NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR APROXIMATIV:
SEPTEMBRIE, PARTICIPĂRI SARM LA EVENIMENTE ASTRONOMICE ÎN SEMESTRUL I 2026, VARIETĂȚI ASTRO-FOTO-POETICE, TRIBUTURI PENTRU DR. HARALD ALEXANDRESCU, ALTE COMETE, FLAMMARION CĂTRE ANESTIN, METEORIȚI LA CLUJ, ACORDURI NOI DE COSMOPOEZIE SARM, ASTRONOMIE-ASTROLOGIE-ASTROUMOR...

*

PLANETA VENUS ÎN CONJUNCȚIE CU SPICA
PE CERUL LUMINOS AL AMURGULUI
(1 Septembrie 2026, Lac Priseaca 2, Târgoviște)
Foto de Valentin Grigore



Văzând lucruri minunate pe cer, precum în fotografia de mai sus a președintelui SARM, iubitorii înalturilor celeste ar trebui, în mod normal, să devină mai buni și mai... senini.
Dau un exemplu prin dedicația de mai jos:

LUI ALEX CONU
(cel ce a creat cu peste un sfert de veac în urmă
lista națională electronică de astronomie SARMnews,
care cu aproape 700 de membri a strâns până în 2012
întreaga suflare astronomică românească)

Ne-ai adus ceva înălțător pe-a noastră glie.
În suflete, prietenia-n astronomie
Amplifică gama stelară cu măreție!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Și totuși, din când în când se reactivează câte un prototip contrar...

ASTRO-FABULĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Ce-ați zice despre un măgar mișel
Pe oameni înciudat
Căci priveau cerul mai frumos ca el
Și mult mai relaxat?
Prin răgete, el se-arăta de fel
Nu chiar civilizat!

O morală
Abisală
sau
Concluzie-perfuzie
Și în creier iluzie:

Atunci s-a gândit că mai bine o să-i fie
Injectând dușmănie în astronomie.

Acest număr pornește cumva diferit, împletind astroumanismul obișnuit cu o temă nefericită și incomodă, dar necesară cultural (nicio grijă, n-o să vă plictisiți!), care începe cu o întrebare pentru toți cititorii noștri:
Ce-ați face dacă pe neașteptate cineva ar batjocori public lucrările voastre,
la care ați muncit cu greu,
sau chiar v-ar pune în cârcă lucruri nefirești, la care nu v-ați fi gândit niciodată?
Nu ziceți „mie nu mi se poate întâmpla, sunt prea corect și cuminte în tot ceea ce fac”, deoarece, Doamne ferește, nu se știe niciodată și atunci trebuie să fim pregătiți.
Iar pentru aceasta trebuie mereu să avem la îndemână dovezi de partea noastră ca să putem decide când și unde le putem folosi pentru a-l încuia pe detractor.
„Nu știu alții cum sunt”, dar nu cred că în România de azi merge varianta cu ignorarea calomniatorului, tocmai pentru că fractura comunistă din a doua jumătate a secolului trecut a schimbat multe obiceiuri în conștiința populară.
Să nu uităm că trăim într-o țară în care mulți intelectuali, neavând parte în adolescență de educație într-ale Cosmosului, confundă astronomia cu astrologia, iar unii cetățeni sunt chiar supărați pe „astronomi” pentru că nu le calculează bine horoscopul!
Dimpotrivă, calomniatorul trebuie dovedit măcar odată, pentru a fi clasificat moral, iar oamenii să știe la ce pericol psihologic se pot aștepta din partea lui când nu-i convine ceva.
Iar lucrurile trebuie făcute astfel încât totul să curgă firesc, fără abateri de la matcă.

Astronomia-i destindere, chemare, taină și-un dor
Care nu se-nspăimântă de vreun potențial impactor!

Și pentru că întrebarea aceasta de la început este valabilă și pentru mine și SARM, voi încerca să dau cel dintâi, în cazul nostru, răspunsuri referitoare la temele cele mai tentante pentru un asemenea personaj.

Ne-am dorit întotdeauna armonie între iubitorii cerului, care să-și conștientizeze forța originală și superioară de creație - o dovadă este chiar această publicație între sutele de evenimente organizate de SARM, în cele mai bune condiții pentru participanți, precum și între nenumăratele promovări ale realizărilor astronomilor români și ale asociațiilor astronomice din țară în fosta revistă „Noi și Cerul”, pe fosta listă electronică națională SARMnews și prin actuala emisiune „Noi și Cerul” de la Columna TV.
Cu alte cuvinte, am acționat după principiul-model:

Dacă faci fapte bune, fă-le fără vreun scop criptat.
Pleiadele ne zâmbesc într-un mod dezinteresat!

Prin urmare, pentru a contribui la consolidarea unei atitudini generale de stimulare și asigurare a respectului reciproc între cei ce îndrăgesc astrele, pe cât posibil,
ca bază pentru altruismul adevărat
(căci pot exista și cadouri otrăvite ce au în spate interese ascunse),
care trebuie să fie trăsătura de referință a celor din această categorie umană,
am hotărât să repet în fiecare nou episod al publicației noastre, pentru o vreme,
motto-ul din numărul trecut (căruia i-am mai adăugat ceva):

Astronomia este minunată.
Din păcate,
există chiar și aici mizerabili care cred că pot inventa orice despre oricine
și răspândesc neadevăruri subumane despre cei merituoși,
sfidând astfel A Noua Poruncă Biblică
(„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”)
și trădând rolul astronomiei de a apropia cerul de oameni
și pe oameni între ei.
Din fericire,
până la urmă ajung cel mai sus
acei truditori care îi respectă neabătut principiile generoase.

Acestea nu sunt cuvinte scrise-n zadar,
Astronomia-i un drum sublim către har.
Bucura-s-ar de astre cei buni sub cer clar
Și arde-i-ar pe ticăloși focul stelar!

- Andrei Dorian Gheorghe -

RĂSĂRIT DE SEPTEMBRIE 2025 PESTE BUCUREȘTI
Foto de Andrei Dorian Gheorghe



Ne aflăm în Septembrie, luna predilectă pentru conferințele anuale ale Organizației Internaționale de Meteori (sau IMC - de la International Meteor Conference), unde între 1997 și 2011 am pus în scenă Astropoetry Show-uri ce au avut un succes uriaș și au adus aprecieri imense pentru România.
Iar acestea s-au făcut în numele cosmopoeziei (pentru care SARM a creat în patrie un festival specific și unic începând cu anul 1996), care include combinări de poezii astronomice cu astrofotografie, arte plastice, muzică, umor, astro-fiction & fantasy, teatru etc.
(Din fericire, între timp am regăsit pagina „Cosmopoetry” din 2007, cu sursă necunoscută, din biblioteca digitală a NASA-Harvard University-Smithsonian Institution, în care termenul este descris în felul următor:
„The Internet site covers a great number of subjects of astronomical interest, but its main purpose is to make a poetic relation between Man and Cosmos.”
După care se dă linkul către Cosmopoetry - SARM and Friends.)
Dar poate că despre edițiile acestui spectacol internațional al SARM și despre atmosfera de la IMC-urile din vremea lor (care n-ar strica să fie cunoscută mai bine de cititorii noștri tocmai pentru că a reprezentat un model major de exuberanță umană la întruniri astronomice), precum și pentru a spulbera eventuale negări aberante, nejustificate și grotești echivalente cu calomnia, care nu pot veni decât din partea cuiva care încearcă să schimbe trecutul obiectiv după interese proprii dubioase (dându-se în mod ridicol și critic de artă de ocazie și crezând astfel că cei din mișcarea astronomică românească ar fi dispuși să-i accepte orice falsificare a adevărului în pretenția lui patetică de a face ordine prin aceasta),
am hotărât să las pe altcineva să vorbească în locul nostru.
Ce să-i faci...

Invidia unei stelei pitice, bat-o vina,
Ar face-o ca să muște și din Eta din Carina!

Și l-am ales chiar pe savantul nr. 1 pe plan mondial încă de la începutul anilor 2000 în predicția curenților de meteori, francezul Jeremie Vaubaillon de la Observatorul din Paris (care a mai lucrat temporar în Canada și SUA).
Am selectat un articol semnificativ pe care el l-a publicat în volumul „Proceedings of the IMC, Oostmalle, 2005” (adică „Lucrările” conferinței din Belgia a International Meteor Organization), „The Song of the IMC”, despre care, la o prima căutare pe google în 24 August 2026, AI a indicat (am cules din text doar introducerea și contextul, pe care l-am și subliniat):

"The Song of the IMC" is a lighthearted community song written by French astronomer Jeremie Vaubaillon for the International Meteor Conference (IMC), an annual gathering hosted by the International Meteor Organization. First performed around 2004, the playful verses capture the late nights, tired faces, and deep friendships formed by meteor scientists during the event.
Context: Part of a long-standing tradition of astropoetry and community performances shared among scientists during evening gatherings at the conference.

La începutul acestui articol (pe care l-am preluat tot din biblioteca digitală NASA Astrophysics Data System, unde a fost republicat), Jeremie Vaubaillon a scris (tradus în românește de subsemnatul, care am făcut și câteva poze cu fragmente din lucrare – după cum v-am mai spus, prefer să procedez așa în astfel de cazuri; sublinierile îmi aparțin):

„Conferința Internațională de Meteori este un prilej anual de a împărtăși ultimele lucrări și observații despre meteori.
Este de asemenea și timpul pentru evenimente culturale precum astropoezia, de obicei prezentată de A. D. Gheorghe.
În lucrarea aceasta, voi reda versurile din așa numitul <Song of the IMC>, inițial compus și interpretat la conferința din 2004, precum și versiunea corectată și versiunea din 2005.



Introducere

Nu este nicio indoială că International Meteor Conference este o ocazie regulată și bună de a prezenta ultimele rezultate ale muncii noastre în legătură cu meteorii.
Aceste lucrări sunt deopotrivă teoretice și observaționale.
Acestea sunt fără niciun dubiu legate, pentru că observațiile au nevoie să fie constrânse de teorie, iar teoria ne ajută să înțelegem curenții de meteoroizi.
Dar o conferință este de asemenea un eveniment ce implică ființe omenești, iar IMC-ul este acum faimos pentru spectacolul românesc, programat de obicei pentru sâmbăta noaptea.
Cu acest prilej, A. D. Gheorghe asigură utimele compoziții de astropoezie.
Munca sa, în colaborare cu V. Grigore și SARM, este importantă pentru motive culturale evidente, dar totodată ajută la popularizarea științei meteorilor.
De câțiva ani, spectacolul românesc a fost văzut de tot mai mulți oaspeți participanți.
Eu am fost rugat personal de A. D. Gheorghe să scriu și să citesc o poezie la conferința din 2003 de la Bollmannsruh din Germania.
La IMC-ul din 2004 de la Varna, Bulgaria, m-am gândit iarăși să scriu ceva și am decis să fac ceva nou comparativ cu ceea ce făcusem înainte.
Apoi mi-a venit ideea unui cântec.
Iată versurile cântecelor, versiunea 2004, înainte și după revizuirea lui J. McAuliffe (n.e.: un astronom irlandez, vorbitor nativ de engleză).”



În continuare, pentru că ați văzut în numărul trecut al publicației noastre prima variantă a strofei despre SARM și spectacolele sale din textul cântecului compus de Jeremie Vaubaillon, redau originalul variantei revizuite a aceleiași strofe (în limba engleză) și apoi traducerea mea:

„I guarantee even in your dream
You can’t imagine the Romanian team
Just for the show of astropoetry
Don’t want to leave the IMC”

(Îți garantez că nici în visul tău
Nu-ți poți imagina echipa românească
Doar pentru spectacolul de astropoezie
N-ai vrea să părăsești IMC-ul)



Și ceva din finalul articolului.

„Concluzie

Se pare că martorii au îndrăgit cu adevărat versiunea din 2004 a acestui cântec.
G. C. Radu (n.e.: cel împreună cu care demarasem Astropoetry Show-urile în 1997) și Galina Ryabova (n.e.: o vestită astronomă profesionistă rusoaică) m-au întrebat dacă ar putea deveni un fel de imn al IMC-ului.
De ce nu?
Există mai multe talente între cei prezenți la IMC și în mod sigur ei pot participa.
Sper că acesta este începutul unor alte frumoase compoziții.”

Jeremie Vaubaillon a mai adăugat și onorante (pentru mine) „Acknowledgements” (am tradus doar ce ne interesează):

„Îi mulțumesc călduros lui A. D. Gheorghe pentru că mi-a cerut să produc ceva pentru spectacolul românesc în 2004.
Încurajările lui au împins deja mai mulți oameni dincolo de ce credeau că sunt capabili să facă pentru poezie!”

În final, excelentul astronom francez a adăugat și ceva „References”, la fel de onorante pentru SARM:

„Gheorghe, A. D. (2005), <Ten tears of meteor poetry>. In Proceedings of the IMC 2004. Varna, Bulgaria; pages 27-28, International Meteor Organization;
Gheorghe, A. D. and Grigore V (2001), <An experiment for popularizing meteor astronomy (part II)>. In Proceedings of the IMC 2000, Pucioasa, România, pages 146-148. International Meteor Organization.”



Și astfel, „quod erat demonstradum”:
cele de mai sus, alături de multe altele (din care am mai redat și vom mai reda), vin să demonteze calomniile cu privire la succesul Astropoetry Show-urilor internaționale ale SARM de la Conferințele IMO din 1997-2011 (ca una dintre consecințe, nu întâmplător chief scientist-ul proiectului Leonids al NASA, Peter Jenniskens, a invitat SARM să susțină un astfel de spectacol și la conferința mondială profesionistă despre un moment de apogeu al acestui curent meteoric magnific, realizată de această organizație la Tel Aviv în Aprilie 2000).
Prin urmare...

Degeaba a zis un trișor c-a zburat o cioară
Despre o strălucitoare cometă de seară!

Iar astfel de calomnii insultă nu doar SARM ca organizație, ci în același timp și IMO, care a permis cu entuziasm organizarea spectacolelor SARM, pe astronomii din cele 26 de țări din Europa, cele două Americi, Asia și Australia, care au jucat în ele, precum și pe alți partcipanți la aceste conferințe, care doar s-au bucurat de ele.
Și nu în ultimul rând, îl pun pe oricare autor de jigniri incalificabile cu această țintă în postura de calomniator dovedit!

Saturn ne bucură etalându-și inelele,
Însă ura întristează până și stelele!

Dar haideți să ne mutăm puțin în Sibiu la un moment din Astropoetry Show-ul din 2011, în Palatul Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român - ASTRA (fondată în 1861), unde pe scenă apar Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore, cei amintiți mai sus de reputatul astronom parizian ca eroi principali ai Astropoetry Show-ului.



