NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR APROXIMATIV:
OCTOMBRIE CU AMINTIREA METEOR BELIEFS PROJECT ȘI ASTROPOETRY SHOWS CU METEOR CONTEMPORARY POETRY PROJECT, SAMURAI PENTRU O ECLIPSĂ INELARĂ DE SOARE, DE LA PRIMUL VICEPREȘEDINTE IMO ȘI DE LA EDITOAREA AWB, UN CÂINE SOLAR ȘI O FANTOMĂ NEBULARĂ, ASTROPOEZII SCURTE RECENTE, MEGAEVENIMENTE CU ASTRONOMIE, UN TURNIR ASTROPOETIC UNICAT ÎNTRE PRIMUL „GRAND MASTER AL POEZIEI SF” ȘI NR. 1 MONDIAL ÎN ASTROPOEZIE, UN IULIE ASTRONOMIC, SUPERGALERIE DE ASTRO-FOTO-EMOȚII CU PERSONALITĂȚI, PRIMELE PERSEIDE PE METEOR_ROMANIA ȘI PERSEIDE DIN 2026, O ANTOLOGIE EXTRAORDINARĂ „ALL TIME” DE POEZIE ASTRO FICTION & FANTASY A SARM...

*

MOTTO DE NUMĂR

Nu vă lăsați, teoretic, covârșiți
De puțin praf interplanetar efemer,
Ci căutați în mod practic să găsiți
Bucuria unei simple priviri spre cer.
(Andrei Dorian Gheorghe)

CURCUBEU DUBLU
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Foarte intens și viu colorat, cu arcuri supranumerare.
Am văzut sute de curcubeie,
dar acesta este cel mai viu colorat
cu cele mai intense arcuri supranumerare.



*

Cu doi ani în urmă, tot în luna Octombrie, Valentin Grigore s-a jucat cu cel mai îndrăgit asterism tocmai pentru că în astronomie lucrurile trebuie să fie făcute cu bucurie și într-un mod prietenesc:

INVITAȚIE DE GALĂ
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

2.10.2024, Platoul Bucegi, 1926 m altitudine.
Peisaj iluminat de Lună.
Vă invităm să urcați în Carul Mare!



Așa că am hotărât ca bucuria să fie elementul definitoriu al acestui număr.
Pentru aceasta, m-am mai gândit și la parafraza după Cicero,
„inter arma, silent musae”,
așa că aș zice acum:

E bine ca să ții meteoriții la ușă,
Dar nu-i bine să ții prea mult muzele pe tușă!

Și cum între praful interplanetar și meteoriți se află, simplist vorbind, prea-grăbitele stele căzătoare, am ales în continuare să trecem de la „brâul cerului” la acestea din urmă și să vorbesc puțin, conform priceperii proprii, despre amploarea și complexitatea astronomiei meteorilor, corpuri cerești care astăzi, după ce ne-am eliberat de superstițiile necunoașterii, produc spectacole ce îi bucură pe privitorii lor.
Aceasta cuprinde deopotrivă o latură științifică și una culturală (asupra căreia voi insista mai mult, având în vedere specificul acestei publicații), aferentă celei dintâi.

UN METEOR PERSEID DE MAGNITUDINE -4
ȘI PARTE DINTR-UN HALOU LUNAR ÎN 2009
Foto de Valentin Grigore



În ce privește cea știintifică (conform dex, știința reprezintă „un ansamblu de cunoștințe sigure și raționale...), există:

-Rapoarte de observații vizuale către International Meteor Organization și articole publicate în volumele acesteia, iar în acest sens Valentin Grigore a fost vârful de lance și continuă să fie expertul național, plus lucrările pe care le-a susținut la International Meteor Conference despre observațiile făcute în România, uneori cu analize ale universitarului și astronomului profesionist clujean Ștefan Berinde.
(Pentru astfel de observații însă trebuie să ieși din casă și să găsești locuri în afara orașelor - unde poluarea luminoasă face legea -, ceea ce nu este tocmai confortabil.)
Iar în Adunarea Generala a SARM din 11 Octombrie 1997 s-a „hotărât instituirea Bazei de Date Românești la Meteori Vizuali (RO-VMDB)” - prima rețea națională de meteori din România, inițial cu 8 observatori avansați incluși în Baza de Date IMO, dar și cu mulți obsevatori începători -, „păstrată și menținută la Observatorul din Cluj-Napoca de Ștefan Berinde” (citat din „Noi și Cerul, 1998), care însă din motive obiective nu a putut fi susținută decât câțiva ani.
-Observații video, care au cunoscut o amploare deosebită în ultima vreme, se fac prin camere automate, iar prima rețea națională activă de acest fel, MOROI, parte a rețelei internaționale FRIPON, a fost creată înainte de pandemie de Institutul Astronomic al Academiei Române, iar cealaltă, ROVIMEN, are o poveste mai specială și a devenit parte a Global Meteor Network, „susținută de Asociația astROmania” (cu aportul altor organizații astronomice și al unor individuali).
Acestea sunt însă doar cele văzute la suprafață, în realitate lucrurile au fost mult mai complexe aici: au fost implicați mai mulți oameni și au existat mai multe etape începând cu anii 2010, despre care vom vorbi mai detaliat în numărul viitor, întrucât sunt mai multe de spus.
Deocamdată, zic doar:

Pare mai eficient să lași o mașină să-ți facă treaba
Decât să transporți din greu, de unul singur, aurul cu roaba.
Însă când „aurul” este un element ceresc,
Oare ce-i mai bine pentru sufletul omemesc?
Ambele direcții, sigur, când împreună cresc.

-Articole analitice, pe baza observațiilor, de teorie a curenților de meteoroizi și meteori.
În România, acest drum a fost deschis la IMO tot de tandemul format din observatorul de meteori Valentin Grigore și matematicianul Ștefan Berinde (alături de care a venit ulterior și Alex Conu), cel de-al doilea realizând și articole individuale bazate în general pe observațiile celui dintâi.
Se mai poate vorbi la categoria aceasta și despre:
-Astrofotografii (valabile și pentru latura artistică), care de obicei se realizează odată cu observațiile vizuale și, chiar dacă au o importanță mai mică, se fac tot urmând o cale științifică și pot fi utile analizelor în anumite condiții.
Aici, cel mai activ român a fost de asemenea Valentin Grigore, care a realizat imagini publicate chiar pe coperta 1 a jurnalului IMO, WGN, în celebra revistă Sky & Telescope și la NASA.
Mai mult, după peste două decenii de colaborare cu IMO, Valentin Grigore s-a lansat într-o altă provocare, publicându-și fotografiile la meteori pe pagina de Facebook a organizației mondiale Astronomers Without Borders.
-Observații radar și radio, care însă au o utilitate limitată pentru analize și din care în România sunt de lăudat, printre altele, încercările lui Emil Străinu din anii 1990 și Emil Păsculescu din anii 2000 - foști participanți la „Perseidele” SARM - și în special cele ulterioare ale lui Cezar Leșanu, care a prezentat o primă lucrare conceptuală românească despre captarea radio a meteorilor la o conferință IMO, cea din 2011 (organizată local, după cum se știe, de SARM la Sibiu) și apoi a mai publicat alte câteva (apelând și la colaboratori și invers, uneori colaboratorii apelând la el) în „proceedings”-urile altor conferințe internaționale.
Iar ca un corolar la toate acestea, cel mai mare succes al astronomiei meteorilor din România a fost campania Leonide 1998 (la cea mai puternică izbucnire meteorică din 1966 încoace), în care Valentin Grigore s-a impus extraordinar pe plan mondial prin observațiile sale vizuale și foto (el a primit și o invitație și a expus un poster cu acestea la conferința mondială profesionistă Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign, organizată de NASA la Universitatea din Tel Aviv în Aprilie 2000).

În ce privește latura culturală, avem:
-Popularizare și educație, unde tot Valentin Grigore excelează, prin intermediul taberelor SARM, a emisiunii seriale „Noi și Cerul” pe care o produce la Columna TV din 2008 încoace, a grupului de Facebook „Meteor_Romania”, precum și la numeroase evenimente de astronomie.
De altfel, tot SARM - prin Valentin Grigore și Dan Mitruț - a publicat în 2001 la Editura KAREX primul manual românesc de observare a meteorilor, intitulat „Meteorii, călători grăbiți pe bolta cerului”.
-Relatări culturale și istorie.
Aici Andrei Dorian Gheorghe (și din acest moment, după cum v-am prevenit, voi deveni mai acaparator în ce privește subiectul) a publicat la IMO mai multe articole despre tradițiile românești la meteori.
Tot el a fost adjunctul vicepreședintelui IMO, britanicul Alastair McBeath, în cea mai importantă întreprindere culturală a IMO, Meteor Beliefs Project.
Am apelat google în privința aceasta pe 12 August 2026 și iată ce a consemnat AI-ul din prima (mă sfiesc sincer să traduc în română și prefer să vă las să folosiți motoare de traducere, dacă pretuiți aspectul cultural):

The Meteor Beliefs Project is a long-running international research initiative launched in late 2002 by the International Meteor Organization (IMO). It explores how different human cultures, mythologies, folklore, literature, and historical records have perceived, interpreted, and reacted to meteors, meteorites, and comets through the ages.
Core Purpose & Focus
Cultural Tracking: Documenting ancient, medieval, and regional folk beliefs linking "shooting stars" to omens, spirits, or earth-shattering events.
Historical Analysis: Re-examining historical and literary texts (such as works by Shakespeare, William Blake, or regional medieval manuscripts) to track how astronomical phenomena were framed before modern science.

Key Research Themes:
Folklore & Legends: Examining how East European and Russian folk traditions conflated meteors with dragons or fiery spirits (zmey).
Portents of Change: Analyzing historical reactions to major falls, such as the famous 1492 Ensisheim thunderstone drop in France.
Literary Imagery: Cataloging how poets and early scientists utilized cometary and meteoric imagery during the Enlightenment and Romantic eras.
Myth & Artifact Connection: Investigating artifacts or sacred objects alleged to have fallen from the sky - such as ancient meteorite worship practices in Greece and Rome.

-Creativitate artistică, unde Andrei Dorian Gheorghe a regizat 15 Astropoetry Show-uri (12 internaționale) ale SARM la conferințele IMO (în care au participat cu multă plăcere, printre alții, cei mai mari savanți - predictori și analiști – în domeniu: britanicul David Asher, francezul Jeremie Vaubaillon și americanul Peter Jenniskens).
Iată primul rezultat al unei căutari pe google, pe care mi l-a dat tot din prima AI și tot pe 12 August 2026, bazat evident pe cele ce s-au scris de-a lungul timpului despre această fabuloasă realizare a SARM:

The Astro-Poetry Show is a traditional, lighthearted cultural performance held during the annual International Meteor Conference (IMC), organized by the International Meteor Organization (IMO). Pioneered largely by Romanian astronomer and poet Andrei Dorian Gheorghe alongside the Romanian Society for Meteors and Astronomy (SARM), these shows blend science, theatrical sketches, and cosmic verse.
Key Aspects of the Astropoetry Shows at the IMC
Purpose: To provide light relief, relax the tension of heavy scientific data overload, and inject artistic humanism into professional and amateur meteor gatherings.
Performers: Led by Andrei Dorian Gheorghe with active participation from international astronomers, meteor observers, and conference delegates playing various celestial roles.
Themes: Custom performances ranging from theatrical plays on solar system allegories (such as the "disqualification" of Pluto) to recitals about comets, fireballs, and starry nights.
History: Running for decades at successive IMC host locations across Europe (beginning notably in the late 1990s), becoming a beloved, quirky institution of the international meteor astronomy community.

Tot Andrei Dorian Gheorghe a condus și Meteor Contemporary Poetry Project în 2003-2008 (cu o parte introductivă în 2002), conținând antologii internaționale publicate în arhiva electronică a IMO.
Am dat o căutare și despre acesta pe google pe 12 August, și primul răspuns al AI-ului a fost:

The Meteor Contemporary Poetry Project is an international astropoetry initiative launched in 2003 by Romanian poet and astronomer Andrei Dorian Gheorghe for the International Meteor Organization (IMO). It merges astronomy and contemporary literature, collecting meteor- and sky-themed verses and performances from global contributors.
Origins and Leadership
Initiator: Andrei Dorian Gheorghe, founder of the Cosmopoetry Festival and core member of the Romanian Society for Meteors and Astronomy (SARM).
Launch Year: 2003, under the auspices of the International Meteor Organization.
Purpose: To encourage sky-gazers and writers worldwide to express astronomical phenomena through creative writing and verse.
Key Activities and Evolution
Global Showcases: Regularly featured at International Meteor Organization conferences and integrated into electronic anthologies.
Collaborative Projects: Linked with wider public outreach programs, such as Global Astronomy Month initiatives hosted alongside Astronomers Without Borders.
Archival Growth: Expanded over the years into digital retrospectives and electronic poetry monuments hosted via Cosmopoetry – SARM and Friends.

