NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR:
REȚELE ASTRONOMICE, DESPRE UN ASTRONOM CLUJEAN DE MARE CLASĂ, SOARELE ȘI LUNA. REFLECȚII TEMPORALE, DIN ISTORIA MARILOR MOMENTE ALE POEZIEI ASTRONOMICE, ASTROPOEZII „CINSTITE”, SENTIMENTE DE CER PROFUND, UN ASTEROID LOCUIBIL, NAȘTEREA FESTIVALULUI DE COSMOPOEZIE AL SARM, UN MOMENT CU CONUL CONU, PLANETARII ȘI ASTROPOEZIE, ASTRO-PHOTO-ART-POETRY, DE LA MARE LA MUNTE ÎN HAWAII, LA ASTRO-JUNIMEA, FOTOGRAFII ATMOSFERICE DE VALENTIN GRIGORE COMENTATE DE KOSA-KISS ATTILA, SOARELE-LUNA-VENUS DE PE STEMA ROMÂNIEI ALTFEL, CONSTELAȚIA PISCES, POVEȘTILE SOARELUI (2), AMINTIRI DE LA MARI PRIETENI AI SARM, CU SPACE CLUB SPRE VIITOR, DE LA IARNĂ LA PRIMĂVARĂ ȘI O ECLIPSĂ PENUMBRALĂ DE LUNĂ, O GRANDIOASĂ ANTOLOGIE NAȚIONALĂ JUBILIARĂ – PARTE DINTR-UN SUPERPROIECT „COSMOPOETRY INTERNATIONALS”...

*

REȚELE ASTRALE
Astro-foto-poezie (sau cosmopoezie) de echipă:
Astrocatren de Andrei Dorian Gheorghe;
Astrofotografie de Valentin Grigore

Așa cum Creatorul organizează Universul
Prin pilonii mari și mici de lumină astrală,
Oamenii își organizează lucrările și mersul
Lor cel mai bun prin atitudini terestre de gală.



După această introducere (astro-foto-poezie de tandem sau cosmopoezie de echipă), cu o fotografie luată pe 12 August 2024 de Valentin Grigore și reprezentând „un bolid Perseid în <aurora glow>, deasupra cabanei Runcu Stone”, voi repeta că este în mod categoric de preferat ca această publicație să fie vizualizată de pe laptop și voi spune că astăzi, datorită progresului tehnologic, există mai multe rețele de Facebook prin care asociații hotărâte și individuali entuziaști asigură informări naționale despre fenomene astronomice și realizări ale astronomilor români, ceea ce este foarte bine pentru solidaritatea din mișcarea astronomică din patrie.
Dar lucrurile nu au fost nici pe departe la fel de simple în trecut și, considerând că termenul de rețea semnifică un sistem de legături, voi încerca să fac o scurtă cronologie, cu toată obiectivitatea de care sunt în stare, în ce privește rețelele astronomice din România (daca aflu cumva că am greșit cu ceva, voi corecta în numărul următor).
Prima acțiune de acest fel i-a aparținut lui Victor Anestin, mai întâi prin revista națională „Orion” (în 1907-1912), care a dus apoi la apariția Societății Astronomice Române Flammarion (în 1908-1912).
Din nefericire, Anestin a abandonat aceste proiecte, neputând obține un sediu și un observator astronomic stabil pentru acestea (a se citi, pentru conformitate, numerele revistei sale „Orion”, unde scrie negru pe alb că ședințele acestei societăți se țineau în sedii închiriate și el însuși era nevoit să apeleze, în unele cazuri, la prieteni cu instrumente mai performante – probabil că voi spune cândva mai multe despre acest subiect situat oarecum în ceață astăzi), și a trecut la altele noi, rămase ca repere adevărate pentru popularizarea științelor la noi în țară.
După care, de abia în 1989-1991 s-a realizat o nouă rețea reală, de o factură cumva diferită, „ad hoc”, prin cele trei consfătuiri naționale ale astronomilor amatori, organizate în zona Aradului de Mircea Pteancu și Astroclubul Galaxis.
De asemenea, Dănuț Ionescu (sub sigla Astroclubul București) a încercat să reînvie în parte rețeaua lui Anestin prin editarea unei noi ediții a revistei „Orion” în 1990-1993, apoi ducându-i spiritul mai departe prin emisiunea săptămânală „Contact Astronomic” de la Radio Contact în 1994-1997.
A urmat marea revoluție a lui Valentin Grigore și SARM, care au dus lucrurile la un nivel inimaginabil înainte prin manifestarea cultural-astronomică anuală „Perseide”, devenită în 1993-2008 locul de pelerinaj pentru întreaga suflare astronomică românească (voi aprofunda subiectul cu alte ocazii) și rămasă până în prezent, când tot mai multe organizații își organizează tabere de astronomie proprii, reperul cel mai înalt în ce privește taberele de astronomie.
Aceasta, inaugurată în 1993 (a ajuns deja la ediția a 33-a în 2025!), s-a bazat din start pe conceptul complex al fondatorului ei, astronomie-cultură-artă-educație-societate, și a oferit în epoca ei de aur, respectiv în primele șase ediții (la Târgoviște și în Dealul Voievozilor – Răzvad) o succesiune incredibilă de evenimente: școală astronomică de vară, colocviu național de astronomie, observații astronomice, concurs de astronomie pentru tineret, excursii culturale, expediții pentru studierea curenților meteorici de vară și mai apoi un festival de cosmopoezie (din 1996) și un salon internațional de arte, publicații și fotografii astronomice (din 1997).
Iar ediția a 7-a, EuRoEclipse Perseids 1999, la care s-a adăugat drept co-organizator și dr. Ovidiu Văduvescu (între timp, stabilit în Canada) cu firma sa „Astro-Travels”, a fost de-a dreptul fabuloasă: cel mai mare eveniment internațional dedicat... celei mai vizible eclipse totale de Soare a mileniului 2, la care au participat oficial peste 250 de iubitori ai cerului din străinatate (cei mai mulți dintre ei fiind americani!), veniți de pe patru continente!
„Perseidele” au fost completate și de revista națională tipărită de astronomie a SARM, „Noi și Cerul” (1996-2000), continuată de... emisiunea serială „Noi și Cerul” – începând cu anul 2008 - de la Columna TV, precum și, mai nou, de publicația online „Noi și Cerul (literar)” - începând cu 2025.
Și dacă am trecut la online (înainte de această inovație marcantă, oamenii comunicau prin scrisori și telefon fix), prima rețea națională de astronomie de acest fel a fost lista electronică SARM(news), cu aproape 700 de membri, fondată de Alex Conu (acum stabilit în Norvegia) în 2001 și co-moderată de Valentin Grigore și Alin Țolea (acum stabilit în SUA).
Au fost 12 ani în care s-ar zice că întreaga mișcare astronomică românească s-a mutat pe această listă, deosebit de vie, după care lucrurile s-au diversificat considerabil la acest capitol pe plan național.
(Cuget acum cu uimire la cât de mult a însemnat și cât de departe a ajuns dezvoltarea galopantă a tehnologiei, informaticii și ciberneticii pentru astronomie și astronautică - culminând cu misiunile și telescoapele spațiale și comunicarea rezultatelor activităților acestora -, amintindu-mi cum stăteau lucrurile în 1969, când astronomul profesionist Neculai Rădulescu a publicat în revista „Andromeda” a Astroclubului Central Bucuresti un articol de pionierat în România, „Cibernetica Universului” - incluzând incitante conexiuni între mașinile cu structuri create de om și structurile Cosmosului.)
Apoi primul portal web național de astronomie (care a trecut ulterior și pe Facebook) a devenit AstroInfo, fondat și administrat din 2002 de profesorul Sorin Hotea (liderul Astroclubului SARM Sighet), iar primul forum astronomic românesc, cu o activitate foarte frumoasă până acum, a devenit @stronomy.ro din 2004.
Este de menționat și că, tot la începutul anilor 2000, Alin Țolea a prezentat, pe scurt, asociațiile astronomice din România pe Internet.
Cât despre cea mai impresionantă rețea națională din mediul școlar (profesori și elevi de toate vârstele), aceasta a fost realizată de profesorul Ioan Adam și Asociația Astronomică Sirius (care a devenit și asociația fanion a Moldovei), incluzând revista „Pași spre Infinit” (din 1999), website propriu, pagină de Facebook și organizarea unei game largi de evenimente astronomice, un mănunchi de care se poate bucura orice iubitor al cerului, indiferent de etate.
Un alt aspect este că mai toți cei din spatele acestor rețele astronomice s-au arătat prietenoși cu astropoezia.
Iar dintre rețelele de Facebook de dată mai recentă, este de remarcat pentru spectaculozitate Grupul Astrofotografilor Amatori și Profesioniști, inițiat în 2017 de un fost participant la taberele „Perseide” ale SARM, Sandu Val Cosmin (câștigător la viața lui a unei „Astrofotografia Europeană a Zilei”), căruia, în semn de prețuire, îi vom reda mai jos o lucrare performantă recentă:

COMETA C/2025 A6 (LEMMON)
(Octombrie 2025)
Astrofotografie de Sandu Val Cosmin



Și fiindcă am vorbit despre astronomie pe Facebook, salutăm împlinirea de curând a cinci ani de existență a proiectului AstroNick, condus de bucureșteanul Nicolae Corlaci, un remarcabil astrofotograf care oferă pe această cale nu doar astrofotografii proprii, ci și informații generale utile pentru toată lumea, precum și despre acțiunile de popularizare pe care le susține.
Tot în semn de prețuire, îi redăm o imagine pe care a realizat-o în Ianuarie 2023, într-o expedțiie în Munții Bucegi, în care a fost coleg cu președintele SARM.

COMETA C/2022 E3 ZTF
Astrofotografie de Nicolae Corlaci



Desigur, vom reveni pe viitor și cu alte relatări despre această temă, dar acum vom încheia subiectul cu câte o imagine de la „Perseidele” SARM, de pe Dealul Voievozilor – Răzvad, din 1993, 1997 și 1999.
(Cred că se cuvine aici să mai adaugăm și o altă rețea astronomică națională relativ nouă de Facebook, Meteor-Romania, creată de SARM și fondatorul școlii românești moderne de meteori, Valentin Grigore.)
Nu înainte de a vă preveni că ultimul capitol din acest număr este și cel mai interesant și că ultimul lui rând este o veritabilă explozie pozitivă sufletească, colectivă și internațională, de mare amploare, care i-a făcut pe cei ce au parcurs-o să gândească: „Ia te uită, există și unii români care, de mulți ani, pot fi cei mai buni din lume!”







*

Lucian Hudin este unul dintre cei mai performanți astronomi din România.
De o modestie rară și de o calitate umană deosebită, el s-a dovedit cel mai activ membru al echipei proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, condus de dr. Ovidiu Văduvescu din Insulele Canare, și, totodată, și-a creat un observator astronomic particular la Cluj-Napoca.
Iată mai jos și o mostră de abilitate încântătoare, deopotrivă tehnică și spirituală, demonstrată de acesta în 2025:

WHIRLPOOL
Astro-foto-emoție de Lucian Hudin

Galaxia M51 (Whirlpool), aflată la 23 milioane ani lumina distanță.
Se observă și un quasar mult mai îndepărtat,
aflat la 11.8 miliarde ani lumină distanță.
Ținând cont de expansiunea Universului,
el se află acum la 18.5 miliarde ani lumină distanță.
Plus 45 de minute lumină,
cât a durat expunerea imaginii din Cluj.



Și pentru că tot el este cel ce a descoperit asteroidul care îmi poartă numele, 679211 Gheorghe (prin propunerea lui Ovidiu Vaduvescu și Valentin Grigore, aprobată de Uniunea Astronomică Internațională), cum aș putea să nu-i dedic, la rândul meu, un astrocatren?

PRODIGIOSULUI DESCOPERITOR DE ASTEROIZI
LUCIAN HUDIN
De Andrei Dorian Gheorghe

Da, telescoapele sunt vele
Pentru cei ca Lucian Hudin.
De la asteroizi la stele,
Să îți meargă visele din plin!

*

SOARELE ȘI LUNA
-poveste actualizată-

LUNA PLINĂ CU PUȚIN HALOU ȘI SOARELE CU PETE
Astro-foto-colaj de Eduard Andrei Mociran



Relația personificată a Soarelui cu Luna sub forma unei iubiri interzise a fost o temă tratată în mai multe rânduri în folclorul românesc și în acest sens este impresionantă o baladă prelucrată de Gheorghe Dem Teodorescu (1849-1900), care în final consfințește situația următoare:

„Lumea cât o fi
Şi s-o pomeni,
Că ei se gonesc
Şi nu se-ntâlnesc:
Lună când luceşte,
Soarele sfinţeşte;
Soare când răsare,
Luna intră-n mare.”