Jeremie Vaibaillon a interpretat „The Song of the IMC” și la edițiile următoare ale evenimentului, cu strofa despre „the Romanian team”, chiar și după ce eu m-am retras de la IMC-uri, și a fost de fiecare dată aclamat de participanți.
Cea mai impresionantă interpretare (după prima, care a stârnit un entuziasm de nedescris la IMC 2004) a produs-o în Septembrie 2011 chiar la Palatul ASTRA din Sibiu, la al doilea IMC organizat de SARM (după cel de la Pucioasa din anul 2000).
Atunci echipa de astronomi francezi a susținut un program uimitor (dorind să onoreze România pentru că a inventat Astropoetry Show-ul - voi reveni cândva asupra reprezentației lor), în care Jeremie Vaubaillon a cântat „The Song of the IMC” în duet cu astronomul profesionist Sylvain Bouley, care avea o voce de performer de operă.







Mulțumindu-i colosalului astronom francez pentru prietenia sa, redăm și o fotografie de la IMC 2004 în care apar chiar...
Andrei Dorian Gheorghe și Jeremie Vaubaillon!



-Trecem, așadar, printr-un nou Septembrie.
În luna aceasta, de regulă, SARM nu prea organizează evenimente astronomice (firesc, vine după „Perseide”), ceea ce mă face uneori să devin melancolic și să meditez că se poate calomnia și altfel (după cum v-am spus, aceasta este o introducere cu totul neobișnuită pentru publicația noastră, însă unele lucruri trebuie clarificate odată pentru totdeauna), doar că...

Dacă ne dorim un măreț zbor spațial,
Nu ne poate opri un gunoi orbital.

De pildă, acum îmi aduc aminte că la evenimentele SARM, pe lângă lecțiile și spectacolele de cosmopoezie pe care le țineam, am fost de multe ori interpelat în particular de tineri care voiau să afle mai multe despre astropoezia de nivel înalt, ceea ce mă obliga la o anumită conduită (printre altele, am creat tradiția de a le da cărți, plătite din banii mei, drept premii celor mai buni în creație).
Cu băieții eram ceva mai sever și autoritar, dar atent și diplomat ca să nu se simtă jgniți la criticile mele, astfel încât totul să se desfășoare într-un spirit destins și prietenesc.
Cu fetele însă eram mai delicat, ca pentru sensibilitatea lor superioară, atent de fiecare dată și cu fiecare în parte să păstrez o distanță respectuoasă pentru ca lucrurile să nu iasă în afara subiectului și să nu fie alterat scopul pentru care ne aflam acolo.
Acestea, combinate cu lecțiile inegalabile de astronomie predate de Valentin Grigore (și alți lectori prestigioși), cu sprjinul altor cosmopoeți consacrați și cu nopțile de observare a cerului sub îndrumări competente, au constituit de fapt procesul educațional principal pentru creație în mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM, pe care am ridicat-o și am păstrat-o de trei decenii încoace pe prima poziție din lume în acest gen.
(O realizare de care compatrioților dintr-o țară normală și civilizată ar trebui să le pese, mai ales că a fost făcută fără ajutoare oficiale.)
Plus ideile care îmi veneau atunci pentru realizarea unor noi Astropoetry Show-uri la conferințele International Meteor Organization.



Iar dacă cineva rău intenționat, fără scrupule și gata să mintă precum respiră, deranjat până la delir de rezultatele astroumaniste ale SARM, a inventat cândva altceva despre ce făceam eu (sau alte simboluri al SARM) acolo - evident, fără nici cea mai mică dovadă și fără ca eu (sau alții vizați) să-i fi făcut vreun rău sau să-l fi provocat cu ceva -, eventual exprimându-se deșănțat cu atac la persoană, obscenități fantasmagorice și ton violent pe vreun grup de chat al unei platforme media unde nu eram și eu prezent ca să-i răspund - altfel spus, o formă lamentabilă de lașitate -,
acela a bătut mult mai departe.
Practic, el a atacat în mod meschin însuși acest proces eficient pentru crearea de imagine de excelență României și a comis un atentat asupra unor valori culturale naționale demonstrate.
Și în primul rând, a comis un act antinațional asupra SARM, care a făcut multe lucruri de vază pentru țara noastră.
Așa că, vorba din „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă,
„Pân-aici, Spânule!”
Sau mai astronomic spus:

Ah, un meteorit sinistru și asaltu-i nedemn la Lună!
Decăzând și căzând, și-a zis c-o distruge-ntr-o criză nebună!

Iar pentru realizările internaționale rezultate, cred că ar fi normal să apară solidaritate și intenții de colaborare din partea compatrioților, nicidecum ostilitate bolnăvicioasă.
Așa că mă tem că oricare dintre astfel de „atacanți” s-ar putea confrunta cu creșterea iminentă a nasului pentru afirmații din categoria minciunilor gogonate, și-ar compromite instantaneu din proprie inițiativă credibilitatea și calitatea umană în fața tuturor și ar deveni automat un potențial caz de calomnie, pasibil de a fi chemat oricând în instanță.
Deși poate că în acest caz, judecata comunității astronomice, care în mod normal l-ar sorta drept calomniator dovedit (pe altă speță decât cea de la IMC, despre care tocmai am povestit), ar fi mai potrivită.

Dacă-n vid turbează-o particulă, ia aminte:
Ea nu poate vătăma nicicând un corp părinte!

Iar dacă un astfel de calomniator dovedit ar înțelege ulterior că nu așa se procedează în astronomie și și-ar cere scuze, ele ar putea fi acceptate doar după ce ne-am exprima și noi dreptul la replică.

Pe lângă astro-fabula și cele opt noi astro-zicători în câte două versuri de mai sus, la începutul anilor 1990 am scris un astroproverb în patru versuri legat tot de această temă (l-am și publicat atât în română, cât și în engleză).
Revin acum cu o adaptare a lui:

A calomnia... falsă și grea
Consolare... o adevărată groapă!
Cine adânc o gaură neagră sapă,
De unul singur cade în ea!

Cred cu convigere că iubitorii cerului trebuie să demonstreze permanent un model superior de comportament și înțelegere inter-umană, iar astfel de mârșăvii, care aduc atingere acestor cerințe, nu ar trebui acceptate sub nicio formă, calomniatorii punând într-o lumină proastă și nemeritată întreaga noastră mișcare astronomică.
Iar paranteza aceasta este și o atenționare pentru cei care fac din astronomie un război personal prin mijoace josnice, sabotându-i astfel virtuțile inegalabile.
Sigur, și astronomii schimbă adeseori între ei înțepături, discuții contradictorii și tachinări, dar aici trebuie spus că de la o simplă bârfă, sau de la o apreciere subiectivă de valoare, ori de la o critică poate nedreaptă, dar bazată pe probe cât de cât logice, până la denigrare gratuită cu atac la persoană este o distanță uriașă.
Pe de altă parte, există în mediul online și imbecilități emise de tot felul de turbulenți care încearcă să conteste realizări importante ale unor astronomi.
(De pildă, odată un superastronom român stabilit departe în străinătate, a revenit puțin în patrie, încărcat de mari rezultate, și a susținut o conferință de presă, de la care au apărut detalii într-o publicație online.
Dar în mod stupefiant, trei idioți au fost atât de indignați că a îndrăznit să strălucească fără acordul lor, încât în loc să-l felicite, i-au cerut tot acolo socoteală despre banii pe care i-a avut pentru a călători, ca și cum acesta n-ar fi fost astronom profesionist, ci vreun infractor de cartier!
Din fericire, pe fondul apatiei generale caracteristice epocii noastre în astfel de cazuri - un fel de nu mă bag ca să n-o pățesc și eu -, a intervenit un cetățean responsabil, care i-a pus la punct foarte dur pe cei trei impertinenți, restabilind percepția corectă.)
Ca să nu mai vorbesc despre anumiți profitori ai sistemului, care ajung pe diverse trepte de decizie și încearcă să blocheze astronomia pentru că nu se încadrează în conceptul lor de parvenire, aceasta fiind de fapt o calomniere indirectă, dar faptică, a „științei cerului” și a adepților ei.
Ceea ce mă face să-mi asum în continuare să spun câte ceva despre calomnie - cineva trebuia să facă și acest lucru mai devreme sau mai târziu – întrucât aceasta, înainte de a se întoarce ca un bumerang neascultător asupra autorului, poate stârni cel puțin disconfort unor oameni nevinovați.
(Puteți s-o luați și ca pe o altă încercare de a oferi o porție de cultură, de data aceasta pe coordonate triste, dar nu vă temeți, tot la astronomie vom ajunge.)
România post-comunistă a fost și continuă să fie și azi plină de rafale necontrolate de toxine - mai precis, golăneli abjecte și perverse - aruncate din invidie, frustrare sau din cine știe ce alte motive de persoane de cea mai joasă categorie către oameni de merit - bizuindându-se în special pe minți slabe care poate chiar le cred.
Se merge în acest caz pe varianta „Calomniați, calomniați, tot va rămâne ceva!”, despre care au relatat de-a lungul timpului vestiți filosofi, scriitori, compozitori - Beaumarchais a compus chiar și „Aria calomniei” -, ministrul napoleonian Talleyrand și alții, dar după cum zic proverbe românești, „calomnia este arma minților slabe”, „minciuna are picioare scurte”, „cine zice, ăla este, ca măgarul din poveste” și „a fost prins cu ocaua mică”, așa că urmează „după faptă și răsplată”, „cum îți așterni, așa dormi”, „roata se întoarce”, „ce semeni, aia culegi” și „fiecare pasăre pe limba ei piere”.
Nu aș fi deschis niciodată acest subiect, dar mi-am adus aminte, ca exemple majore, cum au fost calomniați Regele Mihai și Corneliu Coposu după Revoluție și că a trecut ceva timp până ca toată lumea să se lămurească asupra adevărului.
Iar un scriitor important a calomiat, la o emisiune tv, însăși memoria celei mai îndrăgite femei din istoria națională, Regina Maria, a cărei viață a fost profund legată de crearea României Mari – de atunci, acel scriitor a devenit ca și mort pentru mulți.
Nu mai amintesc și politicieni calomniatori ale căror nume au rămas sinonime cu ponegrirea, întrebarea este cum de au fost votați ca să ajungă prin parlamente.
Coborând în timp, dramaturgul și umoristul național Ion Luca Caragiale s-a mutat în Germania din cauza calomniilor ce ii erau adresate pentru că satiriza moravuri din societatea românească a timpului său.
Înaintea lui, Eminescu a fost calomniat - pentru că pur și simplu era prea mare, să ne amintim doar „Luceafărul”! - printr-o epigramă chiar de Alexandru Macedonski, dar acesta din urmă a avut parte imediat de oprobiul public, care aproape că i-a pus în umbră valoarea de poet.
Mai mult, am depistat un caz de la trecerea cometei Halley din 1910 în care chiar fondatorul astronomiei profesioniste de la noi l-a calomniat în mod nefericit - dar într-o manieră mult mai ponderată și pe temă față de ce ne este dat să vedem azi - pe fondatorul mișcării astronomice românești pentru că era un popularizator mult mai activ, dar și-a găsit beleaua căci a fost apoi pus la punct îndelung cu eleganță și severitate de acesta din urmă – am și relatat despre acest episod în cartea mea din 2022 întrucât nu mi-a venit să cred că s-a putut întâmpla așa ceva, poate cândva îl voi repovesti și în „Noi și Cerul (literar)”; ei au rămas însă coloși în istoria astronomiei românești, dar una-i una și-alta-i alta.
(Au mai fost și alte cazuri în astronomie, dar prefer să nu stârnesc agitație amintindu-le.)
Culmea este, așadar, că uneori apar și calomniatori cu poziții înalte, care vor să fie singuri în centrul atenției, și atunci încearcă să-i desființeze prin grosolănii jenante pe unii semeni care își văd liniștiți de treabă.
Aceasta îmi amintește de o morală a marelui fabulist latin Caius Iulius Phedrus, pe care am memorat-o în adolescență – îmi cer scuze, n-am mai găsit numele traducătorului:

Oricât ai fi de sus, nu se cuvine
Să-i oropsești pe cei mai jos ca tine
Căci mintea lor, în zorul disperării,
O să găsească drumul răzbunarii.

Iar tinerii de azi care încearcă să facă lucruri mărețe pentru „regina științelor” trebuie preveniți că se mai nasc și calomniatori cărora le pot deveni ținte... și nu oricum, ci cu proiectile din afara astronomiei.
În ce mă privește, ca unul care mi-am sacrificat ultimele peste trei decenii de viață personală pentru promovarea pe plan mondial a culturii, creativității și umanismului astronomic din România, fiind adeptul exclusiv al colaborarii civilizate bazată pe argumentație rațională, îmi permit să consider această abordare drept semnal pentru începutul unei noi campanii împotriva calomniei publice în mișcarea astronomică națională, pentru ca lucrurile să nu scape de sub control și nimeni să nu mai fie afectat de fitile scelerate aruncate de indivizi grobieni pentru inflamarea spiritelor - căci aceștia, de obicei, neavând dovezi pertinente, evită să prezinte și detalii care le-ar da de gol aberațiile.
Și totuși, pot exista și calomniatori care vor să fie iertați: unii își cer scuze din oportunism și așteaptă altă ocazie de a denigra, iar alții chiar înțeleg că au greșit, își cer scuze sincer și își schimbă comportamentul în bine.
Cred că aceștia din urmă ar merita o nouă șansă și ar putea fi iertați și respectați din nou, dacă sunt convingători în dorința lor de reabilitare.
Dar un calomniator incorigibil – pentru care calomnia este un mod de viață și care odată ce a fost dovedit, mai poate fi crezut doar de cei ce vor să fie la fel ca el - are și un rol pozitiv:
reprezentând o anomalie a naturii, el ne arată că, totuși, Universul nu este perfect.
Pentru că, spre deosebire de o încântătoare eclipsă celestă, calomnia este o neplăcută eclipsă de suflet omenesc.

FABULOASA ECLIPSA TOTALA DE SOARE DIN 12 AUGUST
(Al doilea inel cu diamant.
Și parte din coroana solară aurie.
Paredes de Nava, Spania, 12 August 2026)
Foto de Valentin Grigore



ECLIPSĂ PARȚIALĂ DE LUNĂ CU NORI LA BUCUREȘTI
ÎN 28 AUGUST 2026
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Privită printre nori de Saturn
Chiar înainte ca Soarele să răsară,
O scurtă eclipsă parțială lunară,
Joc precedând farmecul diurn.



















-Iar acum ne întoarcem la lucruri pozitive (deosebite sau pitorești) din istoria și creativitatea mișcării astronomice naționale, pe care, cu eforturi uriașe, încercăm să vi le prezentăm lunar în publicația noastră...

Septembrie este o lună frumoasă
Care alungă încet canicula de vară
Și mărește-n final întunericul de seară
Ca să vedem mai multe astre de rasă.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Un prim exemplu...