TRENĂ CONSISTENTĂ LASATĂ DE UN BOLID PERSEID DE MAGNUTUDINE -5
ÎN 2009
Foto de Valentin Grigore



De dragul iubitorilor cerului, SARM și-a asumat și rolul de a scoate la lumină cât mai multe din istoria mișcării astronomice românești, în primul rând pentru a onora memoria înaintașilor care au contribuit la evoluția acesteia, dar și în ideea de a tempera din apetitul pentru crearea, poate intenționată sau poate involuntară, de confuzii.
Iar o altă miză mare a publicației noastre este, după cum am mai spus, să trezească lumea cultural-literară din țara noastră în fața valorilor excepționale în creație ale mișcării astronomice naționale.
SARM nu se consideră în concurs cu nimeni din România, ci doar încearcă bucuria de face, într-un mod cât mai complex, tot ce îi stă în puteri pentru astronomie și admiratorii ei, dorește ca între iubitorii cerului să nu existe competiții sau conflicte absurde, ci doar sentimentul apartenenței la o familie națională unită, și încearcă să reprezinte cât mai frumos țara noastră pe plan mondial.
Iar ca exemplu despre complexitatea „reginei științelor”, celebrele versuri „Că la nunta mea/ A căzut o stea” din mito-balada națională „Miorița” – varianta Alecsandri -- constituie și ele o parte emoționantă din istoria astronomiei meteorilor din România.
În rest, SARM își reînnoiește acum apelul la bună înțelegere și colaborare între toți iubitorii cerului și nu va ezita niciodată să răspundă abaterilor de la aceasta.

Și pentru că Octombrie este luna curentului de meteori Orionide, iată o astropoezie de la începutul anilor 2000 scrisă de deținătorul Marelui Premiu Național pentru Astropoezie (și vicepreședintele tehnic al SARM) de atunci, care își formase astro-creativitatea la „Perseidele” SARM (nu vă faceți probleme: ca de obicei, și în acest număr veți avea parte de momente de înaltă performanță pe plan internațional):

FĂRĂ CUVINTE
(NOAPTE DE ORIONIDE)
De Dan Mitruț

n-am văzut atâta suferință
atâtea gloanțe trase din Arca lui Noe
luceferi împrăștiați
în ogrăzile dumnezeilor vecini

urc Golgota cosmică
picioarele lui Sisif mă dor
iar el suspină uitat
pe un disc de acreție albastru

„m-au păcălit - îmi spuse el printre lacrimi -
stânca mea era o cometă zgârie-soare
aș fi putut să o arunc
să zboare…”

n-am văzut atâta suferință
oameni care și-au smuls tălpile
să nu calce
pe cenușa luminilor
din slavă

Iar cu vreo 15 ani în urmă o altă fostă participantă la manifestările „Perseide” ale SARM, unde a învățat despre astronomie și meteori la fel ca sute de alți participanți de-a lungul timpului, ne-a trimis tocmai din Hawaii o astrohaiga cu un meteor Orionid, semn că anumite lucruri nu se uită niciodată:

Vânătorul
încercând săgeți aprinse
prin cer
(Simona Văduvescu)



De asemenea, în 2004 am publicat pe lista electronică națională de astronomie SARM(news) două astrohaiku-uri despre Orionide și un alt curent de meteori important (cu variante de nord și sud) din aceeași lună, Tauride, scrise de încă un participant la „Perseidele” SARM, care vor fi urmate de o fotografie de Deak Zoltan cu un meteor Orionid din 2023 și de un stop-cadru de pe o filmare video de Gino Robert cu un bolid Taurid din 2021:

CURENȚI METEORICI DE OCTOMBRIE
De Dominic Diamant

vânător astral
cu centură de aur
orionide

patruped mugind
prin pulberea stelelor
tauride





Octombrie este și luna tradiționalului eveniment național de toamnă organizat de SARM încă din 2006, care de multe ori după conferință a adus și „ieșire la cer” la Pensiunea Runcu Stone, unde s-a lăsat cu „vânătoare” de corpuri cerești și meteori de toamnă.
În 2019, la Conferința ASTRO de la biblioteca județeană din acest oraș, ne-am bucurat de o frumoasă expoziție personală a unui veteran în astrofotografie, membru al Astroclubului Meridian 0 din Oradea (devenit și membru SARM prin prisma participărilor sale la expedițiile peste mări ale acestei organizații).
Vom reda mai jos o astropoezie de-a sa din 2019 în combinație cu o fotografie cu posterul său de atunci:

CÂT EȘTI PE PĂMÂNT
Astro-foto-poezie de Nelu Rugan

Omule, cât ești pe Pământ,
Nu uita să privesti spre stele.
Cerul îți pune multe întrebări,
Cerul îți oferă multe răspunsuri,
Stelele te fac să visezi și să speri.
Omule, ridică privirea și gândește!



Iar în Octombrie 2024 președintele SARM a prins aurora boreală din nou în câteva fotografii realizate în județul Dâmbovița.
Am ales două dintre ele, cea de-a doua cu un selfie lângă bicicleta sa.
Și între acestea am inserat poezia de mai jos, apoi am publicat întregul material pe website-ul Astronomers Without Borders ca o nouă lucrare de echipă a SARM.

RELATIVITATE CU AURORA BOREALĂ PESTE ROMÂNIA
Astropoezie de Andrei Dorian Gheorghe;
Fotografii de Valentin Grigore



Într-o noapte neobișnuită
din Octombrie 2024
n-am știut dacă am văzut
aurora boreală înconjurând
un biciclist
sau un biciclist înconjurat
de aurora boreală.

Poți tu să mă lămurești, Einstein?



Editoarea Andee Sherwood a reacționat în felul următor:
„Îți mulțumesc mult pentru noua poezie despre auroră.
Am îndrăgit întrebarea ta către Einstein la sfârșit, iar fotografiile lui Valentin sunt minunate.
Sper că ai putut vedea culorile în București.
Aici culorile au fost foarte palide, privite din munții noștri locali, și mulți oameni nu au putut să le vadă.
Mi-a plăcut cu adevărat să postez această poezie pentru tine…”

Iar acum, să trecem cu bucurie la prezent!

1 OCTOMBRIE 2026
Astro-foto-haiku de Andrei Dorian Gheorghe

Octombrie
respirare tematică
frunze solare







*

Ca specializată în astro-expediții colective, SARM și-a arătat de-a lungul timpului predilecția de a organiza multe dintre ele în Arhipelagul Canarelor (prin tandemul Valentin Grigore, președinte SARM, și Ovidiu Văduvescu, gazdă și ghid, precum și lider al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR), obiectiv principal fiind insulița La Palma, unde se află cel mai mare oraș de telescoape din emisfera nordică, Observatorio Roque de los Muchachos, prima dintre acestea având loc în 2010.
Iată o mostră de frumusețe din acele locuri (ca să fiți pe fază când va fi următoarea):

LA PALMA, MAI 2022
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Eclipsă de Lună, centrul galaxiei, calul galactic,
meteori trimiși de cometa Halley (curentul Eta Aquaride)
și ochi deschiși spre Univers!
(În fundal se văd:
-în dreapta-jos, antena LST-1 (Large-Sized Telescope, 23 m) de raze gamma;
-în dreapta-sus, domul deschis prin care se vede GTC (Gran Telescopio Canarias, 10,4 m), cel mai mare telescop optic din lume;
-centru stânga, deasupra, Galileo, telescopul național al Italiei;
-stânga, jumătate din una dintre cele două antene de 17 m ale telescopului Magic de raze gamma.)
Și sufletul observatorului uman,
singurul care le poate cuprinde pe toate!



Acum SARM își propune să înceapă anul 2027 cu altă expediție fascinantă la capătul lumii în luna Februarie, mai exact în Patagonia și Țara de Foc din Argentina, pentru care oricine este binevenit să se înscrie.
Expediția aceasta va fi încununată de o eclipsă inelară de Soare, în care Luna, mai îndepărtată de Pământ, nu produce un „inel cu diamant” ca la o eclipsă totală, ci un „inel de foc”.
În primăvara lui 2012 SARM a realizat prima sa mini-expediție exotică cu acest obiectiv în Țara Soarelui-Răsare (cu frumosul sprijin al matematicianului astronom Yasuhiro Tonomura) și a consemnat acțiunea pe Cosmopoetry – SARM and Friends în proiectul Annular Solar Eclipse 2012 in the Heart of Japan, pe care îl vom republica pe viitor într-o versiune mai concentrată și în limba română.
Deocamdată am extras trei fotografii din acel proiect și veți vedea în continuare cum a arătat eclipsa de atunci.

ECLIPSA INELARĂ DE SOARE DIN 2012 ÎN JAPONIA
Foto de Valentin Grigore,
haiku de Andrei Dorian Gheorghe

Spre-a convinge cerul
să fie senin,
ne-am făcut samurai!







*

Și fiindcă în capitolul introductiv a fost vorba și despre meteori, pe 16 August 2026 am primit un mesaj de la primul vicepreședinte al International Meteor Organization (pentru circa 25 de ani), englezul Alastair McBeath, pe care îl invitasem să arunce niște priviri în „Noi și Cerul (literar)”.
Acest cel mai cult om pe care l-am cunoscut vreodată în lumea internațională a astronomiei, de altfel foarte exigent în general, mi-a dat un răspuns copleșitor:

„Edițiile online ale publicației «Noi și Cerul (literar)» sunt uimitoare prin numărul, dimensiunea și splendoarea lor!
Dacă ne amintim de observațiile noastre anterioare privind impactul major al Internetului asupra atâtor aspecte ale vieții, acesta pare a fi unul dintre aspectele pozitive – imaginează-ți doar ce ar însemna să publici un asemenea volum de materiale, cu o asemenea regularitate, în format tipărit!”

Și tot Alastair McBeath, un excelent scriitor de astronomie, mi-a povestit despre cum a văzut perioada principală a curentului Perseide din nordul Angliei (o țară în care cerul este adesea înnorat), practic o lecție frumoasă despre comportametul unui adevărat observator de meteori:

„Am avut ceva noroc cu vremea în timpul curentului de meteori Perseide, deși, din păcate, cerul nu a fost niciodată deosebit de senin sau transparent, fiind acoperit de o nebulozitate difuză în cele trei nopți în care am putut face observații: 10-11, 11-12 și 12-13 august 2026.
Cea mai bună dintre aceste nopți a fost, desigur, cea de 12-13 august; în ciuda condițiilor, am avut impresia că numărul de Perseide a fost comparabil cu cel din amintirile mele de la sfârșitul anilor '70, indicând probabil o rată orară zenitală (ZHR) de aproximativ 60-70.
Am văzut mai puține Perseide strălucitoare decât speram; cel mai spectaculos fenomen a fost doar o sclipire în mișcare – estimată la magnitudinea -4 sau mai strălucitoare – care a luminat acoperișurile; cel mai probabil a fost vorba despre o Perseidă pe care nu o văzusem direct!”

De asemenea, pe 17 August 2026, în așteptarea restartării website-ului organizației mondiale Astronomers Without Borders, am primit un mesaj de suflet, emoționant, de la editoarea acestuia și emisara unei culturi și civilizații superioare, americanca Andee Sherwood.
Aceasta într-o perioadă cam deprimantă, când în România vechii astropoeți par obosiți, iar tânăra generație în general pare să dea poezia (starea de grație a umanității în toate timpurile) pe imagine, în mișcare sau statică, și pe numeroase atracții tehnologice, minimalizând sau chiar ignorând spiritul magnificei definiții a marelui poet romantic englez George Gordon Byron, care a scris în „Childe Harold's Pilgrimage” (1812-1818):
„Ye stars! which are the poetry of heaven!”
(„Da, stelele! care sunt poezia cerului!”).

Ce mult mi-ar fi plăcut să existe în tinerețea mea o mișcare de creație care să performeze la cel mai înalt nivel pe plan internațional și la care să pun și eu umărul!
Dar aceasta nu a existat, iar SARM a trebuit să formeze una în a cărei echipă națională ar trebui în mod normal să fie deopotrivă o provocare și o bucurie să încerci să intri prin creație proprie, lista rămânând permanent deschisă.
Prin urmare, noi nu ne vom opri din a transpune în limba română din ampla moștenire în
limba engleză a mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM și vom încerca să continuăm să creăm noi valori în cadrul acesteia.

Iată ce mi-a transmis Andee Sherwood:

„Activitatea ta a adus un plus de grație inițiativei AWB, datorită determinarii tale de a împartăși astronomie prin versuri, rime și haiku-uri pentru ca toți să se bucure.
Am învățat multe de la tine, iar numeroase poezii de-ale tale m-au motivat să aflu lucruri noi – de exemplu, despre stele a căror existență nu o cunoșteam.
Datorită ție, interesul meu de a învăța a crescut considerabil și, după cum știi deja, îți sunt
recunoscătoare pentru prietenia noastră.
Toate cele bune, Andrei.
Sunt convinsă că ți se vor întâmpla lucruri frumoase.”

*

Un „câine solar” și o „fantomă nebulară”, mostre de fantezii astronomice...
Un extras din superproiectul internațional Astravangarde din 2006 de pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends –, respectiv o cosmopoezie scurtă compusă de o participantă bucureșteană (foarte activă) la manifestarea „Perseide” a SARM în „era transilvană” (județul Covasna, 2005-2007, în care organizatori au fost Valentin Grigore - general - și Felician Ursache - zonal), acum și cu astrohaiku-ul tradus în românește:

SUNDOG
Astrohaiga de Cristina Slovineanu

sori nevăzuți
se joacă haotic -
dulce mângâiere a luminii



20 de ani mai târziu, în Septembrie 2026, un alt „sarmist” de nădejde ne-a oferit o altă viziune cosmopoetică foarte spectaculoasă:

GHOST OF CASSIOPEIA
(IC 63 / Sh2-185)
Astro-photo-emoție de Cătălin Liță

Chiar dacă nu credeți în fantome, ele există!
IC 63 – „Ghost of Cassiopeia” este o nebuloasă de emisie și reflexie,
la circa 550 de ani-lumină față de Pământ, în brațul Orion al Căii Lactee,
braț din care face parte și sistemul nostru solar.
„Fantoma” are aproximativ 1,6 × 0,5 ani-lumină.



