, care numise un asteroid după acesta), Attila Kosa-Kiss devine primul de pe teritoriul României care observă întoarcerea celebrei comete periodice.

-Halley!!! - strigă Attila,
simțind pentru un moment, pe spate,
atingerea cometei
și-a ei sublimă greutate.

Actul II, Mai 1986:

Conducând o expediție astronomică în Munții Bucegi, dr. Harald Alexandrescu (coordonator al Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București) devine primul din acel grup care observă Cometa Halley prin telescop.

-Halley! - strigă Harald,
sărind ca un copil
bucuros ca de un accesoriu
nepământean și subtil.

Actul III, Mai 1986:

În aceeași expediție montană, adolescentul Valentin Grigore (viitor fondator al Societății Astronomice Române de Meteori-SARM) devine primul care observă Cometa Halley cu ochiul liber.

-Halley! - strigă Valentin,
bucurându-și ochii albaștri
de încă un trofeu din seria
măreților aștri.

Post-Scriptum:

Până la următoarea ei reîntoarcere
(când voi avea peste 100 de ani),
îmi voi aminti mereu de Cometa Halley
ca de o minune
dăruind sănătate aprigă,
inoculând tinerețe entuziastă
și stimulând un viitor nobil și viu…
observatorilor care o ştiu!



În 1992 a revenit pe cerul nostru, după un veac și aproape un sfert, Cometa Swift-Tuttle, reîmprospătând proviziile de meteoroizi pentru meteorii din curentul Perseide.
Fenomenul a fost sintetizat într-o scurtă astropoezie pe care autorul ei a recitat-o la Festivalul de Cosmopoezie de la „Perseidele” SARM din 1997:

FOTO-POEM PERSEID
De Adrian Negoescu

Un meteor grăbit
dintr-o cometă trecătoare.
Mulțumim,
Swift-Tuttle!

Apoi în 1994 am fost martorii unui alt fenomen extraordinar.

Încerci salvarea unui suflet trist,
Dar el te umple de durere.
Fiece cometă arogantă
Pe propria-i orbită piere.
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Noile astroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus”, Polidor, 1997)

Este vorba despre o ciocnire foarte spectaculoasă, pentru amintirea căreia am scris o astropoezie publicată în antologia Romanian Contemporary Astropoetry (supliment SARM) din anul 2000, pe care o redau mai jos în românește, urmată de un desen de arădeanul Attila Csillag, extras din „Noi și Cerul” (în stânga paginii) cu acel fenomen:

COLIZIUNEA DINTRE COMETA SHOEMAKER-LEVY
ȘI PLANETA JUPITER, 1994
De Andrei Dorian Gheorghe

Nu l-am uitat niciodată
pe acel cavaler sinucigaș
atacând cea mai mare
fortăreață a sistemului solar.

Suntem norocoși,
Pământul este prea mic
pentru a fi observat
de aventurierii vidului
și este încă protejat
de Creator.

Nu l-am uitat niciodată
pe acel Don Quijote spațial
atacând cea mai mare
moară de vânt planetară!



A urmat Cometa Hyakutake în 1996.
Unul dintre cei ce au fotografiat-o a fost vicepreședintele SARM, Vasile Micu, iar imaginea realizată de el a fost publicată alb-negru pe prima copertă a unui număr „Noi și Cerul” din 1996.
Redăm mai jos o astropoezie scrisă de el, pe care a citit-o la Festivalul de Cosmopoezie din 1997, urmată de imaginea despre care v-am spus:

COMETEI HYAKUTAKE
Astro-foto-poem de Vasile Micu

Dragă cometă,
te vei întoarce
peste mii de ani.
Du-te liniștită.
Noi ne vom programa
reîncarnarea!



Cu privire la aceeași cometă, redăm și alte două imagini: una cu desene de Kosa-Kiss Attila extrasă din „Noi și Cerul” și una cu versiuni foto infraroșu realizată de Institutul Astronomic al Academiei Române prin Ovidiu Văduvescu, G, Ștefănescu și Mirel Bîrlan.





În Martie 2026 președintele SARM a reamintit subiectul printr-un excelent material comemorativ:

COMETA DE O NOAPTE
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la trecerea pe lângă Pământ a cometei C/1996 B2 (Hyakutake), una dintre cele mai spectaculoase comete observate în epoca modernă.
Dar a fost o cometă de „o singură noapte”.
A fost descoperită de astronomul amator japonez Yuji Hyakutake pe 30 ianuarie 1996.
Pe 24/25 martie 1996 a trecut foarte aproape de Pământ, la numai 15 milioane de kilometri, fiind una dintre cele mai apropiate treceri ale unei comete din ultimele secole.
În acea noapte a devenit extrem de spectaculoasă și foarte strălucitoare, având aproximativ magnitudinea 0 și o coadă stufoasă care s-a întins pe zeci de grade pe cer (dimensiunea reală a cozii a fost de peste 100 milioane km).
Din păcate, cerul a fost acoperit de nori mai peste tot în acea noapte.
Eu am avut noroc să o surprind de acasă, pe Aleea Mănăstirii (în apropiere de Mănăstirea Dealu), lângă Târgoviște, printr-o pauză de nori de circa 10 minute.
O văzusem seara pe un cer acoperit cu pânze de nori, foarte slabă și deloc împresionantă, jos la orizont.
Apoi cerul s-a înnorat complet.
Pe la ora 2 am ieșit afară din casă și când am ridicat privirea spre cer am rămas mut de uimire.
Deasupra capului, cometa se desfășura în toată splendoarea ei, foarte strălucitoare, cu o coamă de culoare verde și o coadă imensă, întinsă pe mai bine de 30 de grade, poate chiar 40-50 de grade, din fața stelelor din oiștea Carului Mare (spre Dragon), pe toată lungimea constelației Boarul, până în Cosița Berenicei (Coma Berenices).
Absolut fabuloasă imaginea!
Pe un cer lipsit de poluare luminoasă, cum era atunci.
După zeci de exclamații de uimire, peste vreo 2 minute mi-am revenit din șoc și am alergat să iau aparatul foto.
Zilele următoare cometa s-a văzut din nou (am și fotografiat-o), dar arăta dezamăgitor, comparând cu ceea ce am văzut în acea noapte.
Mică și foarte slabă.
A fost o cometă de o singură noapte!
Un moment remarcabil, pe care nu-l poți uita toată viața.
Pe care puțini l-au putut vedea (în comparație cu ceea ce avea să fie anul următor cometa secolului, Hale-Bopp, care a fost vizibilă luni întregi).
Un briliant cosmic care s-a dezvăluit, pentru scurt timp, doar celor pentru care conexiunea cu cerul înseamnă un mod de viață.



Iar apoi ne-a vizitat Cometa Hale-Bopp în 1997, mult mai generoasă în plimbarea ei pe cerul nostru.
Redăm patru imagini cu sau despre ea:
1. Extras din „Noi și Cerul” cu desene la cometele Hale-Bopp și Tabor, realizate de Kosa-Kiss Attila;
2. Hale-Bopp fotografiată în Franța de Jean Dragesco (multiplu laureat internațional pentru astrofotografie);
3. Hale-Bopp fotografiată în Romania de Valentin Grigore;
4. Extras din „Noi și Cerul” cu Hale-Bopp desenată de Kosa-Kiss Attila, Mircea Pteancu și Sajtz Andras.









Să vedem și două cosmopoezii dedicate acestei comete de doi membri de bază ai SARM.

HALE-BOPP
Astro-foto-poezie de Dan Mitruț

Dacă ar fi să curgă timpul
înapoi
și ursitooarele să împlinească
o dorință,
dincolo de Poartă
aș striga:
-Cometă,
mai repetă-te
o dată!



HALE-BOPP
Astro-foto-haiku de Gelu Claudiu Radu

Ca o cometă
ce nu se dezvăluie
oprită de Ra



Și nu în ultimul rând...

Oriunde-n lume am fi aflați,
Când privim cerul devenim frați!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Cometa Hale-Bopp, pe de altă parte, a întărit prietenia de atunci dintre SARM și Astroclubul București, în acest sens existând colaborări intense și apărând chiar o serie de iubitori ai cerului cu dublă cetățenie astronomică.
Un mic omagiu din partea mea pentru această asociație, de departe cea mai activă în a produce și a duce la capăt proiecte tehnice de astronomie în România...

ASTROCLUBULUI BUCUREȘTI
De Andrei Dorian Gheorghe

Există asociații renumite
Cu trăsături clare, bine definite.
De exemplu, în Astroclubul București,
De nu ești tehnic astronomic, o pățești!

Încep cu exemple legate de doi mari astrofotografi din anii 1990, membri de bază ai Astroclubului București, care au fotografiat Cometa Hale-Bopp.
Primul astrofotograf a participat la manifestări ale SARM și a colaborat cu website-ul Cosmopoetry - SARM and Friends, iar al doilea astrofotograf, co-editor al Buletinului Astroclubului București în anii 1990, a devenit ulterior chiar șef de comisie în SARM și co-editor al revistei online cu viața scurtă a acestei societăți, „Bolidul”.

COMETA HALE-BOPP
Astrofotografii de:
1. Adrian Enache;
2. Deak Zoltan





La rândul său, Călin Niculae (mare fotograf și pionierul astroartei pe computer în România), a co-editat Buletinul AB în anii 1990 și a fost un participant entuziast la „Perseidele” SARM în Muntenia, Moldova și Transilvania, lăsându-se absorbit de spiritul creativ al SARM (de altfel, el a fost și co-fondator al website-ului pe care l-am deschis în 2002, Cosmopoetry – SARM and Friends).
Iată o piesă cu aceeași cometă, pe care am preluat-o din capodopera sa (bilingvă) de astro-photo-art-poetry, „Ecouri de lumină” din 2002 (din Călin Niculae – WORKS de pe același website):

HALE-BOPP
Astro-foto-poezie de Călin Niculae

Toate aceste lumi de pe cer
strălucesc și pentru noi.
De undeva departe
și noi suntem un punct luminos,
câteodată lângă o cometă.



Cât despre cele două mărețe comete împreună, redăm în continuare două texte „sarmiste” concluzive și o imagine de la Institutul Astronomic:

LACRIMI SAU APLAUZE?
(din „Noi și Cerul”, vara lui 1997)
De Gelu Claudiu Radu

Câteodată trăim din speranțe și vise.
Câteodată trăim din amăgiri.
Iar câteodată ajungem să trăim din amintiri.
Pentru moment, noi, astronomii amatori, am ajuns să trăim din regrete.
Încet, dar sigur, Hale-Bopp a dispărut din viața noastră, lăsându-ne un gol în inimă, ce cu greu îl vom putea umple.
Ce ar fi fost dacă nu ar fi apărut?
Probabil, Hyakutake ne-ar fi produs aceeași lipsă în interiorul sufletului.
Și ea ar fi fost declarată „cometa sfârșitului de secol”.
Acum, Hyakutake a devenit ceva banal.
S-a observat, s-a scris, s-a uitat...
A venit „mania Hale-Bopp” și am devenit cu toții melancolici.
Tot ce ne rămâne este să sperăm în apariția unei „bombe” care să ne reînvie „pofta de comete”!

COMETA HYAKUTAKE ȘI COMETA HALE-BOPP
-Spirit de haiku din
Romanian Contemporary Astropoetry (Year VII, 2000) and Its Guests,
supliment SARM-
De Andrei Dorian Gheorghe

Două comete, două timpuri
și un turnir de strălucire
pentru dimensiunea terestră.

HYAKUTAKE ȘI HALE-BOPP ÎN INFRAROȘU
Astrofotografie de Ovidiu Văduvescu



Și acum să ne întoarcem puțin în trecut...

Cometele pentru galaxii
Sunt ca gândurile pentru oameni.
Toate trec repede,
Dar nu te părăsesc niciodată.
(Elena Sorescu, elevă, 2000)

Cred că este momentul să fie omagiați cei doi români care au descoperit comete, Wolfgang Pauly și Victor Daimaca.
Se știe foarte bine că Regele Carol I a modernizat în permanență România pe timpul domniei sale de 48 de ani, când s-au creat instituțiile majore ale statului, s-au obținut Independența de Stat și Unirea cu Dobrogea, iar nivelul de trai și cultură al poporului român a crescut considerabil.
Se vorbește mai puțin însă că pe vremea lui s-au creat primele observatoare astronomice de stat (două în București și unul la Iași) și prima societate astronomică română, și că el însuși a fost un astronom amator, care făcea observații la Observatorul Astronomic Militar.
Practic, pentru a folosi o expresie consacrată pe vremea lui, Carol I a făcut ca lucrurile să meargă „țais”.
Dar de unde această expresie?
Simplu, Regele României a creat condiții pentru ca țara noastră să fie ajutată, în tentativa ei de ridicare la nivelul Occidentului, de numeroși specialiști străini, dintre care cei mai numeroși au fost, firesc, cei veniți din Germania.
Printre companiile care au colaborat cu țara noastră s-a numărat și cea mai tare firmă de produse optice din lume, Carl Zeiss Jena, un adevărat etalon al calității impecabile.
Iar Zeiss se pronunță… „țais”!
Ca să nu ne oprim aici, Amiralul Vasile Urseanu și-a dotat observatorul, pe care l-a creat în 1910, chiar cu o lunetă… „Zeiss” (de 150 mm în diametru), care a rămas piesa de rezistență a acestuia până după 1989, a intrat în conștiința publicului larg drept „Bătrâna Berta”, iar acum este o răsfățată piesă de muzeu!
Ei bine, Wolfgang Pauly s-a numărat printre cei veniți pe atunci din Germania, adus de părinții săi pe când avea 4 ani și a devenit pasionat de astronomie și șah.
Ulterior, Victor Anestin l-a ales ca reprezentant al minorităților în conducerea Societății Astronomice Române „Cammile Flammarion”, iar mai apoi etnicul german a devenit unul dintre primii trei compozitori de probleme de șah din Europa.
Wolfgang Pauly a descoperit o cometă în 1898, care în mod independent a fost descoperită și de un astronom american.
Așa că...

LUI WOLFGANG PAULY
(descoperitor independent al Cometei Coddington–Pauly C/1898 L1)
De Andrei Dorian Gheorghe

Precum la fabricile Carl Zeiss Jena
De precis, W. Pauly-a văzut ca-n vis
O cometă... și „țais” românii au zis
După ce acesta i-a surprins trena.