COMETA NISHIMURA
ȘI UN SELFIE DE SEPTEMBRIE 2021
(cu Cometa C/2023 P1 (Nishimura) în fața observatorului uman, roiul de stele M 44 - Praesepe (Stupul) - și planeta Venus ca Luceafăr de dimineață)
Poem astrofotografic de Valentin Grigore









Odată cu aceste imagini realizate pe Dealul Voievozilor de lângă Târgoviște, fostul loc de desfășurare al legendarei tabere „Perseide” a SARM la sfârșitul mileniului 2, publicația noastră începe cu adevărat al doilea său tur cu Pământul în jurul Soarelui.
Dar pentru că întâiul tur a constituit un hei-rup teribil (cu supra-solicitante numere „iconice”) care a lăsat urme pentru o vreme asupra staff-ului editorial (eu cel puțin m-am ales cu o mulțime de probleme de viață nerezolvate, care s-au tot acumulat, plus că am renunțat la orice idee de vacanță), vom încerca să ne redresăm anul acesta prin niște numere mai puțin cuprinzătoare, însă nu mai puțin atractive.
Aceasta cu speranța că tânăra generație va arăta mai multă inițiativă personală în crearea de astropoezie și tot mai mulți astrofotografi vor căuta și elemente poetice în descrierile tehnice făcute propriilor imagini, care le-ar spori complexitatea demersului.

-Ideea că Valentin Grigore și SARM ar putea organiza o nouă expediție „overseas”, de data aceasta la „capătul lumii”, respectiv dincolo de Strâmtoarea Magellan în zona argentiniană a Țării de Foc, pentru observarea unei eclipse inelare de Soare în Februarie 2027, mă duce cu gândul la probabil cel mai mare explorator român, Julius Popper (1857-1893), care a inspirat epopeea „Toate pânzele sus” de Radu Tudoran.
Inginer, inventator, scriitor, fotograf, conferențiar, antreprenor și chiar comandant militar de etnie evreiască, acesta a explorat Țara de Foc, dând nume românești unor formațiuni naturale (între care Râul Carmen Sylva - după pseudonimul de poetă al primei regine a României - și Cascada Vasilica – care a fost tradusă în spaniolă drept... Basilica!)
Apoi a stăpânit cu (prea) mult succes întreaga zonă, ceea ce a dus la asasinarea sa (foarte posibil din motive politice).
Oricum, amintirea lui este păstrată astăzi la muzeul din Ushuaia.
Și apropo de Argentina, merg cu gândul mai aproape de zilele noastre, amintindu-mi că unul dintre cei mai simpatizați participanți la Conferințele IMO a fost un radioastronom argentinian, Juan Marin Semegone, de care am legat o frumoasă prietenie.
Acesta a debutat la IMC-ul Frasso Sabino 1999 din Italia, apoi a venit la IMC-ul Pucioasa 2000, iar la IMC-ul Cerkno 2001 din Slovenia a recitat o astropoezie în cadrul Astropoetry Show-ului pe care l-am regizat acolo, toate acestea petrecându-se tot în luna Septembrie.
Iată o fotografie cu el susținându-și momentul poetic:



Între timp, cu prilejul schimbării mileniului, Juan Martin Semegone mi-a trimis o felicitare din partea organizației naționale în care activa, Asociation Argentina Amigos de la Astronomia (fondată în 1929).
Și pentru că la puțin timp după ce am primit-o a urmat o eclipsă de Lună, i-am/le-am răspuns printr-o scrisoare conținând următoarea astropoezie (pe care am publicat-o inițial în engleză în Romanian Contemporary Astropoetry and Guests (Year VIII, 2001), supliment al revistei „Noi și Cerul” a SARM, care a fost oferită participanților la IMC 2001).
Iat-o și în limba română:

9 IANUARIE 2001:
PRIMA ECLIPSĂ TOTALĂ DE LUNĂ A MILENIULUI 3
De Andrei Dorian Gheorghe

Dragi Amigos de la Astronomia,
tocmai am primit felicitarea voastră.
Acum stau pe balcon
citind mesajul vostru de dragoste și pace
și privesc la prima eclipsă totală de Lună
din mileniul 3.

Balaurul ceresc înghite din satelit,
dar nu sunt îngrijorat,
marele vânător Orion
(acum o constelație magnifică)
este foarte aproape.

Totalitate.
Cercul lunar pare întunecat și însângerat,
prevenindu-ne că pe Pământ
este prea puțină dragoste și pace.

Mă gândesc la voi,
dragi prieteni din emisfera sudică.
Deși sunteți mângâiați
de alte constelații,
cerul rămâne mereu la fel,
nobil și minunat.

Orion începe să elibereze Luna
și sunt foarte bucuros
privind strălucirea ei progresivă de aur,
reflectată din Soare
ca un mesaj celest de dragoste și pace.

Dragi Amigos de la Astronomia din Argentina!
Când veți vedea primul meteor,
gândiți-vă că el va purta
mesajul meu românesc de dragoste și pace
pentru voi!

Mai adaug aici și altceva interesant: lansarea în 10 Februarie 2026 a antologiei internaționale jubiliare de cosmopoezie în limba engleză „SARM 30” (care a inclus multe astrofotografii cu peisaje cer-pământ) pe pagina de Facebook a organizației mondiale Astronomers Without Borders a fost pe placul a două entități cu sediul tot în Argentina: Observatorio Astronomico Guillermo Spagnuolo și mai ales (fiindcă am început de la astroturism) Cielo & Mitos Astroturismo, o inițiativă a Instituto Latinoamericano de Astroturismo.
(Iar în cealaltă parte a Americilor, SUA, legat cumva tot de astroturism, antologia a plăcut unei comunități astronomice foarte bine pusă la punct, Santa Barbara Astronomical Unit din California, susținută de Observatorul Palmer și muzeul zonal de istorie naturală, și a fost chiar „adorată” de Roper Mountain Astronomers din Carolina de Nord, grup format în 1987 cu susținerea centrului de științe zonal, care împletește ascensiunile montane cu astronomia.
Aceasta ca să vedeți ce demersuri speciale se produc dincolo de ocean!)

-Revenind la Septembrie, un îndrăgostit de această lună s-a arătat a fi cunoscutul astronom Alin Țolea (stabilit din anii 2000 în SUA), care mi-a trimis următoarea astropoezie în 2002, aceasta fiindu-i publicată în rubrica „astropoezia zilei” de pe lista electronică națională de astronomie SARM(news) – îi sunt recunoscător pentru că a susținut în acest fel poezia astronomică într-un moment în care aceasta avea mai mulți contestatari în patrie.

SEPTEMBRIE
De Alin Țolea

scăldat în aurora boreală
mă pierd în ochii tăi spre aștri ațintiți
și luminat în roșu și albastru
mă las purtat de verde spre apus

spre lebede și vulturi și săgeți
te-arunc pe cer cu inima-mi alături
și te dezmierd aproape tremurând
prin voal de stele răsfirându-ți plete

din somnul dulce cu o șoaptă te trezesc
lumini de iarnă-n ceruri licărind verzui
în lacrimi de smarald prefaci tăcerea
și le cufunzi în zorii-apropiați

SEPTEMBRIE 2024:
DRUMURI SPRE ACELAȘI SOARE
Foto de Andrei Dorian Gheorghe



-Așa cum am arătat mai sus, Septembrie este și luna în care se organizează anual, de obicei, Conferința Organizației Internaționale de Meteori.
Tot într-un astfel de Septembrie am cunoscut în 2002, la o astfel de conferință, o altă persoană admirabilă.
Profesoara universitară Galina Ryabova din orașul studențesc siberian Tomsk a fost membră a mai multe divizii și comisii ale UAI și a servit drept Chair of Commission 22 WG Professional-Amtateur in Meteors în 2006-2012, adică mai pe românește a fost șefa comisiei de legătură la meteori între Uniunea Astronomică Internațională și Organizația Internațională de Meteori.
Prezență foarte îndrăgită la conferințele anuale IMO, ea a fost nu doar o strălucită modelatoare în matematică cu preferință pentru meteoroizii și meteorii din curentul Geminide, ci și o talentată autoare de astro-haiku-uri pe care le-a recitat la unele dintre Astropoetry Show-urile pe care le-am regizat în 1997-2011 (a făcut aceasta, atrasă de farmecul acelor spectacole, în toată perioada 2002-2010).
Așa că am „racolat-o” pentru următorul dialog astropoetic, publicat inițial în engleză în revista americană online Astropoetica.com (Volume 2.4, Fall 2004) și în românește pe SARM(news) în „sporadicastroumanism” nr. 7 din 2004, care va fi urmat de o surpriză astrofotografică (de dinainte de pandemie), oferită de un veteran orădean al genului (membru al Astroclubului Meridian 0, devenit ulterior și membru SARM).

DIALOGURI ASTROPOETICE INTERNAȚIONALE (3)

-UN HAIKU ABSOLUT GREȘIT
DIN PUNCT DE VEDERE AL MECANICII CEREȘTI
De Galina Ryabova
(în românește de Andrei Dorian Gheorghe)

An Vechi, An Nou…
Dar Soarele și Luna
plimbându-se pe aceleași drumuri.

-MITURI SATELITICE
De Andrei Dorian Gheorghe

Tu te-ai născut pe Pământ
și legende pământene spun
că Soarele
urmărește Luna
pentru a-i dărui
mai multă iubire.

Eu m-am născut pe Marte
și legende marțiene spun
că Phobos și Deimos
urmăresc Soarele
pentru a lua de la el
mai multă lumină.

CREAȚIE ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT
(în Munții Carpați și Munții Stâncoși)
Mini-poem astrofotografic de Nelu Rugan





-Tot dintr-un Septembrie trecut (anul 2016) datează și publicarea pe primul website al organizației mondiale Astronomers Without Borders a unei alte reîntoarceri artistice (mai devreme cu o lună) pe Dealul Voievozilor, respectiv printr-o astrohaiga (un haiku de-al meu pe o astrofotografie de Valentin Grigore):

Dealul Voievozilor -
iubitori ai cerului la datorie pentru
o nouă poveste înaltă
(Andrei Dorian Gheorghe)



-Cum se poate numi un bolid de Septembrie?

Poate o să par stupid:
I-aș zice... semptembolid!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Avem imagini în acest sens (stop-cadre pe o captură video din 2024) de la Emanuel Andrei, un membru al grupului de Facebook (fondat în 2020 de SARM) Meteor_Romania:





-Și cum în luna Septembrie se întâmplă și echinocțiul de toamnă, Filiala București a Societății Astronomice Române de Meteori a celebrat fenomenul acum doi ani prin următoarea miniantologie de astropoezie, pe care am publicat-o inițial în limba engleză în 24 Septembrie 2024 pe website-ul al doilea (cronologic) al Astronomers Without Borders, sub forma următoare:

ECHINOCȚIUL DE TOAMNĂ 2024
(MINIANTOLOGIE)
De Andrei Dorian Gheorghe

Aceasta este o mini-antologie de astropoezii scurte, tradusă de mine din română în engleză, cu o fotografie la final făcută tot de mine.

Ziua și noaptea egale-s în zbor,
retrogradă-i calea,
ritmul iar se schimbă,
echinocțiul vine,
Soarele-i domol.
(Alex Vizitiu)

Pe 22 Septembrie 2024
am văzut câteva frunze
jumătate verzi, jumătate brune,
și am înțeles că și ele celebrau,
în felul lor,
echinocțiul de toamnă.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Doamna Zi și Doamna Noapte
se întâlnesc azi,
ca în fiecare an,
pentru a savura o cană cu must,
asezonată cu miez
de nuci proaspete.
(Delia Moțoc)

Drumul este tot același, se plimbă cerul,
Iar noaptea, în sfârșit, ziua o să învingă.
Soarele coboară, Luna își ia chemarea,
Echinocțiul tainic echilibrează starea.
(Alex Vizitiu)

Noaptea egalează Ziua.
Soarele decide:
„E timpul să urmeze
Mai multe stele.”
(Andrei Dorian Gheorghe)



Editoarea AWB, americanca Andee Sherwood, a reacționat astfel:
„Mini-antologia voastră este cu adevărat o altă colecție grozavă de astropoezie.
Trebuie să fie minunat să ai un asemenea grup de prieteni dăruiți.
<E timpul să urmeze mai multe stele.>
Da, este timpul!
Și mulțumesc pentru imaginea specială cu Soarele peste clădiri.
Mulțumesc pentru că m-ați ajutat să încep o nouă zi cu darul poeziei.”

*

Așa cum am promis în trecut, revenim cu alte detalii despre participările SARM cu activități la evenimentele din primăvara lui 2026 și începem cu Luna Mondială a Astronomiei 2026 printr-o lucrare de tandem:

ÎNCEPUTUL GLOBAL ASTRONOMY MONTH 2026
Versuri de Andrei Dorian Gheorghe
Poem fotografic de Valentin Grigore

Poți admira cerescul har
Chiar și-ntr-un nor lenticular!







Continuăm cu cea dintâi noutate marcantă pe cerul lunii Aprilie:

COMETA C/2025 R3 (PANSTARRS)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore (cuvinte și foto),
Cătălin Liță (procesare foto) și Andrei Dorian Gheorghe (haiku-concluzie)

A doua zi de Paști, pe 13 aprilie, dimineață la ora 3, am plecat cu Cătălin Liță să căutăm un loc de unde să putem fotografia cometa, în condițiile în care se preconiza prima dimineață cu cer senin după multe zile cu nor.
O misiune foarte grea, deoarece în ultimii 4-5 ani, poluarea luminoasă a crescut cu circa 400-500% (!) în această zonă.
Practic, trăim într-o mare de poluare luminoasă, cea mai poluată luminos zonă din toată țara.
Am ajuns aproape de Picior de Munte, la circa 17 km de Târgoviște, pe un câmp, la marginea drumului.
Ținând cont că altitudinea cometei pe cer este mică, iar atmosfera este încărcată de umezeală, fum, diverse particule de praf, condițiile pentru a captura cometa aflată la mică înălțime pe cer au fost practic potrivnice.
Mai mult, cerul nu a fost complet curat, ceva mici pânze de nori plimbându-se la orizont.
Când cometa s-a mai ridicat puțin, pe un cer mai curat, au venit zorii.
Coada are o lungime în imagine de circa 7 grade.
Steaua mai strălucitoare din partea dreaptă este Markab (Alpha din Pegasus) de magnitudine +2,45.
(Valentin Grigore)



Pe-un Picior de Munte
s-a putut observa
un picior de cer
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează celebrarea Global Star Party și Astronomy Day din 25 Aprilie 2026 din piața centrală din Târgoviște, text și fotografii de Valentin Grigore:

Membrii și voluntarii SARM au instalat 3 telescoape prin care publicul a putut privi planetele Venus și Jupiter (cu 3 din cei 4 sateliți galileeni vizibili) și spectaculosul peisaj lunar presărat cu munți, văi și cratere.
Evenimentul de la Târgoviște a fost transmis live în rețeaua globală prin livestream-ul susținut de Astronomers Without Borders.
În colaborare cu Primăria Municipiului Târgoviște, căreia îi mulțumim, pe toată perioada desfășurării evenimentului a fost stins iluminatul public în Piața Tricolorului.
Astfel, pe un cer perfect senin, am beneficiat de diminuarea poluării luminoase, imaginea cerului plin de stele într-un oraș fiind deja o raritate a zilelor noastre.
(Valentin Grigore)











Iar mai departe, două astro-foto-emoții tot de la președintele SARM:

Apusul,
minunata îmbrățișare
dintre zi și noapte.
(Valentin Grigore)



Din Luna Mondială a Astronomiei 2026
nu putea să lipsească și un fenomen optic atmosferic.
(Valentin Grigore)



*

Pentru necunoscători trebuie să amintesc faptul că astronomii sunt și ei tot oameni care s-ar bucura oricând de o masă bună, chiar dacă ei țintesc de obicei mai sus.
În acest sens redăm două astropoezii excepționale, ca un fel de dialog astro-culinar inter-emisfere peste timp:
-prima a fost una dintre creațiile ce i-au adus autorului ei (care a fost și primul observator de meteori moldovean inclus în Baza de Date a IMO) cel dintâi premiu național de tineret pentru astropoezie, fapt petrecut la Festivalul de Cosmopoezie al manifestării „Perseide 1996” a SARM;
-a doua a fost publicată inițial în engleză în superproiectul internațional Favourite Constellations din 2009 de pe Cosmmopoetry – SARM and Friends de un celebru popularizator român de astronomie, care s-a stabilit în Noua Zeelandă din anii 2000.

