SUPLIMENTUL 2
PE FEBRUARIE 2026
AL PUBLICAȚIEI „NOI ȘI CERUL (LITERAR)”

(Notă autor:
Urmează o altă dezvoltare culturală neobișnuită, atât literară, cât și astronomică, cu exemple semnificative de astrocatrene, orientată către spiritul avangardist.)

CAPITOLUL II:
DE LA ASTROPROVERBUL ÎN VERSURI
LA ASTROCATRENUL DE AVANGARDĂ
ȘI DESPRE METODA INDUCȚIEI ASTROPOETICE

Avangarda literară (cea românească, dar și cea internațională, de la futurismul lui Marinetti și suprarealismul lui Andre Breton) a fost una din zonele culturale de interes pentru mine în tinerețe, iar la începutul anilor 1990 m-am gândit să concep ceva oarecum înrudit cu spiritul ei, dar conectat la astronomie.
Am început publicând mai multe astroproverbe în versuri în cartea „Renașterea astronautului Sazartinus” (Editura Polidor, 1994, ultimul volum din cea dintâi trilogie cosmopoetică românească, a cărei publicare am început-o în 1993 la aceeași editură cu „Morgana spațială” și am continuat-o cu „Sălbaticii cai spațiali”), apoi alte douăzeci în placheta „Noile astroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus” (tot aceeași editură, 1997), după care am revizuit genul și am publicat peste o sută în placheta „Nu tot ce zboară e cometă - astroproverbe în versuri”, Editura Astromix, 2021).
Acesta reprezintă, din punct de vedere tehnic, o specie tot în patru versuri, dar lipsită de rigoarea în ritm și rimă a catrenului, cu o oarecare libertate în ce privește numărul de silabe, rime de regulă în versurile doi și patru, și morală în ultimele două versuri.
Poate că pe cel mai cunoscut dintre ele (care este din 1996 și motto-ul Festivalului de Cosmopoezie al SARM), pe care l-am prezentat la mai multe evenimente naționale și internaționale (în varianta engleză) ar trebui să-l reamintesc aici (în ambele versiuni lingvistice):

Intrând în Casa Universului
Apar conexiuni firești,
Cu stelele când stai de vorbă
Trebuie să strălucești.

In the House of the Universe
Say: „It’s mine!”
But talking to the stars
You must shine!

Au urmat astro-țipuriturile, și în acest sens am interpretat unele la Conferința Organizației Internaționale de Meteori din 1999 de la Frasso Sabino (Italia), la conferința mondială a NASA „Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign Workshop” din 2000 de la Tel Aviv (Israel), la Simpozionul Uniunii Astronomice Internaționale de Deschidere a Anului Internațional al Astronomiei 2009 de la sediul UNESCO din Paris (Franța).
Am publicat și o mini-antologie de astro-țipurituri de membri ai SARM în volumul The Art of Haiku 2000 (editat de celebrul literat englez Gerald England la New Hope International) și multe astro-foto-țipurituri după 2010 pe website-ul Astronomers Without Borders.
Am organizat chiar și Campionatul Mondial de Astro-țipuritură (în 2008, online în română și engleză pe Cosmopoetry - SARM and Friends) - despre care se poate afla mai mult în volumul „De la Legile lui Murphy pentru meteori la Campionatul Mondial de Astro-țipuritură-strigătură”, Editura Astromix, 2023, în care am redenumit această specie, inspirată de atât de asemănătoarele țipurituri oșene și strigături maramureșene.
Cred că și în acest caz trebuie să reamintesc astro-țipuritura-strigătura mea cea mai importantă, pe care, de asemenea, am prezentat-o de multe ori la evenimente naționale și internaționale (și pe care o redau tot în română și engleză):

Trăiesc în Calea Lactee,
Dar din vin aș face-alee!

I live in the Milky Way,
But some wine would be OK!