*

Permiteți-mi acum să vă prezint și trei astropoezii de data mai recentă, pe care le-am publicat la Astronomers Without Borders.

-Pe 3 Iunie 2023:

O COMPARAȚIE
De Andrei Dorian Gheorghe

-De ce insiști -
m-a întrebat un prieten -
să scrii astropoezii?

-A dărui ceva lumină -
i-am răspuns -
în felul meu
este tot ce pot încerca
tocmai pentru că niciodată eu
nu voi străluci ca Steaua Garnet -
giganta Mu din Cefeu!

De 100.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele, uriașa stea roșie (zisă și Steaua Garnet a lui Herschel - descoperitorul planetei Uranus) Mu Cephei va deveni o supernovă, mărimea ei fiind un element numai bun de comparație.
Iar feedback-ul editoarei AWB Andee Shewood a fost:
„Am postat poezia ta pe blog.
Tu ai făcut o declarație perfectă în această piesă despre de ce scrii poezie.
Mulțumesc pentru că ai împărtășit-o!
Altfel, am avut plăcerea s-o văd pe Venus noaptea trecută, cerul fiind senin în zona mea. Ea și-a arătat lumina strălucitoare aproape ca și cum ar fi pretins atenție.
Și mi-a captat atenția cu hotărâre!”

-Pe 6 Iunie 2023:

MAREA LACERTA
De Andrei Dorian Gheorghe

Lacerta este cunoscută
ca o constelație mică.

Dar cum putem fi siguri de aceasta
când Șopârla pare să fi înghițit
cel puțin o nebuloasă,
o stea gigantă galbenă
și, lucru mai rar,
teribilul model
al unui blazar?

Singurul cuvânt mai puțin cunoscut din această astropoezie este „blazar”, care sună la fel și în engleză și înseamnă „blazing quasi-stellar source”, reprezentând un AGN („active galactic nucleus”) cu jet puternic de materie ionizată… - explicațiile în detaliu pot continua mult și bine, se poate intra mai mult în ele consultând un material specializat.
Editoarea Andee Sherwood a reacționat sec:
„Mulțumesc pentru poezie, m-am bucurat să o postez pentru tine.”

-Pe 12 Iunie 2023:

O DILEMĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

-Ce-a fost mai întâi -
s-a întrebat Plutarh -,
găina sau oul?

Poate că o întrebare ajutătoare ar fi -
gândesc eu acum -
ce-a fost mai întâi:
Nebuloasa Găina Alergătoare
în Centaurus
sau Nebuloasa Oul
în Cygnus?

Adică dacă există proba de „mistreț alergător” la tir, de ce n-ar exista și o nebuloasă numită Running Chicken?
Editoarea Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Ai fost isteț!
M-ai surprins cu topicul acestei noi poezii, <A Dilemma>.
Vechea întrebare <ce-a fost mai întâi> este una distractivă pentru studenți și oameni de toate vârstele, în special copii.
Cred că geniul tău te-a făcut să folosești aici informații despre nebuloase.
Mulțumesc pentru poezia de azi, Andrei.
Poate cândva, cineva va fi capabil să răspundă la întrebarea despre ce-a fost mai întâi.”

*

Revin cu o comparație între cele trei mari evenimente cu astronomie din București din 2026 și aici trebuie să specific faptul că mega-acțiunile pentru publicul larg nu trebuie confundate cu conferințele de astronomie, unde participarea este mult mai selectivă, iar prezentările cu temele „reginei științelor” au o densitate mult mai mare.

-POLI Space-Fest, 7-9 Mai.
Evenimentul cu cel mai mare flux (contorizat) de vizitatori, bine susținut de autorități, a oferit mostre de largă dezvoltare tehnologică, rachetomodelism, o mega-expoziție cu desene despre Cosmos de-ale copiilor și s-a bucurat de prezența a trei astronauți străini.
Astronomia a fost tratată aici, ca de obicei, ca o componentă de elită, existând un planetariu mobil, standuri și corturi (unele cu telescoape) ale Astroclubului București, Institutului Astronomic al Academiei Române, Observatorului Municipal București, revistei „Știință și Tehnică”, Asociației astROmania, Space Club și SARM, precum și prezentări de câte o oră ale Observatorului Municipal (Adrian Șonka), Asociației astROmania și SARM (Valentin Grigore, secondat de Răzvan Andrei și subsemnatul).
Redau o serie foto pe care am făcut-o la eveniment.

















































-Bucuresti AstroFest, 12-13 Iunie.
A fost organizat în Parcul Crângași de revista „Știință și Tehnică”, cu susținerea Primăriei Sectorului 6 și a Academiei Române, și a conținut tehnologie, robotică și știință distractivă.
A existat și o scenă rezervată pentru prezentări ale staff-ului revistei și ale unor invitați în general apropiați de aceasta, pentru derularea unor filme science fiction chinezești și nu numai, pentru concerte de muzică folk, iar vedetele principale ale evenimentului au fost binecunoscuții Alexandru Mironov, popularizatorul de științe, și Dumitru Prunariu, cosmonautul național.
Astronomia a fost prezentă în principal printr-o prezentare a lui Cătălin Beldea și o derulare de astrofotografii românești (unele comentate de autorii lor) și străine pe scenă, precum și prin standuri și corturi (unele cu telescoape) ale Astroclubului București, Asociației astROmania, Institutului Astronomic, Asociației Astronomice Urania, SPACE Club și SARM.
În mod deosebit au putut fi admirate per total telescoape deosebite, tablourile astrofotografice ale lui Valentin Grigore și Ștefan Pop-Coț, precum și meteoriții lui Răzvan Andrei.
Tot aici am avut bucuria de a-l revedea, printre alții, pe generosul constructor de telescoape Octavian Blagoi, alături de perla sa miniaturală „Hubble de România”.
(De altfel, aceasta a fost „vedetă” și la SpaceFest, înainte, și la Ziua Asteroidului, după.)
Redau și aici o serie foto pe care am făcut-o la eveniment.





































-Ziua Asteroidului – Ziua Porților Deschise, 26 Iunie.
Organizat de Institutul Astronomic al Academiei Române și vegheat cu drag de directorul Mirel Bîrlan și fostul director Alin Nedelcu, evenimentul s-a adresat unor grupuri interesate în astronomie, cărora le-a oferit tururi ghidate (Sorin Marin), observații telescopice la Soare (Cristian Dănescu și Lili Dumitru), mini-expoziții și ateliere (Institutul Astronomic, Space Club și SARM & Editura Astromix), precum și prezentări ample despre comete, asteroizi, meteoroizi, meteori și meteoriți (Simon Anghel, Valentin Grigore și Cristian Omăt).
Un eveniment cald cu popularizare de astronomie de cel mai înalt nivel.













































Ziua Asteroidului a avut și un vizitator special, vechi astropoet „sarmist”, care i-a dedicat următoarea creație:

TORIDA ZI A ASTEROIDULUI, 2026
De Ion(uț) Moraru

Soarele a strălucit intens în această Zi a Asteroidului.
Când am aflat, la Observatorul Astronomic al Academiei Române,
despre Casa Bosianu și fizicianul, meteorologul Ștefan Hepites,
m-am îndreptat spre telescopul cu filtru, direcționat spre Helios
și am văzut o muscă mare și alte două mai mici, toate arse
(care se numeau pete solare).
Am fost surprins precum, pe vremuri, de Saturn și inelele sale
sau ca la cinematograf de un personaj dintr-o carte,
care a rupt pânza ecranului după ce s-a speriat de niște bizoni,
pentru prima dată proiectați pe aceasta.

*

Va urma o surpriză mare și anume...

UN TURNIR ASTROPOETIC UNICAT ÎNTRE PRIMUL „GRAND MASTER AL POEZIEI SF” ȘI NR. 1 MONDIAL ÎN ASTROPOEZIE

Prima dată când am întâlnit un „cel mai mare din lume” a fost pe când eram adolescent și învățam la Liceul Sportiv (Emil Racoviță) din București.
Era în anii 1970, iar eu căzusem la un meci de fotbal cu amicii de cartier și-mi traumatizasem niște degete înainte de a participa la un campionat național de natație pentru seniori (știți că la înot rezultatele sunt mai precoce decât în alte sporturi), așa că a trebuit să fac „raze” în regim de urgență la Centrul de Medicină Sportivă, care era plasat în complexul sportiv național, în zona-parc unde astăzi este Național Arena.
Întorcându-mă apoi de acolo să iau tramvaiul către casă, am trecut pe o alee îngustă unde, ce să vezi, însuși multiplul campion mondial de amatori și olimpic la box de la categoria grea, Teofilos Stevenson (care a bătut cam tot ce a întâlnit prin knockout), ieșise să respire ceva aer proaspăt (delegația Cubei, care participa la Centura de Aur a României, fiind cazată în apropiere, la hotelul sportivilor).
Știam din presă că, în afara ringului, uriașul Stevenson era un tip cât se poate de plăcut și binevoitor, dar tot mi s-a făcut inima cât un purice și am trecut pe lângă el atent să nu clintesc nici măcar un fir de praf.
Evident, a doua zi la școală m-am lăudat colegilor că m-am întâlnit pe o alee pustie cu Teofilos Stevenson, dar acesta a fost cuminte și n-am fost nevoit să-l plesnesc.
Nu mi-aș fi închipuit pe atunci că aveam să trăiesc mai târziu o „confruntare” adevărată (ce-i drept, pe un „ring” mult mai pașnic) cu un alt „cel mai mare din lume”…
Dar aici lucrurile devin foarte serioase și vă invit să ne mutăm pe Cosmopoetry - SARM and Friends în anul 2007 (dacă bineînțeles n-aveți ceva mai bun de făcut), într-una din paginile superproiectului internațional în limba engleză „Moon and Fellows” („Luna și Prietenii”), intitulată On the Same Planet („Pe aceeași planetă”).
Aici, în calitate de coordonator al întregii lucrări, l-am avut ca invitat special pe cel mai mare poet SF din istorie, americanul Bruce Boston (1943-2024), desemnat de Science Fiction Poetry Association drept primul Grand Master al poeziei SF.
O personalitate copleșitoare… a cărui proză fusese distinsă cu Pushcart Prize („cel mai bun din presa mică” și „cel mai onorat premiu literar în America - și cele mai mari onoruri din partea American Academy of Arts and Letters”) și The Best of Soft SF Award… și a cărui creație în poezie, ca să citez din Astropoetica.com la nivelul anului 2005, „a câștigat un număr record de șapte Rhysling Awards” (premiul anual al SFPA) și „un record de cinci Asimov's Readers' Awards”.
(Ca român, îmi aduc aminte cu plăcere că odată, pe când făceam cu Bruce Boston un schimb de mesaje pe email, mi-a spus că tocmai se delecta cu muzica formației germane Enigma, condusă de românul Michael Crețu!)
Dar de fapt cine eram eu să îndrăznesc să fac o asemenea provocare?
Pe de o parte, un biet poetaș amator, nebăgat în seamă de lumea culturală din țara lui mică și necăjită, cu cei mai mulți oameni deștepți, talentați și neînțeleși pe cap de locuitor din lume, dar nu tocmai pricepută și interesată în astronomie.
Pe de altă parte, eram creatorul, coordonatorul și poetul nr. 1 al primelor mega-proiecte internaționale de durată de poezie astronomică (astropoezie) din toate timpurile: Cosmopoetry (al SARM) și Meteor Contemporary Poetry Project (al International Meteor Organization), precum și contribuitorul nr. 1 în cel de-al treilea de acest fel, Astropoetica.com (primul conceput și editat în SUA).
Altfel spus (să-mi ziceți dacă greșesc cu ceva – nu prea am însă cum -, iar dacă nu v-ați săturat de dovezile de până acum, mai am multe altele și nu e nicio supărare), nr. 1 mondial în astropoezie.
(Știți, până la urmă tind să cred că este fascinant că în anii 1990, în redacțiile unor reviste literare și culturale din România mi s-a spus că scriu deosebit, dar s-a gândit - cel puțin, așa au arătat faptele - ceva la modul ce mai vrea și ăsta cu stelele lui, să ne mai lase în pace că avem și noi supărările noastre aici pe Pământ, în timp ce în Occident, deși prezentasem cam aceleași lucrări, traduse într-o limbă străină, engleza, am avut parte de o atitudine la modul ești binevenit cu ghidușiile tale astrale strălucitoare, te mai așteptăm oricând cu altele!
Pe urmă am învățat să nu îmi mai pese de... nepăsarea românească, dar aceasta m-a obligat la un autoexil, cu nebănuite recunoașteri, în limba engleză...)
Iertați-mă, dar cum aș putea să povestesc despre contextul dialogurilor astropoetice internaționale și în același timp să trec peste evidența poziției mele în lumea astropoeziei? Și ce rost ar avea modestia aici când, în mod obiectiv, aceea era cota mea la acea oră.
Iar cota respectivă încă mi-a crescut considerabil odată cu crearea în 2010 a blogului de astroarte și astropoezie de pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders (cu membri din 140 de țări), unde am devenit de departe cel mai activ contribuitor, ceea ce mi-a adus în 2022 recunoașterea de membru „spotlight” - fiind primul astropoet din lume căruia AWB i-a solicitat un interviu.
(Apropo de modestia neavenită, voi povesti o întâmplare hazlie de la conferința națională ASTRO 2019, organizată de Valentin Grigore și SARM la Târgoviște.
Unul dintre invitații străluciți, Gabriel Corban, tocmai cucerise locul 2 la secțiunea „Soare” a celui mai mare concurs de astrofotografie al lumii, Astronomy Photographer of the Year, organizat anual la meridianul zero al planetei, Greenwich.
Acesta apăruse la Târgoviște cu un film incluzând secvențe din festivitatea de premiere de la Muzeul Marinei Britanice, dar se sfia să-l prezinte la conferința noastră „să nu zică lumea că mă laud” - era și el atins de ciudățenia inoculată în România postcomunistă de influenceri ratați, de a te rușina atunci când ai rezultate externe extraordinare în domenii de elită, ca nu cumva să pari vreun eteroclit.
„Ba poți să te lauzi liniștit,” i-a replicat însă organizatorul Valentin Grigore, „doar așa putem vedea și noi ce s-a întâmplat acolo!”)
Până la urmă avea să iasă, între Bruce Boston și mine, ceea ce aș formula, în mod infailibil, un turnir unicat în cultura lumii, având în vedere ce reprezentau protagoniștii lui (desigur, nu discut despre inspirația în creație a fiecăruia la acel moment).
Iar rivalitatea și invidia dintre noi, autorii lui, a fost atât de mare (acum sunt ironic față de cei care au crezut că ne-am spart capetele), încât am privit amândoi doar spre binele întregului turnir, iar Bruce Boston chiar mi-a sugerat să schimb un cuvânt în poezia mea cu altul mai potrivit.
Ceea ce am și făcut, mulțumindu-i respectuos.
Iată cum arată acel turnir de astropoezie (în care se poate spune, totuși, că am fost pe teren propriu), tradus de mine în limba română, tema fiind Luna (pe website-ul Cosmopoetry el a fost însoțit de atractive fotografii nocturne ale masterului web Gabriel Ivănescu - redau mai jos una dintre ele):

BESTIA LA VECERNIE
pentru Jean Cocteau
De Bruce Boston (SUA)

Margaretele devin albastre la asfințit.