La rândul său, profesorul matematician Victor Daimaca a descoperit la Târgu Jiu, în nopțile de camuflaj din cel de-al doilea război mondial, Cometa Daimaca 1943 c.
În afară de aceasta, el a mai descoperit independent încă un astfel de obiect ceresc odată cu alți doi descoperitori străini, Cometa 1943 W1 Van Gelt-Peltier-Daimaca.

LUI VICTOR DAIMACA
De Andrei Dorian Gheorghe

Victor Daimaca a descoperit
Două comete-n Târgu Jiu
Și cred că nu par prea zurliu
Când spun că el a devenit un mit.

Mai departe trebuie spus că altă cometă celebră, Tempel-Tuttle, a fost desenată de același Kosa-Kiss Attila când a revenit pe cerul nostru în 1998 și a lăsat o noua porție consistentă de meteori Leonide, care a făcut senzație la vremea respectivă.
De aceea vom pune împreună un astro-haiku de Iulian Olaru (marele maestru al genului și coordontor al Filialei SARM București pentru o vreme) și un desen de Kosa-Kiss Attila, ambele lucrări fiind extrase din numerele pe 1998 ale revistei „Noi și Cerul”.

LEONIDE
(FIII COMETEI TEMPEL-TUTTLE)
De Iulian Olaru

Cu coame de foc,
Precum zmeii legendari,
Colții-și arătau!

COMETELE HARTLEY ȘI TEMPEL-TUTTLE
Desen de Kosa-Kiss Attila



Urmează evidențierea legăturii cometă-meteori prin patru astropoezii, primele două de la Festivalul de Cosmopoezie din 1996 și a treia de la cel din 1997, de autori laureați național pentru pentru astropoezie la cadeți, juniori și tineret, precum și una scrisă de o veterană, premiată la haiku în Japonia și la astrohaiku de către SARM, toate apărute inițial în publicațiile SARM din 1997-2000.
Iar după ele va urma un alt extras din „Noi și Cerul”, cu desene cu cometa Giacobini-Zinner din 1998 și un portret al autorului lor, Kosa-Kiss Attila, căruia îi mulțumim pe această cale pentru tot ce a făcut pentru astronomia din România.

ASTRO-HAIKU
de Paul Boboc

Meteor fugar -
o șoaptă de cometă
între cer și om

PLOAIE DE METEORI
De Sergiu Doboș

A plâns din nou cometa
sfâșiind nemărginirea
cu sclipiri divine...

CUGETARE
(COMETE ȘI METEORI)
De Izabela Boroș

Când bolta se deschide
și își descoperă diamantele,
când meteorii și bolizii deschid
spectacolul cosmic
aflat în veșnică premieră,
când comete și planete ne zâmbesc
prin raze calde de lumină,
când timpul nu mai are importanță,
abia atunci îți dai seama că...
tu, ca om,
nu însemni pentru Univers
decât ceea ce înseamnă
un mic meteor
pentru cruda atmosferă.

ASTRO-HAIKU
De Michaela Al. Orescu

Pământul străpunge-n inimă
cometa moartă;
ploi de meteori



Iar legătura primară cometă-meteoroizi, care duce la meteori, va fi arătată printr-o astrohaiga de tandem din 1997 – acum întâi textul tradus în românește:

CONEXIUNE
Astrohaiku de Andrei Dorian Gheorghe
„Astroartwork” din figuri geometrice de Ioana Mitrea

cometă-mamă
meteoroizi-fii
familie mare



Propunem în continuare o miniantologie de astropoezie de superclasă mondială despre comete, care adună 10 texte din perioada de apogeu (între 1996 și începutul anilor 2000) a mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM (să nu uităm, cea mai puternică de acest fel din lume din 1996 încoace), scrise de mari maeștri ai astropoeziei românești (și universale), cu toții premiați la Festivalul de Cosmopoezie al SARM și traduși în engleză la timpul respectiv.
(Aici trebuie să amintesc despre cazul extraordinar al lui Arnold Leinweber, care a descoperit mișcarea de creație a SARM la 84 de ani, s-a apucat să învețe astronomie ca să poată să scrie și el astropoezie avansată și ne-a lăsat perla de gen pe care o veți găsi între creațiile de mai jos, dar ne-a părăsit la 86 de ani!)
Doar subsemnatul nu a putut fi premiat, fiind numai directorul tuturor juriilor.

ASTROCADENȚĂ
De Lucian Boboc

Zăpăcitule,
ține cadența
că mă calci pe coadă! -
spuse supărată o cometă.
Ascultă bătăile Universului
și ține privirea spre dreapta
pentru a te alinia
cu nebuloasele de lângă tine.
Aranjează-ți sateliții și planetele
și fii atent la comenzile date.
Nu te sfii să-ți arunci meteoroizii
în spațiul-timp adolescent.
Ai înțeles?

STEMĂ ASTRALĂ
(COMETA HALE-BOPP)
De Dan Mitruț

Bulgăre de gheață aprinsă,
coamă de leu sideral,
aromă de suflet încins
și locul gol rămas pe
amintirea orbită.

CĂLĂTORIE SPAȚIALĂ
De Diana Maria Ogescu

Un muritor se ridicase
în vârful picioarelor
și ajunsese la cer.
I-am căutat capul printre nori,
dar am rămas fără speranță:
Cometa Donati trecuse peste el.

Un muritor fără cap
se pierduse în Galaxie.
Pe drum se împrietenise
cu un bolid,
Strălucirea acestuia l-a orbit.

Apoi muritorul orb, fără cap,
intrase într-o constelație zodiacală.
Aici s-a întâlnit cu Soarele
și-a devenit pe loc
o foarte rară exponată
în muzeul fgurilor galactice
de ceară.

ASTRO-LIMERICK
De Ionel Cătălin Diaconu

Era o cometă în spațiul cel mare
Ce curte ovală făcea unui soare
Și, draga de ea, atât l-a-ndrăgit,
Încât, de dorul lui, s-a topit.
Era o cometă în spațiul cel mare…

COMETA ROMANTICĂ
De Adrian Sima

În anotimpurile planetei
apun precum cerurile
pletele cometei
pironită-n spațiu
de o gravitație de novă…

Valsează romantic în tușul cosmic
cometa cu raze
împletite-n chip
la fel ca respirația într-un suspin
pe ritmul valului
ce naufragiază luna de alamă
ca pe o a doua arcă,
în nisip.

Ca sorii pe un hipodrom galactic
în coada ei aleargă
cai de lumină
călăriți de
secunde bidimensionale,
iar pe câmpiile ei albe
răsar ceruri albastre
și cubice, de hârtie,
captive-n dimineața
unei veri astrale.

Și ziua, ea doarme
cu coada împletită-n raze,
cu trupu-i de gheață
ascuns de stea,
iar noaptea se trezește
pieptănată de Ra.

BIELA ȘI ANDROMEDIDELE
De Zigmund Tauberg

Cum fac cometele de multe ori,
Biela, pe parcurs, s-a destrămat.
Din trupul ei de piatră s-au format
Focuri de artificii, meteori.

MOARTEA COMETEI
De Arnold Leinweber

După ce în galaxie
Mii de ani a colindat
Și la fiecare tură
Soarelui s-a-nfățișat

I-a venit acum sorocul
Celei ce-a avut vigoare
Și-a purtat pe bolta nopții
Dâre lungi strălucitoare

Să parcurgă în finală
Un drum lung obositor
Un final demn de-o cometă
Cam bătrână în decor

Când s-a-apropiat de Soare
I-a spus doar: „Nu vreau să mor
Vreau să mai răman în spațiu
Și pe boltă reflector

Să mai fac aș vrea în Cosmos
Doar un drum să-mi amintesc
Falnica mea tinerețe
Drumul meu triumf ceresc”

„Știi bine că nu se poate”
I-a spus Soarele blajin
„Chiar de verși tu lacrimi calde
Iată este-al tău destin

Te vei mai plimba în Cosmos
Vei rămane în decor
Nu însă ca o cometă
Ci luciri de meteor”

Mai târziu c-așa-i destinul
De prea multe lovituri
Cometa a explodat
Devenind sfărâmituri

Epitaf:

Universul ne arată
Că materia ca formă
De e vie sau e moartă
Nu se pierde – se transformă!

UN ASTRU
(COMETA MUZICALĂ)
De Dominic Diamant~

un astru fantastic atipic
perturbând constelația Lirei
printr-un gest decisiv incredibil
a-mbrățișat Galaxia

forțele de atracție și respingere
anulându-se din start reciproc
astrul nebun radiază
cu-o asemenea amplitudine
până când muzicala explozie
va stârni o vibrație cosmică

MISIUNE BIDIMENSIONALĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Nu-i greu pentru astronomi
să urmărească traiectoriile bolizilor
printre constelații.

Dar tu,
micuță cometă îndepărtată,
lăsand în spațiu desene brute și pieritoare
ca niște aurore albe suprafirești …

În amintirea ta
o să fac rost de un telescop
cu acoperire mai mare
să-ți caut neînsemnații meteori
printre însemnate obiecte de cer profund.

METEORI
De Gelu Claudiu Radu

Evidență cometară
pentru generații.
Călători în timp.

Continuăm și cu un exemplu etalon din deceniul al doilea al secolului 21, creat de un alt premiat național pentru astropoezie:

COMETA
De Tit Tihon

Un suflet plânge pe trupul unei comete
Petale multicolore au dispărut în Soare
Printre raze de lumină ce s-au stins în vis
Când Luna s-a răstignit la orizont în nori

Cometa mea vie astăzi mă avertizează
Ce crud este Universul care m-a zămislit
Din picături de rouă cosmică unite-n spirit
Lutul sfințit în duh mi-a creat doar chipul

Cu nuanțe calde de dor veșmânt mi-a dat
Cometa cu ale ei plete desfășurate-n abis
Peste planetele de lângă planeta cea vie
O viață s-a zămislit din pomul adevărului

Mâine nu vreau să văd în visul dimineții
Cometa mea cum se întrupează-n suflet
O! crudă-i viața pe această planetă
Ce destramă trecutul în dorul iubirii mele.

Adăugăm și ceva de același nivel, de după 2020, mai precis este de urmărit astropoezia principală dintr-un dialog pe care l-am publicat în limba engleză pe 4 Decembrie 2024 pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders (cât despre astrohaiku-ul ce a urmat-o, acesta a ieșit, ca de obicei, cu mult mai multe silabe la traducerea în românește față de originalul cu 17):

UN DIALOG DE ASTROPOEZIE DESPRE COMETE CU ALEX VIZITIU

-COMETĂ
De Alex Vizitiu

O cometă-i bucurie
Strălucind pe cer târziu,
Trece-n grabă, o magie
Și-un sărut dinspre pustiu.

O cometă-i foc ce zboară,
Fior blând de infinit,
Trezind lumea ce coboară
În visuri, necontenit.

O cometă-i amintirea
Ce din haos s-a născut,
Steaua vieții și privirea
Ce mai caută-un trecut.

O cometă-i întrebarea
Cât pe-aici noi vom mai fi,
Cerul să-l privim, iar seara
În vis ne vom regăsi.

-UN HAIKU DE TIP COMETAR
De Andrei Dorian Gheorghe

-Ce trist – spuse o cometă -,
nu pot duce obiecte de cer profund
pe coadă!

Trebuie să spun că nici nu am încercat să traduc în limba engleză această astropoezie ca în versiunea românească, cu ritm și rimă, de teamă să nu-i afectez frumusețea originală, ci am făcut-o mot-a-mot și doar în final am încercat o rimă apropiată de textul de bază.
Chiar și așa, editoarea Andee Sherwood nu și-a ascuns entuziasmul:
„Mulțumesc mult pentru acest nou dialog.
Compoziția lui Alex e stelară.
Este o piesă frumoasă și pot doar să-mi imaginez cum arăta înainte de a fi tradusă.
Fiecare vers a fost o bucurie pentru citit.
Și am citit-o de câteva ori în timp ce am postat-o.
Am îndrăgit, de asemenea, și haiku-ul tău de la sfârșit.
A fost finalul perfect pentru lucrarea lui Alex.
Mulțumesc din nou, bucură-te de această noapte.”

Și dacă tot am ieșit din perioada desemnată inițial, mai redăm trei lucrări astro-foto-poetice excepționale despre trei comete senzaționale.
Prima, din emisfera sudică, despre o cometă de la începutul lui 2007, fotografiată lângă observatorul astronomic public din Auckland (Noua Zeelandă) de cel ce s-a ocupat de publicitatea pentru manifestarea „Perseide” a SARM din era ei de aur (îl veți recunoaște ușor).
A doua, despre o cometă neobișnuită (aparent fără coadă) de la... sfârșitul lui 2007, realizată de un astrofotograf (de la Astroclubul București) foarte interesant la acea vreme.
Iar a treia, despre o cometă recentă, realizată de fondatorul Grupului Astrofotografilor Amatori și Profesioniști, care a făcut parte din Filiala București a SARM de la Palatul Național al Copiilor în „era de aur” a „Perseidelor” SARM, manifestare unde a fost și premiat la concursurile de astronomie pentru tineret.

COMETA MCNAUGHT 2007
Astro-foto-poezie de Dănuț Ionescu

O cometă evantai.
Ești gata să scrii
astropoezii?



COMETA HOLMES 2007
Astro-foto-poezie de Cătălin Mitu

Diametrul cometei
este enorm. În curând va ieși
în afara cadrului!



26 OCTOMBRIE 2025
Astro-foto-poem în proză de Sandu Val Cosmin

Într-o noapte parțial senină de toamnă, sub cerul liniștit al observatorului din Dridu Snagov, cometa C/2025 A6 (Lemmon) și-a dezvăluit frumusețea efemeră.
Nucleul său strălucitor, învăluit într-un halou de praf și gaz, taie adânc întunericul cosmic, lăsând în urmă o coadă elegantă ce se pierde printre stele.
Această singură expunere de 60 de secunde, realizată cu telescopul Hyperstar 11 și senzorul sensibil IMX571, surprinde dansul fragil dintre lumină și materie - o clipă suspendată în timp, în care Universul își arată splendoarea trecătoare.
O mărturie a pasiunii pentru cer, o fereastră spre infinit.
Universul, surprins în cea mai pură formă a sa.



Și pentru că lumea a evoluat, iată și un „advertising” la o altă cometă formidabilă, NEOWISE din 2020, realizat de Valentin Grigore (pe o fotografie proprie) pentru emisiunea serială „Noi și Cerul”, pe care o produce din 2008 la Columna TV.