Iar în perioada Noiembrie 2023-Martie 2024, fiind aproape sufocat de munca la o serie de lucrări importante, am simțit nevoia, poate ca o formă de autoapărare, să-mi răcoresc mintea scriind câteva sute de astrocatrene avangardiste, care pot fi gustate cu adevărat numai în românește, fiind aproape intraductibile în alte limbi.
Apoi am mai scris ocazional alte astfel de catrene şi în multe luni de după perioada menționată, pe care le-am adăugat în această lucrare.
Întrebarea este dacă le-am scris doar ca să mă bucur de posibilitățile imense, inclusiv de adaptabilitate, ale limbii române, şi să-i amuz pe cititori, sau e ceva mai mult decât atât.
Aici trebuie să mai spun că în cartea mea „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane…” - Editura Astromix, 2025 -, a șaptea din colecția „O istorie a astroumanismului românesc”, am publicat un amplu „descântec astroavangardist”, mai multe mostre din „dialectul umorastropoeticromânescian” - pe care din 2023 îl dezvolt cum se cuvine într-o altă carte, la care încă lucrez în paralel -, precum şi numeroase astrocatrene - unele s-au vrut filosofice, altele distractive, iar altele au fost dedicații pentru astronomi români contemporani -, dintre care câteva au fost avangardiste, ca o atenționare că va urma această lucrare, potențial volum.
Oricum, sub forma unor glume de multe ori pamfletare cu înțepături astrale, veți găsi aici o încercare cu specific național dadaisto-letristo-absurdo-paradoxist (curente despre care am vorbit în primul capitol, redate în afara României în alte limbi, mult mai răspândite), pudrată astro-cosmo-poetic, ceea ce îi asigură oarecum originalitatea.
Nu am uitat de la predecesori nici fabula „Cronicarii” de Urmuz, de pe la începutul secolului 20.
Iar după părerea mea - care probabil este şi a multor altora -, cel mai mare literat avangardist român a fost Ion Luca Caragiale, în a cărui operă se pot găsi elemente specifice tuturor curentelor literare de avangardă de mai târziu, create de români.
Este, în același timp, de datoria mea să reamintesc faptul că Tzara şi Isou au fost români de origine evreiască - o etnie mereu cu aptitudini deosebite pentru înălțarea avangardei românești.
Aceste catrene cuprind trimiteri - mai mult sau mai puțin atractive - la problematici astronomice și de cultură generală, exprimate într-un mod neconvențional, adeseori alegoric sau epigramatic, înviorate şi de unele picături astronautice și science fiction & fantasy, dar și de unele răstălmăciri mitologice.
În fapt, încă o direcție în timp de la primul manifest al cosmopoeziei - pe care l-am lansat la cel dintâi festival național de cosmopoezie, desfășurat în cadrul manifestării cultural-astronomice „Perseide 1996” a Societății Astronomice Române de Meteori - SARM (fondată în 1993 de Valentin Grigore ca a doua organizație națională de astronomie din istoria României după cea creată de Victor Anestin în 1908 - activă până în 1912).
Și amintesc din nou că astropoezia este nucleul cosmopoeziei (adică poezie astronomică avansată în combinație cu alte forme de exprimare artistică - astrofotografie, astroarte, teatru, muzică, science fiction etc. -, practic o re-creare a versului prin prisma unor viziuni bazate pe elemente din afara spațiului terestru).
Altfel spus, orice gen poetic se poate bucura de „infiltrație” cosmică (de exemplu, am remarcat în trecut și epigrame cu „atingeri cerești” scrise de unii poeți români, iar dintre aceștia îl amintesc pe suceveanul Emil Ianuș, cu care am şi colaborat puțin pentru superproiectele internaționale din jurul anului 2010 de pe Cosmopoetry - SARM and Friends).
Acum însă, după ce în ultimele decenii m-am străduit să duc astropoezia, mai mult sau mai puțin adânc, în vers alb și rimat, haiku, țipuritură-strigătură, limerick, tanka, haiga, haibun, astro-foto-poezie, teatru, sonet… va fi vorba despre catren - am optat pentru împerecheri AA și BB de șapte sau opt silabe în capitolele IV-XI).
Nu pot să neg nici unele influențe din spiritul umorului englez, limerick-ului irlandez și suprarealismului francez (dimpotrivă, îmi face mare plăcere să le amintesc).
O încercare, așa cum am spus mai sus, din familia astroproverbelor în versuri și a astro-țipuriturilor din cărțile mele anterioare, ce nu urmărește crearea de sentimente mari, ci provocare și bună dispoziție intelectuală, multe din catrenele-strofe pe care le veți vedea având o logică derutantă față de cea normală, mergând până la ilogică sau chiar antilogică.
Iar obiectivul general, oricât ar părea de surprinzător, este întărirea poziției astronomiei ca obiect cultural.
Am recurs la aceste lămuriri pentru a atrage atenția asupra deosebirii dintre umorul studiat - care încearcă permanent să ia prin surprindere cititorii - și bășcălia necontrolată, practicată la greu în România de azi cu succes la publicul confuz, care ar râde de orice spre a se detensiona de frustrările proprii.
Cert este că astfel, în această lucrare, m-am străduit să sugerez şi diferența dintre necesitatea de a scrie sau traduce poezie de idei rezonante în limbi străine de mare circulație, dacă vrem să devenim poeți universali, şi libertatea de a scrie cum vrem, eventual cu efecte sonice spectaculoase, în românește.
Căci, vai, limba română, oricât de frumoasă şi bogată ar fi, rămâne doar un cartier, nici prea mare, nici prea central, în metropola literară planetară.
Dar un cartier cu lucruri minunate pentru noi!
Iar din literatura universală, aș putea spune că, în astronomie, cel mai departe a ajuns William Shakespeare, personaje din dramele sale devenind denumirile oficiale a peste 20 de sateliți ai celei de-a 7-a planete de la Soare.
Așa că i-am dedicat și acestei realități un catren:

Poți vedea dramele lui Shakespeare
Dacă dorești, pe viu sau pe fir,
La teatru, la TV sau mai sus,
În jurul planetei Uranus.

Ciudat însă, numele mai mult decât fascinantului personaj shakespearian Hamlet (care a făcut remarci incitante despre astronomia timpului său) nu a fost dat decât… unui crater mare de pe un satelit (măcar Beatrix a lui Dante Alighieri din Paradisul Divinei Comedii are numele dat unui asteroid!).
Prin urmare, „revoltat”, am mai scris un catren:

Hamlet e-un crater pe-Oberon,
Un fapt oarecum monoton,
Și de aceea eu vă cer:
Dați-i un loc mai bun pe cer!

Din acest punct de vedere și noi, românii, putem fi mândri că mito-balada noastră națională, „Miorița”, a devenit și numele unui asteroid apropiat de Pământ, descoperit în 2014 de proiectul EURONEAR (condus de dr. Ovidiu Văduvescu din Insulele Canare) și omologat în 2024 de Uniunea Astronomică Internațională.
Așa că am scris un catren și din aceasta perspectivă:

Nu râdeți de Miorița
Căci nu-i un mit efemer,
Ci a devenit zeița
Ce ne reprezintă-n cer!

Precizez însă că în capitolele următoare nu voi oferi lămuriri astronomice sau culturale pentru cei mai puțin inițiați, - acestea pot fi găsite ușor pe Internet, în cărți sau de la aceia care știu mai multe decât mine - şi vă previn totodată că doar voi încerca să vă direcționez prin versuri spre un mozaic de nume de personalități importante în istoria lumii, personaje literare, mitologice și imaginare, denumiri geografice, muze antice, fenomene atmosferice și cosmice, tipuri de corpuri cerești - unele cu nume proprii, altele fără - cu diverse caracteristici și noțiuni specifice, și va exista chiar și un capitol trăsnit (în aparență) despre mari astronomi.
Cu alte cuvinte, propun în esență o formă de popularizare a astronomiei nu prin explicații concrete, ci prin sugestie creativă, cu ghicitori-încuietori-capcane-provocări și tentative de povești în mai toate catrenele, care de fapt îndeamnă la căutare pe cont propriu și nu fac decât să propună visul unui Univers umanizat.
Cât despre încălcarea, constructivă sau nu, a regulilor în orice câmp de activitate, cred că este mai bine ca ele să fie mai întâi cunoscute.
În același timp, pentru că tot mi-au reproșat unii că am scris prea puțină poezie rimată, consider această joacă experimentală serioasă care va urma drept o reacție amânată după primirea premiului „pentru performanță de excepție în astropoezie” la marele festival Târgoviște Astro-Fest „SARM 30” din Octombrie 2023, pentru o carieră incluzând peste trei decenii de publicistică în acest domeniu - începând cu 1991, când am debutat în revista națională de astronomie de atunci, „Orion”.
(De fapt, a fost vorba despre un hiperpremiu de tip Opera Omnia din partea mișcării astronomice naționale, întrucât în mod normal eu sunt cel ce a prezidat și încă prezidează acordarea de către SARM a premiilor - naționale, internaționale și ocazionale - pentru astropoezie.)