Ca o scurtă digresiune, trebuie să mărturisesc faptul că mie sintagma „iubire interzisă” mi-a inspirat în 1983 scrierea unei poezii „astro-fantasy” cu alți eroi.
Am publicat-o apoi în cartea mea „Morgana spațială – însemnările de tinerețe ale astronautului Sazartinus” din 1993 (vă previn că mă voi mai referi la ea în acest număr) și, pentru diversitate, o voi republica și online mai jos (cu vreo două cuvinte schimbate față de original):

IUBIRE INTERZISĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Steaua de care mă îndrăgostisem
îmi trimisese un culoar de lumină
pe care să urc

Am sperat tot drumul că de fapt
ea era o prințesă
dar acolo sus
am descoperit că nu putea fi
decât o incandescență

Am îngenuncheat în fața ei
ascunzându-mi brațele

Apoi totul a început
să se învârtească

O vreme n-am mai auzit
decât hohotul nebun al umbrelor
stârnite de iubirea noastră interzisă

Revenind la tema celor două corpuri cerești apropiate nouă, s-ar putea spune, totuși, că Soarele și Luna se întâlnesc în aparență pe cer în planul vizibilității noastre bidimensionale cu ocazia eclipselor de Soare, când discul Lunii, aflat între Pământ și Soare, umbrește parțial sau total discul Soarelui.
Și așa am ajuns la faptul că în Martie 2026 aniversăm 20 de ani de când Valentin Grigore și SARM au organizat expediția de mare succes, cu o participare excepțională (membri ai SARM și ai unor astrocluburi din țară, astronomi profesioniști de la Institutul Astronomic al Academiei Române, astronomi amatori din Olanda și Germania), „Eclipsa anatoliană”.
De la aceasta a rezultat și superproiectul internațional online în limba engleză „Passports for a Heavenly Expedition”, pe care îl puteți găsi pe Cosmopoetry - SARM and Friends – nu îi dăm linkul aici pentru că este o lucrare colectivă amplă și ar însemna să deturnăm atenția de la parcurgerea acestui număr al publicației noastre, așa că puteți să-l căutați pe cont propriu ulterior.
În schimb ne vom bucura de o imagine de colecție cu respectivul fenomen, realizată chiar de inițiatorul și coordonatorul expediției:

ECLIPSĂ TOTALĂ DE SOARE
(29-03-2006, Turcia)
Astro-foto-colaj de Valentin Grigore



La începutul lui Octombrie 2025 am realizat câte o astro-foto-poezie dedicată fiecăruia dintre aceste două corpuri cerești.
Una a fost despre Soare și coloritul acelei luni:

PRINTRE FRUNZE
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Culori de Octombrie.
Soarele, o frunză
albă, rotundă.













Am publicat-o întâi pe 23 Octombrie în engleză pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders – care, deși cu aproape 100.000 de urmăritori din 140 de țări, are contorul extern al vizualizărilor nefuncțional și nici că-i pasă că multor români le pasă cel mai mult de asta –, iar editoarea americană Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Noul tău haiku a fost perfect.
Am îndrăgit calea prin care ai chemat Soarele să arunce o privire printre frunze ca o frunză albă.
A fost foarte creativ, Andrei, deci bine făcut de tine.
Mulțumesc pentru haiku și multele imagini.”

Cea de a doua a fost despre Lună, cu puțin inainte de perigeu (unii au numit acest fenomen drept Superlună):

5 OCTOMBRIE 2025
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Înainte de Superluna ploioasă,
un suspin
și-o coroană







Iar pe aceasta am publicat-o întâi pe 24 Octombrie în engleză pe website-ul AWB
și aceeași Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noul haiku adorabil și imagini, care sunt grozave!
Ai împărtășit o bucățică faină de poezie azi și sunt sigură că oricine o vede, o va îndrăgi.”

Urmează viziuni astrofotografice avansate...

SOARE PĂTAT ȘI SECERA LUNII
Poem astrofotografic de Cosmin Sorin Micloș





APUS DE SOARE
(înaintea solstițiului de vară, Iunie 2025)
ȘI LUNA COLORÂND NORI
(cu Venus, Jupiter și ISS, Iulie 2025)
Poem astrofotografic de Valentin Grigore





SOARELE ȘI LUNA
Poem astrofotografic de Radu M. Anghel





SOARELE ȘI LUNA
Poem astrofotografic de Cristian Dănescu





SOARELE ȘI LUNA
Poem astrofotografic de Marcel Jinca





Și din nou ceva explicit poetic, publicat inițial în engleză pe 13 Noiembrie 2025 pe website-ul AWB:

3 NOIEMBRIE 2025
LÂNGĂ OBSERVATORUL COPIILOR DIN BUCUREȘTI
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Cupolă, Soare, parc –
unghiuri ale unui
triunghi benefic

Peste bulevard –
Luna, un plus de
electricitate









Și feedback-ul editoarei Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Îndrăgesc haiku-urile tale de azi dimineață și, desigur, și imaginile.
Îți mulțumesc foarte mult pentru că mi-ai trimis noua poezie astăzi.
Favorita mea este cea cu Luna părand blocată de cablurile stâlpilor electrici.”

Alte viziuni avansate:

SOARELE CU ILUZIE OPTICĂ ȘI ZBOR CĂTRE SECERA LUNII
Poem astrofotografic de George Tănase





SOARELE ȘI LUNA
Poem astrofotografic de Cătălin Liță





Revenim la poeticul scris:

SOARELE ȘI LUNA CU STIL
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Decât să te dai erou,
Mai bine-observi câteodată
Soarele cu un halou
Și Luna încoronată.





Alte imagini de mare artă:

SOARE DE OCTOMBRIE ȘI LUNA MINERALĂ
Poem astrofotografic de Răzvan Orbu





APUS DE SOARE ȘI RĂSĂRIT DE LUNĂ
Colaj astrofotografic de Valentin Grigore



SOARE ȘI LUNĂ
Colaj astrofotografic de Eduard Andrei Mociran



Și acum două super-creații cu același autor:

RĂSĂRIT DE SOARE PESTE EL TEIDE
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

În expediția Canare - Leonide 2022 am nimerit exact perioada când,
din capitala Santa Cruz de La Palma,
Soarele răsărea chiar peste conul vulcanului Teide (3718 m altitudine),
aflat pe insula vecină Tenerife,
la 118 km distanță în linie dreaptă peste Oceanul Atlantic.
Sau, mai bine spus,
Vulcanul Teide cu Soarele-n cap!



LUNA PLINĂ APROAPE DE PERIGEU
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Copil de floarea-soarelui
ridicat să ajungă la Lună.
Chiar dacă privește Luna,
rămâne tot floarea-soarelui!