ASTRO-REȚETĂ
De Lucian Boboc

Luați o proto-stea,
Îi dați coaja jos
Și o amestecați cu 1/2 nebuloasă dulce,
La care se adaugă fix șase pulsari
Pentru aroma amar nevinovată.
Se pune totul la un ceaun
De gaură neagră.
Apoi se servește.
Atenție!
Giordano Bruno s-a ars,
Gustând prea fierbinte.

FOAME SUDICĂ
De Dănuț Ionescu

Ce spuneți despre faimoasele constelații
vizibile și în emisfera sudică?
Sau ce spuneți despre constelațiile
din emisfera sudică?
Continui să vă întreb, prieteni.
Ce spuneți despre Centaur și Omega Centauri?
(Pentru mine, roiul Omega Centauri
pare o plăcintă stelară!)
Și ce spuneți despre Crucea Sudului
cu a sa Cutie cu Diamante?
(Sunt atâtea NGC-uri și IC-uri
între Crucea Sudului și Falsa Cruce...
ca fripturile într-un barbeque!)

Mai nou, simultan cu acest număr din „Noi și Cerul (literar)”, a apărut și Suplimentul 9, cu... „Capitolul IX: Catrene avangardiste astro-gastronomice” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe, din care mai jos redau ca idee:

Astronomia-i de prisos! -
A spus unul cam nervos.
I se răcise friptura
Pe Cometa Nishimura!
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

În 22 Mai 2026 am publicat următorul material pe website-ul AWB:

ASTROPOEZIE LA POLI-SPACE-FEST 2026
De Andrei Dorian Gheorghe

Pe timpul Poli-Space-Fest 2026, un megaeveniment organizat de Universitatea Politehnică București în Mai 2026, am realizat trei scurte prezentări de astropoezie, fotografiate de Valentin Grigore.

Într-un mega-festival spațial,
Doar puțină astropoezie -
Un prieten sincer pentru astronautică
Și în special astronomie.







Mai departe, voi reda fotografii pe care le-am făcut la prezentarea lui Valentin Grigore (secondat de Răzvan Andrei cu meteoriți din colecția sa unică în România și de mine) din Sala Senatului acestei instituții, unde l-am avut ca invitat de onoare pe „neo-zeelandezul” Dănuț Ionescu (acesta de altfel a purtat un tricou cu simbolistica extraordinarei naționale de rugby „All Blacks”), revenit în patrie pentru câteva săptămâni.
(Printre spectatori s-au numărat coordonatorul Observatorului Municipal București, doi specialiști de la Agenția Spațială Europeană și o literată multipremiată pentru poezie.)





































*

Noul secretar general al publicației noastre este de fapt, încă din 1987, cel mai vechi colaborator al meu în tentativa creării mișcării naționale de astropoezie / cosmopoezie ce a fost preluată de SARM din 1995.
Inginer pasionat de lectură și cultură, el a fost premiat în mai multe rânduri de SARM pentru astropoeziile sale filosofice și „fantasy”, iar în 2023 a fost distins cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie.
Iată un „astro-fantasy” superb de-al său, pe care l-a citit la prima ediție a Festivalului de Cosmopoezie, de la Salonul Artelor al Primăriei Târgoviște din cadrul manifestării „Perseide 1996” a SARM și care va fi urmat de o fotografie (realizată de regretatul Victor Bortaș) cu el în recital la acel eveniment:

SISTEMUL TRELLIUS
De Victor Chifelea

Se zvonea că undeva
În Sistemul Trellius
Nu era bine să te arăți,
S-ar fi putut să dai
Peste Zarg, pândarul ideilor,
Care cu o simplă rază
Putea să te descompună
Pe elemente componente.

Nu scăpau decât cei care
Ofereau în schimbul vieții,
Indiferent de domeniu,
O idee
Pe care mai devreme sau mai târziu
El avea s-o consume la masă.

Teoria cuantelor luminoase
A înfulecat-o la un dejun,
Lema fulgerelor astrale
A înghițit-o la un prânz,
Postulatul meteorilor pereni
L-a gustat la o cină...

M-am rătăcit și eu odată
Prin acea zonă,
Amețit fiind de ambrozia stelelor,
Dar totul se pare
Că intrase-n legendă.

Zarg - spuneau localnicii -
Nu mai era
Căci într-o seară a vrut să înghită
Teoria relativității.

Mult timp i-a trebuit s-o mestece,
Atât de mult,
Încât n-a mai știut de el
Și a dispărut
Într-un ungher indigest…



*

Pe 1 Iunie 2026 am publicat în engleză următorul material pe website-ul AWB (care acum își pune la punct conținutul într-o nouă locație):

ASTROPOEZIE LA BÂRLAD
De Andrei Dorian Gheorghe

-ÎNTOTDEAUNA ASTROPOEZIA
(Un haiku și trei fotografii – făcute de radioastronomul Cezar Leșanu – cu mine recitând astropoezie la un mare eveniment românesc de astronomie în Mai 2026.
Lumina reflectorului a căzut chiar pe mine atunci, producând un moment amuzant.)

Astropoezie
într-o sesiune de astronomie –
un flash adorabil







Reacția editoarei Andee Sherwood:
„Mulțumesc pentru că ai împărtășit un alt haiku <fine> cu imagini.
Sper că nu ai fost accidentat de lumina proiectorului.
Tu meriți un spotlight, iar munca și poezia vieții tale vor străluci puternic (<shine brightly>) întotdeauna...”

Ca să fiu mai explicit, în 14-16 Mai 2026 Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, prin complexul său astronomic (condus de Ciprian Vîntdevară), a organizat o nouă sesiune excelentă de astronomie (pentru care Valentin Grigore a fost desemnat drept chairman; aici trebuie amintit că chaimanul tradițional al acestui eveniment anual, Jan Ovidiu Tercu, nu a putut face deplasarea datorită situației tensionate de la complexul astronomic din Galați, creată de un manager incompetent, care nu cunoaște regulile din lumea astronomiei) în cadrul simpozionului său anual multidisciplinar.
Au prezentat lucrări personalități precum Ciprian Vîntdevară, Sorin Ion, Florin Mingireanu, Aurel Chirilă, Cristian Dănescu, Valentin Grigore, Cezar Leșanu, Gabriel Neagu, Dimitrie Olenici, Bogdan Tofănică, Ioan Agavriloaiei și Ruxandra Toma, iar Magda Stavinschi, Alex Dumitriu (din Anglia) și Afrodita Boldea au avut intervenții online.
Aceștia au reprezentat Institutul Astronomic al Academiei Române, SARM, Agenția Spațială Română, astrocluburile din Galați și Iași, planetariile din Brașov și Suceava, Universitatea din Craiova, Clubul Lunaticilor din Iași și, desigur, complexul astronomic al orașului în care Vasile Lupu a creat o biserică domnească și unde s-a născut Alexandru Ioan Cuza.
Lucrările au cuprins o gamă variată de teme: stele variabile, asteroizi, nove, aurora boreală, quasari, rachetomodelism, istoria astronomiei și metode de popularizare a ei.
Organizatorul Ciprian Vîntdevară (care cu acest prilej ne-a anunțat că a ajuns la un total de 88 de stele variabile descoperite) a mai oferit și o prezentare de planetariu de gală și o repriză observațională pentru public la observatorul local.
Subsemnatul am celebrat trei decenii de rezultate internaționale ale departamentului cultural-astronomic al SARM (pe care îl conduc) și am recitat astropoezia „Dacă astronomia...” la conferință, apoi am susținut un scurt moment astropoetic în deschiderea prezentării de la planetariu și per total am realizat seria fotografică de mai jos:



































































Tot în acea perioadă am avut onoarea de a bea o bere la o terasă cu profesorii Ioan Adam, președinte fondator al Asociației Astronomice Sirius, și Dimitrie Olenici, astronomul multilateral bucovinean.

M-am făcut mai mic sub stele, vă dau de știre,
Cu Adam și Olenici la o întâlnire!

*

O mică porție de cultură de referință.
Acropolisul atenian este o fortăreață pe un deal central al orașului, care găzduiește mai multe monumente exemplare din secolele 5-6 înainte de Christos, culminând cu Partenonul, devenit simbolul culturii antice europene și ales ca emblemă a UNESCO.
În 2013, trecând pe acolo, am realizat următoarea astrohaiga pe care am publicat-o inițial pe website-ul vechi al AWB:

Una din cele mai frumoase
ascensiuni din viața mea.
Salut, Acropolis!
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

Vă declar aceasta fără niciun țel:
La Huși, steaua Vega se vede altfel!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Trecem la vara meteorologică a acestui an, în care luna Iunie a avut evenimentele ei importante.
Profesorul Vicu Merlan și Astroclubul Vega au organizat pe 5-6 Iunie 2026 la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Huși o nouă conferință cu participare națională, care a avut parte de invitați de marcă: Andrei Pocora, Cristian Dănescu, Radu M. Anghel (și fiica sa Arina Anghel), Dorin Cozan, Aurel Chirilă, Cosmin Sorin Micloș, Valentin Grigore, Bogdan Rățoi, Gabriel Neagu, Jan Ovidiu Tercu (care și-a luat zile de concediu pentru a se elibera puțin de atmosfera neplăcută de la complexul astronomic din Galați, instaurată de un manager antiastronom) și „astronomul Basarabiei” Vitalie Chistol, toți aceștia contribuind la un bogat spectacol astronomic.
(Mi-ar fi plăcut să merg și eu, dar problemele de sănătate nu îmi mai permit drumuri lungi pe caniculă.)
Iar pe timpul serii, Cosmin Sorin Micloș a făcut demonstrații pentru public în parcul principal al orașului cu impresionantul său telescop „Origin”.
Am ales exemplificarea frumosului eveniment redând trei imagini realizate de președintele SARM, Valentin Grigore.







*

Medicul harghitean Attila Munzlinger a fost desemnat superlaureatul concursului național ASTRO-FOTO organizat de SARM în 2015.
În același an am fost onorat să realizez o astrohaiga (eu cu haiku-ul, el cu astrofotografia – o celebră nebuloasă din Orion) ce a fost inițial publicată pe website-ul vechi al AWB:

Nebuloasa Cap de Cal
ne învață mereu să fim
călăreți cosmici
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

Revista „Știință și Tehnică” a oganizat pe 12-13 Iunie tradiționalul București AstroFest 2026 în Parcul Crângași.
Pentru început (întrucât vom mai reveni asupra subiectului) redau imagini cu standul SARM, ce a inclus astrofotografii și tablouri astrofotografice de Valentin Grigore, meteoriți de-ai lui Răzvan Andrei și alte exponate, și unde au mai activat Cătălin Pană (venit de la Moreni), Alex Vizitiu și Delia Moțoc.
(Pentru ca la eveniment să fie reprentatată și istoria mișcării astronomice românești și astropoezia, am expus cartea mea „O epopee a cerului românesc”, Editura Astromix, 2022).

























*

O fotografie și o întrebare-provocare de Valentin Grigore din primăvara lui 2026, urmate de un răspuns pitoresc al lui Alin Țolea:



De ce amurgul colorează apusul în culori calde?
(Valentin Grigore)

Lumina care iluminează norii trece prin mai multă atmosferă în geometria aceea
și aerul (și apa din atmosferă) împrăștie (deci nu absoarbe) albastrul preferențial.
Ce trece mai bine e roșul.
Același motiv pentru care semafoarele sunt roșii pentru „stop”,
se văd mai bine și prin ceață.
(Alin Țolea)

*

Institutul Astronomic al Academiei Române (condus de dr. Mirel Bîrlan) a organizat o nouă ediție a Zilei Asteroidului – Ziua Porților Deschise în 26 Iunie 2026 la sediul său (parcul astronomic național).
Același eveniment liniștit și încântător, care nu țintește un număr mare de vizitatori, ci să împletească la cel mai înalt nivel istoria cu prezentul astronomiei pentru grupuri decente și bine orientate de interesați.
Voi povesti mai multe despre eveniment în numărul viitor (când voi face o comparație între cele trei mari evenimente anuale din București ce includ astronomie).
Acum mă voi limita la participarea SARM, unul din cei doi colaboratori permanenți ai manifestării (alături de Space Club) - ceea ce până la urma simbolizează colaborarea între astronomii profesioniști și cei amatori, propusă la modul general de dr. Mirel Bîrlan.
SARM, așadar, a îmbogățit evenimentul cu două postere (conținând fotografii de Valentin Grigore cu aurora boreală) și un stand cu exponate variate (în care am expus și eu patru cărți despre istoria mișcării astronomice și a astropoeziei din România, pe care le-am publicat la Editura Astromix).
Valentin Grigore (care a fost ajutat aici și de alți membri SARM: Ștefan Cristache, Diana Maria Ogescu, Ariadna Boscan și Alex Vizitiu) a susținut la sala planetariului și două prezentări pentru public despre comete, asteroizi, meteoroizi, meteori și meteoriți, chiar lângă celebra miniatură telescopică „Hubble de România”, construită de Octavian Blagoi.
În prima din ele l-am secondat și eu printr-un moment astropoetic, după care, la festivitatea organizatorilor din prelungirea evenimentului, am recitat „Dacă astronomia...” și un astrocatren, pe care îl redau în continuare înaintea unei serii fotografice pe care am făcut-o atunci (care include și trei fotografii realizate de Alex Vizitiu):

Astronomia-i definește, asta e clar,
La fel pe amatori fără bani în buzunar
Și pe profesioniști c-un dezolant salar
Pentru că fără de preț este dorul stelar.
(Andrei Dorian Gheorghe)









