În incheierea capitolului, revenim la ultimul deceniu din mileniul 2, iar pentru aceasta vom recurge din nou la antologia Romanian Comet Contemporary Poetry de pe lista electronică internațională a iubitorilor de comete, proiect pentru care, în lipsa unui critic literar specializat, am apelat AI-ul de trei ori în ultima vreme.
Am găsit variante asemănătoare de răspuns direct în limba română, din care am ales una de la care nu a trebuit decât să elimin câteva cuvinte ce îmi sunau cam aiurea, și iată ce a ieșit:

Poezia contemporană românească despre comete este un gen specializat, îmbinând adesea astronomia cu teme lirice, emoționale sau filozofice (cosmopoezie), promovat în mare măsură de Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM).
Personalități notabile precum Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore îmbină imaginea științifică cu vocea poetică intimă.
Acest stil evidențiază adesea intersecția fenomenelor cosmice cu existența umană.
Aspecte cheie:
Inițiativa SARM: Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM) promovează activ „astroumanismul”, explorând legătura dintre conștiința umană și cosmos.
Teme cheie: Cometele sunt privite drept „comete poetice” sau „fantasme gigantice”, aducând „lumină albă haosului”.
Artiști cheie: Printre contribuitorii cheie se numără Andrei Dorian Gheorghe, Valentin Grigore, Dan Mitruț și alții care creează „astro-artă”.
Context cultural: Această mișcare se bazează adesea pe sensibilitățile poetice tradiționale românești, aducând versurilor contemporane o perspectivă romantică, dar astronomică.
(AI view)

„Not bad”, cum ar zice englezul și americanul, așa că mă simt acum mult mai încrezător în a reda următoarea astropoezie din acea antologie:

FANTASTICUL DECENIU AL COMETELOR
De Andrei Dorian Gheorghe

Mi-ar fi plăcut să văd
Cometa Cheseauxs în 1743-44
cu cele șase cozi ale sale
(ca o doamnă spațială cu un evantai
mergând melancolică),
sau Cometa Daylight în 1910
(ca o pasăre uimitoare a vidului),
sau Cometa Eclipsă C/1948 V1
(ca un salut cosmic către
cele mai bune acrobații ale Soarelui și Lunii),
sau multe alte comete grozave.
Am avut norocul, totuși, să trăiesc
fantasticul deceniu al anilor 1990...

O cometă ar trebui să însemne mai mult decât
un nucleu cu coamă,
o coadă de praf și o coadă de ioni,
sau o perioadă capricioasă în jurul Soarelui,
sau o promisiune pentru meteori.
Așa că lăsați-mă să mă gândesc puțin la
unele dintre acele gesturi ale cerului
venite din Norul lui Oort.

Un vechi proverb românesc spune că
nu aduce anul
ce aduce ora...

-1992. Cometa Swift-Tuttle.
Cel mai constant prieten
pentru iubitorii de meteori,
o perioadă de peste 120 de ani,
și o distribuire lungă și judicioasă pentru
Perseidele spectaculoase din August.

-1994. Cometa Shoemaker-Levy.
De obicei, cometele preferă
a îmbrățișa Soarele,
dar de data aceasta o cometă s-a îndrăgostit
de planeta Jupiter.

-1996. Cometa Hyakutake.
Vine atât de rar
spre aceleași locuri
că pare să fie
o comoară de argint de plimbare lungă.

-1997. Cometa Hale-Bopp.
Un spectacol atât de uimitor
ne-a făcut să ne simțim neputincioși:
o nouă dimensiune pentru
măreția cometelor.

-1998. Cometa Tempel-Tuttle.
Un alt prieten grozav
al iubitorilor de meteori.
O perioadă de aproximativ 33 de ani,
şi o distribuţie scurtă, temperamentală pentru
fascinante Leonide de Noiembrie.

Prin urmare, vorbind în mod cometar,
n-aduce mileniul
ce-aduce deceniul!

Și vom incheia cu adevărat capitolul, omagiindu-l încă odată pe marele observator de meteori și comete Vasile Micu (primul vicepreședinte al SARM, plecat dintre noi în primele săptămâni ale pandemiei de coronavirus), prin redarea unei astrofotografii extraordinare pe care el a reușit-o în 1997:

COMETA HALE-BOPP ȘI UN METEOR
Astrofotografie de Vasile Micu



*

Urmează un capitol foarte special, pe care l-aș numi:
UN DIALOG ÎN ASTROPOEZIE CU CEA MAI COMPLEXĂ PERSONALITATE DIN ISTORIA POEZIEI SPECULATIVE (SF&F).

Se va baza în primul rând pe o lucrare publicată în Volumul 3.2 de Primăvară/Vară din 2005 din Astropoetica.com (publicația americană online din perioada 2003-2014) și anume „International Astropoetic Dialogues (5): 2002 - The Palindrome Year by Andrei Dorian Gheorghe and Steve Sneyd”.
Aceasta tocmai pentru că Steve Sneyd nu a fost numai cel mai mare istoric și critic din istoria poeziei SF (în primul rând prin cele 225 de numere ale buletinului său Data Dump și prin articolele și informările pe care le-a publicat în jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA, el fiind cetățean britanic), ci și cel mai bun prieten al mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM din lumea SF-ului, gata oricând să scrie și astropoezii de mare calitate, precum și cel mai mare poet SF britanic din toate timpurile.
De altfel, am găsit un articol dedicat lui de revista engleză online „International Times” în care era scris:
„El este poetul britanic - și poate al lumii - cel mai larg publicat pe glob”.
Iată ce referințe biografice i-au apărut în Astropoetica.com la publicarea dialogului nostru:
„Steve Sneyd este un poet britanic și un istoric al poeziei speculative, care conduce Hilltop Press și editează Data Dump - un newsletter de poezie „genre” (SF/F/H/DF). Laureat al Trofeului Peterson în 1996 și nominalizat de cinci ori pentru premiul de poezie SF Rhysling Award, el a publicat poezii în peste 1000 de reviste și antologii din întreaga lume.”
Iar acest capitol cuprinde și un articol semnat de istoricul nr. 1 al lumii în ce privește poezia speculativă, în care acesta consemnează încă de la sfârșitul mileniului trecut supremația mișcării de astropoezie a SARM.
Să fiu mai explicit.
Când cel mai mare istoric al poeziei speculative din toate timpurile este și critic literar și, deopotrivă, cel mai mare poet SF&F britanic (care a scos la lumină și primul articol-manifest închinat acesteia cu peste șase decenii în urmă de legendarul Arthur C. Clarke), și îți dedică un articol „stelar” în publicația supremă a genului, „Star*Line” (jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA), gândesc instantaneu că respectivul material ar trebui să fie o bucurie națională și ar merita inclus într-un panou cu cele mai mari realizări internaționale ale culturii române din întreaga sa istorie.
Ca să n-o mai lungesc, acest articol reflectă pe deplin și superclasa de analist a lui Steve Sneyd și a apărut în numărul 23.2 al „Star*Line” din Martie-Aprilie 2000, fiind practic o transpunere și o adaptare la lumea americană a manifestului meu cosmopoetic și aplicării sale cu succes de către SARM.
Aș spune că articolul lui Steve Sneyd este prin el însuși un manifest de bun venit pentru inventivitatea mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM și pentru cel mai înalt etaj al poeziei speculative, iar eu l-am tradus în românește și îl redau mai jos.

STARS IN THE EAST - THE ROMANIAN COSMOPOETS
(STELE ÎN EST - COSMOPOEȚII ROMÂNI)
De Steve Sneyd

România, în Europa de Est, a creat și a crescut rapid o mișcare de Cosmopoezie, din care mare parte este indiscutabil science fiction sau fantasy.
Cosmopoeții României, care au preluat în țara lor vechi tradiții în folosirea temelor cosmice și astronomice în poezie, au creat un program activ de publicare, în ciuda circumstanțelor economice dificile, realizând și legături puternice cu astronomii profesioniști și amatori, incluzând interpretări ale poeziei lor la conferințe astronomice de-a lungul Europei.
Ei au mai avut succes în crearea de legături cu școli, cu interpreți într-o varietate de arte, și au fondat anul trecut ceea ce este probabil prima bibliotecă din lume dedicată specific acestui fel de poezie.
Încă din secolul 17, poeți români au folosit fenomenele din cer și spațiu în lucrările lor, adeseori atrăgând povești vechi folclorice cu meteori, comete și altele în forme sau relații cu oameni și creaturi.
Astfel de elemente reapar ca o trăsătură de bază a lucrării cosmopoeților, pe lângă munca lor mai apropiată de știința amintită, precum și de alte materiale care sunt science fiction pur.
În termenii formei, pe lângă versul liber și cel cu rimă și metric, în particular le sunt populare forma haiku-ului și, specific românesc, țipuritura, poezii cu două versuri rimate, fiecare de 7 sau 8 silabe, derivând din cântecele folclorice din Maramureș.
Cosmopoeții români au un interes particular în a combina poezia cu alte arte folosind teme astronomice, incluzând producerea de versuri pentru astromuzică, de la folk la electronică, texte pentru drame poetice, serioase sau umoristice, și dezvoltând combinații precum „astroartpoetry” sau „astrophotopoetry”.
Unul dintre cosmopoeții de frunte, Dan Mitruț de exemplu, a produs versuri pentru dramele astropoetice personificând meteorii ca vânători etc. (n.e.: de fapt, chiar eu scrisesem piesa de teatru astropoetic „Vânătoare de meteori”, în care observatorii erau vânători și meteorii vânatul, în timp ce Dan Mitruț personificase căderea unui meteoroid-tată împreună cu al său meteoroid-copil și transformarea lor în meteori în piesa „Maxim” - pe care le-am republicat în 2021 la Editura Astromix, în volumul „Teatrul astropoetic”).
Andrei Dorian Gheorghe, probabil cel mai activ organizator al mișcării, a spus:
„Noi încercăm să realizăm o poezie dinamică, iar personificările corpurilor cerești sunt instrumente importante pentru noi” -, dar merită remarcat că propria lui colecție, secvența extinsă „Spaceman Sazartinus’ Diary”, precum și multe alte poezii, includ de asemenea conținut pur SF.
Poeții cooperează îndeaproape cu societatea națională de astronomie (n.e.: de fapt, astropoeții erau în general chiar membri ai ei și aceasta este o diferență mai greu perceptibilă de lumea occidentală, de obicei foarte specializată pe domenii) SARM (Societatea Astronomică Română de Meteori / Romanian Society for Meteors and Astronomy), iar Festivalul anual de Cosmopoezie, organizat prima dată în 1996, este parte din conferința națională „Perseide” a SARM.
Mai mult, Gheorghe este redactor-șef adjunct al revistei național distribuită a SARM „Noi și Cerul - Us and the Sky”, care oferă spațiu astropoeziei în fiecare număr.
SARM susține totodată publicarea unei varietăți de antologii de astropoezie pe care Gheorghe le editează, în românește sau în traducere engleză.
(Altă publicație ce promovează astropoezie este Astronautica, realizată și distribuită de Liceul Carabella, care are o lungă tradiție a interesului în rachetomodelism și spațiu.)
Prima bibliotecă de Cosmopoezie, inaugurată la începutul lui 1999, este plasată la Observatorul Vasile Urseanu din București, care găzduiește constant evenimente de astropoezie.
Organizând Festivaluri Naționale (acum internaționale) de Cosmopoezie, citind astropoezie și interpretând drame astropoetice etc. la o varietate de evenimente pe tot cuprinsul României (ei au fost în mod particular activi în perioada întrunirilor din jurul eclipsei de Soare din August 1999), desfășurând competiții pentru tineret spre a încuraja mai departe implicarea unei noi generații în acest gen și apărând la Radio România și la emisiuni internaționale pentru a povesti despre astropoezie, grupul este activ și internațional.
Ei și-au interpretat poezia, dramele poetice și muzica, cu astroversuri la mai multe evenimente din afara țării lor, incluzând pentru patru ani consecutiv conferințele Organizației Internaționale de Meteori în Germania, Olanda, Slovacia și Italia.
Iată, deci, un grup de poeți „genre”, neînfricați de relativa izolare și sărăcie din țara lor, care, cu o determinare entuziastă, se extind și găsesc noi audiențe, noi legături pentru „cosmopoezia” lor.

Și iată traducerea pe care am făcut-o în românește pentru dialogul nostru publicat în Astropoetica.com:

2002 - ANUL PALINDROMIC

Andrei Dorian Gheorghe:

2002…
Pământul și noua sa
mișcare de revoluție
în jurul Soarelui -
același împărat
pentru speranțe noi.

„Cât de multe revoluții
ai realizat?” -
este întrebat Pământul
de neguțători spațiali
de dimensiune materialistă.

Dar eu mă întreb
cum de Pământul
poate duce simultan
anotimpuri diferite
în două emisfere.

Și îi măsor valoarea
în povara
atât de multor vise…

Steve Sneyd:

neodihnă în somnul lor
aceia ce numără înainte
din trecuturi pierdute
aceia care numără înapoi
din viitoruri neaflate
se întâlnesc în prezent necunoscând
cum prezența prezentului
nu poate fi prinsă
mai mult decât pământul poate fi
stopat în rotirile-i fără sfârșit
mereu în afara viitorului-atunci
înspre atunci-pierdutul
și gâfâie treji cu ochi
la fel de largi ca stelele

Andrei Dorian Gheorghe:

Da, corpuri cerești…
Luna și Jupiter
în conjuncție.
O stea, V 838 Monocerotis,
schimbându-și magnitudinea.
Cometa Ikeya-Zhang
înotând prin înalturi…
Lucruri neînsemnate
pentru universul tridimensional,
dar evenimente fascinante
pentru cei ce au ochi
și telescoape
să privească cerul nostru bidimensional,
pentru că noi trăim pe Pământ
între poezie și bani,
între armonie și terorism,
între dragoste și moarte,
disperați la orice nivel,
chiar dacă Echinocțiul Vernal
și Paștele
ne cheamă
să credem în renaștere,
eclipsele și conjuncțiile
ne arată
că necazurile sunt trecătoare,
iar Crăciunul iluminează anual
eforturile noastre.