Luna este coasta lui Adam,
iar noaptea,
o femeie crescută în jurul ei.

Carcasa unui ied
însângerează cărarea grădinii.

ASCENSIUNE
De Andrei Dorian Gheorghe

Aș vrea să merg pe Lună
și mi-ar plăcea să folosesc
Corabia Argonauților,
dar mi-e teamă
că aș rămâne în cer
ca o constelație.

„Îmi pare rău pentru tine,”
îmi spune Iason,
„eroii din corabia mea
preferă destine stelare.”

„Încearcă arca mea,”
zâmbește Noe,
„este specializată
în lucruri mici.”



*

Ce bine este când pe Terra
Mai răsfoim super-fișierul!
Ne-nțelegem mai bine sfera
Când încercăm să cuprindem cerul.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Sunt onorat să încep acest capitol cu o imagine din ziua solstițiului de vară, realizată în 2025 de un membru special al Societății Române pentru Astronomie Culturală, Gabriel Herea, expert în relatarea despre proiecțiile solare din Biserica monument UNESCO de la Pătrăuți, care a produs acest document vizual:



Și tot din Iunie, dar din 2026, pentru că ne ducem zilele undeva în Calea Laptelui, avem o altă realizare deosebită, menită să atingă sufletul într-o altă manieră:

CALEA LACTEE ȘI CALEA IUBIRII
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

O fotografie pe care am realizat-o în iunie, pe când eram la Botoșani.
Într-una din nopți m-am deplasat către granița cu Republica Moldova,
unde hărțile astro arătau că ar fi un cer bun.



Despre prima parte din vara astronomică a lui 2026, care a fost foarte bogată în evenimente astronomice, am consemnat că spre sfârșitul lui Iunie, Astroclubul Iași (condus de Ioan Agavriloaiei), împreună cu Astroclubul Pegas (condus de Dorin Cozan) și Asociația „Cuib de stele” (ambele din Cotnari) au avut o admirabilă participare la „Șotron, Festivalul Copilăriei”, desfășurat în curtea celebrului muzeu literar „Vasile Pogor” din Iași:



Iar Astroclubul București a realizat un star party performant în realizări tehnice la Socoalele (județul Călărași) – foto de Cristian Stancu:



Urmează aspecte de la trei tabere de astronomie deosebite din Iulie 2026, ordinea fotografiilor având la bază nu cronologia, ci aranjamentul estetic.
Și e frumos să știi că într-o Românie în ceață există oameni care nu capitulează în susținerea astronomiei, luna Iulie 2026 arătându-se una de referință în acest sens.
Prima tabără a fost organizată de astronomul liber Valentin Grigore și SARM la Pensiunea Runcu Stone.

„VARĂ LA STELE” 2026
Poem astrofotografic de Valentin Grigore
1. Apusul unei zile calde de vară.
2. Întâlnire la ceas de seară între Luceafărul de seară și Regulus („micul rege” sau „prințul”).
3. Frumoasa conjuncție dintre secera Lunii și roiul de stele Pleiade.
4. Foc de tabără sub arcul Căii Lactee.
5. Calea Lactee în zorii dimineții.











A doua, organizată la Dodești (județul Vaslui) de astronomul muzeograf Ciprian Vîntdevară și complexul astronomic al Muzeului Vasile Pârvan din Bârlad în numele Astroclubului Perseu, cu participarea membrilor unor astrocluburi din Moldova, în care la mare preț a fost observarea conjuncției Lună-Pleiade din 11 Iulie 2026.

„SĂ CUNOAȘTEM CERUL” 2026
Poem astrofotografic de Ciprian Vîntdevară și Astroclubul Perseu











Iar a treia, „Cu ochii spre cer”, a fost organizată de Marcel Jinca și Asociația Astronomică Artemis (fostă Astroclubul SARM Gorj) la Liceul Mihai Viteazul din Bumbești Jiu.







Totodată, profesorul Ioan Adam și Asociația Astronomică Sirius au aplicat un program complex de astronomie pentru copii la Școala Episcop Iacov Antonovici din Bârlad, în care s-a observat și conjuncția Lună-Venus din 17 Iulie.











Și tot în luna Iulie 2026 Raul Truța și Astroclubul Quasar au organizat o acțiune la Biblioteca Arhimede din Arcalia, Bistrița Năsăud:



Neobositul Ștefan Pop-Coț (vicepreședinte al Asociației astROmania și al Societății Române pentru Astronomie Culturală) a organizat și el un frumos eveniment cu expuneri fotografice și observații telescopice, „Clujul cosmic”, pe Esplanada Casino din Cluj-Napoca:



Și tot Asociația astROmania a organizat un spectaculos star party în pădurea Ciomuleasa (județul Călărași):



Pe 25 Iulie și-au dat întâlnire pentru un AstroShow pe terasa exterioară de la Dâmbovița Mall din Târgoviște reprezentanți importanți de la „Știintă și Tehnică”, SARM și Space Club, în frunte cu Cătălin Beldea (liderul proiectului) și Valentin Grigore (invitat), care printre altele au vorbit despre curentul meteoric Perseide, al cărui maxim se apropia cu repeziciune.



Iar Ovidiu Ignat și Planetariul Baia Mare și-au derulat consecvent programul public de vară „Astronomicus Priceputeanu” și au mai comis ceva spectaculos cu ajutor AI:

D’ALE VIITORULUI
Astro-foto-emoție de Planetariul Baia Mare

Să alternăm trecutul și prezentul
cu o variantă de fațetă posibilă a viitorului.
Să fie asta?



Stați așa!
Deși publicația noastră are ca obiect de activitate cultura astronomică, bazată pe valori create de om (inclusiv prin astrofotografie), am relatat și vom relata uneori și aspecte despre rezultate obținute prin camerele video pentru meteori, care au luat un avânt mare în ultima vreme și aduc valori create de mașini controlate de om.
Am ales, așadar, tot din Iulie 2026, dintre rezultatele rețelei ROVIMEN, cazul unui bolid teribil, prins pe 7 ale lunii de videocamere ale Asociației astROmania și Astroclubului București.

Chiar dacă aerul ar fi un zid,
Tot ar fi spart de câte un bolid!
(Andrei Dorian Gheorghe)





Iar aceasta este doar o anticipare la ce a urmat în August, luna Perseidelor, din care voi reda o splendidă captură video de David Marica, din 11 August 2026 de pe grupul de Facebook „Meteor_Romania” al SARM:

Te întreb, Astronomie,
Cine-a șutat acest bolid
(Ce-a dispărut mult prea rapid)
Cu atâta măiestrie?
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

Acum să vă povestesc ceva despre o personalitate deosebită în astronomia românească.
De mai multă vreme, Cezar Leșanu de la Complexul Astronomic din Suceava a
început să se remarce pe plan internațional în radioastronomie (el de altfel a susținut o lucrare și la Conferința Organizației Internaționale de Meteori din 2011 de la Sibiu, organizată de SARM), astfel încât în 2013 la conferința asociației internaționale Global Hands on Universe, organizată la Volos, Grecia (de unde în mitologie a pornit Corabia Argonauților, care au lăsat pe cer mai multe nume de constelații) a fost felicitat chiar de fondatorul acesteia, americanul Carl Pennypacker.
Povestind cu modestie această întâmplare într-o sesiune de astronomie de la simpozionul național de excelență de la Bârlad (organizată anual sub egida Muzeului
Vasile Pârvan de foarte performantul muzeograf-astronom Ciprian Vîntdevară), Cezar Leșanu a concluzionat mucalit:
„Și uite așa am dat mâna și cu un multiplu laureat internațional în astrofizică!”



Tot din Bucovina am fost surprins să găsesc că un oraș de nici 7.000 de locuitori, Siret, care însă a fost a doua Capitală a Moldovei prin anii 1340, a organizat Noaptea Cercetătorilor în Noiembrie 2025.
Logo-ul evenimentului a conținut elemente astronomico-astronautice.



*

Să zicem că acum vom avea de-a face cu bucuria adusă de o...
SUPERGALERIE DE ASTRO-FOTO-EMOȚII CU PERSONALITĂȚI.
Iar la început să admirăm încă o creație de artă astrofotografică, din Iulie 2026, a multiplului nostru laureat internațional pentru fotografie solară, matematicianul bucureștean Gabriel Corban de la Asociația Astronomică Urania.

Dacă ajung pe Soare, soarta nu mi-ar fi sumbră.
Orice pată solară mi-ar fi un colț de umbră.
(Andrei Dorian Gheorghe)



Salutăm, de asemenea, apariția în rândul astro-foto-poeților (care pot crea o stare specială doar prin câteva cuvinte și o astrofotografie trăznet) a liderului Astroclubului Antares din Timișoara cu o lucrare din August 2023:

PERSEIDE 2023
Astro-foto-emoție de Andrei Juravle

Multe Perseide aseară...
Dar puține au vrut să apară în cadrul meu!



La fel se poate spune și despre vicepreședintele Asociației astROmania.

27.06.2026, FERMA DELICIUM, BORȘA, CLUJ
Astro-foto-emoție de Ștefan Pop-Coț

Tocmai am filmat Soarele prin telescopul solar.
Avem activitate frumoasă (dacă se poate spune așa).
Ne uităm aici împreună cu publicul și ne minunăm!



Ca să „bifăm” toate cele trei provincii istorice majore românești, trecem și în Moldova la ownerul observatorului particular din Pîrjol (județul Bacău).

BARNARD 174
Astro-foto-emoție de Radu M. Anghel

Nu tot ce e negru este, cu adevărat, negru.
Și unul dintre cele mai bune exemple în acest sens
este nebuloasa întunecată Barnard 174.
La o primă vedere, regiunea pare a fi doar o „gaură” în pânza stelară,
cu zone aparent complet opace, ce ascund rețele fine de praf cosmic,
cu structuri ce arată dinamica norului molecular.
Sunt locurile în care se pun bazele viitoarelor generații de stele.



Să revenim în Capitală și să admirăm o altă lucrare (din Iulie 2026) a președintelui Astroclubului București:

PESCĂRUȘUL SOLAR
Astro-foto-emoție de Răzvan Orbu

Pentru că în perioada aceasta sunt puține pete pe Soare,
un pescăruș s-a gândit să rezolve el situația.



Tot de la București, o splendidă surpriză de la conducătorul Grupului de Facebook al Astrofotografilor Amatori și Profesioniști:

NGC 5907
Astro-foto-emoție de Sandu Val Cosmin

Sunt încântat să împărtășesc faptul că imaginea mea
„NGC 5907 – Knife Edge Galaxy & Supernova SN 2026KID”
a fost selectată ca AAPOD2 (Amateur Astronomy Picture of the Day)
pentru data de 17 iunie 2026.
Imaginea surprinde spectaculoasa galaxie văzută din muchie NGC 5907,
împreună cu SN 2026KID, o supernovă de tip II
descoperită în aprilie 2026 chiar în această galaxie.
Cunoscută și sub numele de Knife Edge Galaxy sau Splinter Galaxy,
NGC 5907 se află la aproximativ 50 de milioane de ani-lumină distanță,
în constelația Dragonul.
Mulțumesc echipei AAPOD2 pentru această apreciere
și tuturor celor care m-au susținut și inspirat
de-a lungul acestei frumoase călătorii în astrofotografie.