Și chiar dacă sunt conștient că aceste astrocatrene sunt aproape intraductibile într-o limbă de mare circulație, îmi rămâne fericirea de a fi testat în voie, pentru prima dată din 1994 încoace - de când am început transpunerea demersului astro-cosmo-poetic românesc în limba engleză - limitele atât de generoase pentru poezie ale limbii în care trăiesc și gândesc (inclusiv împrumuturi ale acesteia).
Iar la jumătatea acestui capitol, doresc să dau, spre comparație, un exemplu de poezie astronomică avangardistă scurtă, considerat excepțional în Marea Britanie, Irlanda, Canada și SUA, țări în care există o altă tradiție de respectare a valorilor din sfera poeziei Cosmosului bazată pe astronomia avansată decât în România, unde aceasta este ignorată aproape total.
Este vorba despre un limerick inspirat de teoria einsteiniană a relativității, scris în 1923 de Arthur Buller, un faimos botanist anglo-canadian.
Am încercat să îl traduc în românește într-o manieră ritmată și rimată care să-i păstreze sensul nealterat și a ieșit varianta care va urma originalului (dacă mă gândesc bine, din câte știu, este chiar cea mai cunoscută și apreciată poezie astronomică scurtă de avangardă din spațiul internațional de limbă engleză):

There was a young lady named Bright
Whose speed was far faster than light;
She set out one day,
In a relative way
And returned on the previous night.”
(Arthur Buller)

Fiind mai mult decât lumina de grăbită,
O doamnă era chiar Strălucita numită.
A plecat ieri tardiv
Într-un mod relativ
Și s-a-ntors alaltăieri noapte, neboțită.”
(Arthur Buller,
traducere în românește de Andrei Dorian Gheorghe)

Mărturisesc faptul că n-am rezistat ca după un veac și ceva să nu încerc o replică:

Viteza luminii este ceva
Unde nu poți ajunge dumneata.
Doar dacă devii un bonom
Ce se preface-n tahion
O poți întrece pe Domnia Sa.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Aici cred că toți cei cu un minim de interes în astronomie știu că tahionul este o particulă teoretică superluminică, al cărei concept a fost sugerat din lumea SF-ului, apoi tratat de mediul astronomic și în cele din urmă lansat prin anii 1960.
Ceea ce va urma însă va fi, după cum v-am prevenit, nu un exemplu izolat, ci o întreagă dezvoltare, pe baza culturii astronomice, a unei specii poetice cu nuanța avangardei literare, așa că vă anunț capitolele ce vor demonstra aceasta:
-„Catrene avangardiste cu sistemul solar, stele și constelații”.
Cel mai amplu capitol, care n-ar trebui să fie complicat atâta vreme cât, de regulă, mai toate corpurile cerești orbitează câte o stea. Așa că vom avea aici Soare, Lună (inclusiv formațiuni lunare), planete (normale, pitice și exoplanete), diverși sateliți, comete, stele cunoscute și mai puțin cunoscute (care ne acaparează mai mult sau mai puțin privirea, cu denumiri nu doar oficiale, ci și din mai multe mitologii) și tipuri ale acestora, instrumente astronomice, constelații și asterisme (convenții bidimensionale imaginare pentru grupuri de stele), noțiuni astronomice, fenomene și legi cosmice.
Un exemplu introductiv:

Soare, planete, sateliți…
De particule burdușiți,
Trecând heliopauza
Ne mai înstelăm cauza!

-„Catrene avangardiste cu meteoroizi, meteori și meteoriți”.
Un capitol cu diferitele forme ale celor mai mici corpuri cerești (pe care îl leg cumva de faptul că am fost și membru al Organizației Internaționale de Meteori pe când publicam articole de astromitologie și astronomie umanistă, coordonam Meteor Contemporary Poetry Project și regizam „astropoetry show”-uri pentru aceasta).
Și aici totul ar trebui să fie simplu: cometele lasă în urma lor particule numite meteoroizi, cele care intră în atmosferă se aprind și devin fenomene luminoase numite meteori, iar resturile ce cad pe Pământ se numesc meteoriți.
În ce privește curenții de meteori, aceștia sunt numiți după constelațiile din care dau impresia că vin, iar cei mai strălucitori dintre ei se numesc bolizi.
Un exemplu explicativ:

Meteoroidul sonat,
Ca meteor s-a luminat,
Dar meteoritul creat
A căzut pe sol, deprimat.

-„Catrene avangardiste cu asteroizi”.
Un capitol cu asteroizi (planete minore care nu se află doar pe centura lor principală între Marte si Jupiter, ci unii dintre ei „vagabondează” în afara acesteia, cum ar fi troienii lui Jupiter) și categorii ale acestora.
(Ideea aici este că multe dintre denumirile date asteroizilor de astronomi reprezintă adevărate provocări pentru incursiuni în cultura umanității.)
Un exemplu:

Mă cam temeam pe la Câmpeni
De asteroizii troieni.
Doar Calu-ți Troian, Ulise,
M-ar trezi din așa vise!

-„Catrene avangardiste astronautice și science fiction & fantasy”.
Chiar dacă acest capitolul include evadări poetice conform celor din titlul lui (inclusiv misiuni și programe spațiale), reperele sale principale sunt tot astronomice.
Un exemplu:

Eu mereu foloseam dușul
După ce jucam Călușul.
Alteori dansam un vals
Pe câte-o stea în balans.

-„Catrene avangardiste cu obiecte de cer profund”.
Aici va fi o joacă imaginară cu nebuloase, galaxii și roiuri de stele din Catalogul Messier, New General Catalogue (NGC) și Index Catalogue (IC), în special cu acelea care au denumiri poetice.
Un exemplu general:

Când se ciocneau galaxii,
O doamnă își dorea a ști
Dacă-aveau vreo influență,
Simțindu-se-n incoerență!

-„Catrene avangardiste astro-gastronomice”.
Nu va exista nicidecum o îndepărtare de astronomie, ci aceasta va fi asociată cu bucuriile de bucătărie ale oamenilor.
Ca exemplu inițial:

Cu viteza din lumină
Poți să-ți faci o limuzină.
Cu lumina din viteză
Poți să-ți faci o maioneză.