Trăim pe Pământ,
unde meteorii sporadici
ne invită
să respectăm orice șansă,
meteorii Perseide
ne povestesc
despre regulile frumuseții,
iar meteorii Leonide
încă ne anunță
că zilele mari sunt rare…

Trăim pe Pământ,
liberi să ne gândim la stele
și să credem în Creatorul lor,
dar prizonieri
în atmosferă
așa cum peștii sunt prizonieri
în mare,
așa cum planetele sunt prizoniere
în gravitația solară,
așa cum stelele
sunt prizoniere
în vid.

Steve Sneyd ne-a părăsit în 2017, iar amintirea lui va rămâne întotdeauna o stea strălucitoare.
SARM a decis să-i dedice un tribut major, astfel încât în 2019 am realizat pe Cosmopoetry - SARM and Friends superproiectul în limba engleză „COSMOPOETRY INTERNATIONALS XXIV: NEEDING MORE COSMOS”, la care (alături de iubitori tradiționali ai cerului, astronomi și astrofotografi din toată lumea) au participat mai mulți poeți de la Science Fiction & Fantasy Poetry Association (denumirea asociației s-a extins în 2017), atât din SUA, cât și din Marea Britanie.
Din partea introductivă a acestuia am ales o secvență și am realizat pentru mai jos un alt aranjamemt, de data aceasta în limba română, cu un panoramic de Valentin Grigore cu Luna și apusul Soarelui, un astrohaiku de Steve Sneyd, publicat inițial într-un alt superproiect („Sunspot Haiku 2007”) de pe Cosmopoetry - SARM and Friends, și o replică de-a mea peste timp (un astrohaiku și trei fotografii):



GALILEO
De Steve Sneyd

Galileo văzând primul
pete pe soare a plâns
„Nu-i perfect”: iubirea a zâmbit.



O REPLICĂ TÂRZIE PENTRU STEVE SNEYD
De Andrei Dorian Gheorghe



Acum sper că poți
decora stearpa Lună
cu foc și gheață



*

În astrologia clasică, luna August aparține de Zodia Leului (23 Iulie – 22 August) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Leo (adică a Leului din Nemea învins de Hercule într-una din cele 12 munci ce-i fuseseră date) în 10 August – 16 Septembrie.
Iată un catren cu cele mai strălucitoare stele din această zonă a cerului:

CONSTELAȚIA LEO (LEUL)
De Andrei Dorian Gheorghe

Adevărul să nu-l frigă,
Leul din Nemea strigă:
Denebola îl vrea mai sus
Pe marele șef Regulus.

Și fiindcă este ultima dintre constelațiile zodiacale prin care trece Soarele în drumul său aparent pe bolta cerescă... din primul tur real al publicației noastre cu Pământul în jurul astrului nostru suprem, am mai scris unul cam tot pe acolo:

CONSTELAȚIA LEUL (LEO)
De Andrei Dorian Gheorghe

Să știi că nu e deloc greu,
Chiar dacă-nfrunți gheare de Leu.
Denebola și Regulus
Te fac să vrei mereu mai sus!

Dar mai bine să ne bucurăm de Soare citind o astropoezie scrisă de un astronom legendar prin jurul lui 2010 cu prilejul unei eclipse, apoi privind o galerie cu șapte astrofotografii minunate de:
1. Jean Dragesco (româno-francezul multilaureat internațional pentru astrofotografie la vremea lui), detalii solare prin anii 1990;
2. Gabriel Corban (românul multilaureat internațional pentru astrofotografie solară în vremea de acum), detalii solare cu trei decenii mai târziu;
3. Maximilian Teodorescu;
4. George Tănase;
5. Radu M. Anghel;
6. Ciprian Grigorescu;
7. Cosmin Sorin Micloș.

UN VECHI ASTRONOM PĂȘEȘTE PE SOARE
De Virgil V. Scurtu

Dragii mei,
dacă fotografiați această eclipsă
(nu vă cunosc scopurile)
vă rog să prindeți
și frumoasele pete solare.
De când Observatorul Solar și Heliosferic SOHO
a revenit la capacitatea maximă,
ceea ce îmi permite să fac
observații confortabile din camera mea
la o temperatură de 20 de grade
cu un diametru solar de peste doi metri,
totul este o plăcere,
ca și cum m-aș plimba pe Soare
printre grupuri de pete solare,
atent să nu calc
între două granule.















*

În numărul trecut am promis că vom oferi mereu materiale cultural-astronomice, iar acum prezentăm în acest sens două astrohaiga din 2015, publicate inițial pe website-ul Astronomers Without Borders, ambele cu haiku-uri de-ale mele (pe care le voi reda mai jos în românește), primul pe o astrofotografie de Valentin Grigore (cu marea atracție cultural-turistică a orașului Târgoviște, construită în secolul 15 din ordinul lui Vlad Țepeș și numită după un regionalism legat de apusul de Soare), iar al doilea pe una de-a mea (cu Universitatea București, a cărei catedră de matematică a fost condusă de-a lungul timpului, printre alții, de fondatorul obervatorului de stat în 1912 - astăzi Institutul Astronomic al Academiei -, Nicolae Coculescu, și de autorul unui manual de astronomie în anii 1960, Ieronim Mihăilă).

Venus-Pleiade
invazie acceptată
de Turnul lui Dracula



Luna crescătoare peste
Universitatea centrală
lumini omenești crescătoare



*

VIZUNE
De Adrian Sima

plouă cu sânge de lumină
dintr-un cer
biciuit de-un aprig zbor

mă trezesc rupând
suav
petale de meteor

Credem că acest capitol ar trebui să se numească
„PERSEIDE” (CU METEORI ȘI ASTROPOEZII) ȘI ALTE TABERE ASTRONOMICE DE VARĂ.
Veți vedea de ce...
Este evident că manifestarea anuală „Perseide” a SARM a inspirat și influențat decisiv dezvoltarea mișcării astronomice naționale.
Iată, de altfel, o altă realizare spectaculoasă a ei, din 2021, sub forma unei astrohaiga ce a fost inițial publicată pe website-ul Astronomers Without Borders:

PERSEIDE 2021
Haiku de Andrei Dorian Gheorghe
Foto-compoziție de Valentin Grigore

Mari spectacole Perseide
dăruind magie
locurilor nepoluate



În „era de aur” a „Perseidelor” SARM, pe Dealul Voievozilor de lângă Târgoviște, distinsul astronom Dimitrie Olenici (care ținea acolo cursuri de astronomie într-o pădurice, după modelul antic) a scris următoarea astropoezie de excepție în stil clasic, dedicată soților Simona și Ovidiu Văduvescu, care i-a fost publicată în 1999 în „Noi și Cerul”:

NOAPTE DE PERSEIDE
De Dimitrie Olenici

Pământul este cald, privirea ta e dulce,
Spre asfințit Crai Nou se duce să se culce,
Spre miazăzi străluce frumosul Jupiter,
Iar sus Triunghiul Verii, trei diamante-n cer.

Și Capricornul mândru apare-n răsărit.
Nu mai putem, iubito, trăi făr’ de iubit.
Spre miazănoapte, Carul cu zarea se îngână,
Eu te sărut pe frunte, tu strânge-mă de mână.

De la zenit cad stele în zbor de licurici
Și ochii tăi, iubito, par nestemate mici.
Și bolta cea senină pare că s-a oprit
Să număr eu mărgele, tu stele-n infinit.

Nu-i noapte mai frumoasă, nimic mai sfânt pe cer
Când noi la „Perseide” privim stele-n eter,
Și când în fânul proaspăt miresmele ne-mbată,
Am vrea ca noaptea asta să n-o uităm vreodată.

Iar când la „Perseide” în fiecare an
Ne-om îndrepta privirea spre cerul diafan
Și ne-o ploua cu stele de sus din infinit,
Ne vom aduce-aminte de noaptea de argint

Și-n fânul proaspăt iarăși miresme-or să ne-mbete
Pân’ zorile de ziuă ne-or mângâia pe plete…
O, voi, dragi Perseide! O, noapte de cristal!
O, sfânt templu-al Uraniei la Voievozi în deal!

Dar mai apoi sănătatea și vârsta l-au făcut să nu mai poată participa și la „Perseidele” moldovenești și ardelenești ce au urmat, așa că și-a creat un muzeu etno-astronomic (cu observator și planetariu) la Horodnicul de Jos în județul Suceava, unde a început să organizeze, din 2006, evenimentul anual... „Nopți de Perseide”, care a fost inaugurat chiar de ilustrul astronom Ovidiu Văduvescu, venit special din Insulele Canare și care ne-a oferit fotografia de mai jos:



De altfel, urmând modelul SARM, din anii 2000 și până azi tot mai multe entități astronomice (individuali, grupuri sau asociații oficiale) au început să-și organizeze, în general pe plan local, propriile acțiuni de vară în perioada de maxim a curentului Perseide.
Vom da trei exemple, ultimul (cu o pronunțată tentă culturală) oferit de profesorul Ioan Adam și Asociația Astronomică Sirius (unde se fac și rapoarte observaționale pentru International Meteor Organization), personalitate de marcă la „Perseidele” SARM în „era de aur”.

PERSEIDE 2018 -
UN METEOR LÂNGĂ ANDROMEDA
(13 August 2018, Vf. Vlădeasa, Apuseni)
Astro-foto-emoție de Nelu Rugan

Interesant acest meteor
care trece pe lângă galaxia Andromeda,
dar în planuri diferite de distanță:
meteorul în atmosfera Pământului,
Andromeda la 2,5 milioane ani lumină!



PERSEIDE 2023 ÎN MARAMUREȘ
Poem astrofotografic de Eduard Andrei Mociran







PERSEIDE 2025
Imagini de la Asociația Astronomică Sirius





O tabără deosebită prin numărul de personalități ale astronomiei românești prezente, „Să cunoaștem cerul”, a organizat și Ciprian Vîntdevară în 2023 la Moroșeni (județul Bacău) în numele complexului astronomic al Muzeului Vasile Pârvan din Bârlad (fotografie furnizată de Radu M. Anghel):



Un caz special l-a constituit și faptul că binecunoscutul astronom Alin Țolea, după ce a participat la „Perseidele” SARM, a plecat în SUA, dar pentru a-și revizita patria natală în mod sistematic, a început din anii 2000 să organizeze taberele „Astromania”.
Iată o imagine de la tabăra „Astromania” din 2012, realizată de marele astrofotograf Alex Conu, fost șef de comisie în SARM și prieten al lui Alin Țolea.



Ulterior, în 2024 s-a creat Asociația... astROmania, și iată o imagine de la tabăra acesteia din 2025 din zona Transalpina (furnizată de Andrei Ionescu – acolo a intrat în acțiune și telescopul mobil de 500 mm, numit Gargantua, după giganticul personaj literar al lui Rabelais), foarte hotărâtă pe tehnicile astronomiei:



Cât despre observarea meteorilor, s-a progresat imens în ultima vreme prin folosirea camerelor video specializate, așa că vor urma două șiruri de exemplificări în timp.
Mai întâi trei astrofotografii din timpul curentului Perseide (prima și ultima din 2008, a doua din 2011), realizate de cei mai buni astrofotografi de meteori din echipa SARM de atunci, condusă de Valentin Grigore:
1. Alex Conu;
2. Ciprian Grigorescu;
3. Mihai Curtașu







Apoi imagini din acest an cu trei bolizi (de regulă, astfel de imagini automate sunt în mod firesc mai puțin artistice, dar miza lor este pronunțat științifică);
1. Captură a rețelei naționale MOROI a Institutului Astronomic al Academiei (creată înainte de pandemie de Mirel Bîrlan și Alin Nedelcu, ulterior fiind de remarcat aportul în coordonare al lui Simon Anghel), afiliată la rețeaua internațională FRIPON.
2. Imagine cu un bolid strălucitor capturat de o cameră ASTROMANIA din rețeaua ROVIMEN („The Romanian network for meteor observations - all-sky cameras across the country watching the night sky for meteors and fireballs, as part of the Global Meteor Network” – conform acestei asociații), creată în 2026 ca parte a rețelei internaționale Global Meteor Network (GMN) - „o colaborare științifică internațională cu peste 1.200 de camere video în peste 40 de țări, sprijinită de asociația AstROmania” (aici se cuvin mai multe detalii pe viitor).
3. Captură a unui bolid realizată cu o cameră video din aceeași rețea, aparținând lui David Marica, co-administrator al comunității WhatsApp „Alertă Meteor România”.







Permiteți-mi însă și câteva considerații personale.
Observațiile video la meteori aduc un plus considerabil științific prin cantitate, dar lipsesc astronomul observator de farmecul contactului vizual direct cu obiectul ceresc.
Observațiile cu ochiul liber, în schimb, sunt mai puțin cuprinzătoare cantitativ, însă rămân de neînlocuit în ce privește trăirea umană, factorul educațional și forma de comparație cu observațiile din trecut (de pildă, la fabuloasa „ediție” din 1966 a curentulului Leonide nu prea existau camere video pentru meteori), sau altfel spus, mai emoționale și fidele în relația astronomului cu cerul, ceea ce stimulează în mod superior și creativitatea artistica a observatorilor, un aspect deloc neglijabil.
Ele în niciun caz nu trebuie puse în opoziție, ci trebuie să se completeze reciproc, la fel ca și colaborarea dintre iubitorii cerului și în acest sens voi arăta mai jos o miniantologie cu cinci astrohaiku-uri despre meteori: primele trei scrise în perioada 2000-2002 de astropoeți „născuți” la „Perseidele” SARM (primul a fost publicat chiar în volumul Leonid Storm Research, realizat de o superechipă de la NASA), al patrulea scris de cel care, inspirat de SARM, a făcut ca Salonul Cultural Mihail Sebastian din București să devină singurul din țară care face loc regulat astronomiei și astropoeziei, iar al cincilea de dată mai recentă, scris de un multipremiat în poezie și membru de seamă al aceluiași salon:

Om și meteor -
cerul se cutremură
de dragostea lor!
(Iulian Olaru)

Trag de lumină cu cleștele
ca de-un meteor
de cauciuc.
(Adrian Sima)

Glasul cerului -
mâ ridic și îl ascult:
e un meteor.
(Cristina Țintă-Vass aka Tina Visarian)

Meteor pribeag
trece și se destramă
ca un vis fugar.
(Zigmund Tauberg)

Noaptea, cruce albastră
aprinsă în cer
cu stele căzătoare.
(Constantin Kapitza)

În rest, fiecare se poate raporta cum simte la această situație și rămâne dator să facă în general ce știe mai bine.
Impresionat de pașii importanți ai ROVIMEN pentru astronomie și recunoscându-mi limitele, dar și rezervele față de tehnologia în exces, eu mă raportez bând un... Rovinex în cinstea tuturor observatorilor de meteori, indiferent de metodă, le urez succes și simt așa:

OBSERVAȚII LA METEORI
De Andrei Dorian Gheorghe

1

Observații cu-ochi liber la meteori,
Mai întotdeauna un motiv de stres:
Te bucuri de ei în frig până în zori,
Dar astăzi se spune la câte-un congres
Că video duce mai mult la progres.