*

Un extras din superproiectul internațional Astravangarde din 2006 de pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends – o cosmopoezie scurtă compusă de un participant bucureștean la manifestarea „EuRoEclipse Perseids 1999” și la toate galele de cosmopoezie ale SARM din București, acum și cu astrohaiku-urile traduse în românește:

EXOSORI
Astro-foto-poezie de Ion(uț) Moraru

exoplanete
se plimbă cu-adevărat
în jurul altei stele

nori stranii
dansează aparent
în jurul soarelui meu



*

La începutul lui Iulie 2026 am fost șocat când am găsit întâmplător pe Internet „Cosmic Blues”, odisee rock de Pink Floyd și Led Zeppelin, formații britanice de referință care au strălucit în „era de aur” a muzicii rock.
Înseamnă – mi-am spus – că toată cunoașterea mea despre rock-ul de artă din anii 1960-1970, care îmi deschisese mintea împotriva sufocantelor dogme comuniste cu care eram bombardați pe atunci de regimul totalitar, a fost un fiasco căci habar n-am avut de această uniune muzicală.
Am mai gândit, dezamăgit, și că sintagma „heavenly blues”, cu care am încheiat o astropoezie în 2003, nu a fost tocmai originală.
Însă pe urmă m-am liniștit, am avut de-a face în realitate cu o creație AI care durează o oră și ceva.
Ca o primă analiză personală, „Cosmic Blues” mi s-a părut senzațională în primul ei sfert de oră, după care am devenit circumspect din mai multe motive:
-vocea lui Robert Plant este prea forțată pe înalte;
-intervențiile melodioase la chitară ale lui David Gilmore sunt prea numeroase față de cele subtile și în forță ale lui Jimmy Page;
-„odiseea” pare că se aplatizează după un timp la un caracter ambiental, în timp ce stilul muzical al celor două trupe se evidenția în realitate prin dese ruperi de ritm și schimbări de teme.
(Dacă tot suntem la acest capitol, țin să-i mulțumesc din nou redactorului de muzică rock de la TVR, Doru Ionescu, pentru că la „EuRoEclipse Perseids 1999” ne-a oferit câteva casete audio cu formații valoroase de muzica rock și electronică din România - aproape necunoscute publicului larg de la noi, interesat mai degrabă de muzica „dance”, hip-hop și manele - ale căror creații le-am folosit cu succes ca fundal în unele acte din Astropoetry Show-urile pe care le-am prezentat în 1997-2011 la conferințele Organizației Internaționale de Meteori).
Știam că AI face și muzică, dar nu mi-am imaginat că se poate ajunge la așa ceva, care poate conduce la sfârșitul creativității omenești în toate artele, spre satisfacția celor fără talent și disperarea celor înzestrați.
Una peste alta s-ar putea pune întrebarea: oare „Cosmic Blues” trebuie privit ca o simplă joacă ce a dus la o extindere artistică plăcută... sau ca un sacrilegiu inadmisibil?
Dar nu AI-ul este de vină aici, ci aceia care au pus-o să facă această lucrare.
Iar eu aș vota necondiționat pentru interzicerea utilizării AI-ului în creație!
Rămâne partea cu „heavenly blues”-ul meu, care a apărut pe Internet cu mult înainte de „Cosmic Blues”-ul AI.
Prefer să nu fac niciun comentariu în acest sens și doar să redau astropoezia cu pricina, care se referă la eclipsa parțială de Soare din 31 Mai 2003 și pe care am publicat-o inițial în engleză pe Cosmopoetry – SARM and Friends în The Best of SARM Astro-Photo-Art-Poetry din 2005, capitolul Special Astropoetry Anthologies, miniantologia For Earth.
Aceasta va fi insoțită de o spectaculoasă astrofotografie de Călin Niculae cu fenomenul amintit.

RĂSĂRIT ECLIPSAT
De Andrei Dorian Gheorghe

În multe nopți
iubitorii cerului observă
corpuri cerești scriind versuri
despre simfoniile constelațiilor.
Dar când Soarele se împletește cu Luna
pentru o eclipsă parțială de dimineață...
aceasta poate fi
un blues ceresc!



*

În jurul anului 2000, multiplul laureat național pentru astropoezie și arte astronomice Dan Mitruț scria următoarea astropoezie de excepție, dedicată astrului nostru suprem, pe care o vom însoți de o astrofotografie de-a sa cu un sundog de mai târziu cu câțiva ani, ce va fi urmată de o demonstrație a multiplului laureat internațional pentru astrofotografie solară, Gabriel Corban, reprezentând o superbă protuberanță din Iulie 2026:

DEFINIȚII SOLARE
Astro-foto-poezie de Dan Mitruț

Soarele,
visul planetelor,
o concentrare imposibilă
a fluidelor cercuri.
Năluci de hidrogen și heliu,
iluzie de pustiu și apă,
de șoaptă și roșu.

Soarele,
păcatul originar al spațiului
ispitit de timp.

Soarele,
pată albă
pe care întunericul absolut
o poartă etern, inconștient.



PROTUBERANȚĂ SOLARĂ
Foto de Gabriel Corban



*

Prin 1997 un elev participant la „Perseidele” SARM, Sandu Val Cosmin (care a fost și premiat la concursurile de astronomie pentru tineret de atunci) a scris o astropoezie despre o eclipsă de Lună.
Între timp el a devenit conducătorul Grupului Astrofotografilor Amatori și Profesioniști, o comunitate importantă de FaceBook, așa că vom reda acea astropoezie în combinație cu o astrofotografie pe care el a realizat-o la eclipsa totală de Lună din 7 Septembrie 2025, care va fi urmată de una artistică, capturată de ownerul observatorului particular din Pîrjol (județul Bacău):

ECLIPSĂ DE LUNĂ
Astro-foto-poezie de Sandu Val Cosmin

Limpezeste-ți gândurile,
fiu pământean,
armonizat c-un cer,
un pământ și-un ocean.

Deși nu exiști,
fii calm!



SECERA LUNII
Foto de Radu M. Anghel



*

Fostul coordonator al Filialei SARM Cluj și redactor-șef al revistei „Noi și Cerul” din anii 1990, acum stabilit în Germania, revine în peisaj cu un invitat special.

RĂZBOIUL TELESCOAPELOR
(Decembrie 2025)
Text de Gelu Claudiu Radu
Astrofotografii de Gelu Claudiu Radu și Vincențiu Vereș

Nebuloasa Rozeta,
astrofotografii făcute din același loc,
cu același număr de cadre (400),
cu telescopul Dwarf 3 și cu Vaonis Vespera 2.





*

În perioada pandemiei și puțin după, mi-a apărut în cale un prieten spontan, filosof atipic cu diplomă de ofițer de marină, dar profesând altceva, cu care am purtat multe discuții în parc și care acum este cetățean belgian.
Obișnuia să scrie versuri în limba engleză, iar eu i-am cerut pe atunci să încerce și o astropoezie după ce într-o seară de iarnă i-am arătat astrele principale în Parcul Lumea Copiilor.
Ca urmare, el a scris o astropoezie tot în limba engleză, cu ritm și rimă, pe care i-am tradus-o mot-a-mot cât am putut de bine, încercând o rimă de-abia în final – știți povestea cu „traduttore-traditore"):

BÂZÂIND ÎN UNIVERS
De Radu Moroeanu
(în românește de Andrei Dorian Gheorghe)

Privind Universul neîmblânzit,
cuvintele nu pot descrie splendoarea,
ca toate de prin lumea noastră,
n-ai sta pe-aici prea mult.

Aflând confort în schimbare,
imaginând viitorul,
găsind sens în ce e straniu -
curând parte a culturii noastre -,
crezând în Lună ca-ntr-un ghid
vegheat de Capella,
așteptând iluminarea părții-i întunecate
ca început de eră,
gândind că Steaua Nordului ghida marinarii
ajutându-i să-și facă un viitor,
la fel cum oamenii-și pun dorința pe o stea
care să-i călăuzească prin anii lumină...

Îi mulțumesc Creatorului că nu suntem toți orbi,
trebuie băgat răul în teacă,
roagă-te ca Universul să fie mai bun,
este încă destul timp s-o facă.

*

Ne face o deosebită plăcere să reamintim o lucrare din 2017 a unui mare astrofotograf și prieten al SARM:

Singurul lanț de care m-aș lăsa legat
Și-aș face-aceasta măcar odată pe an
Rugându-mă la stelele-i neîncetat:
De bună seamă, Lanțul lui Markarian!
(Andrei Dorian Gheorghe)

MARKARIAN’S CHAIN
Astrofotografie de Maximilian Teodorescu:



*

Principalul merit pentru readucerea astronomiei în atenția publicului larg după prăbușirea regimului comunist l-a avut, incontestabil, coordonatorul Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București, Dr. Harald Alexandrescu, care a reușit aceasta - în primul rând! -grație competenței și farmecului prezentărilor și explicațiilor astronomice pe care le-a susținut la nenumărate emisiuni de televiziune.
El a devenit, astfel, nu doar reperul cultural-astronomic de referință pentru marele public, ci și idolul primei generații de iubitori ai cerului de după Revoluție.
Iar pentru realizările sale, Harald Alexandrescu a fost ales pentru a fi intervievat de celebra revistă franceză „Ciel et Espace” cu prilejul eclipsei totale de Soare din 1999.
De asemenea, întrucât avea viziunea că „astronomia este foarte frumoasă în forma ei poetică”, Harald Alexandrescu a invitat Societatea Astronomică Română de Meteori, încă din anul 1998, să susțină gale de cosmopoezie la observatorul municipal.
Iar după prematura sa trecere în neființă din anul 2005, SARM i-a organizat un tribut astropoetic, care a fost publicat în 2006 în limba engleză (tradus de mine) de revista americană online Astropoetica.com.
Dar poate că cea mai frumoasă descriere a lui Harald Alexandrescu a realizat-o profesorul sucevean Dimitrie Olenici (membru senior al SARM) printr-o dedicație de 10 versuri, publicată în 1999 în revista „Noi și Cerul” a SARM:

Din Constanța-n Satu Mare și din Turnu-n Botoșani,
Cântă Harald despre stele de vreo 40 de ani.
Prin gazete și la radio, ba chiar la televiziune,
El e primul care-n țară astroștirile le spune.
El ne dă învățătură: Soare, Lună, constelații,
Și ne poartă cu măsură de pe Terra-n alte spații.
Iar pentru copiii harnici, manual de astronomie
S-a pornit anul acesta nenea Harald să ne scrie.
Deie-i Domnul sănătate, viață lungă și mult spor,
Iar SARM-ul să-l decoreze „Cavaler al Stelelor”!
(Dimitrie Olenici)

Din păcate, el s-a îmbolnăvit grav în anii 2000, iar eu am publicat în rubrica „sporadicastroumanism 7” din 3 Noiembrie 2004 de pe lista națională de astronomie SARM(news) următorul material, încheiat cu un acrostih:

„Domnul Dr. Harald Alexandrescu (unul dintre simbolurile astronomiei românești și coordonator al Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București) trecând prin grave probleme de sănătate (spital, operație, tratament pe termen lung), pot spune doar că toți cei cu care am discutat (Erika Lucia Suhay, Călin Niculae, Adrian Bruno Șonka, Valentin Grigore, Dan Mitruț etc.), precum și mulți alții, îi suntem moralmente alături și îi dorim sănătate, încrezători totodată în puterea de revenire a domniei-sale.
În ce mă privește (cu prietenia, prețuirea și recunoștința pe care i le port), îmi permit să-i dedic următorul acrostih (numele HARALD putând fi citit pe orizontală):

Hopa-sus că mai ai o grămadă de treabă,
ALEXANDRESCU,
Revoluția Terrei nu te așteaptă special (și nici pe mine),
Ai încă mult cer de tradus pentru oameni, știi bine,
Lumina stelelor îți cere și ea să-ți revii degrabă.
De-aceea fii BUN, VIU și TARE... și noi împreună cu tine!”

Paradoxal, el a fost astronomul profesionist care a devenit liderul moral al mișcării astronomilor amatori până când acest rol a fost preluat de unul din discipolii săi, Valentin
Grigore, prin crearea SARM, dar a rămas mentorul acestei mișcări până ce a încetat, prematur, din viață.
Iar când s-a întâmplat aceasta, membrii aceleiași mișcări au realizat în amintirea lui un tribut astropoetic unicat mondial, pe care l-am tradus în engleză („Astropoetic Tribute to Dr. Harald Alexandrescu by SARM”) și l-am publicat în revista americană online Astropoetica.com (Volume 2.4, Spring 2006 - s-au împlinit recent 20 de ani de atunci).
Îl voi reda mai jos în limba română...

„Care este cea mai mare dorință a ta?”
„Nu-mi amintesc, ceva în legătură cu timpul…”
„Încearcă!”
„Era ceva cu multă lumină,
cu stele…”
(Adrian Sima)

Ne place să credem
că dincolo de noi sunt stele;
el știa mai bine…
(Gabriel Ivănescu)

Plana printre stele,
Trăia pentru ele,
Și visele-i toate
Erau populate
De lumi depărtate...
(Zigmund Tauberg)

Cu mult regret a căzut o stea.
Inegalabilă prin strălucire,
lumina ei a aprins făclii.
Fie ca lumina ei să ducă mai departe
torța minunată și veșnică
a pasiunii pentru stele!
(Ovidiu Văduvescu)

Te-ai grăbit să pornești către stelele dragi,
Vom păstra lumina-ți ca pe-un dar din eter,
Vom rămane aici cu o stea mai puțin,
Dar vom ști că avem un prieten în cer.
(Andrei Dorian Gheorghe)

roșu amurg
Venus
o lacrimă
seara aceea străină de timp
zbor fără trup
printre stele
(Dan Mitruț)

Când într-o seară a căzut o stea
Am împietrit, transfigurat.
Acum știu că sufletistul Harald
S-a înrolat celest soldat.
(Dominic Diamant)

Între alb și negru,
între albastru și orice
nu există niciun refugiu.
Poate unele visuri
și o parte din amintiri.
Dar și acestea sunt doar un loc
din care să pleci mai departe.
Iar mai încolo,
în timp,
vei umbla numai cu privirea
pe zăpada neatinsă
și vei vedea cum, uneori,
se fac urme.
(Călin Niculae)

Un om zâmbește,
îmbrățișând prima stea.
Început de drum.
(Gelu-Claudiu Radu)

Printre gratiile timpului se poate trece
cu scara întoarsă spre fereastra ochiului
de la zenit, dar din pârghia vremii
o mână m-a tras de sub nori.
„Visează aici, lângă orbită,
astronomule,
și sparge zidul de pene al zborului
cu visurile tale!”
(Adrian Sima)

Pe noi ne-a îndemnat să privim la stele.
Acuma se-nalță chiar el către ele.
Prietene drag, drumu-ți fie lin
Spre cerul înalt, etern și divin!
(Valentin Grigore)

Iar în finalul acestui tribut din Astropoetica.com, am adăugat un text ca un fel de placă comemorativă (ca să mai știe și alții despre români, nu doar românii despre alții), pe care l-am tradus mai jos:

„Harald Alexandrescu a fost unul dintre cei mai importanți popularizatori din istoria astronomiei românești, servind drept coordonator al Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București între 1984 și 2005.
El va rămâne și în istoria astropoeziei: în 1998 a invitat Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM) să realizeze gale de astropoezie la acest observator, pe care l-a făcut a fi unul din primele deschise pentru astfel de evenimente.
În Noiembrie 2004 el a devenit în mod oficial <Prieten de Onoare al Festivalului de
Cosmopoezie al SARM>.”