Și o lucrare exotică de un medic harghitean, vicepreședintele Asociației Astronomice Maghiare din Transilvania, realizată înainte de pandemie într-o expediție SARM în Insulele Canare:

FUENCALIENTE – LA PALMA
Astro-foto-haiku de Attila Munzlinger

Distilerie
cu sare de mare
și faruri



Iar ca bonus al acestui capitol, o altă formă de artă fotografică de la un economist, membru de frunte al Astroclubului București (mi-am permis să-i fac o scurtă introducere poetică pentru că și eu am fost cândva... tot economist!):

Se împletesc foarte rar,
Zbor uman cu zbor solar.
(Andrei Dorian Gheorghe)

BIAS 2026
Foto de Cristian Suciu



*

Cu Luna și Venus mai pe seară
Tocmai am ratat trenul la gară.
(Andrei Dorian Gheorghe)

V-ați fi gândit vreodată la un astfel de sold-out?
Este vorba despre o acțiune organizată de Cosmin Sorin Micloș și Asociația Ucenicul Astronom pe terasa Schuster Boarding House din Brașov cu prilejul conjuncției Lună-Venus din 17 Iulie 2026.



De altfel, Cosmin Sorin Micloș (președinte AUA și membru în conducerea SARM) a fost de departe campionul prezentărilor astronomice în vara lui 2026 în România, când s-a produs în acest fel în mai multe locuri din Transilvania.
Redăm doar trei fotografii (el a mers mai mult pe filmări):







Și dacă tot am trecut pe la conjuncția Lună-Venus din 17 Iulie 2026, să vedem cum a surprins același fenomen președintele SARM la Târgoviște:

CONJUNCȚIE LA TURNUL CHINDIEI
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Amurg cu Luna seceră și Luceafărul de seară
în conjuncție la turnul de veghe.
Întâlnire la balcon!







*

Ne bucurăm că Primăria Salonta și-a arătat, printr-un anunț public și imaginea de mai jos, mândria că ilustrul observator al cerului din acest oraș, Kosa-Kiss Attila (cel mai activ și complex de acest fel din România în secolul 20 – membru al mai multor organizații prestigioase între care și SARM), a primit vestea că un asteroid descoperit de European Near Earth Asteroids Research Project - EURONEAR (condus din Insulele Canare de dr. Ovidu Văduvescu) poartă acum numele lui.
Oare când vor prelua și alte primării din România modelul atenției față de astronomii de clasă?



Un caz similar provincial de recunoaștere a muncii de astronom s-a produs recent prin initiațiva publicației Observatorul de Covasna, cu susținerea autorităților locale, excelentul observator de asteroizi și comete Felician Ursache (membru în conducerea SARM) fiind desemnat „Covăsneanul anului 2025”.



Ne bucurăm, de asemenea, că un membru polivalent al comunității astronomice românești, Vicu Merlan (liderul Astroclubului Vega din Huși, organizator de evenimente cu participare națională și editor de revistă astronomică, doctor în istorie, arheolog, naturalist, cartograf, explorator și jurmalist) și-a lansat în Decembrie 2025 volumele unei fascinante incursiuni în istoria antică a României, „Dacia esoterică”, chiar la celebrul târg de carte „Gaudeamus” din București.



*

A apărut simultan și Suplimentul 10 al publicației noastre, „Catrene avangardiste astro-bețive” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe, în esență o parodiere a celor ce nu respectă limitele periculoase ale consumului de alcool.
Un exemplu:

Iată legea unui bețiv
Ce se voia demonstrativ:
„Universul este meschin
Căci produce prea puțin vin.”
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Nu am voie niciodată să mă dau prea rotund.
Există astre și obiecte de cer profund!
(Andrei Dorian Gheorghe)

O mini-galerie cu astrofotografii superbe de la ași în domeniu din vestul și nordul României:

DEEP SKY OBJECTS
1. Cluster Galaxy Virgo, foto de Octavian Stănescu (Timișoara);
2. IC 434, Barnard 33 (Nebuloasa Cap de Cal) și NGC 2024 (Nebuloasa Flacără), foto de Ștefan Pop-Coț (Cluj-Napoca);
3. Messier 106, foto de Eduard Andrei Mociran (Baia Mare)







*

Nici din acest număr nu trebuie să lipsească „stelele cu plete”, așa că vom recurge la un o compoziție mai veche extraordinară de la un astrofotograf extraordinar...

Când pe cer se văd mai multe comete uimitoare,
Mi-aș împărți ființa ca să zbor cu fiecare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

DIMINEAȚA COMETELOR DE TOAMNĂ
(Lovejoy, ISON, Encke și Linear pe 9 Noiembrie 2013)
Foto-colaj de Maximilian Teodorescu



*

Uneori e adevărat că poți sta o noapte întreagă și să nu vezi nimic,
iar alteori să vezi ceva spectaculos în nici câteva clipe.
Cerul merită vizionat oricând!
(Emanuel Andrei)

După comete, urmează copiii lor, meteorii, iar noi ne vom referi la perioada popularelor Perseide, care se întinde dincolo de cele două margini ale lunii August...
Se împlinesc cinci ani de când primele fotografii cu meteori din acest curent au fost publicate pe Meteor_Romania (un mic jubileu, așadar), grupul de Facebook întemeiat de Valentin Grigore și SARM în 2020, așa că redăm trei instantanee de atunci (când oamenii încă mai mai deveneau poeți privind cerul cu ochul liber):

Spre-a păstra a lucrurilor fire,
Lasă Perseidele să respire!
(Andrei Dorian Gheorghe)

PERSEIDE 2021
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Am petrecut vârful (mioritic) al curentului de meteori Perseide
într-o frumoasă noapte la munte,
alături de câțiva prieteni astroamatori.
Încă de la începutul nopții am avut noroc cu un meteor ce a tranzitat cadrul,
colorat verzui și stingându-se în nuanțe de roz,
chiar în dreptul planetei Saturn.
(Captură de pe trepied de la Runcu (840m) privind către Sud,
unde se pot vedea orașele Pucioasa și Târgoviște, printre copaci.)
O Perseidă ce ne-a făcut inima, pentru câteva secunde,
să bată mai tare.



„MAI AM UN SINGUR DOR”
(noaptea de 13/14 august 2021, cota 1600, loc. Horia, Apuseni, jud. Alba)
Astro-foto-emoție de Nelu Rugan

Jupiter cu meteor!



PERSEIDE 2021
Astro-foto-emoție de Adrian Zota (Germania)

O Perseidă care
mi-a bucurat sufletul văzând-o...



Tot atunci a fost publicată pe Meteor_Romania și prima captură video spectaculoasă:

Poți economisi din Spațiul-maidan
Dacă prinzi Perseide într-un ecran.
(Andrei Dorian Gheorghe)

PERSEIDE 2021
Astru-foto-emoție de Cristian Suciu



Ca să înțelegem mai bine ce a însemnat grupul „Meteor_Romania” până la „năvala” camerelor video și ce continuă să însemne și azi, redau o imagine a fondatorului său cu bogăția cerului:

PERSEIDE 2022
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Meteor Perseid frumos colorat, Pleiade, Marte și Hyade...
pe un cer iluminat de Luna aproape Plină!



Și am mai selectat încă o imagine superbă apărută acolo:

Cetățile sunt atacate, normal, de năvălitori,
Dar uneori acestea-s asaltate și de meteori!
(Andrei Dorian Gheorghe)

PERSEIDE 2023 LA CETATEA ENISALA
Foto de Lucian Nicu



Și încă una:

METEOR PERSEID ȘI GALAXIA ANDROMEDA ÎN 2023
Foto de Flavius Gligor



De aici sărim la aceeași perioadă din anul 2026.
Sufletul Astroclubului Călin Popovici - proiect prodigios creat de ilustrul nostru descoperitor de stele variabile Jan Ovidiu Tercu și desființat de un manager al complexului astronomic din Galați care nu înțelege astronomia -, care la rândul său a descoperit peste 100 de stele variabile prin metoda „survey” și este acum owner al Planetariului VR Galați, Gabriel Neagu, a avut o vară astronomică activă în 2026, cu acțiuni la Perseide...





Iată și unele Perseide din 2026 prinse foarte frumos în noaptea de maximum de Flavius Gligor (membru și el în Meteor_Romania al SARM, căruia această organizație i-a expus fotografii la Conferința IMO din 2011):



Un mesaj deosebit de la un alt membru al Meteor _Romania, imaginea sa fiind realizată prin expunere cu telefonul mobil:

PERSEIDE 2026
Astro-foto-emoție de Emanuel Andrei

În această noapte de 13 spre 14 august,
ploaia de meteori Perseide a avut din nou o activitate superbă.
Maximul a fost alungit, oferind bolizi multicolori care au brăzdat cerul.
Fenomenul a putut fi observat și din România,
lăsând multă lume copleșită de aparițiile de pe cer.



Am mai ales și patru stop-cadre tot de atunci cu bolizi impresionanți din imagini cu video-camere, realizate de alți membri ai Meteor_Romania, ultima (aparținând unei profesoare inimoase din Bragadiru, care își rulează filmările pe muzică) având și un text:
1. Radu Is;
2. Vi Zet;
3. Gino Robert;
4. Maricica Draguță;









Iar de la membrii grupului de Facebook „Astronomie de amatori”, trei imagini clasice cu meteori, de:
1. Mihai Burgiu;
2. Ruxandra Ioana;
3. Christine Banciu







Iată și un bolid teribil din acea perioadă prins de videocamera unui pilon de bază atât al Meteor_Romania, cât și al întregii comunități românești îndrăgostită de stelele căzătoare (redăm și textul explicativ scris de acesta):

Un bolid a iluminat tot cerul din județul Cluj,
în data de 14.08.2026, 19:53:11 UT - 22:53 ora locală.
(David Marica)





Iar patru zile mai târziu, o videocameră din rețeaua ROVIMEN a Asociației astROmania, aparținând lui Lucian Hudin, a prins următorul bolid:



Iar ca bonus de capitol, un mic divertisment: focul de tabără de la evenimentul dedicat Perseidelor din 2026 de Asociația „Cuib de Zâne” și Astroclubul Pegas din Cotnari, cu sprijinul Astroclubului Iași.



*

O selecție dintr-un material foarte interesant, cu valențe istorice, din August 2026:

BISERICA LUI CUJBĂ
(monument istoric din Poiana cu Cetate, județul Iași)
Astro-foto-emoție de Marian George Matei

Am încercat să vă arăt și vouă ce au văzut aceste stele,
de peste 400 de ani, în fiecare seară.
Prin acoperișul bisericii, brațul Căii Lactee!





Și ceva artistic, foarte plăcut ochiului și tot cu nuanță istorică:
o viziune fantastică, cu Luna lângă un palat medieval,
de argeșeanul Mircea Grigoriu Pictoru’:



*

Și fiindcă mai sus ne-am referit la istorie, să ne direcționăm acum asupra istoriei astronomiei românești și în acest sens vom reda un fragment (cu îmbunătățiri minore) din cartea mea „O epopee a cerului românesc”, Editura Astromix, 2022.
Am găsit, așadar, că o parte dintr-o scrisoare adresată de celebrul popularizator de astronomie francez Camille Flammarions lui Victor Anestin (fondatorul mișcării astronomice românești) <este de-a dreptul uluitoare și se referă la cea care i-a fost alături Regelui Carol I, cel sub conducerea căruia s-a realizat consolidarea Unirii Principatelor Române și s-au obținut Independența de Stat și Unirea cu Dobrogea.
Este vorba despre Regina Elisabeta I alias poeta Carmen Sylva.
(De altfel, când a construit Liceul de Fete din București spre sfârșitul secolului 19, fondatorul stilului architectural neo-românesc, Ion Mincu, a inclus pe pereții exteriori ai clădirii și numele unor mari românce, între care Doamna Chiajna, Elena Cuza și… însăși Carmen Sylva, deși aceasta fusese la origine o prințesă germană!).
Regina Elisabeta I nu doar că a făcut traduceri în limba germană (împreună cu Mite Kremnitz, soția Doctorului Regal) din poeziile lui Alecsandri, Eminescu și Bolintineanu, invitându-l cu onor pe Mihai Eminescu la Castelul Peleș, ci a devenit și o membră a Societății Astronomice Franceze, cu un an înainte ca Victor Anestin să înceapă realizarea celor două deschideri astronomice naționale din România (revista „Orion” și Societatea Astronomică Română Camille Flammarion).
Mai mult, în 1906 ea l-a primit chiar pe Camille Flammarion la sediul regal și iată cât de strălucitor s-a exprimat campionul mondial „all time” al popularizării poetice a astronomiei despre întâlnirea sa cu Regina României, în scrisoarea pe care i-a adesat-o lui Victor Anestin la sfârșitul lui 1907 (publicată în revista condusă de acesta, „Orion”):
„Societatea dumneavoastră se ridică sub cele mai bune auspicii.
Când cu trecerea mea prin București, anul trecut, grațioasa și nobila dumneavoastră suverană, atât de admirată de lumea întreagă, a binevoit să-mi dea voie să o înscriu în numărul membrilor societăței astronomice din Franța.
Ea iubește cerul și îl poartă câteodată chiar ca găteală, într-un șirag de constelații.
Și apoi, Carmen Sylva nu este ea însăși o stea?”>

Rânduri care și ele ar trebui înscrise într-un panou cu cele mai înalte aprecieri adresate de personalități planetare unor valori umane din România.

*

Urmează un nou capitol de excepție (atât de important, încât nu vom adăuga niciun alt text după el), cu o antologie cum nu s-a mai pomenit în limba română, care ne va purta la cel mai înalt nivel al bucuriilor creației.
Dar mai întâi o introducere culturală (reprodusă în parte din cartea mea „O epopee a cerului românesc”, Editura Astromix, 2022) ce arată că spiritele uriașe n-au nevoie să se submineze reciproc, ci dimpotrivă, ele se susțin.
Un model de urmat în orice domeniu, inclusiv astronomia...