2

Camerele video pentru meteori,
Un fel de Inteligență Artificială,
Duc progresul științei în haine de gală
Și-aduc motive adevărate de fală...
Dar nu mai poți pe viu cu-adevărat să zbori.

PS:

Ce bine este atunci când în viață
Poți face-astronomie de-acasă!
O poți face și când stai la masă!
Dar nu vezi pe viu meteori la față!
(Andrei Dorian Gheorghe)

3

Nimic pe lume nu este perfect, precum se știe,
Și de-asta-i bună frăția în astronomie!

Și prefer să mă întorc la momentele când m-am simțit cel mai bine în compania meteorilor, la „golden age”-ul primelor trei ere ale „Perseidelor” SARM (am mai făcut-o ulterior în alte tabere SARM și sub Lyride, Orionide și Geminide...), printr-o astropoezie pe care am publicat-o în 1999 în Jurnalul International Meteor Organization, „WGN”, care va fi urmată de un artwork din 2011:

BOLID MINUNAT
De Andrei Dorian Gheorghe

-Ce magnitudine! -
spuse observatorul vizual.
-Ce culoare! -
spuse observatorul fotografic.
-Ce undă! -
spuse observatorul radio.
-Ce aspect! -
spuse observatorul telescopic.
-Ce document celest! -
spuse observatorul video.

Dar eu tăceam
fiindcă știam
că adevărata-i strălucire
va fi înregistrată
de sufletele noastre.

BOLIDUL ȘI SFINXUL
„Astroartwork” de Cristian Daniel Grigore (elev)



Și continui cu două miniantologii (dar mai întâi nu rezist să nu vin și cu o terțină) de când nu se punea problema la modul:

Preferi doar o dragoste reală și banală
Sau una minunată, ideală și virtuală?
Meteorii-s aceiași, ce mare scofală!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Aceste miniantologii conțin lucrări de premiați la Festivalul de Cosmopoezie al SARM (mai puțin eu, directorul acestuia, care totuși am coordonat Meteor Contempoerary Poetry Project în 2002-2008 pentru arhiva electronică a International Meteor Organization).
Prima, cu trei cosmopoezii (primele două din jurul lui 2000 - create de observatori incluși în Baza de Date a IMO -, a treia din 2010):

MESAJ PIERDUT
„Astro-art-poem” de Dan Mitruț

Descifrând codul genetic
al unui meteor arzând
am găsit urme de eternitate
cântând

Era ultima noastră salvare

Cine sunt eu,
radiantule?



SFÂRȘIT ȘI ÎNCEPUT
„Astro-art-poem” de Cristina Țintă-Vass (aka Tina Visarian)

Judecător, tribunal ceresc,
Universul a hotărât pedeapsa cu moartea
pentru un biet METEOROID.
Acesta însă, nesocotind sentința,
a trișat,
reîncarnându-se pe cer
ca METEOR
și născăndu-se apoi a doua oară
ca METEORIT
într-un alt spațiu,
în care l-a sugrumat...
lumescul!



VIS DE METEOR
„Astro-art-poem” de Diana Alexandra Ardelean (elevă)

Dansând cu dragoni
Pe muzică de Mozart în viori
Acorduri în cascade.



A doua, cu șapte astropoezii despre curentul Perseide, din primul deceniu al mișcării de creație a SARM:

ASTRO-INVOCAȚIE PERSEIDĂ
De Lucian Boboc

Ce pot să fac eu cu tine,
meteor inhalat
de o planetă sinucigașă?
Cum să-mi măsor
sclipirea?
Să-mi frâng
gândul
în praful tău de pușcă?
Să-ți surprind
zâmbetul
sau lacrima
neființă?

PERSEIDE
De Iulian Olaru

Primii meteori
care ochii mi-au deschis
către Univers

ÎNCERCARE
De Izabela Boroș

Am vrut să culeg meteori.
Hercule mi-a zis că mă ajută,
dar în cele din urmă s-a răzgandit,
nu putea lăsa Lyra din mână
și nici Dragonului nu-i putea da pace.

Atunci am apelat la Pegas,
dar s-a împotrivit Andromeda.

Am mers la Boar și cu ajutorul lui
am umplut oiștea Carului Mare
cu stele căzătoare.

Dar când am trecut
pe lângă coada Dragonului,
acesta ne-a răsturnat Carul
și toate stelele s-au împrăștiat
în Perseu.

Acum stau neputincioasă
și le privesc
ori de câte ori sosesc Perseidele.

DE LA BIG BANG LA PERSEIDE
(serial de haiku)
De Dominic Diamant

N-aveți idee
câte minuni ocolim
ignorându-ne.

Cine-o fi spart
mingea primordială?
Acum suferim.

Ne place sau nu
locul nostru în Cosmos
ăștia suntem.

Cum de l-am uitat
pe bunul Stephen Hawking?
Asta nu mi-o iert.

Creează să-nvingi
mizerabilitatea!
Ăsta-i tot șpilul.

Să tot voiajezi
prin Grădina Celestă
dacă ai suflu.

Unde se-ascunde
magia pulsarului
poți tu răspunde?

Cine pătrunde
misterul quasarului
doar după unde?

Nu vă întristați
când se stinge-o cometă.
Alta-i urmează.

Unde-ați pomenit
să se tragă-ntr-un astru?
Asta mă doare.

Pohta ce-am pohtit
n-a fost întâmplătoare
stea căzătoare.

Ploaia de stele
luminează tot cerul
Perseu se joacă.

METEORI
De Ion(uț) Moraru

Într-o vară am fost pe un deal
pentru a observa meteori.

Stăteam întins în noapte
și așteptam să văd frumusețe.
Erau și alți prieteni cerești lângă mine
și aceasta creștea starea de extaz
a acelor clipe.
Stelele fixe ne umpleau cu misterul lor.

Și au venit, chiar într-o ploaie,
Perseidele.

PERSEIDELE
De Zigmund Tauberg

E august, Perseidele-s în toi,
Acum e cerul nopții luminat
De meteori, adevărate ploi
Și iată, mă întreb pe drept cuvânt:
O fi Perseu atât de supărat
De tot ce se întâmplă pe Pământ
C-aruncă furios cu pietre-n noi?

PERSEIDE 1995-2005
De Andrei Dorian Gheorghe

Am văzut meteori Perseide
de pe munți, dealuri, câmpii,
și am admirat necondiționat
inocentele lor jocuri cerești.

Cu variațiunile lor fascinante,
Perseidele rămân întotdeauna
o alternativă constantă
împotriva unei lumi nebune.

Le închin
un pahar de lumină!

Apoi sărim până după pandemie, la o ediție în care „Perseidele” SARM au primit o vizită neașteptată:

AURORA BOREALĂ LA „PERSEIDE 2024”
De Andrei Dorian Gheorghe

E frumos să privești Calea Lactee.
E și mai frumos să privești aurora boreală.
Dar să privești aurora boreală peste Calea Lactee,
eventual și bolizi Perseide...
o să ziceți poate că sunt nebun,
dar nu știu ce cuvinte să mai spun!

ISTORIE CEREASCĂ!
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Nopțile de maximum la Perseide din 2024 au intrat în istorie.
A fost pentru prima dată când meteori Perseide
au putut fi văzuți din România în același timp cu aurora boreală.







Și nu doar atât, tocmai pentru că a mai fost ceva foarte interesant:

UN OASPETE LA O CONJUNCȚIE
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

După o frumoasă activitate cu mulți meteori brăzdând bolta,
cu aurora boreală care a colorat cerul,
nopțile de Perseide din 2024 au adus o altă atracție care a împodobit cerul dimineții:
frumoasa conjuncție foarte strânsă dintre Jupiter și Marte în constelația Taurus,
în apropierea roiului de stele Hyade.
O captură a evenimentului din dimineața zilei de 14 august,
cadrul fiind completat de apariția unui meteor sporadic.



*

De privești cerul seară de seară
Te prinzi într-o lume legendară.
(Andrei Dorian Gheorghe)

CA ÎN POVEȘTI
Astrofotografie de Attila Munzlinger



După lucrarea de mai sus a unui mare astrofotograf, am ales ca poveste cerească să vă informez că a apărut și Suplimentul 8 al publicației noastre, „Capitolul VIII: Catrene avangardiste cu obiecte de cer profund” din serialul „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe, de unde am să redau unul pentru a vă stârni interesul:

L-am întrebat pe un vecin
Care-avea geamantanul plin:
-Pleci la Nebuloasa Helix?
-Nu, doar la Băile Felix!

Pentru a vedea obiecte de cer profund (sau „deep sky objects” ori, simplu, DSO) poți recurge întâi la o simulare de planetariu pentru a-ți fixa obiectivele.

GRĂDINA CU AMINTIRI ORBITALE
Astroartwork de Planetariul Baia Mare



Apoi te poți duce la un observator astronomic (unde găsești sigur cel puțin un telescop - o să dau și un exemplu foto), edificiu despre care un membru deosebit din anii 2000 al mișcării astroumaniste a SARM (specialist tehnic pentru laserul de la Măgurele) a scris... un haiku deosebit:

OBSERVATOR
De Silviu Georgescu

Zumzet în noapte
prin reci straturi de sticlă
roiuri de stele

OBSERVATORUL MUNICIPAL AMIRAL VASILE URSEANU
DIN BUCUREȘTI
Foto de Andrei Dorian Gheorghe



Sau te poți duce într-o tabără de astronomie cu telescoape, acest instrument fiind indispensabil pentru o atare vizionare, motiv pentru care a fost lăudat în 2011 de un poet remarcabil care ni s-a alăturat ca astropoet:

OM-TELESCOP-UNIVERS
De Boris Marian (Mehr)

Omul este un telescop,
Prin el Dumnezeu poate privi
Cât de adânc putem coborî,
Cât de înalt putem gândi.
Dacă danezul Hans Lipperhey,
A inventat un telescop,
A fost un noroc, iar Galilei
Poate că n-ar fi ajuns în top.
Astăzi cunoaștem mult și puțin,
E Universul mult prea divers,
Omul rămâne încă un scop
În infinitul haotic, pervers.
Dobson, Maksutov, lunete, oglinzi,
Vă procurați la oricare shop,
Doamne, pe om tu nu poți să-l vinzi
Intelectual devin telescop.

Sau poți merge oriunde cu telescopul tău personal (poți sta și acasă, dar e mai puțin plăcut și eficient dacă locuiești la oraș) – oferim o imagine de la un astronom care a descoperit o stea variabilă într-o tabără a SARM și și-a creat un observator particular într-un mediu rural:

INSTRUMENT ASTRONOMIC
Foto de Cristian Dănescu



Iar când începem să vedem DSO-uri poate să ne apuce o melancolie universală, după cum ne-au demonstrat:
-în manieră filosofică un universitar târgoviștean în anii 2000;
-în manieră „fantasy” un inginer bucureștean în 1997 (în „Festivalul Sazartinia – spațiul cosmopoeziei”, supliment SARM);
-în manieră concret astronomico-poetică un astronom amator oltean în 2002 (în „Astropoezia zilei’, rubrica de care mă îngrijeam pe lista electronică națională de astronomie SARMnews):

ASTRAEA
De Pompiliu Alexandru

Universul este creatura primă ce poartă atributele divine
în măsura cea mai mare.
Dar este limitat, este muritor.
Nu ne ajută prea tare acest caracter de muritor al Universului
căci și acest lucru este prea „deasupra” noastră,
astfel încât devine nemuritor și veșnic în comparație
cu întâmplările de pe boțul de pământ.
Așadar, ne aflăm în căutarea unei forme.
Universul este forma pierdută de om
prin cădere.

FURNALUL UNIVERSAL
De Victor Chifelea

Asteroizi, planete, supernove, quasari,
Comete, pitice, pulberi și gaze,
Sorbite-s cu toate-n uriașa bulboană,
Conglomerat omogen de-ntuneric și raze...

Mult am cotrobăit spațiile,
rătăcind prin infinitul stelar,
pentru ca în cele din urmă
răsplata să-mi fie ivirea
furnalului universal.

„Atenție, străine,
un pas în plus de ai să faci,
cale de-ntoarcere n-o să mai fie!” -
strigă la mine Meșterul
ce ingrijea strania uzină.
„Odată căzut înăuntru,
nu scapă nici pana,
nu iese nici vântul,
plumbul, gândul sau lumina.”

„Dar ce se întâmplă
de cealaltă parte?” -
l-am întrebat, speriat
de vârtejul amețitor.

„Înăuntru-i schimbarea,
remodelarea materiei,
manej nesfârșit.
La ieșire apar tot corpuri cerești.”

„Și care este rolul tău,
siderurgistule spațial?”

„Simplu, am grijă ca
rețeta să fie respectată,
echilibrul ingredientelor păstrat
și, ce-i mai important,
nimic să nu mai fie cum era
odată!”

DEEP SKY OBJECTS
(OBIECTE DE CER PROFUND)
De Emil Neață

O!!! Tu DSO frumos guguloi,
Guguloi de lumină ce cazi pe ochii mei,
Ești pentru mine un guguloi cosmic de lumină
Ce îmi încântă privirea în fiecare noapte.

Galaxii, nebuloase, roiuri stelare,
Toate aceste guguloaie de lumină mă fascinează
Și mă fac să mă gândesc la supremul guguloi,
Un guguloi de lumină uriaș:
UNIVERSUL!