În 2012 marele astronom român Ovidiu Văduvescu, unul dintre foștii discipoli ai lui Harald și lider al proiectului internațional cu participare majoritar românească EURONEAR, a obținut recunoașterea Uniunii Astronomice Internaționale pentru ca unul dintre asteroizii descoperiți în acest proiect să poarte numele lui Harald Alexandrescu.
Această reușită l-a entuziasmat într-atât pe un astropoet important (profesor de matematică și preparator de olimpici în astronomie), venit din anii 2010 în mișcarea SARM, încât acesta i-a dedicat, la rândul său, un alt tribut regretatului astronom, publicat pe SARM(news) în Februarie 2013:

ASTRONOMULUI
De Tit Tihon

Un astronom s-a ridicat puțin la cer,
Să pribegească veșnic printre astre,
Cometelor să le citească-n telescop,
Cu lacrimi vii pierdute lângă Soare.

Și plânge luminătorul nopții, Luna,
Cu cântec de observații românești,
Propovăduind planetelor prea triste
Că astronomul Harald nu mai este.

Mai plânge și Luceafărul de seară,
Lângă nebuloasele metamorfozate,
Observate-n fiecare clar de noapte,
Lumi mirifice departe-n ani lumină.

E asteroidul ce un nume a consfințit,
Tributul românesc în cercetarea lumii,
Ce va evoca-n Univers uitatului timp
Că astronomia fi-va veșnic venerată.

Iar în August 2013 am publicat cu Valentin Grigore în engleză următorul material pe website-ul de atunci al Astronomers Without Borders:

IN MEMORIAM HARALD ALEXANDRESCU
De Andrei Dorian Gheorghe (haiku) și Valentin Grigore (foto)

Ar trebui înțeles -
uneori cerul
salută festiv oamenii
(Andrei Dorian Gheorghe)



În noaptea de 15-16 Iulie 2012 am observat o splendidă ocultație (Luna-Jupiter) și am comemorat 7 ani de când Harald Alexandrescu a părăsit această lume.
Dr. Harald Alexandrescu (1945-2005) a fost coordonatorul Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București, un mare popularizator de astronomie, un fel de idol pentru generația noastră de iubitori ai cerului, un protector al astropoeziei (el a invitat SARM să organizeze mai multe gale de cosmopoezie la observator).
Câteva luni mai târziu, un asteroid descoperit de echipa proiectului românesc-
internațional EURONEAR (condus de unul dintre discipolii săi, dr. Ovidiu Văduvescu, astăzi astronom profesionist în La Palma) a primit numele lui.
Iar tot în Iulie 2013 am încercat să-i onorăm memoria printr-o haiga pe care o puteți vedea mai jos:

curcubeu frumos -
poartă spre cerul sublim și spre
viața fără de moarte
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

O COMETĂ NECUNOSCUTĂ
De Monica Năstase-Marcu

Îmi doream să te cunosc,
Să-ți admir părul de foc,
Să te prind într-un tablou,
Să stai lângă patul meu,

Să te am la căpătâi,
Să visez la zborul tău,
Să-mi închipui că doar eu
Ți-am prins farmecul dintâi!

După ce în numărul trecut am retrăit amintirea cometelor din ultimul deceniu al mileniului 2, acum am revenit la aceste misterioase corpuri cerești printr-o astropoezie gingașă scrisă de o tânără participantă la evenimentele SARM din anii 2000.
Acesta a fost însă doar un prolog căci urmează să ne bucurăm de imagini cu comete din ultimii ani, realizate de astrofotografi prestigioși: doi membri de bază ai SARM, vicepreședintele Asociației astROmania, binecunoscutul astrofotograf asociat al Planetariului Baia Mare și un mare astrofotograf de la Astroclubul București:

SALUTARE, COMETĂ NEOWISE!
(2020)
Foto de George Tănase



CĂUTÂND COMETA PONS-BROOKS
(2024)
Poem astrofotografic de Cosmin Sorin Micloș







COMETA TSUCHINSHAN-ATLAS
(2024)
Foto de Ștefan Pop-Coț



COMETA C/2025 R3 (PANSTARRS)
(2026)
Poem astrofotografic de Eduard Andrei Mociran







COMETA C/2025 R3 (PANSTARRS)
(2026)
Foto de Cristian Suciu



În continuare, și o astroprovocare simpatică de la liderul proiectului Astronick...

COMETA C/2023 A3 TSUCHINSHAN-ATLAS
(2024)
Astro-foto-ghicitoare de Nicolae Corlaci

Vestita cometă a trecut în vizită pe lângă roiul globular M5 din Serpens.
O altă cometă, mult mai mică, este vizibilă în câmpul vizual în partea de jos a imaginii, foarte aproape de o stea...
O găsiți?
Este cometa 13P/Olbers!



Încheiem capitolul cu un tablou adevărat, conținând o lucrare abstractă a laureatului World Space Week Poster Competition 2025:

„COMEATE”
Artwork de Alec Bartos



*

Revenim la cultura astronomică printr-o reîntoarcere la paginile revistei „Orion” (apărută în 1907-1912), pentru a evidenția un moment de grație în istoria întregii culturi române, reflectat în numărul din Noiembrie 1907.
Este vorba despre o scrisoare pe care cel mai mare popularizator de astronomie al lumii, francezul Camille Flammarion, i-a adresat-o directorului acesteia, Victor Anestin, ca răspuns la primirea primelor două numere ale revistei „Orion”.
În aceasta, ilustrul astronom francez îl complimentează și îl sfătuiește pe român, având în vedere experiența lui superioară (redau citate esențiale):

„Găsesc de asemenea cele două dintâi numere din revista dumneavoastră <Orion> și vă felicit cu toată sinceritatea de modul cum e redactată.”
„Să nu vă ascundeți însă, scumpe d-le Anestin, că întreprindeți o operă grea, care vă obligă la o perseverență constantă și neobosită.”
„Vă veți lovi de mii de piedici, mai mult sau mai puțin neprevăzute.
Iubirea dumneavoastră pentru știintă și energia dumneavoastră vor triumfa însă.”
„Curaj, deci. Opera dumneavoastră va avea aripi…”

Să nu uităm, este o mostră de corespondență între cei ce au fost, în limbile lor native, și cei mai mari promotori de poezie astronomică în popularizarea astronomiei.

*

Capitala Banatului nu putea să lipsească din acest număr...

Cu Messier și câte o nebuloasă
Ai multe motive ca să ieși din casă.
(Andrei Dorian Gheorghe)

TIMIȘOARA ASTRO
1. Maratonul Messier 2026, foto de Andrei Juravle;
2. Little Veil Sh2-91 în Lebăda – 2026, foto de Octavian Stănescu





*

De la președintele Astroclubului București am preluat varianta scurtă a unui material recent foarte interesant:

Am avut plăcuta ocazie de a vizita colecția de meteoriți găzduită de Muzeul de Mineralogie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Acolo se află cel mai mare meteorit recuperat din România.
L-am fotografiat separat de cei peste 225 de meteoriți expuși.
Fragmentul din meteoritul recuperat din zona Mocs are 35,7 kg.
(Răzvan Orbu)





Oare de unde putea să vină un astfel de meteorit?
Dintr-un bolid precum cel de mai jos?
(Stop-cadru pe captură video din 30 August 2026 de David Marica, membru important al grupului de Facebook Meteor_Romania, creat de SARM.)



*

Pe un albastru,
așezarea luminii,
străfulger în sine.
(Constantin Kapitza, haiku -
poet multipremiat, 2015)

Salutăm pe aceasta cale apariția unei noi organizații, Societatea de Științe Exacte și Astronomie, cu susținerea Planetariului Baia Mare (condus de neobositul Ovidiu Ignat), instituție (fondată în 1969) care după ce în Iulie 2026 a organizat o nouă prezentare și expoziție de hărți și instrumente pentru astronavigație a celebrului comandor Vasile Chirilă, a găzduit o lună mai târziu și prima întâlnire a acesteia:





În același timp, felicităm Astroclubul Pegas din Cotnari (condus de Dorin Cozan), care în August 2026 a organizat ediția a 10-a, aniversară, a taberei locale dedicate curentului de meteori Perseide:





Felicităm de asemenea și Astroclubul Quasar din Bistrița (fondat de Raul Truța), care tot în 2026 a împlinit 15 ani de existență.



Și pentru că am trecut la jubilee, îl felicităm și pe marele astronom Kosa-Kiss Attila pentru că acum trei decenii, observațiile și desenele sale la Cometa Halley au fost expuse la sediul International Halley Watch din California.
Astfel de realizări nu trebuie uitate niciodată!
Iar pentru că el a fost premiat în cariera lui de American Association of Variable Star Observers și British Astronomical Association, iată-l și într-o imagine cu o distincție primită în orașul său natal, Salonta:



*

Pentru capitolul ce urmează am decis un aranjament special din lucrări de 13 membri exponențiali ai SARM.
Un fel de test de creație la două decenii după tributul astropoetic dedicat lui Harald Alexandrescu.
O antologie aparte, căreia îi vom spune:

ACORDURI NOI DE COSMOPOEZIE SARM

Începem cu o astropoezie pe care am publicat-o pe website-ul Astronomers Without Borders în 14 Iunie 2023 (vor urma în prima parte Valentin Grigore, Cătălin Liță și George Tănase):

ZIDURI
De Andrei Dorian Gheorghe

Am văzut prea multe ziduri între oameni:
Zidul lui Hadrian,
Marele Zid Chinezesc,
Zidul Berlinului…

Așa că am decis să merg în cer,
printre stele libere,
dar după toate am întâlnit acolo
o altă problemă similară,
ca într-un incredibil vis:
Marele Zid
Hercules-Corona Borealis!

Așa-numitul „Great Wall” aflat la marginile celor două cunoscute constelații din denumire - plus alte trei - reprezintă, de fapt, o formațiune cu numeroase galaxii, practic cea mai mare superstructură din Universul pe care oamenii au reușit să-l cunoască până acum.
Americanca Andee Sherwood din staff-ul AWB mi-a răspuns:
„Mulțumesc și astăzi pentru o altă poezie strălucitoare!
Ar trebui să fii mândru de <Walls> întrucât este o piesă foarte inteligentă.
Sucurile tale creative țin curgând cu timpul!”

LUNA ÎN MAI 2026
Astro-foto-emoții de Valentin Grigore

Luna tânără cea frumușică din această seară (18.05.2026),
cu lumina cenușie.
Iluminată 6%, etate 2,3 zile.



A doua Lună Plină de mai.
A doua Lună Plină dintr-o lună (în mai 2026 am avut Lună Plină de două ori)
este denumită popular „Luna albastră”,
dar nu are nicio treabă cu culoarea Lunii.
După cum vedeți, nu e albastră, ci e așa cum o știm.



A doua Lună Plină de mai,
a trandafirului galben!



EAGLE NEBULA ÎN IUNIE 2026
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Nebuloasa Vulturul (Messier 16 / NGC 6611) aflată la aproximativ 7.000 de ani-lumină de Pământ în constelația Șarpele.
Reprezintă o uriașă regiune cu gaze și praf unde se nasc stele noi.
În centrul imaginii se văd faimoșii „Stâlpi ai Creației”, acele coloane de hidrogen și praf interstelar înalte de câțiva ani-lumină ce funcționează ca niște maternități stelare.
Din ele se formează stele tinere, în timp ce radiația stelelor deja născute le erodează încet.



SOARELUI
Astro-foto-emoție de George Tănase

Doar o viață...
Și-un vânător de apusuri!







Urmează partea a doua, care începe cu o astropoezie pe care am publicat-o la AWB pe 21 Iunie 2023 (și continuă cu Valentin Grigore, Felician Ursache, Erik Culescu, Zigmund Tauberg, Cristian Dănescu, Cătălin Liță, Sorin Hotea, David Justin, Marcel Jinca și Gelu Claudiu Radu):

UN SFAT PENTRU ASTROPOEȚI
De Andrei Dorian Gheorghe

De vrei să scrii astropoezie,
fă-o cu bună credință,
nu din oportunism,
pentru că a fi astropoet în lumea noastră
este ca și cum ai fi un asteroid
excentric și pierdut în
al Câinilor de Vânătoare Supervid.

Canes Venatici Supervoid sau Giant Void este o zonă foarte întinsă din constelația cu același nume, caracterizată de o densitate redusă de galaxii.
Editoarea americană a blogurilor Astronomers Without Borders, Andee Sherwood, mi-a trimis următorul mesaj, întrucât tocmai celebram solstițiul de vară:
„Solstițiu fericit, Andrei!
Mulțumesc pentru sfatul bun din poezia ta!
Ai văzut noua campanie AWB pentru Solstițiu?
Am primit imagini frumoase cu apusuri și răsărituri din toată lumea.
Unele imagini sunt cu adevărat inspiratoare.
Sper că și tu vei îndrăgi frumusețea apusului de Soare în București!”
I-am răspuns:
„Mulțumesc foarte mult, Andee.
Este întotdeauna frumos când oamenii se bucură de darurile festive ale naturii.
Din păcate, sunt atât de ocupat pentru o vreme, încât am abandonat bucuria de a face fotografii.
Dacă aș putea să am 2-3 vieți paralele…!”

LUNA ȘI PLANETE ÎN CONJUNCȚII
Astro-foto-emoții de Valentin Grigore

Pe cerul celei de-a 18 seri de mai din 2026, Luna tânără și-a dat întâlnire cu Venus (strălucind ca Luceafăr de seară), într-o conjuncție de toată frumusețea.
(În dreapta Lunii se află steaua Elnath (Beta Tauri) de magnitudine +1,6.)



Luna, Jupiter, Castor și Pollux și-au dat întâlnire la Curtea Domnească, lângă Turnul Chindiei pe 19 mai 2026.
(Venus era și ea undeva în preajma salcâmului înflorit, ascunsă puțin printre nori).



Luna tânără (etate 1 zi) și-a dat întâlnire aseară (16.06.2026) cu Mercur, cea mai scumpă la vedere planetă, prietenă apropiată a Soarelui.
(Steluța de deasupra Lunii este 57 Geminorum din constelația Gemini și are magnitudinea +5, Mercur are magnitudinea +0,6, fiind de circa 45 de ori mai strălucitoare decât steluța, iar Luna este iluminată 4%.
Lumina cenușie face ca să se vadă și partea întunecată a Lunii,
fiind lumina Soarelui reflectată de oceanele Pământului.)