*

Pe 23 Decembrie 2025 am primit un adevărat cadou de Crăciun, chiar dacă a fost cu două zile înainte.
Primul vicepreședinte, pentru peste 20 de ani, al International Meteor Organization, fost director de meteori al Britain’s Society for Popular Astronomy, cel mai activ contribuitor pentru jurnalul internațional de „dragonlore” The Dragon Chronicle, fost autor al celendarelor anuale de meteori pentru IMO și pentru celebrul Astronomical Calendar (american) al lui Guy Ottewell, creator al Meteor Beliefs Project și cel care în 2005, în orașul universitar Cambridge (a cărui universitate a fost fondată în 1209, cu un secol înainte de întemeierea statului românesc Valahia), a expus o excepțională retrospectivă internațională Leonide 1998-2002, în care SARM (după cum ne-a comunicat) a avut cea mai spectaculoasă participare (astrofotografii, cronici tehnice și astropoezii) – povestea aceasta o puteți găsi în cartea mea din 2023 „De la Legile lui Murphy pentru meteori la Campionatul Mondial de Astro-țipuritură-strigătură”, Editura Astromix...
britanicul Alastair McBeath mi-a trimis o superbă astropoezie-dedicație pentru celebrarea a trei decenii de existență a mișcării de astropoezie și cosmopozie a SARM - în fapt, o nostalgică incursiune înainte de anul 2000, când nu erau computere, Internet și fotografie digitală pentru oricine, iar oamenii trăiau mult mai intens fenomenele astronomice.
O voi reda mai jos, însoțită de o fotografie realizată de Valentin Grigore, cu noi doi în fața originalului stand de „astro-photo-art-poetry” (sau cosmopoezie de echipă!) al SARM, care a făcut senzație la Conferința IMO de la Petnica (Iugoslavia) din 1997.
(Am găsit fotografia atât pe website-ul IMO la secțiunea dedicată conferințelor sale, cât și în Romanian Astrohumanism XVII <Poetical Comets> din 2008 de pe Cosmopoetry – SARM and Friends.)
Ne aflam în epoca „bunicilor” de azi în astronomie, pentru care cel mai important era să se vadă la față și să-și strângă mâna (era mai complicat și cu transportul, așa că o astfel de întâlnire era adeseori suficientă pe viață!), după care realizările – de care se bucurau cu toții - veneau parcă de la sine, deși totul era, întocmai cum am spus, mult mai dificil decât acum.
Dar în mod straniu, acea solidaritate a fost redusă în timp de apariția Internetului și a mijloacelor moderne de comunicare.
A urmat epoca „tăticilor” de azi, care de multe ori au preferat să se limiteze la succesul grupului propriu... iar azi „nepoții” consideră uneori că totul începe de la ei.
Ceva s-a schimbat în natura umană, înainte era un adevărat ritual prin care se concepeau mesaje mai profunde, ce deveneau scrisori trimise prin poștă, în timp ce azi se comunică direct și simplu prin WhatsApp, nu se mai reacționează prin scris, ci prin „stickers”, iar felicitările au devenit impersonale, fiind înlocuite de imagini specializate, luate de pe Internet.

REFLECȚII TEMPORALE
De Alastair McBeath
(în românește de Andrei Dorian Gheorghe)

Astropoezia în SARM a început acum 30 de ani?
Dar anii 1990 au fost doar săptămâna trecută.
De aceasta sunt sigur că părea să știu...

Acest lucru a determinat Alfa Monocerotidele în noiembrie 1995?
Meteorii rapizi de la Unicorn,
Chiar dacă doar pentru cel mai scurt timp.

A adus cometele Hale-Bopp și Hyakutake aproape și strălucitoare?
Furtunile Leonide pentru traversarea mileniului,
Și acea noapte de neuitat de Bolizi?

Și eclipsele de soare și de lună; mari furtuni aurorale;
Nori strălucitori de noapte în abundență de vară,
Grupându-se în jurul nașterii mileniului?

Au fost astfel de lucruri mai puține de atunci,
Sau pur și simplu au trecut nevăzute?
Mai multe motive pentru astropoezie să păstreze amintirile proaspete și verzi!



*

CALEA LACTEE PESTE TELESCOAPELE DIN LA PALMA (1)
(30 Septembrie 2024)
Astrofotografie de Valentin Grigore



Despre istoria marilor momente ale poeziei astronomice se poate spune că a început răspicat cu Marele Imn al Soarelui la vechii egipteni (secolul 14 înainte de Christos) și Imnul Creațiunii din Upanișadele hindușilor antici (câteva secole mai târziu).
A devenit o parte gingașă a astronomiei odată cu poemul Phainomena de elenul Aratus (secolul 3 înainte de Christos), care a versificat din opera astronomică a lui Euxodus din Cnidus (de mai devreme cu un secol).
Același lucru avea să-l facă în secolul 16 și marele învățat sas Johannes Honterus, care în 1542 și-a versificat (la Kronstadt pe „pământul crăiesc” de atunci - Brașovul de azi) propriul său manual de cosmografie, Rudimenta Cosmographiae, sub denumirea nouă de Rudimenta Cosmographica, care va deveni primul manual de nivel european, servind pentru peste un secol culturii și educației în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, Ungaria, Elveția, Țările de Jos etc. (cartea a fost scrisă în latină, limba universală a epocii).
Între timp, era de aur a culturii arabe a dat, în secolele 11-12, prototipul poetului astronom în persoana persanului Omar Khayyam.
Iar la începutul secolului 14, florentinul Dante Alighieri a cuprins în capodopera „La Divina Commedia” (consacrată ca una din piesele de podium din istoria literaturii universale, împreună cu Biblia și cu integrala Shakespeare), o călătorie în versuri prin cerurile „oficiale” de atunci (incluzând cele cinci planete vizibile cu ochiul liber, plus Soarele și Luna - considerate încă planete - și cerul stelelor fixe) în partea a 3-a, „Paradiso”.
A urmat cazul tragic al prelatului filosof italian Giordano Bruno, ars pe rug în 1600 de Inchiziție, în special pentru o poezie din dialogurile sale din lucrarea „De l’infinito, universo et mundi”, în care afirma infinitatea Universului și pluralitatea lumilor extraterestre.
Apoi au apărut... astronomii poeți care au marcat istoria astronomiei: englezii Johannes Kepler (care în anii 1610 a descoperit legile planetelor și a scris un epitaf poetic pentru propriul mormânt), Jeremiah Horrocks (devenit în 1630 cel dintâi care a observat un tranzit al planetei Venus peste discul Soarelui și, totodată, cel care a dedicat o poezie fenomenului) și William F. Denning (care a revoluționat astronomia meteorilor și a scris poezii cu teme cosmice).
Și așa am ajuns la titanii popularizării astronomiei (așa cum am spus și în numărul trecut), Camille Flammarion în zona de influență franceză și Richard Hinckley Allen în lumea anglo-americană, care au inclus citate de clasici literari în cărțile lor.
Iar la noi, același lucru l-a făcut la începutul secolului 20 fondatorul mișcării astronomice românești, Victor Anestin, care a inclus versuri de poeții astronomi Gabriel Donna și Alexandru Anestin în revista „Orion” și în cartea sa „Cum să înveți stelele”, și nu a uitat să citeze din poeții clasici Mihai Eminescu și George Coșbuc.
(De altfel, despre toate acestea am mai povestit în repetate rânduri, atât în prezentări la conferințe, cât mai ales pe website-ul vechi din 2010-2020 al Astronomers Without Borders - acum greu acesibil datorită unor probleme tehnice - și într-o carte din 2021, „Cavalerii poeziei astronomice românești de la începutul secolului 20 și câte ceva despre urmașii lor”, de la Editura Astromix.)