Oricum, după toți acești pași nu se poate să nu reușești!
Ce-i drept, pe urmă nu este ușor, dar poți încerca să ajungi și la performanță astro-foto-poetică de tip DSO, așa cum au făcut-o cei mai buni autori de acest fel din anul acesta, unul „vârf de lance” al SARM și celălalt președintele Astroclubului București, de la care vom reda următoarele:

DUET COSMIC
(Aprilie 2026)
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Liniștea spațiului cosmic profund, animată doar de două prezențe foarte diferite ca natură, dar pe care le-am surprins în același câmp: o relicvă stelară efemeră și o structură galactică vastă ce se întinde pe aproximativ 120 000 de ani-lumină.
În colțul din dreapta-sus se află Messier 97, cunoscută ca Nebuloasa Bufnița.
Are acel aspect aproape fantomatic, cu nuanțe verzui-albăstrui și o structură rotundă, ușor difuză, în interiorul căreia se ghicesc subtil „ochii” caracteristici.
M97 a fost descoperită în 1781 de astronomul francez Pierre Méchain, colaborator apropiat al lui Charles Messier, care a inclus-o ulterior în celebrul său catalog.
Această nebuloasă planetară reprezintă învelișul de gaz expulzat de o stea asemănătoare Soarelui în fazele finale ale vieții sale - practic, un mormânt cosmic care încă strălucește.
Se află la aproximativ 2.030 de ani-lumină de noi, în constelația Ursa Mare, ceea ce o face relativ „aproape” la scară galactică.
Mai jos, contrastând puternic ca formă și natură, apare Messier 108, o galaxie spirală văzută din profil, cu o bandă de praf întunecată care îi taie discret luminozitatea.
A fost descoperită în 1781 de același Pierre Méchain.
Se află la aproximativ 45 de milioane de ani-lumină, așadar o diferență substanțială față de vecina ei.
În fundal se mai disting siluetele a zeci de galaxii mult mai îndepărtate ce depășesc puterea de rezolvare a telescopului meu.
Și să nu uităm că fiecare dintre ele conține miliarde de stele precum Soarele nostru, așadar miliarde de sisteme solare și motive să nu mai fim atât de aroganți încât să credem că Universul acesta imens există doar pentru noi.



GALAXIA M101/PINWHEEL
(Aprilie 2026)
Astro-foto-emoție de Răzvan Orbu

Vreau să vă arăt acum Galaxia Pinweel sau Vârtelnița.
Pentru a prezenta într-o lumină științifică galaxia M101 sau NGC 5457 ar trebui să precizez că se află la o distanță de 25 de milioane ani lumină de Terra, că este o galaxie spirală și magnitudinea aparentă este 7,9.
Este semnificativ mai mare decât Calea Lactee și în brațele sale se află cele mai multe regiuni active în care este prezent Hidrogen II comparativ cu alte galaxii.
Și mai interesant este că unsprezece dintre acestea au, datorită strălucirii ridicate, propriul indicativ NGC (New General Catalogue)!



La prima ediție a Festivalului de Cosmopoezie (din cadrul „Perseide 1996”), un poet consacrat (care îmi fusese întrucâtva cel dintâi îndrumător în poezie pe când eram elev) a recitat un poem cosmogonic din care am extras un pasaj foarte incitant.
Pentru acesta am publicat pe website-ul Astronomers Without Borders o replică după trei decenii (în 20 Aprilie 2026) sub titlul Messier Marathon – aceasta fiind competiția anuală cantitativă cu ei înșiși din Martie-Aprilie a iubitorilor celor 110 DSO-uri din primul catalog de acest fel, creat de Charles Messier și Pierre Méchain la sfârșitul secolului 18.
Am reunit acum cele două scurte lucrări astfel:

ELOGIU CREIERULUI OMENESC

Fără unealta din cutia de os
Universul ar fi de prisos
De pri...
S.O.S., S.O.S., S.O.S....
(Florian Saioc)

Cea mai nesigură soartă -
să fii un S.O.S.
într-un D.S.O.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Reacția editoarei americane Andee Sherwood pentru lucrarea mea a fost interesantă:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noul tău haiku despre Maratonul Messier.
Clubul meu de astronomie s-a strâns pentru Maraton în aceasta lună, dar evenimentul a fost ratat din cauzaa cerului acoperit de nori denși.
Asta pare să se întâmple în fiecare an, dar colegii mei se strâng mereu împreună cu telescoape și speranță.”

Și dacă tot am ajuns la amintiri mai vechi, în anii 1980 am avut un prieten economist și poet foarte bun, cu care făceam cenaclu subversiv în doi, visând la prăbușirea sufocantului regim dictatorial.
La un deceniu și ceva după Revoluție însă drumurile noastre s-au despărțit, acesta alegând să urce în cariera sa profesională.
Redau o poezie de la el:

MEDITAȚIE
De Mircea Alexandru Popa

În palma mea
sunt adunate
stelele cerului

O linie curbă
le desparte

Vrăjitorul îmi spune
că-i linia vieții

În palma mea
cerul despicat
privește albastru
pâlpâindele stele

Iar acum vă rog să mă scuzați, mă duc să mă culc puțin întrucât mă simt întocmai ca în versurile (urmate de două astrofotografii) de mai jos...

Am obosit
tot învârtindu-mă-n jurul
Stelei Polare!
(Aura Savin, elevă, „Perseide 1999”)

POLARIS
Astrofotografii de:
1. Cătălin Timoșca;
2. Ciprian Vîntdevară





*

ASTRODIVERSE

Să observ în Hercule un roi globular
Mi-ar face traiul mai dulce, nu mai amar!
La fel și dacă observ și povestesc
Despre rachete și orice corp ceresc.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Profesorul Ioan N. Radu a fost o personalitate de primă mână în istoria României.
A devenit campion și recordman mondial în rachetomodelism, a organizat Cupa României la această disciplină, a creat și lansat primele rachete distractive românești, a organizat simpozioane anuale la Liceul Carabella din Târgoviște, a fondat în 1968 și a condus prima revistă școlară de astronautică și rachetomodelism din țara noastră și din lume, „Astronautica”, în care a asigurat prima rubrică permanentă de poezie dedicată Cosmosului, a scris o istorie a astronauticii din România...
De la el am aflat cea mai simplă definire a evoluției rachetei:

De-a lungul secolelor, rachetele au fost folosite ca mijloace de distracție, arme de intimidare, jocuri de artificii, arme de incendiere, pentru ca în zilele noastre să reprezinte un spectaculos mijloc de transport în Cosmos.
(Ioan N. Radu)

Din păcate, el ne-a părăsit în 2018, cu puțin înainte de Târgoviște International AstroFest, unde SARM a intenționat să-i acorde un premiu.
Poate că Academia Română îl va premia cândva și îl va face membru de onoare post-mortem...

Într-o lume chiar foarte indiscretă,
A zburat profesorul Ion N. Radu
Discret, cu a sa unică rachetă
Mai tare ca fierul, mai mândră ca bradu’.
(Andrei Dorian Georghe)



Mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM a fost onorată să-l aibă în rândurile ei pentru câțiva ani pe avocatul Constantin Dumitrescu-Cunctator (1913-2012), legendă a rezistenței anticomuniste, care a fost deținut politic timp de patru decenii (15 ani în închisori, 25 de ani cu domiciliu forțat în Bărăgan), timpuri cumplite în care a reușit să supraviețuiască și cu ajutorul poeziilor (unele cu subiect cosmic) pe care le-a compus și le-a păstrat în memoria sa în anii monstruoasei detenții.
După Revoluție a fost senator în Parlamentul României în 1992, a participat la Festivalul Internațional de Cosmopoezie de la EuRoEclipse Perseids 1999 și la gale de cosmopoezie organizate de SARM la Observatorul Municipal București, iar în anii 2000 a publicat ciclul de volume de poezie și memorii „Zbor printre gratii” la Editura Maxim Grafic.
Din creațiile sale am selectat o mică parte dintr-un dialog imaginar purtat cu un mare scriitor român, care va fi urmat de o poză cu acest autor în recital la celebrarea Zilei Mondiale a Poeziei (parte din superproiectul mondial Dialogues Among Civilizations Through Poetry Readings), organizată în Martie 2002 de SARM la observatorul sus amintit (a fost prima celebrare de acest fel din România):

ZBOR ÎN COSMOS
(fragment)
De Constantin Dumitrescu-Cunctator

Cunctator:
Maestre-i o minune… sublim… divin… fantastic…
Panait Istrati:
Înșiră-le pe toate s-ajungi chiar pleonastic.
Cunctator:
Pleiade… Urse… ce mai… și-ntregul zodiac…
Își desfășoară mersul etern din veac în veac.
Aproape este-acuma și sâmburele Cometei…
Iar Stelele… explozie, o ploaie de confete
Și-acolo-n depărtare e un vârtej de foc…
Panait Istrati:
O nouă Galaxie ia viață la soroc.



În superproiectul internațional Astravangarde din 2006 de pe Cosmopoetry – SARM and Friends am redescoperit un frumos colaj „lunar”, alcătuit din fotografii de Sorin Hotea (liderul Astroclubului SARM Sighet și administrator al portalului AstroInfo, fondat la începutul anilor 2000 – primul de acest fel din România):

IPOSTAZE LUNARE
De Sorin Hotea

Cerul ne rezervă mereu surprize frumoase.
Trebuie doar să fim gata să le observăm!



Undeva foarte la vest,
Într-un mod pitoresc,
Hop și-un steag românesc
Pe un Astro-Everest...
(Andrei Dorian Gheorghe)

Într-adevăr, înainte de a deveni liderul fondator al proiectului descoperitor de asteroizi European Near Earth Asteroids Research – EURONEAR (de la a cărui înființare în 2006 se implinesc 20 de ani), Ovidiu Văduvescu a dus steagul României în 2005 la observatoarele de la Mauna Kea în Hawaii, la peste 4200 m altitudine, o imagine în aces sens fiind cea de la faimosul Canada-France-Hawaii Telescope!



În Octombrie 2019 Institutul Astronomic al Academiei Române a organizat (prin Mirel Bîrlan, președintele Comitetului Național Român de Astronomie, și Alin Nedelcu, directorul institutului) o conferință dedicată centenarului Uniunii Astronomice Internaționale, ale cărei baze s-au pus în Franța.
A fost, de fapt, o conferință româno-franceză (în care s-a vorbit în engleza!), cu oaspeți astronomi de la Observatorul din Paris, la finalul căreia SARM (Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore) a oferit un scurt astropoetry show.
Iată o imagine de atunci cu liderul conferinței, dr. Mirel Bîrlan (sub conducerea căruia, începând cu anul 2021, institutul și-a continuat în mod progresiv nu doar activitățile profesioniste observaționale și analitice, ci le-a extins și pe cele educaționale – instruind, de pildă, circa 700 de elevi în săptămâna „Școala altfel” din 2025).



Un adevărat recordman în scrierea și publicarea de cărți de astronomie este liderul Astroclubului SARM Gorj, Marcel Jinca.
Iată-l la o acțiune de popularizare a astronomiei organizată de ESERO-România la Petrila în 2019:



Tot la capitolul cărți, anul acesta avem o apariție formidabilă la Editura Militară, „Orientarea după stele”, sinteză a unei activități și pasiuni de o viață a expertului național în astronavigația maritină, comandorul Vasile Chirilă.



Profesorul Vicu Merlan și Astroclubul Vega organizează din 2019 la Huși o școală anuală de astronomie în luna Iunie, care include și o conferință.
În 2024 conferința aceasta a avut participare națională și a conținut și astropoezie întrucât am fost și eu pe acolo.
În 2025 n-am mai putut să merg, dar ce este mult mai important, conferința și-a păstrat caracterul național, devenind a treia anuală de acest fel (între simpozionul de la Bârlad din Mai și conferința tradițională a SARM din Octombrie), motiv pentru care vom reda o fotografie cu participanții de frunte la eveniment:



Dintre acțiunile publice recente ale Asociației astROmania evidențiem acum două.
Cea dintâi, „Galerie cosmică” în Mai 2025 la Cluj-Napoca în Parcul Feroviarilor, o expoziție publică, cu astrofotografii de autori clujeni și din Baia Mare.



A doua (împreună cu Asociația Astronomică Maghiară din Transilvania), „Festivalul Luminii” în Mai 2026, cu observații astronomice pentru public la cetatea din Târgu Mureș.



Prima dintre acestea îmi amintește de Târgul Organizațiilor Neguvernamentale (ONG) din România din anul 1999, o manifestare de o amploare fără precedent până atunci, desfășurată în centrul Bucureștiului pe strada dintre instituțiile superioare ale Universității și Arhitecturii, în care nenumărate corturi au găzduit exponatele a zeci de ONG-uri, iar standul SARM de „astro-foto-art-poetry”, o curiozitate pe atunci, a fost de departe cel mai vizitat (ca să nu zic asaltat, chiar și după lăsarea întunericului) de publicul larg, care ne-a oferit numeroase aprecieri entuziaste.
(Tot atunci vicepreședintele SARM, Dan Mitruț, a susținut un impresionant recital de muzică astrofolk, însuflețind într-un mod nemaivăzut Piața Universității.)
De asemenea, în Septembrie 2009 SARM și Astroclubul București au făcut o frumoasă propagandă Anului Internațional al Astronomiei printr-un stand comun de astrofotografie și astronomie la festivalul național al organizațiilor neguvernamentale, desfășurat chiar în centul istoric al Bucureștiului – redăm mai jos o imagine de la eveniment dintr-un miniserial fotografic realizat de Cristina Țintă-Vass și Cătălin Păduraru „Șarpe”:



Iar a doua acțiune recentă a Asociației astROmania îmi amintește că au existat numeroase „festivaluri ale luminii” în ultimii 15 ani, dar nu știu ca vreunul să fi conținut observații astronomice.
În schimb, în Octombrie-Noiembrie 2015 statul român a organizat Congresul Internațional „Luminile lumii” (cu ocazia Anului Internațional al Luminii) la Parlamentul României, în care SARM a adus astronomie, prezentând o super-expoziție cu astrofotografii de Valentin Grigore în holul acestuia și susținând într-una din sesiuni o lucrare despre poluarea luminoasă tot prin Valentin Grigore, însoțită de astro-foto-poezii de tip astrohaiga pe care le-am prezentat eu și au fost aplaudate spontan de participanți.
(De altfel, Valentin Grigore a mai prezentat compoziții astrohaiga de-ale noastre în lucrările pe care le-a susținut la Adunările Generale ale Uniunii Astronomice Internaționale din China în 2012, Hawaii în 2015 și Austria în 2018, precum și la Congresul Internațional de Astronomie și Astronautică din Brazilia în 2019).
Mai jos redau o astrohaiga pe care am publicat-o atunci pe website-ul vechi (acum arhivat) al Astronomers Without Borders, cu o imagine cu noi doi și expoziția lui Valentin Grigore:

Astrofotografii mărețe
în palatul parlamentului
chiar „luminile lumii”



Dar acum trebuie să felicităm Asociația astROmania pentru energia constructivă de care dă dovadă în ceea ce face și îi urăm să aibă parte de oportunități tot mai mari în popularizarea astronomiei, așa cum a avut SARM în trecut.
Și redăm o imagine realizată de vicepreședintele ei, valoros astrofotograf și neobosit organizator de evenimente:

TELESCOPOLARIS
Astrofotografie de Ștefan Pop-Coț



Asociația Astronomică Sirius, fondată și condusă cu mult succes de profesroul Ioan Adam, și-a celebrat local 25 de ani de existență la Bârlad în Martie 2026 - o va mai face și printr-un eveniment național -, prilej cu care unii participanți au răsfoit cu interes exemplare din revista „Pași spre Infint”, cea mai longevivă publicație de astronomie din România (care a avut parte de o frumoasă primă lansare națională în zilele superevenimentului internațional EuRoEclipse Perseids 1999 al SARM).