Seceră lunară,
O vei da și-n bară
Crescând seară de seară!
(Andrei Dorian Gheorghe)

LUNA TURISTICĂ ÎN SPANIA
Foto de Felician Ursache



LUNA PLINĂ TURISTICĂ LA NEW YORK
Astro-foto-emoție de Erik Culescu

Când eram mic, credeam că Luna este o entitate magică, frumoasă și tăcută, care vine de undeva din spațiu seară de seară, deasupra Pământului, doar așa… cât să vadă ce mai facem.
Astăzi știu că Luna răsare în fiecare noapte pentru noi, de mai bine de 4 miliarde de ani, după ce s-a format în urma unui impact masiv dintre două corpuri cerești.
Nu știu dacă a fost pură întâmplare sau destin cosmic, important este că ea susține existența noastră.
Suntem cu adevărat norocoși, niște răsfățați ai Universului care au tras lozul cel mare atunci când s-a împărțit Creația.
Gândiți-vă la acest lucru, noaptea când o priviți!



Lună pustie,
când vei deveni
gară spațială?
(Zigmund Tauberg)

LUNA – MARE IMBRIUM
Foto de Cristian Dănescu



FOTO-PROBLEME ÎN IUNIE 2026
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Luna aproape plină pe cerul urban, și așa poluat luminos?!
Transparență slabă din cauză că e vară și praful dansează pe curenții termali toată noaptea?!
...E timpul să sfidez logica și să trag o țintă <broadband>!



Haloule solar,
Mă-ntârzii în zadar
Sau îmi dăruiești har?
(Andrei Dorian Gheorghe)

HALOU SOLAR
Foto de Sorin Hotea



NGC 7331
Astro-foto-emoție de David Justin

După o oră de căutări, am reușit în sfârșit să găsesc această galaxie maiestuoasă,
NGC 7331,
cunoscută și drept Caldwell 30.
Situată la aproximativ 40 de milioane de ani-lumină în constelația Pegas,
prin telescop apare ca o pată alungită, cu un nucleu mai luminos.
Recent, pe 14 iulie 2025, aici a fost descoperită supernova SN 2025rbs,
care, pentru scurt timp, a strălucit mai puternic decât
miliarde de stele ale galaxiei la un loc.



Soarele majestuos,
Un copil curios
Și-un telescop duios!
(Andrei Dorian Gheorghe)

FERICIREA DENISEI
Foto de Marcel Jinca



M51
Astro-foto-emoție de Gelu Claudiu Radu

Galaxia Whirlpool,
alături de companionul NGC 5195.
Dacă am călători spre M51 cu viteza luminii,
am ajunge peste 31 de milioane de ani
și există riscul să n-o mai găsim acasă.



Partea a treia începe cu o astropoezie pe care am publicat-o la AWB pe 27 Iunie 2023 (și continuă cu Valentin Grigore, Cătălin Liță și Cosmin Sorin Micloș).

UN PARADOX ÎNNORAT

Suntem speriați
de norii atmosferici,
dar iubim
Norii lui Magellan
și trăim înconjurați
de Norul lui Oort.

Odată cu această meditație astropoetică despre trei tipuri diferite de nori, i-am trimis editoarei blogurilor AWB și un mesaj:
„Bună, Andee.
Zile călduroase în București, însă recent am petrecut o noapte cu vechii mei prieteni discutând despre lume și bând vin rece de la răsăritul Lunii și al planetei Venus până la răsăritul lui Jupiter, sub binecuvântarea stelei Vega.
Apoi am urcat în apartamentul părinților mei (observatorul meu astronomic înalt în pandemie) și am văzut un splendid răsărit de Soare.”
Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Mulțumesc pentru <A Cloudy Paradox> din această dimineață.
L-am plasat pe blog și sper să îți placă cum arată.
A fost frumos să aflu că te-ai bucurat de o noapte împreună cu prietenii.
Se pare că ai avut un weekend grozav și de asemenea o binemeritată odihnă.”

CONJUNCȚIA VENUS-JUPITER
Astro-foto-emoții de Valentin Grigore

Venus și Jupiter, tot mai apropiate pe cerul de seară.
Mâine pe 9 Iunie 2026 va fi apropierea maximă.
(În imagine apar în preajma lor, mai sus, stelele Pollux și Castor.
Iar în apropierea norului de jos am indicat planeta Mercur.)



Apropierea dintre liderii planetelor ca strălucire, Venus și Jupiter, văzută prin teleobiectiv, pe 8 iunie, cu o zi înainte de conjuncție.
(Cei 4 sateliți galileeni în jurul planetei Jupiter: cei 3 din stânga, în ordinea depărtării de planetă - Io, Europa și Callisto -, iar în dreapta, Ganymede.)



Joaca celor două cele mai strălucitoare planete de pe cer care și-au dat întâlnire la ceas de seară pe 9 iunie deasupra lacului Priseaca 2, lângă Târgoviște.
(În dreapta lor se văd stelele Pollux și Castor din Gemeni.
Jos la orizont se vede planeta Mercur.)



2026 – CYGNUS DINTR-O ALTĂ PERSPECTIVĂ
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Oceanul învolburat din spațiul cosmic profund al constelației Lebăda (Cygnus).
Acolo gazele și praful interstelar se întind pe sute de ani-lumină, iar sub efectul gravitației și al vânturilor stelare capătă diferite forme, acestea fiind catalogate și denumite ca nebuloase, mai mult sau mai puțin cunoscute în comunitatea astronomilor amatori.
Mărturisesc că am fost plăcut surprins să găsesc în stiva finală nebuloasa W63 fix în centrul fotografiei, un rest-de-supernovă de a cărei existență nu știam.
Reprezintă gazele expulzate în spațiul cosmic în urma exploziei unei stele masive.



PE DRUMURI DE MUNTE,
SPRE CER ÎNSTELAT
(Iunie 2026)
Astro-foto-emoție de Cosmin Sorin Micloș

Cărări de poveste - undeva între maiestuosul Masiv Bucegi și impunătoarea Piatra Craiului, acolo unde natura îți taie respirația înainte ca noaptea să-ți umple ochii cu stele.
Pajiști înflorite, garduri rustice de lemn, drumuri înguste ce urcă spre orizont - și la capătul lor, un cer care merită toată călătoria.
Că tot vorbim despre depărtări: marele roi globular din constelația Hercules este format din sute de mii de stele aflate la peste 22.000 de ani-lumină distanță de noi.
Față de asta, drumul până sus în munte e doar o plimbare.







EPILOG
De Andrei Dorian Gheorghe

Soare și Lună și planete...
Galaxii, nebuloase și roiuri stelare...
Le-aș privi mereu pe-ndelete
De n-ar trebui să mai merg și la culcare
(Unde visele, vai, nu-s mai strălucitoare)!

*

ASTRONOMIE-ASTROLOGIE-ASTROUMOR
(reproducere revizuită și adăugită a unui capitol dintr-o carte de Andrei Dorian Gheorghe, publicată la Editura Astromix în 2023)

Voi începe acest capitol cu o strofă intransigentă dintr-o poezie scrisă de autorul muzicii actualului imn național „Deșteaptă-te, Române!”, Anton Pann, în care, fiind vorba
despre astrologie la o petrecere boierească, unul dintre meseni s-a exprimat astfel:

„Domnilor! - el le răspunse - s-am audență mă rog,
Eu vă-ncredințez că-n viață n-am văzut un astrolog
Toți creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toți niște lipsiți,
Cărora lumea le zice învățați și procopsiți.”

Adevărul însă nu poate fi chiar atât de sever, iar lucrurile nu pot fi atât de simple: Astronomul Imperial Johannes Kepler a practicat și astrologia pentru bani, iar cazuri
asemănătoare au existat și la noi, unde, într-un fel sau altul, s-au apropiat de astrologie și astronomi profesioniști reputați, precum moldoveanul Victor Nadolschi (profesor universitar la Iași, un admirabil educator în astronomie) și bucureșteanca Cristiana Dumitrache (pentru mulți ani șefa secției de cercetări solare la Institutul Astronomic al Academiei Române, aceasta a făcut ce mulți astronomi puritani nu s-au gândit: a strâns semnături împotriva unui proiect imobiliar propus lângă mai micul parc astronomic național din Parcul Carol, care ar fi periclitat activitatea institutului).
Iar în cercetările lor, oameni de înaltă cultură astronomică, precum Virgil V.
Scurtu, Dimitrie Olenici și Dan-George Uza, au inclus și unele tradiții astrologice în evoluția astronomiei, explicând diferența dintre cele două.
Pe de altă parte, președintele SARM Valentin Grigore și alții nu au ezitat să îi
„dojenească” pe unii astrologi, atunci când i-au „prins”, pentru fabulațiile pe care ei le răspândesc către publicul larg cu bună știință, în schimbul unor câștiguri financiare.
Dar până la urmă este în natura oamenilor să-și dorească să știe dacă există legături între ei și astre, de unde și tendința multora de a-și dori să fie mințiți frumos.
Iar pentru auto-responsabilizare. astrologii care se respectă ar trebui să urmeze cursuri de astronomie, aceasta le-ar atrage mult mai multă considerație din partea astronomilor...
La începuturile civilizației s-a practicat astromancia (adică credința în corpurile cerești ce erau zeificate), apoi astronomia și astrologia au mers mână în mână pentru o vreme, de la un anumit moment sub conducerea mai mult sau mai puțin vizibilă a bisericii, până când marile descoperiri astronomice ale geniului uman au făcut diferențierea.
Iar astăzi, astrologia este privită în diverse feluri: unii cred necondiționat în zodii, alții le acceptă ca pe un bun cultural, alții neagă cu desăvârșire importanța lor pentru simplul
motiv că adevărurile prezise prin astrologie nu pot fi demonstrate fizic (și de aici se poate merge mai departe cu alte improvizații, pe cât de seducătoare pentru profani, pe atât de
aberante pentru cunoscătorii legilor astronomice).
Cât despre cei care câștigă bani cu prevestirile lor astrologice, unii oameni îi acceptă ca pe o componentă firească a peisajului cotidian, iar alții îi consideră șarlatani dintre care unii se folosesc de programe de astronomie pentru a părea învățați și a „aburi” apoi publicul.
Și pentru că mulți oameni încă nu fac distincția necesară între astronomie (o știință bazată pe adevăruri demonstrate fizic) și astrologie (o pseudo-știință bazată în general pe
presupuneri), aș dori să-i previn pe aceștia să fie atenți și să nu îi confunde pe astronomi cu astrologii, tocmai pentru că aceia din prima categorie s-ar simți foarte ofensați (și aici aș adăuga că, în mod halucinant, în România nu există oficial meseria de astronom, în schimb există cea de astrolog!).
Problema care se pune în acest caz pentru un iubitor autentic al cerului este cum ar trebui să se comporte față de astrologie: să o desființeze din start ca pe un fenomen periculos, să o trateze ca pe un fenomen cultural inevitabil din care să facă anumite diferențe sau să se intereseze mai bine de ea pentru a-i combate elucubrațiile emise de unii practicanți ai ei.
Dar mai bine să dau câteva exemple cunoscute de mine despre cum s-au raportat la astrologie unele personalități din astronomie (preluate în mare măsură din cartea mea din 2023 de la Editura Astromix, „De la Legile lui Murphy pentru meteori la Campionatul Mondial de Astro-țipuritură-strigătură”)…

-Dacă vedea vreun astrolog prin apropiere atunci când era invitat într-un studio de televiziune, coordonatorul Observatorului Municipal București (până în 2005), Harald
Alexandrescu (participant nelipsit la „Perseidele” SARM), obișnuia să-l numească pe acesta, după ce intra în emisiune, „colegul astrolog”.
Știa că, fiind amabil cu toată lumea, putea să demonstreze liniștit superioritatea argumentelor sale astronomice.
Altfel spus, lumea ar fi fost mai puțin pitorească pentru el, ba chiar plictisitoare dacă astronomii ar fi rămas singuri în problematica cerului.

-Într-un articol publicat în 1998 în revista națională de astronomie a SARM pe care o conducea din Cluj-Napoca, „Noi și Cerul”, intitulat „Atitudine împotriva astrologiei”, Gelu Claudiu Radu s-a confesat:

„De când am început să încheg o revistă de astronomie în limba română, am fost abordat de diferite persoane și am fost bombardat de o sumedenie de scrisori în care am fost întrebat: <Bine, dar tu de ce nu publici… horoscoape?>”

Nu voi reproduce întreg răspunsul său supărat în privința astrologiei și a confuziei din mintea respectivilor, ci doar finalul acestuia:

„Zilnic pe glob se nasc mii de persoane.
Mai sunt sute de milioane de oameni în aceeași zodie.
E imposibil ca Soarta să le ofere tuturor un drum similar în viață.
Este o chestiune de bun simț.”

Tot el, ca urmare a agitației create de astrologi cu prilejul unei alinieri a celor cinci planete vizibile cu ochiul liber (vai, ce de influențe astrale asupra oamenilor la o simplă aparență în plan bidimensional!), a replicat tranșant în revista pe care o conducea:

„Nu vă temeți de <alinierea> planetelor!
La 5 mai 2000 va avea loc o apropiere unghiulară a planetelor Mercur, Venus (care se vor afla ambele în constelația Peștii), Marte (în Taurul), Jupiter și Saturn (ambele în Peștii). În schimb, la data respectivă, Uranus și Neptun se află în Capricorn, iar Pluto în
Ofiucus.
Este deci impropriu să atribuim acestei configurații planetare termenul de <aliniere>.
Iar efectele acestei <apropieri> planetare asupra Terrei sunt mai slabe față de situația similară întâlnită în 1982, când efectul mareic produs de poziționarea aceasta a planetelor nu a depășit 0,0028 milimetri.”

(Și totuși, îmi aduc aminte că în 1982 am fost cu Tata Costică înaintea zorilor pe cheiul Dâmboviței să vedem „alinierea” de atunci a planetelor.
N-am mai văzut pe nimeni lângă noi care să se deranjeze să vină să vadă fenomenul, dar
aceasta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de spectacolul ceresc ca niște copii.
Asta da influență astrală!)

-Profesorul sucevean Dimitrie Olenici de la Planetariul Suceava, vechi membru SARM și unul dintre cei mai apreciați lectori la „Perseidele” SARM (care a făcut enorm pentru
mișcarea astronomică românească: popularizare, educație, cercetarea oscilațiilor Pendulului lui Foucault pe durata eclipselor, promovarea tradițiilor românești în țară și în
străinătate) a fost campionul astroumorului în România timp de două decenii după Revoluție.
Voi da ca exemplu un articol mai vechi de-al său, foarte amuzant, de pe lista SARM:

„Am auzit că un planetariu a anunțat că, după eclipsa totală de Soare din Africa din 2001, unii oameni din Zambia și Zimbabwe le-au dat nume astronomice copiilor lor: <Totality> Zhou, <Annular> Mchombo, <Eclipse Glasses> Banda…
În România, Constantin Pârvulescu (n.e.: care a trăit în 1890-1945 și a fost un astronom atât de remarcabil în astronomia stelară, încât un asteroid a primit numele lui prin
decizie a Uniunii Astronomice Internaționale) și-a numit copiii Antares (n.e.: după cea mai strălucitoare stea din Taurus) și Carina (n.e.: după o constelație fascinantă de mai
la sud).
Vă rog să mă anunțați dacă ați auzit de nume ca <Meteor> Popescu, <Cometă> Ionescu, sau <Bolid> Georgescu…
Semnat: <Luceafăr> Dimitrie Olenici.”