Despre presupusa rivalitate dintre Alecsandri și Eminescu, aceasta a fost mai degrabă ceva inventat, la care cei doi nu au percutat.
Dimpotrivă, s-au admirat reciproc și și-au dat mâna moral deasupra tuturor poeților români din secolul 19, oferind un exemplu fascinant de noblețe sufletească.
Iată și demonstrația principală, pentru care am selectat două extrase din scrierile lor ca un dialog indirect cu accente astrale.
Efectul mi se pare senzațional, iar conversația imaginară cu replici reale devine dialogul poetic al secolului 19 în România.
Sau, dacă ne gândim că Eminescu a strălucit inegalabil în poezie, iar Alecsandri a strălucit inegalabil în servicii aduse poeziei, putem spune că avem de-a face chiar cu turnirul unicat al recunoașterii reciproce între cei mai mari poeți din istoria României (insist asupra acestui aspect și pentru că, după Revoluția din 1989, am notat mai multe încercări de discreditare a celor doi coloși literari).
Eminescu, așadar, a scris despre Alecsandri (în „Epigonii”, 1870):

„Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,
Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice,
Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri,
Ce-nșirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum seculii străbate, o minune luminoasă…”

Iar Alecsandri (fondator al pastelului, al teatrului și al revistei „Romania literară” în țara noastră, culegător de folclor, autor al variantelor de referință ale „miturilor fundamentale” ale Mioriței și Meșterului Manole, laureat al Premiului Latinității în 1878 la Montpellier și despre care am citit undeva că a donat echivalentul a 15.000 de euro de astăzi pentru îngrijirea lui Eminescu după ce acesta se îmbolnăvise) a scris despre „Luceafărul poeziei românești” (în „Unor critici”, 1888):

„E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine.
Apuce înainte ș-ajungă cât de sus.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.”

De bună seamă, avem aici o formă sublimă de unionism românesc prin poezie cu elemente cosmice, un reper ca un pisc național atitudinal și cred că oricare țară din lume ar fi mândră să aibă în palmares o asemenea demostrație superlativă de onoare prin valoare a marilor ei spirite.
Dar de aici sunt nevoit să sar din nou la cazurile contrare și deranjante, lipsite de fairplay, despre care am vorbit într-un număr trecut, al unei edituri prestigioase, care a scos în 2016 o antologie de poezie așa zis științifică, departe de a fi reprezentativă, cu poeții premiați cu care era în legătură, și al unui cenaclu SF important, care a scos în 2019 o antologie de poezie SF limitată la autori aleși doar din zona proprie de activitate.
Până aici totul ar fi frumos și lăudabil, numai că cele două entități nu au amintit de realizările precedente în domeniu ale SARM (așa cum se procedează într-o țară normală) și nici nu au invitat această organizație să contribuie cu ceva (temându-se probabil că aleșii lor ar putea fi surclasați de astropoeții din SARM), lăsând astfel impresia prin omisiune că realizarile lor au fost originale (probabil o reminiscență din vremea regimului totalitar, care obișnuia să ascundă înfăptuiri ale trecutului ca să dea impresia că totul a început de la el; oricum, am mai spus-o, România e plină azi de imposturi în care nu se recunosc înaintașii).
Iar SARM nu doar că dezvoltase cea mai puternică mișcare de astropoezie din lume din 1996 încoace, ci și colaborase cu rețeaua britanică de poeți SF „Eight Hand Gang” și cu Science Fiction Poetry Association din SUA încă de la sfârșitul secolului 20, iar când au intrat în funcțiune cele două entități „inovatoare” din România în poezia științifică și poezia SF (care de fapt sunt considerate cam același lucru în poezia speculativă internațională), SARM realizase deja peste 60 de antologii și miniantologii românești și internaționale de astropoezie în limba englezâ (tot o poezie științifică și chiar una cu tematică superioară).
Așa că acum am decis să oferim culturii române o altă premieră - este de fapt un aranjament cu trei sferturi dintre texte scrise cu mult înainte de cele două antologii amintite mai sus -, respectiv
O ANTOLOGIE SARM LA GRANIȚA DINTRE
ASTROPOEZIE ȘI POEZIA SCIENCE FICTION & FANTASY.
Pentru aceasta n-am făcut decât să încerc să aleg 30 de autori care au scris mai mult și mai bine în istoria de 30 de ani ai mișcârii de astropoezie a SARM și să le caut câte o creație apropiată de această temă.
Până la urmâ m-am întins la 40 de autori (sper că am numărat bine), iar eu m-am pus ultimul.

Nu succesul material contează,
Ci dacă în grația stelelor ești.
Călătorește pe orice rază,
Celelalte lucruri sunt doar povești!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Mai departe, voi spune o serie de lucruri ajutându-mă și de „dialectul umorastropoeticromanescian”.
Despre legitimitatea „științifică” a celor 40 de autori din antologia care va urma („născuți” la evenimentele SARM sau care au „aderat” la acestea) pot spune că între ei s-au numărat profesori de matematică (unul chiar și preparator de olimpici în astronomie) și de fizică (unul din ei fiind și preot), profesori de gimnaziu, ingineri, un doctor (și profesor) în astronomie, un jurist, un (deopotrivă) profesor universitar și scriitor de astronomie și ufologie, economiști, telescopistul observatorului municipal bucureștean, un traducător de articole de astronomie, informaticieni, președintele unei societăți naționale de astronomie, un descoperitor de stele variabile, filatelistul național în astronautică, astrofotografi, educatori și popularizatori de astronomie, cinci superinvitați speciali din astronomie și literatură etc., cu toții îndrăgostiți de poezie.
Iar ca legitimate poetică, așa cum am mai arătat-o în multe rânduri, pot să repet doar că avem de-a face cu cea mai puternică mișcare de astropoezie din lume din ultimele trei decenii (după cum a dovedit-o la numeroase evenimente și în numeroase publicații internaționale de astronomie), ce a mai stârnit recunoașteri admirative atât la vârful mondial al poeziei SF, cât și în unele centre de elită ale poeziei de pe glob.
Doresc să specific din nou, toate acestea au fost obținute prin traducerile mele într-o limbă străină, engleza, pe care am învățat-o fără profesor după 1989.
Iar un aspect ce atrage atenția în mod deosebit este dezinvoltura prin care autorii selectați au jonglat (în cunoștință de cauză, de altfel) cu termeni astronomici și științifici.
Astăzi, adeseori, mi se pare că poezia în general se află într-o deloc neglijabilă criză de idei, eșuând uneori în formulări extravagante, succesiuni de metafore confuze și chiar obscenități în încercările de ieșire din platitudine ale autorilor ei.
Eu cred, în acest sens, că:
-poezia nu trebuie să fie complicată și ostentativă, ci clară și decentă;
-Universul cu tainele sale este cea mai frumoasă și generoasă sursă de inspirație;
-a scrie exclusiv despre lucruri pământești înseamnă, metaforic vorbind, a scrie bidimensional (de-a lungul și de-a latul Pământului), dar incluzând în creație și Cosmosul (adică înălțimea) reprezintă o șansă în plus pe care și-o poate acorda oricine și înseamnă a scrie tridimensional… sau, altfel spus… „e bine când te cuprinde din Aiud pân’ la Adjud, dar mai tare-i când te prinde de la Bega pân’ la Vega!”
-va veni o zi când conștiința adevărată a culturii române va saluta cu onor rezultatele extraordinare ale mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM, care nu vor putea fi ținute sub tăcere la nesfârșit.
Prevăd, de asemenea, că unii membri ai acestei mișcări vor deveni legende ale culturii române într-un viitor când școlarii de astăzi, prezenți în număr tot mai mare la evenimente astronomice, vor ajunge la putere.
Dar în orice domeniu din lumea noastră sunt „mulți chemați, puțini aleși”…
Tradus în „dialect”… „unii se gândesc dacă astrele-s show-uri caritabile… iar Betelgeuse ia Oscarul între stele variabile!”
(Vă amintiți, desigur, fluctuațiile recente de luminozitate ale stelei Alpha din Orion.)
Înainte de a da drumul antologiei menționate (ale cărei texte nu vor fi redate în ordinea cronologică a apariției lor, ci intr-una subiectivă a editorului), câteva precizări și considerații teoretice mi se par necesare:
-lucrările incluse aici se află undeva de o parte și de alta a graniței dintre cosmopoezia SF&F și astropoezie, presând-o, împingând-o la dispariție și făcând loc unui spațiu comun cu o mare varietate de teme, tratate mai mult sau mai puțin dinamic și narativ: prezentări fantastice ale unor realități din astronomia tradițională, matematică, astromitologie și astrofizică, divagații filosofice cu baze științifice, viitorologie, credință, astrobiologie, poluare luminoasă, astronautică etc., produse în vers rimat, liber sau în formă de haiku;
-despre acest spațiu comun aș mai putea spune (nu vreau să vă amețesc!) și că unele dintre creații sunt astropoezii cu tehnici SF (călătorii prin Univers), iar altele sunt poezii SF cu tehnici astropoetice (personificări ale corpurilor cerești);
-poeziile care s-au nimerit alese (30 scrise și publicate în mediul astronomic în limba română, în special pe lista națională electronică de astronomie SARMnews până în 2010, și restul după) au legitimitatea de a fi fost publicate și în limba engleză în antologiile internaționale tipărite (suplimente) ale SARM, pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends și în revista americană „Astropoetica.com” (deopotrivă rivală și prietenă a mișcării din SARM, pentru că în lumea despre care scriu acum, concurenții colaborează în mod cordial, nu își „dau la gioale” precum am văzut prea adesea în România post-comunistă) -, iar două dintre ele (de neobositul președinte fondator al SARM, consacrat în patrie drept autorul celor mai frumoase prezentări astronomice publice bazate pe propriile astrofotografii, Valentin Grigore, și de „astro-foto-art-poetul” Călin Niculae) au apărut inițial ca astro-foto-poezii (cea mai spectaculoasă combinație din cosmopoezie) în Astropoetica.com, de la care am extras acum doar textele (așa că demersul lor nu este reflectat complet);
-Dan Mitruț, Zigmund Tauberg, Dominic Diamant, Tit Tihon, Adrian Sima și Victor Chifelea au fost distinși de-a lungul timpului cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie de jurii conduse de mine;
-astropoeziile lui Paul Boboc, Sergiu Doboș și Lucian Boboc fac parte din cele scrise de ei la prima ediție a Festivalului de Cosmopoezie, în 1996, când au fost laureați la 16, 18 și 20 de ani, cele scrise de Isabela Boroș, Diana Maria Ogescu și Cristina Țintă-Vass au fost scrise cu puțin mai târziu, pe când autoarele lor aveau în jurul a 20 de ani, iar după ele, Irina Cristescu și-a scris astropoezia în studenție, toate fiind laureate naționale de tineret, ca și Ionel Cătălin Diaconu (care chiar a condus o asociație culturală în anii 2000, Nova, cu obiective astropoetice);
-Florian Saioc, Boris Marian (Mehr), Michaela Al. Orescu și Mircea Alexandru Popa au făcut parte dintr-o generație mai veche de poeți;
-Iulian Olaru, Gelu Claudiu Radu și Alex Vizitiu au fost laureați naționali pentru astro-haiku;
-Ștefan Berinde a fost primul astronom profesionist implicat în mișcarea SARM, celebrul astronom Virgil V. Scurtu a fost un mare iubitor al astropoeziei, Mihai Dascălu era la începutul carierei sale de telescopist al Observatorului Municipal București, Arnold Leinweber a fost un caz extraordinar care s-a apucat entuziast de astronomie și astropoezie la 84 de ani, Dan-George Uza este expertul național în cadrane solare și astromitologie, Gabriel Neagu este ambasador al American Association of Variable Star Observers, Alex Conu este membru al elitei mondiale astrofotografice The World At Night, Dănuț Ionescu a fost editor al revistei „Orion” și producător al emisiunii Contact Astronomic - Radio Contact, Florin Alexandru Stancu este un IT-ist universitar eminent, Alec Bartos a câștigat World Space Week Poster Competition în 2015;
-Călin Niculae, Dan Mitruț, Cristina Țintă-Vass și Ion(uț) Moraru au fost laureați naționali pentru „astro-photo-art-poetry”;
-există și cinci invitați speciali (îi voi indica într-o ordine întâmplătoare), având în vedere că este o antologie „all time” a SARM pe un subiect anume: cel dintâi în persoana fondatorului Mișcării Literare Internaționale Paradoxiste, matematicianul româno-american Florentin Smarandache (cu care am colaborat fructuos o vreme și care ne-a lăsat câteva lucrări prețioase); cel de-al doilea (a cărui lucrare selectată aici a fost publicată în limba engleză din inițiativa mea în programul AstroArts al Astronomers Without Borders - convingerea mea, pe care am aplicat-o întotdeauna, fiind că valorile naționale trebuie mereu făcute cunoscute și în afara țării) este chiar coordonatorul Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București, dr. Adrian Bruno Șonka (fost secretar general al SARM în tinerețe - nu că acum ar fi îmbătrânit prea mult), care prin blogul său („Astronomie” - sonkab), prezentările lui astronomice publice și cărțile sale, a înălțat stacheta literaturii de popularizare a astronomiei; cel de-al treilea este poetul multipremiat Constantin Kapitza; al patrulea este chiar liderul fondator al proiectului descoperitor de asteroizi European Near Earth Asteroids Research Project – EURONEAR, dr. Ovidiu Văduvescu (stabilit acum în Insulele Canare, el a participat la mai multe ediții ale „Perseidelor” SARM și a fost și consilier SARM, continuând și astăzi să colaboreze cu SARM); iar al cincilea este, nici mai mult nici mai puțin, însuși directorul actual al Institutului Astronomic al Academiei Române, dr. Mirel Bîrlan (revenit în țară cu o experiență de peste două decenii de astronom profesionist la Observatorul din Paris, și el fost participant la „Perseidele” SARM și de asemenea rămas colaborator prieten cu SARM);
-profesorul matematician Zigmund Tauberg, care (născut în 1927) încă mai prezidează Salonul Cultural Mihail Sebastian - un spațiu deosebit de elegant pentru etalarea de literatură, poezie, muzică și variate expoziții, cu porți deschise și pentru astronomie, astropoezie și ocazional SF -, este cel mai longeviv astropoet din lume.
(Înainte de a da drumul antologiei, îmi amintesc printre altele că la întrunirile acestui salon - pe care am putut să-l vizitez, din păcate, foarte rar de-a lungul timpului de dinainte de pandemie - am cunoscut mai multe personalități din diferite domenii, inclusiv pe maestrul internațional și fostul antrenor al loturilor naționale de șah, Emmanuel Reicher, care povestea întâmplări din lumea sportului minții, pe excelenta epigramistă Elis Râpeanu recitând din creația sa, pe marea actriță Maia Morgenstern citind un fragment dintr-un basm, pe numeroși interpreți reputați de muzică clasică, între care celebrul prim-tenor Alin Stoica, laureat al Premiului Luciano Pavarotti…)
O mișcare a unor creatori care și-au văzut cu modestie de viața lor și s-au lăsat inspirați de minunile cerului care ne înconjoară, servindu-și onest țara fără să deranjeze pe nimeni.
Sau poate că i-au deranjat pe unii literați de serviciu din patrie tocmai pentru că, prin prisma pasiunii lor, au îndrăznit să privească lumea dintr-o poziție mult prea înaltă și generatoare de poezie superioară, aceea de cetățeni recunoscători ai Universului.
O mișcare a unor oameni care și-au depășit cu discreție epoca și de care România ar trebui să fie mândră… și care, deși uneori m-au supărat prin mici capricii, mă fac mereu să uit, datorită valorii lor, de problemele personale pe care le-am întâmpinat în coordonarea creațiilor pe care ei le-au realizat.
Mai mult, o mișcare ce m-a făcut să cred într-o lume mai bună.
(Aici reamintesc faptul că vreau să fiu prieten cu toată lumea, sunt deschis oricui pentru schimburi de idei argumentate, iar exprimările mele pamfletare nu sunt decât dorințe de îmbunătățire a unor aspecte pe care le-au semnalat, de multe ori, și alții - scuzele mele din nou pentru când poate n-am nimerit-o.
La rândul meu sunt gata, în același timp, să primesc atent critici justificate, bine argumentate și constructive în toate cele ce țin de creație și promovarea ei.)
O mișcare neinteresată de competiții pentru ierarhii de moment, condamnate la uitare, ci în a realiza cât mai multe deschideri pentru creativitatea omenească.
O mișcare despre care cineva cu un prestigiu imens în lumea astronomiei românești a spus cândva că este una pe care România de azi nu o merită, dar eu îl contrazic în parte, spunând numai: „România, te rog să fii mai cu grijă!”
Și ca o replică la realitatea informală obstrucționistă impusă în multe cazuri la noi de unii concetățeni cu putere de decizie, de tipul… „nu poți fi mare decât dacă vreau eu” sau „numai eu pot să te fac mare”, încerc ultima exprimare metaforică aici în „dialectul umorastropoeticromânescian”, înainte de a trece la lucrurile cele mai serioase.
Este vorba despre un adevăr etern: „Până și un rege cade când se uită la Pleiade!”
Știind ce va urma în continuare din partea colegilor mei (care, cum spuneam, și-au întrecut cu mult timpul), eu, un simplu cetățean, le fac o binemeritată plecăciune și, pentru a ne merge la superlativ, antologia propriu-zisă va fi încadrată de o minigalerie astro-foto și respectiv de un poem astrofotografic cu lucrări de membri SARM (care nu fac parte dintre cei ce au scris textele).