Mulțumim! Ne-ați apropiat cerul, poeți coloși pe Pământ,
Prin instrumentul de inimă care se numește cuvânt!
(Andrei Dorian Gheorghe)

CALEA LACTEE PESTE TELESCOAPELE DIN LA PALMA (2)
(30 Septembrie 2024)
Astrofotografie de Valentin Grigore



*

Vă mai informăm că odată cu acest număr a apărut și Suplimentul 3 (2025) al publicației noastre, reprezentând „Capitolul III: Un ocol în jurul Soarelui pentru testarea astrocatrenului avangardist” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe, cuprinzând informații pitorești despre recitaluri de acest fel susținute de autor timp de un an la cele mai importante evenimente astronomice din țară, practic un tur național cu etalarea acestei specii poetice inovatoare.
De asemenea, poate surprinzător, a apărut și „Bonus I” al aceleiași publicații (astfel de „bonusuri” vor fi, pentru început, trimestriale), cu un foto-reportaj despre un eveniment original și fascinant, care a inclus și astropoezie și m-a ajutat, într-un moment delicat al vieții, să iau cea mai bună decizie: Gala Ucenicul Astronom 2019 de la Miercurea Ciuc!
De aceea, vă invit să-l parcurgeți și pe acesta, oferind ca stimulent o imagine în care l-am surprins, la conferința de la cinematograful local, pe Valentin Grigore fotografiindu-l pe marele popularizator de științe Alexandru Mironov în plină prezentare a unei lucrări.



*

Și revenim cu un adaos la capitolul despre Soare și Lună, o dedicație celui ce a co-organizat, din partea Ro Team Tour, expedițiile SARM pentru observarea eclipselor totale de Soare din 2006 (în Turcia), 2017 (în SUA), 2019 (în America Latină) și 2024 (tot în SUA), precum și cea pentru observarea aurorei boreale la Cercul Polar în 2025 – practic, cel mai bun ghid din România pentru expediții astronomice –, care va fi urmată de două astrofotografii ale acestuia: cu eclipsa totală de Soare din Aprilie 2024 și cu eclipsa totală de Lună din Septembrie 2025.

LUI DAN MOLDOVANU
De Andrei Dorian Gheorghe

Pentru o eclipsă, un „moldovan”
A devenit chiar și american
Ca să învingă orice obstacol
Și să ne aducă în miracol.

ECLIPSE TOTALE DE SOARE ȘI LUNĂ
Poem astrofotografic de Dan Moldovanu





*

Iar acum vom trece la trei astropoezii „cinstite”, pe care le-am publicat la AWB pe 15, 28 și 14 Iulie 2025 (criteriul ordinii fiind unul subiectiv).

ÎN NUMELE LUI PIERRE GASSENDI (1592-1655)
De Andrei Dorian Gheorghe

Astronomul francez Pierre Gassendi
a observat cel dintâi planeta Mercur
traversând discul solar în 1631.

De aceea, în onoarea lui,
vă rog să nu confundați
tranzitul lui Mercur
cu o pată solară!

Feedback-ul editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru astropoezia ta despre Pierre Gassendi.
Această poezie a fost un <fapt al zilei> grozav și sper ca oamenii care vor citi compoziția ta să cerceteze de asemenea munca lui Pierre în astronomie și să învețe mai multe despre el.
Este atât de mult de învățat despre știință și astronomie, iar tu faci cu adevărat să ai o cale specială de a dărui informație prin poezia ta.”

PLANETE ȘI EXOPLANETE
De Andrei Dorian Gheorghe

Îi salut pe toți
descoperitorii de planete!
Îi salut, de asemenea, și pe
descoperitorii de exoplanete,
începând cu Aleksander Wolszczan
și Dale Frail,
care au descoperit în 1992
primele două planete extrasolare.

Aceasta pentru că întotdeauna
mă minunez de varietatea culorilor
acestor corpuri cerești
și mă bucur că, veseli sau triști,
astronomii nu sunt rasiști.

Feedback Andre Sherwood:
„Astronomi rasiști?
Mi-a plăcut topicul de <exoplanete> în poezia ta nouă și cum ai dezvăluit din nou fapte de istoria astronomiei.
Am fost surprinsă de calea prin care ai încheiat poezia și folosirea teremenului <rasiști>.
<Ha, ha, VERY CLEVER, my friend!
Bravo you!>
Mulțumesc, Andrei!”

INSPIRAT DE EDWIN HUBBLE (1889-1953)
De Andrei Dorian Gheorghe

Odată m-am rătăcit printr-o pădure
și m-am întrebat ce ar spune în locul meu
fondatorul astronomiei extragalactice,
Edwin Hubble.

Cred că ar spune…
„Mă aflu pe planeta Pământ,
parte din sistemul solar,
parte din Calea Lactee,
parte din Universul în expansiune.
Prin urmare,
nu am cum să mă rătăcesc!”

Feedback Ande Sherwood:
„Salut, Andrei.
M-am bucurat cu adevărat să citesc noua ta poezie.
Cum ai putut să vii cu ideea despre Hubble pierdut într-o pădure?
Este geniu pur!
Ar trebui să faci un poster cu poezia ta și s-o pui în rame!
Da, mi-a plăcut mult și îți mulțumesc pentru că ai trimis-o pentru blog!
A fost <awesome>!”

*

Un respiro imagistic cu un tânăr „sarmist vestic”...

SENTIMENTE DE CER PROFUND
Poem astrofotografic de Ovidiu Dascălu (student, Timișoara)
-Nebuloasa Crescent (NGC 6888),
Roiul de stele deschis Praesepe (M44),
Nebuloasele Flacăra (NGC 2024) și Cap-de-Cal (IC 434)-







*

Trebuie acum să îmi fac și datoria de onoare de a-l omagia din nou pe un astrofotograf fenomenal, de profesie medic, din judetul Harghita, oferind ca exemplu o lucrare din partea lui:

MARELUI MAESTRUN ÎN ASTROFOTOGRAFIE
ATTILA MUNZLINGER
De Andrei Dorian Gheorghe

Aprigul războinic Attila, mult în vechime,
Cucerea pământești teritorii, o mulțime,
Dar azi, Attila Munzlinger caută misterul
Și cucerește, pașnic și neabătut, cerul.