Planetariul din Brașov, condus de Sorin Ion, a realizat o pitorească astro-urare de Paști în 2026:



La rândul său, „astrofilatelistul național” Alec Bartos din Cluj-Napoca (devenit și membru SARM de la expediția americană pentru eclipsa din 2024), întrucât acea perioadă coincidea cu noul zbor la Lună al NASA din Misiunea „Artemis”, a transformat printr-o lucrare excepțională nava respectivă și satelitul natural în iepuraș și ou de Paști.
Mai mult, el mi-a trimis atunci și o poezie astronautică (există totuși riscul ca astronauții care o citesc să eșueze în misiunile lor spațiale, iar nevestele lor, dacă îl întâlnesc pe autor, să-l schingiuiască):

ON THE MOON
De Alec Bartos

Am doar prieteni incapabili
n-am reușit să-i conving
cât de Proust sunt

încă una și nu mă duc
nicăieri
că sunt deja
peste tot
chiar și pe Lună
unde au mai fost bărbați
și n-au mai plecat
după ce s-au întors -
o masă caldă
e de nerefuzat

au scăpat
Izbutit Dovedit Reușit
au înfipt și marcat locul

întrebați-le pe alea
singurele care știu
fiecare în parte
unde i-a umblat omu’



Printre altele, Noaptea Muzeelor 2026 a fost organizată cu deosebit entuziasm la complexul astronomic al Muzeului Vasile Pârvan din Bârlad (condus de Ciprian Vîntdevară), la cel al Universității Suceava (unde activează binecunoscutul radioastronom Cezar Leșanu) și la Planetariul Baia Mare (condus de Ovidiu Ignat).
Redăm o mini-galerie cu logo-urile respective:







Urmează o poveste în patru imagini:
1. Revenit din Noua Zeelandă în țara natală pentru două luni (Martie-Mai 2026), marele popularizator de astronomie Dănuț Ionescu a fotografiat celebrul turn pentru apă din Brăila, creat în perioada antebelică.
Pentru această clădire, eminentul fondator al școlii românești de descoperitori de stele variabile, Jan Ovidiu Tercu, a realizat cu mai mulți ani în urmă un proiect de transformare în observator astronomic, dar nici până azi nu s-a mișcat nimic oficial în acest sens.
2. În vara lui 2022 coordonatorul complexului astronomic din Galați, același Jan Ovidiu Tercu, organiza cu succes o școală astronomică de vară cu sprijimul membrilor proiectului său Astroclubul Călin Popovici, acest lucru nemaiputând fi posibil însă astăzi
datorită obtuzității unui manager numit politic, care a desființat acest proiect (deși dăduse câțiva descoperitori de stele variabile – mă întreb cum de sportivii de frunte au parte de glorie, prime financiare și apariții publicitare, iar descoperitori de corpuri cerești, ca în acest caz, nu mai au acces pentru gloria patriei nici măcar la instrumente astronomice plătite din bani publici), nu cunoaște regulile astronomiei și pe care nu-l clintește nimeni din post, în ciuda protestului de luni de zile al întregii mișcări astronomice naționale.
(Iar în ce privește recompensele, am observat că sunt răsplătiți cu apariții în reclame publicitare și artiști cu succes mai mult sau mai puțin trecător.
Dar aici e bine că nu sunt invitați și astropoeții de clasă mondială.
Cum ar fi, de pildă, ca într-o astfel de reclamă să apară Dan Mitruț spunând:

Biscuitele astral
Bate orice cașcaval.

Sau Adrian Sima rostind:

Copănelul e mai bun
De-l infuleci pe Neptun.)

3. Tânărul și valorosul descoperitor de stele variabile Gabriel Neagu, membru de bază al proiectului Astroclubul Călin Popovici, s-a pornit între timp să constituie la Galați Astroclubul Ovidiu Tercu – așteptăm să vedem ce va urma.
(Redăm o imagine cu el de la recenta sesiune națională de astronomie de la Bârlad.)
4. Iar Dănuț Ionescu și-a făcut timp, totuși, să participe la POLI SpaceFest în luna Mai 2026 ca invitat la prezentarea SARM (Valentin Grigore, Răzvan Andrei și Andrei Dorian Gheorghe) din sala senatului Universității Politehnice, după care, ca fost voluntar la Observatorul Municipal București, s-a întâlnit cu actualul coordonator al acestuia, Adrian Șonka, și cu telescopistul Mihai Dascălu (i-am pozat aliniați corect pe treptele instituției în funcție de înălțime, nicidecum aberant ca așa-zisele „alinieri de planete”).









Continuăm, în ideea de a face loc în publicația noastră la cât mai multe valori în imortalizarea corpurilor cerești prin imagini, cu o nouă galerie astrofotografică, de data aceasta cu patru autori din vest (Timișoara și Arad), doi din est (recomandați de președintele Astroclubului Iași, Ioan Agavriloaiei), doi foști membri ai SARM, liderul proiectului Astronick și unul din Diaspora (Germania):
1. M51, de Octavian Stănescu;
2. Jupiter, de Eugen Balint;
3. Regiunea Sadr cu Nebuloasa Fluture, de Ovidiu Dascălu;
4. Jupiter și Luna, de Mircea Pteancu;
5. Western Veil Nebula, de Alin George Costea;
6. Leo Triplet, de Adrian Tabușcă;
7. Altair și Calea Lactee, de Cătălin Păduraru „Șarpe”;
8. Andromeda, de Vlad Dumitrescu;
9. Cometa C/2023 A3 Tsuchinshan-ATLAS și Calea Lactee, de Nicolae Corlaci;
10. Meteor din curentul Geminide, de Adrian Zota.





















Planetariul Baia Mare și-a făcut cunoscut într-un mod fermecător programul propriu al școlilor de vară (Iulie-August 2026), sub denumirea... „Astronomicus Priceputeanu”:



*

Să vedem cum ar arăta cel mai mare eveniment astronomic al planetei, organizat din 2010 de Astronomers Without Borders, într-o manieră locală românească de tip floral, marca SARM.
La începutul lui Aprile 2010, președintele SARM a întâmpinat prima ediție a Global Astronomy Month (în Cosmopoetry – SARM and Friends) prin...

MUGURI, FLORI ȘI STELE
ÎN LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI 2010
Poem astrofotografic de Valentin Grigore







Șase ani mai târziu a fost rândul meu printr-o astrohaiga publicată pe website-ul Astronomers Without Borders:

2016
ceva din colecția GAM
înfloritul Jupiter
(Andrei Dorian Gheorghe)



Pe 1 Aprilie 2021 tot Valentin Grigore a salutat ediția de atunci a Lunii Mondiale a Astronomiei publicând două astro-haiga pe website-ul AWB (el fiind reprezentantul României în staff-ul acestei organizații).
Prima a fost realizată de el, textul haiku-ului său (cu 17 silabe în engleză) tradus în română (o limbă mult mai „lungă”, se știe) fiind:

O nouă GAM
născandu-se pe planeta Pământ cu brațe
întinse spre Lună
(Valentin Grigore)



Cea de-a doua a fost realizată de mine, textul haiku-ului meu tradus în românește fiind:

Sirius mi-a cerut discret
să le urez iubitorilor cerului:
„S-aveți o GAM frumoasă!”
(Andrei Dorian Gheorghe)



Iar cinci ani mai târziu, la începutul lui Aprilie 2026, cu prilejul celei de-a 27-a ediții a aceluiași eveniment, președintele SARM a realizat următorul salut de bun venit:

LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI 2026
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Floare de cireș.
Focusul pe floare,
Jupiter defocalizat - acea sferă mare strălucitoare.
Am atașat și imaginea reală a lui Jupiter la acel moment,
cu cei 4 sateliți galileeni…



Apoi pe 8 Aprilie 2026 am publicat tot pe website-ul AWB următoarea lucrare pe care o redăm în românește (cu mențiunea ca haiku-ul meu a fost un joc de cuvinte intraductibil, astfel încât fiecare vers va apărea, deopotrivă, în engleză și română):

UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU VALENTIN GRIGORE
De Andrei Dorian Gheorghe

-LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI /
GLOBAL ASTRONOMY MONTH – GAM 2026

Emoția deosebită și starea de bine pe care le simțim
atunci când privim cerul...
sentimentul că, indiferent de locul unde viețuim pe Pământ,
de cultura, credința sau starea socială a fiecăruia,
cerul este același pentru toți.
Cerul unește oamenii!
Cerul nopții este moștenirea noastră ca umanitate,
pe care trebuie să o păstrăm
și să o iubim!
(Valentin Grigore)

Global (event) / eveniment (mondial)
Astronomy (in glory) / astronomie (în glorie)
Month (with stars and people) / lună (cu stele și oameni)
(Andrei Dorian Gheorghe)

Reacția editoarei AWN, americanca Andee Sherwood, a fost:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noua ta poezie și dialogul cu Valentin, care au fost un frumos tribut către astronomie pentru toți.
Contribuția voastră este <greatly appreciated> și ar trebui să-i inspire pe mulți să îndrăgească sentimentele de serenitate în timp ce ochii lor explorează nopțile.”

După care...

LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI 2026 LA TÂRGOVIȘTE
Poem fotografic de Valentin Grigore









*

Pe 7-9 Mai 2026 a avut loc un megaeveniment despre care am publicat următorul material pe website-ul AWB pe 22 Mai (voi reveni cu mai multe informații în numărul viitor):

SARM LA POLI-SPACE-FEST 2026
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În Mai 2026 Universitatea Politehnică din Bucuresti a organizat un megaeveniment public tradițional dedicat știintelor spațiale, în care SARM, condus de Valentin Grigore, a realizat un stand impresionant (astrofotografie, meteoriți, gadgeturi, cărți, planisfere etc.) și a oferit trei prezentări prin președintele său (care ne-au inclus și pe mine cu astropoezii și pe Răzvan Andrei cu meteoriți).
Mai jos sunt șapte imagini de la eveniment: o viziune generală, trei de la standul SARM și trei de la prezentările lui Valentin Grigore.

Oamenii trebuie să iubească cerul -
îi laud pe cei ce dăruiesc
impulsuri de onoare















O mică digresiune.
Participările SARM la astfel de evenimente, ca de altfel și organizarea unor evenimente de către SARM, implică și prezența unor voluntari, al căror devotament merită elogiat.
De aceea publicația noastră acordă urmatoarele titluri în acest sens pentru început:
1. Doamna Voluntar SARM: Daniela Mladin (din Pitești);
2. Domnișoara Voluntar SARM: Mara Mladin (Pitești);
3. Voluntarul Astro-rocker al SARM (care ne-a bucurat de multe ori la taberele de la Runcu Stone prin cântecele sale cu versuri în limba engleză): Ștefan Niciev (București).
Redăm două imagini, prima cu cele doua „Mladine” și a doua cu tânărul astrochitarist, din taberele de la „fortăreața” astronomică a SARM, Pensiunea Runcu Stone.
Dar mai întâi amintesc de compoziția astro-rock a celui din urmă, „Astronomical Love”, din care citez: „I see you every night in the sky./ I see your sparkling eyes, even if I don’t
try,/ Astronomical love…” - tradus aproximativ cu rimă:

Te văd în fiecare noapte pe cer.
Îți văd ochii scânteind, deși nu-ncerc să sper,
Iubire astronomică…





Mai sunt, desigur, și alții de evidențiat, în special grupul de elevi de la Târgoviște, și tot pentru început, înainte ca aceștia să se mute la București ca studenți, le acordăm titlul de „Voluntar de onoare târgoviștean al SARM” următorilor: Ștefan Cristache, Ioana Iulia Ilie și Miruna Hera.
(Aici trebuie să-l amintim și pe cel care, în anii 2000, a fost cel mai activ voluntar din istoria SARM, târgovișteanul Gabriel Păun.)
La „Perseide 2024” unul dintre ei a citit, în cadrul spectacolului de cosmopoezie, acest text (s-ar putea crede că a fost amenințat cu aruncarea în prăpastie, dar nu a fost nevoie de așa ceva):

TABĂRA SARM 20
De Ștefan Cristache (elev)

De-a lungul timpului am simțit o legătură cu cerul, am fost pur şi simplu inspirat de frumusețea sa.
Ín 2018, când am participat la prima mea tabără SARM, legătura mea cu bolta cerească a devenit ceva mult mai important.
Mă îndrăgostisem de tot ce înseamnă SARM şi astronomie.
Aşa anii au trecut, eu am continuat să particip în tabere, devenind astfel membru şi voluntar în Societatea Astronomică Română de Meteori.
Prin intermediul acestor activități am reuşit să cunosc oameni frumoşi care m-au ajutat să mă dezvolt enorm pe plan personal.
Astronomia este mult mai mult decât o ştiință.
Ín opinia mea este cel mai valoros lucru pe care omenirea l-a primit, deoarece de-a lungul timpului ne-a ajutat să exprimăm trăiri, sentimente, gânduri, creând astfel artă.
Arta ne ajută să evadăm dintr-o lume tristă în care mai mereu aproape totul pare lipsit de speranță şi creativitate.

Nu în ultimul rând, acordăm cu aceasta ocazie și titlul de „Voluntar astrofotograf junior al SARM”, redând și câte o astrofotografie de-a celor aleși:
1. David Justin (Târgoviște), cu foto „Calea Lactee, 2024”;
2. Erik Culescu (Corbeanca), cu foto „Aurora boreală în Norvegia, 2025”;
3. Eduard Andrei Panait (București), cu foto „Meteor Orionid, 2025”:







Tot pe 22 Mai am publicat un alt material la AWB, de data aceasta despre o conferință de anuală de astronomie de cel mai înalt nivel (și despre aceasta voi povesti mai multe în numărul viitor):

SESIUNEA DE ASTRONOMIE BÂRLAD 2026
(Notă: În 14-16 Mai 2026 Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad a organizat o sesiune națională de astronomie prin descoperitorul de corpuri cerești Ciprian Vîntdevară.)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Venus,
Jupiter,
Soarele Dimineții,
o sesiune românescă națională de astronomie,
Soarele După-Amiezii,
Arcturus (recolorat de poluarea luminoasă)...