Tehnologia-ncearcă să-nghită tot,
Iar omul tinde să devină robot.
Aceasta pare moda. Dar chiar așa să fie?
Hai să mai încercăm ceva astropoezie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

O provocare pentru cititori ar putea fi și felul în care se raportează cele ce vor urma la unul din motto-urile marii culturi de poezie SF&F anglo-americane, care poate fi considerat și mini-astropoem, scris de valorosul poet modernist american Stephen Crane în volumul „War Is Kind” (1898) – traducerea în limba română îmi aparține:

„A man said to the universe:
<Sir, I exist!>
<However,> replied the universe,
<The fact has not created in me
A sense of obligation.>”

(„Un om spuse universului:
<Domnule, eu exist!>
<Totuși,> replică universul,
<Faptul nu a creat în mine
Un simț al obligației.>”)

30 DE ANI DE POEZIE ASTRO FICTION & FANTASY
- o antologie extraordinară a Societății Astronomice Române de Meteori -

VARIAȚIUNI CEREȘTI
1. Luna peste Curtea Domnească din Târgoviște, foto de George Tănase;
2. Erupție solară de august, foto de Cristian Dănescu;
3. Halou solar și cercul parhelic, foto de Sorin Hotea;
4. Aurora Boreală, foto de Erik Culescu;
5. Semn din cer, foto de Cosmin Sorin Micloș;
6. Tunelul luminii, foto de Ciprian Grigorescu;
7. Cometa C/2017 K2 (PanSTARRS), foto de Ovidiu Dascălu.















ÎNARIPARE
De Armold Leinweber

Din gânduri smulg petale
Asemeni unui vers…
Plutind învolburate
Pătrund în Univers.

Le las să poarte pe-aripi
Polenul unui vis,
Ne-nfrânta cercetare
A marelui abis!

Pe căile astrale
Petalele plutesc,
Mărețe orizonturi
Gândirii azi lărgesc.

Forând în bezna nopții
Și-a anilor lumină
Dezvăluie din taina
Ce-i omului străină.

CINE?
De Dan Mitruț

Vând fulgere la prețuri derizorii
Căci trupul meu e apă de bolid,
Mă-mbracă fotosferă de petale
Din somn crepuscular de stele.

Cometa care-aprinde sori e rece,
Iar spațiul fără glas nu-i spațiu sfânt,
În pruncul fără glas supralumina
Adulmecă Icari spre radiant.

Cine sunt Eu, domnule Singur?
Un perpetuum mobile,
Un pulsar de carne,
O aripă cu zborul antimaterial.

Cine sunt Singur, domnule Eu?

Le-am spus constelațiilor mele:
„Suntem deviații psihogenetice.
Niciodată nu se vor naște oameni
Din lacrimi ascuțite de sferă!”

E lutul încă moale,
Mai dați-ne o zodie,
Mai eliberați din voi un vis.

Cine sunt Eu?

Șoptesc întrebarea ce-a murit,
Plutesc
N-dimensional
La nesfârșit.

IDENTITATE ASTRALĂ
De Lucian Boboc

M-am născut
pe un meteoroid
în colaps.

Transportat de urgență
la spitalul galactic,
acesta nu a supraviețuit…

…iar eu am fost uitat
printre stele
în grija
Căii Lactee.

ARCA LUI NOE
De Diana Maria Ogescu

Am visat că stinsesem
incendiul universal
cu Potopul lui Noe.

Corabia venită
de pe apele lumii noi
aducea stele gigantice
pe care le mințeam
să rămână la mine.

O pitică albă
a pornit înainte -
de-ar fi fost
porumbelul temerar!

Planete speriate
mai aducea Arca lui Noe,
Leonidele și Perseidele
avuseseră grijă de ele!

Aș fi vrut să văd
ce mai este în Arca lui Noe,
dar extratereștrii
s-au enervat grozav pe mine
și, apucându-mă de brațe,
m-au dat afară din Biblie.

PROGRAMARE ASTRALĂ - 1996
De Paul Boboc

Declarăm o stea,
o inițializăm
cu câteva gaze toxice,
după care o ciclăm
până devine o pitică albă.
EndFor.
EndProgram.

INFORMATICIANUL - 2022
De Florin Alexandru Stancu

Un informatician care a părăsit
Cosmosul său virtual
a fost prins în cel real…

„Cosmosul pentru un informatician
este ca un calculator…
dacă ar încerca să-l descrie
printr-un set de reguli
ca într-un program,
ar observa că i-ar trebui
un număr astronomic de ani
(poate chiar o infinitate).”

PICTURĂ STELARĂ ÎN ORAȘ
De Valentin Grigore

Sirius,
Steaua Curcubeu,
un diamant de lumină
pe gâtul Câinelui Mare
și un aliat puternic
pentru Căutătorul de Iluzii,
Orion…

Pictură stelară
peste zidul
existenței noastre urbane.

PROPUNERE
De Florian Saioc

am o propunere concretă
iubito apasă pe-un buton
și-ai să fugim de pe planetă
să ne mutăm pe un foton

vom deveni chiar subinfimi
dar ne vom ține brață-n brață
nu vom avea nici adâncimi
nici înălțimi nici suprafață

iubirea doar ne-ar fi profundă
deși ne-am depărta de soare
noi vom trăi într-o secundă
vecii de vieți fulgerătoare

și ne-om iubi și-n lumi postume
vom proiecta pe-un alt fundal
și-om promova-n întreaga lume
un nou turism universal

LUNA ÎN SUD
De Ovidiu Văduvescu

Dragul meu emigrant
din emisfera nordică în emisfera sudică,
ce simți atunci când vezi Luna
crescând de la stânga la dreapta?

ASTRO-HAIKU
De Michaela Al. Orescu

Pași pe sol lunar -
piese de muzeu
în templul cosmic

INFINITATE
De Victor Chifelea

În colțul străzii de nicăieri
cu strada spre oriunde
l-am întâlnit pe neguțătorul de infinit.
Părea un fugar ce vindea marfă de furat
și cu un zâmbet trist
mă îmbia să cumpăr.

Dar ce infinit să îmi aleg,
căci nu-mi ajungeau banii decât pentru unul.
Să iau poate infinitul mare al spațiului,
poate pe cel discret al lumii absurde?
Sau poate pe cel al firelor de iarbă,
al boabelor de nisip, al picăturilor de apă?
Ca să mă hotărăsc
ar trebui să le cercetez pe toate.

-Pentru a le cerceta pe toate,
mi-a răspuns neguțătorul,
ar trebui să-l stăpânești pe cel al timpului -
eternitatea!

-Dar eu nu am bani decât pentru unul,
pentru unul singur!
La ce mi-ar folosi să le observ pe toate
dacă nu voi putea stăpâni vreunul?

Copleșit, dezolat și chinuit de dilemă,
m-am hotărât să-l iau pe cel ce mă va ajuta
să îmi elimin mai ușor povara existenței -
nelimitarea sublimă a visării!

DRUM COSMIC
De Irina Cristescu

Timizi călători prin spațiul cosmic
atârnăm gânduri și fapte de inelele lui Saturn,
ce rămân peste ani lumină
idealul astronomilor, care neobosiți
încearcă să învețe de la Mercur
cum să se apropie mai mult de Soare.

COȘMAR
De Cristina Țintă-Vass (aka Tina Visarian)

Visasem nemărginirea
și prăbușirea sistemului solar muribund,
urmat apoi de ultima mea tăcere.
Rămăseseră doar stelele,
uitate-n infinit,
și meteorii
făcând autostopul
spre Pământul
nimănui.

CERUL PĂRINTE
De Iulian Olaru

Pentru a ne purifica de norii vieții,
Cerul ne îmbăiază într-o ploaie
De stele căzătoare.

Ne usucă prin razele lui Venus,
Ne împodobește prin strălucirea Pleiadelor
Și ne plimbă prin parcul constelațiilor
Unde mireasma lui Marte ne îmbată,

Apoi ne invită la masă,
Ne-a pregătit friptură de Taur
Și produse vânate de Orion
Cu pâine din Spica
Dospită de Fecioară.
Se mai găsește ceva și pentru Câinii
Care ne stau la picioare.

După ospăț ni se face somn,
Dar Cerul ne-a pregătit două Care cu fân,
Unul Mare și unul Mic,
Să avem loc cu toții.

Pulsarii-greieri ne țin companie
Dar un bolid se sparge
În mii de bucăți,
Luminându-ne chipurile.

Cerul ne trimite
Aceste raze de lumină
Chemându-ne spre înălțimile
Sufletului.

CU BINOCLUL PRINTRE STELE
(HAIKU)
De Virgil V. Scurtu

OZN sau satelit?
În final, m-am dus
să beau o bere.

CERURI PE PĂMÂNT
De Călin Niculae

Cu mult în urmă,
mi s-au promis Cerurile.
În schimb,
am promis să fiu mai bun.
Acum, privind în sus și împrejur
spre înalturi,
pot vedea frumusețea majestuoasă,
plină de semnificații a Cosmosului
și încep să cred
că deja locuiesc
în Casa mea din Cer.
Există vreo cale
să-mi împlinesc promisiunea?
Da, întotdeauna.