UN ASTEROID LOCUIBIL
Astrofotografie artistică de Attila Munzlinger



*

Dacă în numărul trecut v-am povestit pe scurt cum a fost cu astropoezia și cu ediția nouă a revistei naționale de astronomie „Orion” din 1990-1993, acum vă voi povesti la fel de scurt despre contextul în care a început Festivalul de Cosmopoezie al SARM.
În 1993-1994 am publicat Trilogia Astronautului Sazartinus („Morgana Spațială”, „Sălbaticii Cai Spațiali” și „Renașterea”) la Editura Polidor, condusă de soții Mircea și Miruna Mureșanu (un arhitect și o filologă de mare calitate umană), care ulterior i-au schimbat denumirea.
Cărțile includeau un fond de cosmopoezie SF&F în care am făcut loc și unor astropoezii de factură mai degrabă astrofizică, pe care le scrisesem, în majoritate, în 1981-1984.
Această primă trilogie cosmopoetică din literatura română a fost recenzată în vara lui 1994 de profesorul Adrian Bucurescu în pagina culturală a cotidianului nr.1 din acel timp, „România liberă”, care avea un tiraj de zeci de mii de exemplare (cam cât toate revistele literare, considerate importante, la un loc).
Și nu a făcut-o oricum, ci foarte entuziast, sub titlul cu majuscule de-o șchioapă „VĂ PROPUNEM UN COSMOPOET”.
Citez din ce a scris acesta despre acele volume ale mele:
„Este evident că recentele cărți de acest tip provoacă literatura noastră contemporană la primenire, la adoptarea unor genuri noi ce ar putea duce la o posibilă <Renaștere> românească.”
(Asta apropo de „Renașterea Astronautului Sazartinus”; oricum, a zis-o frumos, dar nu prea s-a potrivit cu ce s-a întâmplat ulterior în România.)
Cu aceasta trilogie și cu pliantul în limba engleză de „Astro & SF Poems” (supliment „Orion”, vi l-am arătat în numărul trecut) m-am dus în Mai 1994 la Convenția Europeană de Science Fiction de la Timișoara (după o convorbire foarte plăcută pe care am avut-o în București chiar cu organizatorul acesteia, Cornel Secu).
Prezența mea nu a rămas neobservată acolo și profesorul Aurel Cărășel (o autoritate în SF&F) a consemnat după eveniment în cotidianul „Curierul Național”:
„O surpriză interesantă la acest Congres a fost apariția unui POET SF în mijlocul invaziei de prozatori: Andrei Dorian Gheorghe din București…”
Iată și o imagine semnificativă...



În vara lui 1995, la invitația lui Dănuț Ionescu, m-am prezentat apoi la colocviul național de astronomie de la Salonul Artelor din Primăria Târgoviște, în cadrul celei de-a treia ediții a manifestării cultural-astronomice „Perseide” a SARM, într-o ședință prezidată de profesoara Erika Lucia Suhay.
Când mi-a venit rândul, am început prin a citi poezia „Ipoteză”, pe care o scrisesem în 1981 și care a fost aplaudată de suflarea iubitorilor cerului din sală cu un entuziasm greu de imaginat.
Această poezie a avut un destin special, versiunea sa în engleză fiind apoi expusă la mai multe întruniri internaționale de astronomie - între care conferințe ale International Meteor Organization.
De asemenea, poezia a fost republicată atât în jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA (redenumită recent Science Fiction & Fantasy Poetry Association), Star*Line, cât și în programul AstroArts al Astronomers Without Borders, ba chiar și în proiectul mondial „Dialogue among Civilizations through Poetry Readings 2002” și într-o revistă londoneză de avangardă, Mr. Poet Page 84.
Ca o încununare, „Ipoteză” a mai apărut, însoțită de o splendidă astrofotografie de Valentin Grigore (președinte-fondator al SARM), în numărul „July 2023” al reputatei reviste internaționale online „Sky’s Up - Global Astronomy Magazine”, editată de Explore Alliance - compusă din organizații celebre ca Association of Lunar and Planetary Observers, Astronomers Without Borders, International Dark Sky Association și Astronomical League, aliate cu observatoare istorice ca Yerkes și Mount Wilson din SUA.
Cert este că și efectul Trilogiei Astronautului Sazartinus asupra participanților la „Perseide 1995” a fost foarte puternic, ceea ce m-a convins că se poate face mai mult în acel mediu minunat creat de Valentin Grigore (conform conceptului său astronomie-cultură-artă-educație-societate), așa că în Septembrie 1995 m-am înființat acasă la el (pe atunci locuia pe Dealul Voievozilor, lângă Târgoviște) și i-am expus proiectul Festivalului Național de Cosmopoezie (ulterior, acesta avea să-și mai schimbe denumirea, dar tot Festivalul de Cosmopoezie a rămas) pentru cadrul manifestării următoare, „Perseide 1996”.
Președintele fondator al SARM a aceeptat bucuros, așa că în anul următor, în același loc și în aceeași perioadă, festivalul dorit (care avea să devină anual), a început!
Am imaginat și o sinteză a ceea ce am povestit până acum printr-o neobișnuită fantezie colectivă cosmopoetică, care va cuprinde:
1. Poezia „Ipoteză” de Andrei Dorian Gheorghe (cu un desen din 1995 de arhirectul Mircea Mureșanu);
2. Foto de Andrei Dorian Gheorghe cu Trilogia Astronautului Sazartinus, două pagini din primul volum, incluzând poezia „Ipoteză”, și ultima pagină din al treilea volum, incluzând termenii cosmopoem și cosmopoezii, pentru prima dată consemnați în literatura română;
3. Pe post imaginar de Morgana Spațială, un „astroartwork” de Călin Niculae (din 2008) dintr-un proiect de-al meu de pe Cosmopoetry - SARM and Friends (al cărui prim web master a fost chiar el în 2002-2008);
4. Pe post imaginar de Sălbaticii Cai Spațiali, un „astroartwork” de Gabriel Ivănescu (din 2007) dintr-un alt proiect de-al meu de pe Cosmopoetry - SARM and Friends (pentru care el a fost al doilea web master în 2006-2008);
5. Pe post de Renașterea Astronautului Sazartinus, o fotografie de Victor Bortaș cu Andrei Dorian Gheorghe recitând „Ipoteză” la colocviul național de astronomie de la „Perseide 1995;
6. Foto de Victor Bortaș cu o secvență din Festivalul Național de Cosmopoezie de la „Perseide 1996” - Andrei Dorian Gheorghe ca recitator la Salonul Artelor al Primăriei Târgoviște, iar în stânga acestuia, prima variantă a super-compoziției astrofotografice „Starea de cer” de Valentin Grigore – se împlinesc 30 de ani de atunci și ați văzut cât de spectaculos a evoluat această lucrare în imaginile pe care le-am redat anul trecut de la București SpaceFEST și Târgoviște Astro-Space-Fest.

-NAȘTEREA FESTIVALULUI DE COSMOPOEZIE AL SARM

IPOTEZĂ
De Andrei Dorian Gheorghe
cu o ilustrație de Mircea Mureșanu

Bunica Universului croșetează nori
în castelul său de după cer
și îi aruncă pe fereastră.

Fiii adâncurilor culeg stele
de pe fundul oceanelor
și le comercializează
în piețe intergalactice.

Astronomi celebri încearcă să explice
cosmologia lucrurilor,
în timp ce un copil
din altă stare a firii
ține Universul în mâini
ca pe o jucărie.