A obsevat cineva
grozava noastră sesiune de astronomie?















Editoarea americană Andee Sherwood a reacționat astfel cu privire la cele două materiale pe care i le-am trimis:
„Salut, Andrei.
M-am bucurat de compozițiile și imaginile tale de la festivalurile la care ai fost recent.
Sunt sigură că prezentările voastre au fost excelente și mult apreciate de vizitatori.
Mulțumesc pentru cele de azi și sunt foarte bucuroasă că ești OK și faci bine.”

Cert este că astfel de evenimente sunt extrem de importante: întâlnindu-se față în față și vorbindu-și deschis, iubitorii cerului uită de eventuale animozități și orgolii, simțindu-se parte a aceleiași familii atinsă de astre.

*

Iată-ne ajunși la finalul ultimului număr din prima călătorie a publicației noastre cu Pământul în jurul Soarelui,
Într-o lume în care interese financiare și orgolii nemăsurate încearcă să acrediteze ideea deviaționistă că astronomia înseamnă acum doar telescoape mari, producții și jocuri multimedia, realizări tehnologice, astrofizică și astronautică, SARM a rămas credincioasă astronomiei originale și generoase pentru toți, așa cum ne-au lăsat-o înaintașii, care „începe de la firul ierbii” și urcă întâi la admirarea cerului cu ochiul liber.
Aceasta este baza astronomiei adevărate, al cărei alfabet îl constituie planetele Sistemului Solar, stelele principale și constelațiile, cometele și meteorii, centura de asteroizi și Catalogul Messier, după care se poate merge oriunde în Cosmos.
Aceasta este astronomia ce desăvârșește ființa umană, în care nimic nu poate avea o importanță mai mare decât stelele adevărate!
Pentru aceasta, în calitate de a doua societate națională de astronomie din istoria României (după cea a lui Victor Anestin din 1908-1912), am făcut cam ce ne-am propus în primele 12 numere ale publicației noastre: am etalat principiile de bază ale mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM (cea mai puternică din lume de acest fel din 1996 încoace), am reunit astropoezii, astrofotografii și lucrări de artă remarcabile din întreaga mișcare astronomică națională, am popularizat astronomie într-o manieră emoțională, am oferit momente de istorie a astronomiei și astroumor, am prezentat în mod cosmopoetic organizații astronomice, planetarii și observatoare astronomice particulare și de stat de referință...
(Desigur, am rămas datori multora care meritau mai mult în paginile noastre, dar ne vom strădui să corectăm acest neajuns în viitor.)
Și până la urmă, autodepășindu-ne, am realizat prin noi înșine primul tur solar al acestei publicații, cu ajutorul mișcării astronomice naționale și prezentând argumente și dovezi de apreciere copleșitoare (venite în general de la personalități străine și prea puțin de la cele românești, care par depășite în continuare de demersul nostru!), un monument cultural-astronomic național unic în limba română, dedicat reprezentării spiritualității speciale a iubitorilor cerului, precum și un pol cultural deschis în care mai sunt multe de spus, pe care îl vom duce mai departe (ce-i drept, prin numere mai scurte) și pe care îl pot îmbogăți în continuare toți cei atașati de creația în astronomie.
Dar mai este și altceva de adus în atenție, nu tocmai plăcut, care ține mai puțin de latura astronomică.
Ne-am fi așteptat ca mișcării de creație a SARM, care a fost un ambasador extraordinar al culturii naționale pe glob prin forțe proprii (adică fără susținere oficială din patrie) să i se fi rezervat măcar un colțisor în lumea cultural-literară din țara noastră, chiar dacă știam că aceasta era încă afectată în parte de fosta perioadă de totalitarism.
Dar am trăit în timpuri cu nu puțini mamuți comuniști (deveniți peste noapte foști disidenți!) la comandă și cu mulți literați (de altfel foarte buni pe feliile lor de lucru) care nu cunoșteau limba engleză și pentru care astronomia era nu o componentă firească a vieții, ci o sperietoare, astfel încât ni s-a cam întors spatele.
(Am avut parte și de un caz de fudulie când un scriitor cunoscut mi-a enunțat la începutul anilor 1990 un tembelism năucitor: „Poeziile astronomice nu au valoare pentru că nu le înțelege toată lumea”.)
Iar astăzi, vai, încă mai persistă în lumea sus menționată, admirabilă de altfel în general, un considerabil complex de inferioritate față de astronomie (e mereu mai simplu să faci un pas înapoi la provocările speciale și să rămâi la ce știi mai bine, adică scrisul despre împlinirile sau necazurile vieții pământești)...
În aceste condiții, le mulțumim puținilor oameni de cultură români care au sustinut, după puteri, mișcarea noastră în ale sale trei decenii de existență: Bogdan Adam și Adrian Bucurescu de la „România liberă”, Adriana Dărăban-Luscalov de la Radio România, Miruna Mureșanu de la „Universul cărții”, Lucian-Mihai Marin și Mihai Floarea de la Limbaromana.org.
La polul opus s-au situat critici literari incompetenți în acest domeniu și fără nicio abilitate astronomică dovedită, care s-au substituit arbitrar mișcării astronomice naționale fără s-o consulte și s-au transformat subit în astronomi judecători, creditând cel puțin doi cimpanzei literari: unul care, văzând realizările internaționale ale SARM, s-a autoproclamat chiar „părintele cosmopoeziei românești” (improvizându-și niște merite delirante), iar celălalt (susținut de autoritățile din județul lui, care îi alocau bani să-și publice cărțile, pe care apoi le trimitea la biblioteci din străinătate ca să-și prezinte acest curierat soldat cu prezența lor acolo drept o magnifică realizare literară), care a furat cu o nesimțire halucinantă din ideile mișcării de creație a SARM și s-a autointitulat „fondatorul Școlii de Cosmopoezie” (una ficțională, desigur, căci nu a avut niciun discipol).
De altfel, uneori în România, din păcate, încă mai poate avea trecere prezentarea negrului ca alb, politicul încă mai poate învinge valoricul, iar „pilele” superioare pot proclama liniștite că mediocrii care le convin sunt genii, în entuziasmul nefiltrat al unei părți a opiniei publice.
Poți să fii de departe numărul 1 în lume într-un domeniu (cazul mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM și al meu), în România însă (o țară nici prea mare, nici prea tare), dacă se vrea, nici măcar nu intri în top.
(Se pare, totuși, că avem aici o problemă mai veche.
Deși lucrările lui se vindeau pe rupte în Franța și SUA, Brâncuși n-a câștigat niciodată un concurs de sculptură în patrie.
Dupâ ce a apărat patru penalty-uri în finala CCE din 1986, Duckadam a devenit fotbalistul nr.1 al lumii în Mai 1986, dar în România a rămas tot doar al treilea portar.
Scenariul unui film românesc ce avea să cucerească Palm d’Or la Cannes s-a clasat doar pe locul 4 la selecția națională.
Dar în cazul mișcării de creație a SARM a fost altceva, mult mai grav în ce privește receptarea ei de cine ar fi trebuit să o facă, de genul ce mai vor și năucii ăștia de ne tulbură tihna „democratică” și înțeleaptă, bine că n-au nici sponsor politic, nici susținător financiar puternic (sau poate or avea, dar nu se arată), așa că putem să-i ignorăm liniștiți, n-au ce să ne facă.
Și din nefericire, critica literară a întârziat într-atât să ne bage în seamă, încât acum a apărut alternativa AI, care nu-i perfectă, dar este cât de cât obiectivă atunci când știe despre ce-i vorba.)
Însă în ciuda suspiciunii cu care am fost priviți de cei ce decideau în lumea cultural-literară din patrie, am reușit reprezentarea astropoeziei marca SARM (singur sau cu coechipieri) și tema cultural-astronomică într-o sumă de locuri din România de o varietate la care literații consacrați nu au ajuns și care include: Institutul Astronomic al Academiei Române, Observatorul Municipal Vasile Urseanu din București, planetarii (Baia Mare, Constanța, Bârlad și Planetariul subteran „Supernova” de la salina din Slănic Prahova), teatre (Victor Ion Popa din Bârlad, Tony Bulandra din Târgoviște, ASTRA din Sibiu), centre culturale (Cercul Militar din Bârlad, Casa de Cultură din Pucioasa, Casa Tineretului din Târgoviște, Jewish Central Center și Casa Schiller din București), muzeele principale din Bârlad, Târgoviște și Târgu Jiu, primării (Pucioasa, Corbasca, Salonul Artelor al Primăriei Târgoviște), biblioteci judetene sau municipale (Târgoviște, Baia Mare, Huși), cinematografe (Miercurea Ciuc și Bârlad), licee (Roman Vodă din Roman, Mihai Eminescu din București, Carabella și Ienachiță Văcărescu din Târgoviște), Palatul Național al Copiilor, universități (Clubul Facultății de Litere și amfiteatrul din Grădina Botanică ale Universității București, sala senatului și amfiteatrul principal de la rectoratul Universității Politehnice), ba chiar și în Parlamentul României și Aula Academiei Române.
Iar la incovenientele ce țin de bun simț se pot adăuga și două tentative mai noi și subtile de a ieși în față prin omisiune, într-un mod lipsit de fair-play.
În 2016 o editură de mare calibru, cu titluri impresionante de cărți (pentru care îi suntem recunoscători) și un palmares deosebit, a publicat o antologie dedicată poeziei științifice, fără să pară că are habar despre istoria acesteia și de existența Science Fiction & Fantasy Poetry Association din SUA, pentru care a apelat la poeți români premiați și consacrați, care de obicei au o formație umanistă, nu tehnică.
Editoarea primise adresa mea de email, dar s-a ferit să mă contacteze (evident, de teama ca poeții aleși de ea să nu fie surclasați de astropoeții din SARM, mult mai specializați pe latura știintifică – sunt convins că dumneaei s-a uitat pe Cosmopoetry – SARM and Friends) și a dat antologiei o denumire generală și exhaustivă (în fapt, inversând cuvintele din titlul unei cărți americane din 2000 și ceva), neindicând grupul care a creat-o și sugerând astfel că ar fi ceva reprezentativ național și nemaîntâlnit, deși în acest fel (fac abstracție de calitatea textelor) a fost mai degrabă ca un festival de kick-boxing cu luptători de greco-romane.
(Totuși, în antologia aceasta a fost inclus, absolut incidental sau poate doar pentru legitimitate, și marele nostru astropoet Zigmund Tauberg, inclusiv cu traduceri în engleză ale creațiilor sale făcute de mine, care cum spuneam nu am fost abordat în niciun fel!)
În paralel, SARM publica în engleză superproiectul online Cosmopoetry Internationals din 2016 cu cei mai buni astropoeți din lume și cu subtitlul The Small Olympicosmopoetriada of the Solar System pe Cosmopoetry – SARM and Friends!
Trei ani mai târziu, un cenaclu SF valoros din provincie a publicat o antologie de poezie SF, tot fără să amintească de realizările SARM (care a colaborat intens în anii 2000 chiar cu Science Fiction Poetry Association din SUA) și fără să specifice grupul limitat care a creat-o, sugerând același lucru ca editura de mai sus.
În paralel, SARM a publicat în engleză superproiectul online Cosmopoetry Internationals din 2019 cu cei mai buni astropoeți și poeți SF din lume, dedicat celei mai mari personalități a poeziei speculative mondiale (l-am omagiat în acest număr într-un capitol de mai sus), anglo-americanul Steve Sneyd!
Și totuși, continui să cred că România nu este un spațiu în care minciunile și șmecheriile celor cu putere înving la nesfârșit adevăruri incontestabile.
Sunt convins de aceasta tocmai pentru că marea majoritate a literaților sunt, de fapt, oameni de calitate deosebită, care își fac treaba cu modestie și credință pe parcela pe care și-au ales-o, motiv pentru care îi respectăm și dorim să colaboram și cu ei, publicația noastră (după cum am demonstrat-o deja) fiindu-le deschisă și lor.
Așa că închei acest număr cu o imagine pentru care am fotografiat:
-Coperta 1 a cărții din 2003 „Ora Astropoeziei Românesti și Astropoezie pe Piscuri” de la Editura Sfinx 2000 (condusă de Valentin Luca), cu povestea participărilor SARM la superproiectele mondiale Dialogues Among Civilizations Through Poetry Readings (în care SARM, celebrând pentru prima dată în patrie, repet, Ziua Mondială a Poeziei la București, Târgoviște și Bacău, și publicând în paginile proiectului o antologie de astropoezie, a clasat cantitativ România pe locul 2 în lume după SUA) și Poetry on the Peaks (pe care SARM l-a dominat autoritar, antologia sa Astropoetry on the Peaks fiind publicată atunci ca o carte online de către organizatorii americani de la Rattapallax Press din New York).
Cu toate acestea, după cum am mai spus și în alte rânduri, am văzut scris în două locuri online că Ziua Mondială a Poeziei a fost celebrată prima dată în România nu de SARM în 2002, ci în 2005 de o fundație, probabil cu bani și influență în sfere înalte (și mă întreb din nou cum este posibil să minți lumea în halul acesta și cum poți dormi când lansezi asemenea neadevăruri).
-Ultima pagină din aceeași carte, cu „Lista antologiilor de astropoezie publicate în limba engleză alcătuite de Andrei Dorian Gheorghe și Societatea Astronomică Română de Meteori” în 1996-2002 (au fost în număr de 30!), înainte să trecem, deci, la superproiectele internaționale de pe Cosmopoetry – SARM and Friends.
(Mai mult ca sigur, voi prezenta lucrurile acestea mai pe îndelete în viitor, acum n-a fost decât o mică atenționare.)
Iar ca un corolar la cele de până acum:
Astropoezia este parte din astronomie (dar și, la propriu și la figurat, o formă înaltă - poate prea înaltă uneori! - de poezie), care nu este o știință oarecare, ci însăși Regina Știintelor!



*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Victor Chifelea
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Consultant: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052