-„Catrene avangardiste astro-bețive”.
Acest capitol nu reprezintă doar o asumare că, pentru cei ce și-au serbat majoratul, băuturile alcoolice în cantități mici pot avea uneori efecte tonice, iar în cantități mari sunt periculoase, ci și o atenționare asupra ridicolului care îi paște pe cei ce nu se poziționează corect față de acestea.
Și pentru că suntem asaltați pe toate canalele (în special TV) de relatări despre fascinanta cultură a acestor licori, e clar că nu ne putem preface că nu există.
Prin urmare, tinerii trebuie să știe despre ce este vorba cu adevărat, chiar și într-un mod non-conformist, umoristic și astronomic, tocmai pentru a se putea feri de consecințele riscante ale consumării lor, care pot fi extrem de negative la vârste fragede și nepotrivite. (Oricum, lucrurile sunt exprimate direct și clar în primele trei astrocatrene ale capitolului).
Totodată, acest capitol trebuie privit și ca o dedicație pentru Omar Khayyam și Păstorel Teodoreanu, deopotrivă autori excepționali de catrene și mari iubitori ai vinului.
Un exemplu de astfel de catren:

-Omule cu fizic tare,
Uite, ăla-i Carul Mare!
-Dacă nu-i cu vin, degeaba.
Eu prefer să ascult ABBA.

-„Catrene avangardiste cu astronomi celebri”.
Cred că titlul aici vorbește de la sine, iar când există nelămuriri despre personalitățile incluse, nimic nu devine mai simplu decât căutarea biografiilor acestora pe Internet.
Iată și un exemplu cu descoperitorul legilor planetelor:

O planetă plictisită
Nu mai voia pe orbită.
Doar Kepler o poate drege
Ca de lege s-o dezlege.

Va mai fi în final și o altă surpriză, un superturnir-antologie colectivă ce va conține catrene despre cel mai strălucitor corp ceresc în aparență de pe cerul pământenilor, Luna.

Astăzi nu este foarte greu să alcătuiești un volum tehnic de astronomie, compilând informații care sunt la îndemână prin tot felul de surse.
Dar numai puțini pot crea un scenariu atrăgător de popularizare a ei și, în acest sens, am fost impresionat de farmecul literar-astronomic din cărțile lui Adrian Șonka (coordonator al Observatorului Municipal București) și Mirel Bîrlan (director al Institutului Astronomic al Academiei Române după mai bine de două decenii de profesionism la Observatorul Paris), dar și de marele șarm de povestitor al președintelui… SARM, Valentin Grigore, din emisiunea lui săptămânală TV „Noi și Cerul”.
Astfel încât nu mi-a rămas decât să încerc ceva oarecum diferit, dar servind acelorași scopuri, după cum se va vedea… iar în concluzia acestui capitol pot repeta simplificat că această lucrare (și probabil viitoare carte) a fost scrisă, pe de o parte, pentru a încerca să trezească bucurii literare inițiaților în astronomie, iar pe de altă parte, pentru a trezi un interes sporit tinerilor începători, de la elevi precoce de gimnaziu la pensionari ale căror suflete refuză să îmbătrânească, cu intenția nu de a oferi explicații astronomice, ci de a induce, într-un mod poetic non-conformist, ținte de cercetare individuală în astronomie și cultură generală.
Iar despre mine pot spune că, scriind această carte, mi-am simțit mintea mai liberă ca oricând.
Spus și mai concentrat: când nu cunoașteți personalitatea, noțiunea sau denumirea, dați o căutare pe Internet.
(Iar aici trebuie și eu să mă declar recunoscător surselor online de încredere, care m-au scutit de multe alte cercetări…)
În acest fel, metoda de popularizare a astronomiei prin inducție astropoetică, pe care o încerc de peste trei decenii, devine aici, în mod poate mai intensificat ca oricând, un experiment și un pariu personal deopotrivă…

Vreau să te fac să devii curios,
Să vedem cum accepți provocarea
Și cât te poți raporta de frumos
La cum te cuprinde înstelarea.

Mai precis, iată și o altă explicație din punct de vedere astropoetic:

Ce e astroavangarda?
Să sari cât mai des coarda
Peste-orbite planetare
Și peste cele stelare!

*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052