Iar despre acest eveniment am găsit o dedicație publicată în numărul de iarnă din 1997 al revistei „Noi și Cerul” a SARM de un clujean, nimeni altul decât primul astronom profesionist român (și analistul observatiilor astronomice ale SARM pentru o vreme), care a devenit și astropoet de anvergură:

LA „PERSEIDE”
De Ștefan Berinde

Ploaie de poezie la „Perseide”,
O, meteori sentimentali,
În noaptea asta cerul se deschide
Frumoșilor trimiși astrali.
Țâșnind de pe orbita cometei aurii,
Al nostru „Festival de cosmopoezii”!

*

Tot referitor la cărțile care au deschis calea cosmopoeziei, mi-am amintit că faimosul astrofootograf de azi Alex Conu (stabilit acum în Norvegia și membru al elitei mmodiale astrofotografice The World At Night), care a intrat în SARM câțiva ani mai târziu, le-a citit pe la începutul anilor 2000.
Apoi, pe când ne plimbam împreună printr-un parc bucureștean, mi-a comunicat, spontan și metaforic, impresia lui despre trilogia sazartiniană:
„Am rămas prost!”
La rândul meu, înainte de a reda o astrofotografie fenomenală de-a lui (realizată în țara fiordurilor), îi răspund astfel:

EXCELENTULUI ASTROTOGRAF
ALEX CONU

„Imaginile-ți mă fac să mă simt mic,
Așa că te atenționez un pic:
O să te reclam, negreșit, la ONU!” -
I-am spus, invidios, conului Conu!

AURORA BOREALĂ ÎN NORVEGIA
Astrofotografie de Alex Conu



*

REFORMATORULUI PLANETARIULUI BAIA MARE,
OVIDIU IGNAT
De Andrei Dorian Gheorghe

Când te duci la Baia Mare,
Nu te îmbăiezi la Soare,
Ci de bucuri cu ardoare
De un planetariu tare.

Un argument că proverbul „omul sfințește locul” este valabil și în astronomie ni-l oferă managerul Planetariului Baia Mare, Ovidiu Ignat, sub conducerea căruia această instituție a fost modernizată considerabil, devenind cea mai frumoasă și performantă de acest fel din România...
(Am recitat astropoezii chiar sub cupola lui la celebrările de 50 și 55 de ani ai acestuia – practic, la cel mai vechi planetariu din țară - în 2019 și 2024.
Rememorând cu emoție acest fapt, mi-a venit ideea să realizez un prolog pentru tema „Planetarii și astropoezie”, pe care o voi dezvolta în viitor.
Nu înainte de a adauga că același Ovidiu Ignat, la jubileul din 2024, o organizat un spectacol excepțional tot în sala cupolei, în care un actor a recitat versuri astronomice de Mihai Eminescu sub imagini din Spațiu.)
Iata și o fotografie semnificativă cu intrarea în prima sală a acestui planetatiu...



Și dacă tot am ajuns la capitolul planetarii, vă întreb care din cele două de mai jos (fotografiile îmi aparțin) vi se pare mai interesant.
Cel de stat, clasic, de la Constanța (condus cu pasiune de-a lungul anilor de Mihai Enescu, Nicolae Suciu și Constanța Diamandi) pentru designul său exterior?
(Primii doi amintiți au organizat, într-un hotel din Mamaia, cea dintâi conferință a planetariilor din România în Septembrie 1999, unde nu doar eu am recitat astropoezii, ci și Valentin Grigore și Adrian Sima.
Iar în 2019, Constanța Diamandi a organizat celebrarea a 50 de ani ai planetariului de lângă Marea Neagră, prilej cu care am recitat astropoezii și sub cupolă.)



Sau cel subteran digital particular de la Slănic Prahova (cel mai mare planetariu din țară, cu 200 de locuri la 208 m adâncime), creat în salina locală de Dragoș Brașov și Asociația Astronomică Urania, pentru amplasamentul său?
(Reamintesc, Planetariul Supernova a organizat în Octombrie 2019, în colaborare cu SARM, Salonul Cultural Mihail Sebastian și grupul Amicii Operetei, primul spectacol complex subteran de arte astronomice din lume - recitaluri de astropoezie, muzică de operă și operetă cu versuri astrale, sketch astropoetic-muzical-umoristic, muzică astrofolk, plus expoziție de astrofotografie și filme de planetariu -, intitulat „Subpământul Înstelat” - eveniment pe care l-am descris la vremea lui pe website-ul Astronomers Without Borders).
Dar înainte de imagine voi a reda o confesiune poetică pe care mi-a făcut-o cândva creatorul lui:

Când eram copil, voiam să ajung pe Lună.
Odată am văzut-o chiar pe colțul unui bloc.
Norocul meu a fost că am găsit ușa încuiată.
(Dragoș Brașov)



Iar dacă tot am pornit această temă, trebuie să amintim ceva important: cel ce a deschis calea planetariilor digitale la noi - a început cu cel de la Pitești - a fost, acum mai bine de 15 ani, un membru al Asociației Planetariilor de Limbă Franceză, totodată foarte simpatic jurnalist.
(Cu acesta și cu Cosmin Sorin Micloș am cântat o dedicație astropoetică pe muzica de la „Odă Bucuriei” de Beethoven la jubileele Planetariului Baia Mare, despre care am vorbit mai sus.)
Un catren și pentru acesta (plus o imagine cu el într-un mediu universitar festiv)!

PIONIERULUI PLANETARIILOR DIGITALE DIN ROMÂNIA,
REMUS CÎRSTEA

Domnule, îmi pare că dumitale
Nu ți se-ntamplă să fii trist.
Lucrând cu planetarii digitale,
Poți fi și... astro-pianist!



La Planetariul Suceava (fondat în 1984), radioastronomul de reputație internațională Cezar Leșanu a creat încă din 2018 un proiect artistic („spectacol cosmic”), apelând doar la resurse locale (în care el asigură sub cupolă ambientul de imagini din Spațiu și fondul muzical, iar tineri poeți din oraș recită versuri și un teatru sucevean joacă diverse piese fără teme astrale obligatorii – oricum „atmosfera” este suficient de cosmică!).
I-am dedicat și lui un catren, care va fi urmat de o imagine semnificativă de la derularea unui program pentru public la acest planetariu:

RADIOASTRONOMUUI-PLANETARIANIST
CEZAR LEȘANU
De Andrei Dorian Gheorghe

„Planetarizează” aprig Cezar
Leșanu și-are idei mari în har:
Radioastronomie-artă
Și România lucind pe hartă!