TRISTEȚE JOVIANA SAU SATELITUL EUROPA -
ASTROHAIKU SAU SCIFAIKU?
De Gelu Claudiu Radu

Europa stă -
s-a plictisit așteptând
colonizarea

FRAGMENT DINTR-UN JURNAL STELAR
De Sergiu Doboș

Sunt copilul rătăcitor
al Universului,
născut din minunata
suferință abisală,
hrănit cu lapte
de cometă furibundă,
crescut pe-altare
de scântei glorificate.
Sunt stropul de lumină
oglindit pe surâsul înghețat
al supernovelor.
Sunt osul de clepsidră
ce unește
destinele planetelor.
Sunt aripă de stea
și lacrimă de Lună.
Sunt totul.
Și totuși, doar un vis…

EI CUNOSC
De Mircea Alexandru Popa

Ei știu
că numai în eprubete
se mai nasc idealuri

ei cunosc
deznodământul

bâjbâiala mea nocturnă
după acel soare rătăcit

MESAJUL COMETELOR
De Mihai Dascălu

Mesajul cometelor
Ceruri tăiate în două
Magnific!
Spectacol gratuit!
Vino să vezi
Curenți meteorici
Bolizi!
Universul se joacă
Universul privește prin noi
Artificii de foc
Meteori
Aprinderi de gând.
În câmpuri, în nopți, în frig
Mesaje tot vin
Niciodată uitând
Ceruri brăzdate
Luminându-ți prezentul…

Accesul e liber
Marea sală a cerului te așteaptă!
Doar ființă să ai
Și ei vor veni!
Mesaje de o clipă
Trăiri pentru o viață!

DECOR
De Adrian Sima

Într-una din dimineți
m-am trezit imperfect…

Am luat atunci dreapta
ușoară ca un fulg
și de o subțirime
aproape palpabilă
din fantoma lui Cygnus
și, contrazicându-l
pe pământeanul Euclid,
am arcuit-o până am pus-o salbă,
înnodând-o de gâtul meu.

Am ieșit apoi prin piețele
și pe străzile galaxiei
și toți, dar absolut toți,
au strigat în urma mea:

„Ce dreaptă strâmbă este aceasta!
Ce om drept este acesta
cu dreapta de gât!”

O GALAXIE…
De Dominic Diamant

O galaxie (altă galaxie)
Necunoscută și necercetată
Fecundă universul și-l îmbie
Pe om s-o cucerească, s-o străbată

E-atâta frenezie în mistere
Nedezlegate și atâta sete
Că sacrificii tot mai multe cere
Asaltul osândit să se repete

Dar nici Sisif, Icar, Dedal sau altul
Nu pregetă o clipă să-și măsoare
Puterile, țintind mereu înaltul
Hipnotizați de vraja orbitoare

Pământul se rotește și dispare
Profuzia de stele ascunzându-l
Astronauții-n marea lor chemare
Exultă-n zborul infinit ca gândul.

ASTRO-HAIKU
De Florentin Smarandache

Văd țărani
În al cerului
Car mare și lung

TATĂLUI
De Tit Tihon

Şi Tatăl sfânt, jertfit a fost în universul alb,
Răstignit de visuri, pe braţul lung galactic,
Ce-n uriaşele tentacule, oglindite prin Lactee
Va scrie întruparea vie în hieroglife caldeene.

Şi Tatăl a înălţat la Luna Plină, ploi de stele,
Reîntrupând în vechea galaxie o nouă stea,
Un soare nou, printre noi sisteme de planete,
Curcubeie vii, zămislite din hăuri dispărute.

Şi neînţeleasa formă vie, ce sacrifică un vis,
Schimba-va existenţele paterne în astral,
Şi-n fractali vii, de quarci din nou născuţi,
Vor învia multicolore comete părinteşti.

DEINOCOCCUS RADIODURANS
De Ion(uț) Moraru

Pe Stația Spațială Internațională ea trăiește chiar un an.
În acest mediu, nici o formă de viață nu înflorește.
Acolo se lungește pe un panou solar, în exterior
Și își repară rapid ADN-ul precum o albinuță stupul.
Nimic nu poate să o doboare, nici ultravioletele letale,
Nici deshidratarea ori gradele Celsius cu mult plus sau minus.
Este Deinococcus Radiodurans extraterestră sau pământeană?

Cercetătorii mecanismul îi imită,
tratamente radioprotectoare induc.
Păziți astfel să fie oare oamenii în viitor,
în călătorii prin cosmos?

PROPOZIȚII
De Ionel Cătălin Diaconu

Unii oameni sunt puncte
în Univers.
Alții sunt virgule -
creatorii.

NAVA
De Boris Marian

Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos, din Calea Lactee,
cum decad îngerii într-o femeie,
astfel tinerețea mea s-a dus.
„Se spune c-ai construit ceva mai redus,
ceva mai simplu, dar va zbura?",
mă întrebau cei din urbea mea.

Când a fost gata, s-au mirat toți,
nava mea nu avea roți,
nici aripi și nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

ANTICIPAȚIE
De Izabela Boroș

Privesc bolta întunecată
și nu zăresc
decât urmele acelor
trandafiri cicatrizați
din cauza
colapsării Universului.

9 IULIE 2015 - ORIZONTURI NOI SPRE PLUTON
De Dan-George Uza

Doar câteva zile ne mai despart de momentul primei survolări a planetei Pluton (unii îi zic Pluto).
New Horizons este poate cea mai importantă misiune spațială din ultimii 25 de ani.
Deja s-au putut obține câteva imagini în premieră cu detaliile de suprafață.
Printre formațiuni se numără o zonă întunecată și o zonă mai deschisă care seamănă cu o inimă.
Pe rețelele de socializare au apărut și primele glume.
New Horizons va trece pe lângă planetă marți, 14 iulie.
Pentru a fi la curent cu misiunea, puteți instala app-ul Pluto Safari.

Ceea ce nu știu americanii este că și noi avem Pluton-ul nostru.
Este vorba despre o localitate componentă a comunei Pipirig din județul Neamț.

1390
De Alex Conu

În 1390
am fost condamnat de Inchiziție
să ard pentru toate
păcatele și credințele mele,
pentru că urmam alte căi.

Am fost prins
împreună cu discipolii mei
în timp ce vorbeam cu stelele.

Ne-am lepădat trupurile,
iar din spirit
ne-am construit
o lume nouă pentru noi.

CHEMARE
De Ștefan Berinde

Aproape mă dezobișnuisem
s-o mai privesc,
steluța mea
din constelația Cosița Berenicei.
A trecut ceva timp
de când mi-o alesesem
stea călăuzitoare,
de multe ori visam
c-o să ne logodim.
Cu încăpățânare însă
ea rămânea cocoțată
acolo sus, punctiformă.

Aproape mă dezobișnuisem
s-o mai privesc,
dar într-o noapte
se întâmplă minunea:
toate stelele eclipsară, ea pulsa…
Lumină, căldură, chemare…
În același timp și inima mea -
neantul pașilor mei pe cer;
ne întindeam mâinile
într-un vârtej stelar
ce comprima spațiul dintre noi
într-o singură dimensiune
cu care înfășura apoi timpul,
sugrumându-l.
În sfârșit, unul lângă celălalt,
un cuplu cosmic.

„Prea frumoasă stea - cutezam -,
îți ofer în dar inima mea.
Hai să ne împodobim
cu voalul alb al Căii Lactee
și, scăldați în lumina
supernovelor exaltate,
să pornim spre
cel mai îndepărtat quasar.
Acolo vom crea
mari explozii primordiale
și ne vom juca cu Universurile.”

Steluța mă privi atentă,
așteptând să mă domolesc:
„Rătăcitorul meu pământean - începu -,
vezi tu, eu sunt un astru izolat.
Mă plictisisem singură,
de-aceea te-am chemat.
Vei orbita în jurul meu,
vom discuta,
accept să fiu chiar muza ta…”

„Și cu iubirea noastră
cum rămâne? - întrebasem.

Ascunzându-și pentru o clipă
petele și forma ovală,
îmi răspunse:
„Aștepți iubire și pasiune
de la o stea?
Dar nu se poate,
nu sunt în stare
de așa ceva.”

Aproape mă dezobișnuisem
s-o mai privesc,
steluța mea
în jurul căreia
încă exist.

SCIENCE FANTASY
De Dănuț Ionescu

Mi-ar plăcea să trăiesc
prin fericirea oamenilor
(în special astronomică)!

ERUPȚIE SOLARĂ
(26 iunie 2022)
De Adrian Bruno Șonka

Cu ocazia solstițiului,
vă urez să fiți atenți la erupțiile mele,
care sunt din ce în ce mai puternice
pe măsură ce mă apropii de maximul de activitate.
Semnat:
Soarele,
al doilea obiect ca importanță în viața omului,
după telefon!

SPRE PROXIMA CENTAURI
De Zigmund Tauberg

Am hotărât în sinea mea
Să plec într-o călătorie
Să vizitez cumva o stea
Doresc aceasta cu tărie.
Pentru-nceput pleca-voi iată
Spre steaua cea mai apropiată.
De fapt acolo sunt trei stele,
Cu-atât mai bine
Pentru mine,
Le voi vedea pe câteși trele.
Ce performanță o să fie,
Trei stele-ntr-o călătorie!

De-aș folosi ca transportor
Un avion turboreactor
(Presupunând c-ar fi valid
Să zboare și în spațiul vid),
Mi-ar trebui un timp destul de mic,
Ce mai încolo-ncoa, un mizilic,
Cam patru milioane șase sute mii de ani,
Ce pot să spun, durată de doi bani,

Dar ar fi altă socoteală
Cu o navetă spațială.
Doar una sută douăzeci de mii
De ani pe drum eu voi călători.
Păi cu așa economie
Ce drum grozav o să mai fie!

Apoi să vizitez mai socotesc
Și alte stele. Dar… mă mai gândesc.

UN ALT FEL DE ASTROPOEZIE
De Mirel Bîrlan

Ideea că un corp
cu un câmp gravitațional mic
(cazul asteroizilor)
poate avea sateliți
a fost recent acceptată.
Ida, Pulkova, Antiope, Sylvia, Camilla
sunt nume poetice
pentru asteroizi cu companion…

PE CERUL NOPȚII NESFÂRȘITE
De Gabriel Neagu

Pe cerul îndoliat al nopții nesfârșite,
un dans de stele, un vals de lumină,
ele pictează o poveste de dragoste nespusă,
cu șoapte din Cosmos îndrăznețe.

Inimi galactice în armonie,
împletite în simfonie astrală,
ardoarea lor cerească strălucește,
îmbrățișată în brațe stelare, divine.

Privirea îndrăgostiților spre ceruri aruncată,
în fiecare floare strălucitoare, un trecut,
unde sufletele plutesc pe mările cosmice,
converg în infinitul iubirii.

Universul conspiră… și totuși,
în liniștea nopții, năvala inimilor cu dor,
se țese o iubire ce nu cunoaște nicio limită,
în stelele de sus, în pasiunea lor descoperită.

UNIVERSULUI ÎI PLAC SFERELE!
De Alex Vizitiu

Dacă Luna-ar fi pătrată,
Pe cer ne-ar părea ciudată,
Colțuroasă și rigidă,
De lumină mai aridă.

Umbrele-ar cădea ratat
Peste dealuri și pe sat,
N-am mai vedea cerc deplin,
Doar un cuib rece, străin.

Mările pe-al ei contur
S-ar întinde-n unghiuri dur,
Noi ne-am întreba îndat’:
-Cum de cerul s-a schimbat?

FĂRĂ CONCLUZIE
De Alec Bartos

Deznădejdea n-a făcut armata
Eu m-am fofilat
Împăcarea presupune ceartă
Eu n-am zis nimic

Baton e ceva cu ciocolată
Deși n-ai spune
Eclipsele sunt cel mai des de Soare
Foarte bine!

Așteptai o concluzie?
Și eu.
Schimbă canalul,
Lansează Elon Musk…
Ceva.

MACARAUA TIMPULUI
De Constantin Kapitza

Noaptea zilei de mâine m-a mângâiat,
va fi rugăciunea spre cer îndreptată,
nicio abatere, în liniște,
fără bolboroseală a timpului,
o aștept, să nu pleci îmi spune,
pe-acolo-n noapte se coc acțiunile,
ce vor fi, în ceasurile uitate
pe marginea noptierei,
unde Luna este așezată lângă o macara
ce promite că va căra
toate greutățile vieții.
Din patul timpului,
ce nu există și cine sunt eu?

LA TREI CRATERE LUNARE
De Andrei Dorian Gheorghe

Când am fost odată pe Lună,
am găsit personalități terestre
în toate craterele respectabile
și le-am spus
marilor filosofi și astronomi eleni
Anaximandru, Anaximene și Anaxagora
că, după ultimele cercetări,
nu apeironul, aerul sau mintea cosmică
au fost primordiale în Univers,
ci o explozie numită Big Bang,
și că nu Soarele se învârtește
în jurul Pământului,
ci Pământul se învârtește
în jurul Soarelui.

-Este OK! -
mi-au răspuns ei.
Tocmai de aceea, de acum înainte,
vrei nu vrei,
te vom numi… Anaxandrei!

(Am decis să închei acest capitol cu această astropoezie pe care am publicat-o pe 19 Februarie 2025 pe website-ul Astronomers Without Borders și voi aminti că numele craterelor de pe Lună sunt date, de regulă, după astronomi și savanți marcanți în istoria omenirii, iar „anax” înseamnă șef tribal în greaca veche.
Redau și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Mulțumesc pentru astropoezia intitulată <At Three Lunar Craters>.
Încă odată, poezia ta conține informații bune pentru cei ce privesc Luna și cei ce caută mai multe știri despre Lună.
Ai făcut <a great job> și ai creat o astropoezie grozavă ca să se bucure toți.”)

CER PROFUND
Poem astrofotografic de Cătălin Liță
(1. Nebuloasa Flaming Star;
2. Roiul stelar Bufnița;
3. Galaxia Cigar)







*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Victor Chifelea
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Consultant: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052