El a privit într-o carte de-a sa astrologia ca pe o parte din trecutul astronomiei, dar când a încercat să deschidă un subiect mai delicat pe lista națională de astronomie „SARM(news)”, a fost suspectat de partizanat astrologic și luat în primire imediat de un bucureștean abonat și specializat în a dărui cu generozitate critici gratuite pentru oricine (de altfel, un astronom profesionist foarte bun, dar nu tocmai tolerant, fost colaborator în studenție al SARM și apoi navetist cu serviciul de la Institutul Astronomic al Academiei Române la mai multe observatoare europene), acestuia adăugându-i-se și un simpatic și talentat astrofotograf timișorean.
Dialogului rezultat i-am adăugat o concluzie (în care m-am pomenit că vreau să fac pe deșteptul), după ce l-am prelucrat puțin, și a ieșit o adevărată minidramă astronomico-sefisto-absurdo-comică, pe care am tradus-o în limba engleză și am publicat-o în 2006 în nr. 9 din Meteor Contemporary Poetry Project, în arhiva electronică a International Meteor Organization.
Piesa, „Astrologie și stele căzătoare”, arată cam așa în românește:

Dimitrie Olenici:
Este cert, corpurile cerești influențează oamenii.
Problema este că noi nu putem prinde această influență în ecuații matematice.

Valeriu Tudose:
Prin urmare, noi nu putem înțelege influența stelelor, nu o putem dovedi, dar ea există.
OK!
Prietenul meu din Aldebaran râde acum lângă mine.
Oh, scuze… numele său este X34 și are părul lung și galben.
Nimeni nu-l poate vedea în afară de mine și asta pentru că el îngăduie acest lucru.
X34 este real, dar tehnologia aldebaraniană este foarte sofisticată și noi nu-l putem
identifica prin cunoștințele și mașinăriile noastre primitive.

Laurențiu Alimpie:
Se pare că avem prieteni comuni.
X34 este frate vitreg cu nepotul verișorului prietenului meu din Epsilon Eridani.
Dacă-i pe așa, ce mică e lumea!
(Pardon, am vrut să spun…
Universul!)

Andrei Dorian Gheorghe:
Oricum, eu sunt liniștit pentru că astrologii de azi nu îndrăznesc să analizeze și influența stelelor căzătoare asupra destinelor noastre.
Ei ar risca probabil să fie loviți de
mingile de foc cerești!

Și totuși, rămânând în spiritul astroumoristic, Dimitrie Olenici nu a putut fi contrazis când, prin jurul lui 2010, în urma eșecului tentativei ca România să aibă un telescop
național performant (ce să-i faci, blocaj înalt, banii țării trebuie cheltuiți judicios, nu aruncați în Cosmos!), a spus că astronomii ar trebui să le ceară astrologilor să prezică
momentul când se va putea realiza acest lucru.

-Un exemplu de abordare lucidă și echilibrată a problemei l-a oferit expertul național în cadrane solare, Dan-George Uza, în cartea sa „Gromovnicul cel Mare” (Editura
ASTROMIX, 2022), în care a prezentat texte vechi de prevestiri cerești, deci de astrologie, explicând însă și importanța lor astronomică, precum și diferența dintre cele
două discipline.
Iar într-un articol publicat pe blogul său, „Cercul de stele”, în 2016, dedicat cărții „Astrologia odinioară și azi” de Constantin Arginteanu, Dan-George Uza a făcut următoarea analiză interesantă:

„O carte românească din 1945 despre originile și evoluția astrologiei de-a lungul veacurilor.
Cuprinde multe elemente neștiute din viața unor personaje celebre, precum și relatări istorice care au ca obiect consecințele îndeplinirii sau neîndeplinirii horoscoapelor.
Dar, mai presus de toate, dincolo de pagini transpare atitudinea ambiguă a însuși autorului, un sceptic care dezaprobă ferm practicile divinatorii astrale, dar care în final
nu găsește suficiente dovezi pentru a le combate.”

-O personalitate în pedagogia astronomică (profesor de matematică și preparator de olimpici în astronomie), Tit Tihon din Roman, nu a avut nicio reținere în a se apleca
asupra astrologiei și ezoterismului.
Cum el s-a arătat a fi și un important astropoet (laureat al Marelui Premiu Național pentru
Astropoezie, acordat de SARM în 2014), îi redau mai jos (pentru a-i arăta valoarea în acest domeniu) o astropoezie tulburătoare, inspirată de vechi tradiții:

MUZICA SFERELOR
de Tit Tihon

Bine, pământene! cândva am văzut o nebuloasă
Departe-n univers la o margine de lumi terestre
Când începe hora la țară, lent și leneș cumpătată
Contopindu-se în cercuri și-n vârtejuri vii astrale.

Când pe bolta de pe cer muzica se aprinde tare
Jocul se accelerează cu viteza luminii-n spațiu
Corpurile cerești formează bariere de nepătruns
Rostogolindu-se îmbrățișate-n energia întunecată.

Când jocul lâncezește, muzica astrală se înfurie
Și-ntărește și mai tare rezonanțele în abisuri
Planetele-n formare sfidează neconforme teorii
Pe traiectorii eliptice șerpuiesc în timpuri infinite.

Apoi ani lumină se perindă în timpul cosmic
Clocite de patimi țâșnesc din uitata nebuloasă
Continuând în taina supremă fuziunea astrală
Risipind înfiorată invizibile lumini de sori.

-La rândul său, profesorul ieșean Virgil V. Scurtu (și el fost lector marcant la „Perseidele” SARM), având o imensă cultură astronomică și generală, a aruncat cu dezinvoltură niște priviri și în curtea astrologiei.
Iată o introducere autobiografică hazlie la un articol pe care el l-a publicat în „Noi și Cerul” în anul 2000:

„M-am născut la 10 ianuarie 1942, în plin război.
Zodia Capricornului, căreia îi aparțin, a fost generoasă cu cercetătorii cerului, dacă ne gândim că din ea fac parte Tycho Brahe, Johannes Kepler și Isaac Newton, corifeii renașterii astronomiei moderne.
Dar Capricornul este și o zodie a suferinței, dacă ne gândim că din ea fac parte Eminescu, al nostru, și Iisus Hristos, al tuturor…
Primul contact conștient cu astronomia a avut loc pe când eram în clasa a V-a și învățam
orientarea cu ajutorul Stelei Polare.
Am simțit atunci, după ce am recunoscut pe cer constelația Ursa Mare și apoi Steaua
Polară, că am descoperit o nouă lume…
Era și anul în care ne părăsea tătucul Stalin!”

(Din nefericire, această figură pitorească și originală în istoria astronomiei românești, Virgil V. Scurtu, ne-a părăsit în Martie 2023.
Se pare că șugubățul mare popularizator de astronomie - care a emis și câteva teorii extravagante, cum că ar exista „stele cu infarct”, cometele ar fi meteoroizi uriași, iar steaua dintre coarnele bourului din stema Moldovei n-ar fi Luceafărul, adică
planeta Venus, ci supernova SN 1054, actuala Nebuloasă Crab sau obiectul Messier 1 din constelația Taurul - nu le-a avut, totuși, prea profund cu astrologia, întrucât la „Perseide 2008” mi s-a confesat că este bolnav și „nu știu cât mai am de trăit, o săptămână, două, trei…”, dar apoi, spre binele astronomiei românești, a mai dus-o încă 15 ani.
Fie-i călătoria ușoară într-o altă lume, unde va lua cunoștință de tainele
multor alte stele…)

-Eruditul președinte al Astroclubului Galaxis din Arad, Mircea Pteancu, a deschis în 2008 tema „astronomie vs. astrologie” pe forumul național @stronomy.ro, care a declanșat o serie de dezbateri filosofice.
Redau un citat interesant de-al său din sursa aceasta:
„Tycho Brahe și Kepler au fost și astrologi, iar Camille Flammarion s-a ocupat cu teozofia, cu spiritismul.
Când îi cităm ca oameni de știintă, de fapt luăm doar ce ne convine, ei au fost mai mult de atât.”

-Odată cu inaugurarea blogului său în 2011, „Astronomie” („sonkab”), Adrian Șonka (fost secretar general al SARM și coordonatorul actual al Observatorului Municipal București începând din 2005) a preluat autoritar de la Dimitrie Olenici ștafeta de campion al astroumorului în România prin stilul său unic, foarte conectat la actualități.
Am ales și trei exemple de umor pur astronomic din 2022 de pe blogul lui Adrian Bruno Șonka, devenit cea mai pitorească formă de informare astronomică de acest fel din țara noastră, în care textele sunt însoțite de fotografii, schițe, filmulețe și animații legate de „regina științelor”.

Din „Mai aproape de primarul Galaxiei” (13 ianuarie 2022):

„Toată lumea știe că indiferent de orașul în care te afli, tot în Galaxie trăiești.
Și la fel ca în cazul orașelor românești, Primarul Galaxiei este o gaură neagră, un obiect misterios care se comportă inexplicabil.
De la Primarul Galaxiei vine întunericul și tot el ne dă punctul de referință pentru poziția stelelor, fiind locul față de care măsurăm distanțele în galaxie.”
(Urmează câteva detalii tehnice despre centrul galaxiei,
după care…)
„Vestea că suntem mai aproape de centrul galaxiei este neobișnuită, dar nu este cazul să alergi pe stradă și să țipi în gura mare, că doar nu discutăm despre factura la energie!”

Din „Telescopul Spațial James Webb - 24 ianuarie” (11 februarie 2022):

„Ghici cine e departe de toată nebunia de pe Pământ?
Telescopul Spațial James Webb, care a ajuns pe 25 ianuarie la cei 1,5 milioane de kilometri depărtare de noi.
De acolo se va aranja cu spatele la planeta noastră și va observa partea interesantă a Universului.”

Și începutul din „Vara aceasta se poartă cometa C/2017 K2 PANSTARRS” (25 iunie 2022):

„Se vede toată noaptea, doar prin binoclu și telescop.
Are o ținută lejeră, compusă din pseudo-nucleu, coamă și coadă, toate realizate din materiale naturale.
Outfitul este creat de Soare, un autor cunoscut pentru alte modele de succes, precum Luna și asteroizii, dar și pentru eșecuri răsunătoare, Pământul locuit de oameni.”

Din 2014 el și-a îmbogățit statutul de popularizator strălucit de astronomie prin prezentările publice pe care le-a făcut în București, în special la Muzeul de Istorie al orașului, în fața unor săli arhipline.
În 2020, înainte de pandemie, am avut șansa să văd și eu patru astfel de prezentări non-
conformiste și, împreună cu ceilalți spectatori, m-am amuzat copios de multe ori.
Astfel, printre altele, am putut afla, alături de întregul auditoriu:
-că Soarele e bun și ne lasă ca să trecem prin el, problema este însă cu temperatura lui prea ridicată;
-că poate exista comparația „Soarele și Shakira”, din care am luat cunoștință de compoziția fizico-chimică a astrului zilei în raport cu aceeași compoziție a interpretei latino-americane, „o babă cântăreață pe care n-o mai ascultă nimeni”;
-că un mare meteorit a căzut la Paris și a lăsat un crater uriaș… am văzut și imagini cu el, iar când consternarea noastră crescuse, a venit și lămurirea: era vorba, de fapt, nu despre Capitala Franței, ci despre un Paris din Africa de Sud, care se scrie Parys.
Iată o imagine de la prezentarea sa din 11 Ianuarie 2020 de la muzeul sus amintit.



Nu mai vorbesc despre înalta spiritualitate demonstrată în cele două cărți educaționale excepționale, le-aș spune culmi de beletristică astronomică, pe care le-a publicat la Editura Nemira: „Ghidul micului astronom prin Univers” (care suplinește strălucit lipsa unui manual de astronomie pentru elevi; oricum, dacă acesta se va realiza vreodată, este greu de crezut că se va apropia prea mult ca atractivitate de „ghidul” lui Șonka) în 2018 și „O plimbare prin Univers” în 2021 - ulterior s-au mai adăugat „Universul exotic” în 2023 și „Farfurism planetar” în 2025 -, în care de asemenea el ne-a încântat cu numeroase comparații și metafore, sclipiri poetice în formă prozaică, fantezie și umor, prin care Cosmosul ne apare ca o entitate umanizată și foarte simpatică.
Iar abordarea astrologiei pentru el nu putea fi decât una astronomico-umoristică, sub care s-a ascuns mereu o critică acerbă.
Iată un exemplu semnificativ din articolul „Obiecte imaginare în locuri imaginare”, pe care Adrian Șonka l-a publicat pe 13 martie 2016:

„Astrologia - o metodă de a vedea în viitor și (pentru verificare) în trecut, totul bazat pe poziția unor obiecte cu nume de planete, în anumite zone cu nume de constelații.”

(În continuare, el demonstrează defazarea de aproape o lună, acumulată de-a lungul timpului, între aparenta trecere a Soarelui prin constelațiile zodiacale și respectiv zodiile înțepenite în bătrânul zodiac.
Exemplu: când din punct de vedere astronomic Soarele intră în constelația Aquarius, astrologii încă mai socotesc că acesta se află în Pisces.)
Apoi el aduce o concluzie:

„După cum se vede, calculele astrologice ne poziționează 9 din 10 obiecte în alt loc față de cel real.
Iar aceste obiecte se folosesc pentru a îți arăta viitorul.
Punct.
De fapt astrologia e simplă: îți arată cum ar putea arăta viața ta, pe baza unor obiecte imaginare, aflate în zone inexistente.”

Continuând tema capitolului, voi povesti că la inceputul lui Ianuarie 2020, în sala de conferințe de la subsolul Librăriei Cărturești din București (devenită neîncăpătoare datorită interesului mare al publicului), am asistat (tot cu Adrian Șonka în rolul principal) la ceea ce aș numi „Astronomie contra Astrologie – Meciul Secolului”.
Această întâmplare, așa cum văzut-o eu, o puteți găsi în nou apărutul Bonus 3 al publicației noastre.
Redau ca avampremieră trei poze pe care le-am făcut în acea zi.

Ceva de care mă împiedic
(Să nu-ncercați să-mi spuneți: „Taci!”):
Un astrolog e ca un vraci
Și-un astronom e ca un medic.
(Andrei Dorian Gheorghe)







*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Victor Chifelea
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Consultant: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052