Iar fostul lider al Planetariului Suceava, un om uriaș în cultura astronomică (pedagog, publicist, popularizator, astrofotograf, cercetatător în istorie și tradiții, analist al oscilațiilor Pendulului lui Poucault la eclipse) și membru de onoare al SARM, s-a arătat el însuși un astropoet de calitate în mai multe rânduri și a fondat la Horodnicul de Jos (mai sus de Capitala județului!) un complex etnografico-astronomic unicat, cu un observator astronomic de lemn (vopsit în tricolor), creat în 2005 pe o insuliță dintr-un fir de apă, și cu un planetariu, creat în 2008 într-o căsuță tot de lemn (fosta șură, pe care a decorat-o cu motive astrale vechi!), despre care se poate spune că este primul planetariu particular din țară!
Înainte de a reda o imagine cu pitorescul perete de intrare în respectivul planetariu, trebuie să spun că am găsit în revista „Noi și Cerul” (numărul de iarnă din 1998) o poezie în șase versuri pe care formidabilul Dimitrie Olenici a citit-o la Festivalul de Cosmopoezie al SARM și mi-a dedicat-o chiar mie, astfel că (deși la rândul meu i-am dedicat mai multe creații în versuri) sunt nevoit acum, după aproape trei decenii, să-i răspund cu aceeași monedă... astropoetică.
Prin urmare, veți asista la un fel de leapșa... pe astro-sextine!

LUI ANDREI DORIAN GHEORGHE
De Dimitrie Olenici

Andrei Gheorghe Dorian
Ne sufocă și-n ăst an
Cu sonete, poezii,
Și cosmicomicării.
Doamne, tot așa să-l ții
Mult și după 2000!
-1997-

LUI DIMITRIE OLENICI
ȘI COMPLEXULUI SĂU ASTRONOMIC DE LA HORODNICUL DE JOS
De Andrei Dorian Gheorghe

Într-un mediu de la țară,
Astronomia-nfioară:
Observatorul Olenici
Îți arată stele brici,
Da’-n planetariu, pe cale,
Nu-s și planete rurale!
-2026-



Între multele planetarii existente astăzi în România, unul se află la complexul astronomic din Galați, de unde a fost semnalată recent o problemă gravă, criticată cu solidaritate de întreaga suflare astronomică românească: aceea că observatorul astronomic local nu își mai putea face programul de noapte din cauza unei decizii nefirești a noului manager pe muzeele locale, nu tocmai priceput în astronomie, care a mai încercat și desființarea importantului proiect al acestuia, Astroclubul Călin Popovici (care prin denumirea sa îl onorează pe fondatorul școlii românești a observatorilor de stele variabile).
Acest astroclub, deosebit de performant atât pe plan educațional regional, cât și, prin prisma rezultatelor observaționale, pe plan internațional - a lansat astronomi de mare clasă, ca Alexandru Dumitriu (elogiat de American Association of Variable Star Observers pentru softurile sale), elevul teolog Andrei-Marian Stoian (descoperitor de stele variabile) și Gabriel Neagu (câștigător al unui concurs al European Association for Astronomy Education în 2020 și descoperitor a peste o sută de stele variabile prin metoda „survey”).
Întrucât se pare că lucrurile încă nu s-au rezolvat acolo la nivelul normal și așteptat de mișcarea astronomică națională, complexul astronomic din Galati are nevoie mai departe de susținerea ei, iar noi cei din SARM suntem în continuare alături de ilustrul astronom Jan Ovidiu Tercu (care a fost și proiectantul acestui complex astronomic pe care îl coordonează de mai bine de 15 ani, de unde a deschis seria românească a descoperirilor de stele variabile) și îi dorim ca lucrurile să revină cât mai repede la normal, iar el să-și regăsească starea de spirit din trecut, din care voi reda următoarea confesiune poetică:

Astronomia este viața mea
și într-o zi planetele s-au aliniat pentru mine
ca să devin coordonatorul unui complex astronomic.
Se pare că am avut o stea norocoasă
sub stelele steagului Uniunii Europene!
(Jan Oviu Tercu)

Iar eu închei acest episod gălățean redând un catren pe care i l-am dedicat în cartea mea „O epopee a cerului românesc” (Editura Astromix, 2022), urmat de o imagine de la o acțiune publică din vremurile de glorie ale acestui complex astronomic și ale astroclubului aferent:

MARELUI ASTRONOM
JAN OVIDIU TERCU
De Andrei Dorian Gheorghe

Cunosc doi experți care cu mare artă
Semețul nume de Ovidiu îl poartă:
Publius Naso, în versuri valabile,
Și Jan Tercu, în stele variabile.



Dar ca o inerție mai trebuie să adaug că un fost student favorit de-al său, Ciprian Vîntdevară, coordonează astăzi planetariul și observatorul din Bârlad, unde a descoperit peste 70 de stele variabile și, în 2015, a șaptea novă roșie luminoasă din istorie!
Închei, așadar, capitolul, redând un catren pe care l-am dedicat acestei senzaționale descoperiri și o poză pe care i-am făcut-o autorului ei în 2023, la o expoziție de astronomie de la Muzeul Vasile Pârvan, în care el se afla în fața câtorva astrofotografii proprii, cea cu galaxia M101 și obiectul ceresc menționat situându-se în stânga jos.

LUI CIPRIAN VÎNTDEVARĂ,
DESCOPERITORUL UNEI NOVE ROȘII LUMINOASE
ÎN FEBRUARIE 2015
De Andrei Dorian Gheorghe

Cândva, observatorul bârlădean
O novă roșie-a descoperit.
Era, pe timp de iarnă-n acel an,
Un vânt de vară strălucit!



*

Dar oricât de frumos și educativ ar fi un spectacol de planetariu, rolul lui nobil este de fapt un impuls spre a privi cerul adevărat.
Întrucât ne aflăm în luna Martie 2026, amintim că acum trei ani, în aceeași perioadă, a avut loc o ediție a celei mai impozante conjuncții de planete vizibilă de pe Pământ, iar aceasta a fost imortalizată într-un fel aparte...

SPECTACOL PE CER DE SEARĂ LA ORADEA
(2-03-2023)
Astro-foto-poezie de Nelu Rugan

Printre nori de primăvară
se văd apropiate aparent pe bolta cerească
două zeități,
Venus și Jupiter.



*

Am selectat un „artwork” digital din 2001, realizat de pionierul astroartei pe computer din România, bucureșteanul Călin Niculae, inclus în capodopera sa bilingvă (română-engleză) de astro-photo-art-poetry Ecouri de Lumină / Echoes of Light (o puteți găsi la Călin Niculae – WORKS pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends) ca un preambul la ce va urma cu cea mai frumoasă planetă.



SATURN ALBASTRU
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În seara de 24 Noiembrie 2025,
printre blocurile din cartierul meu
în București:

-Saturn, te știu gălbui spre cenușiu, –
am spus -
de ce ce în aparatul meu foto
apari deghizat în albastru deschis?

-Nu sunt deghizat, –
mi-a răspuns el -
ci unii dintre colegii tăi de planetă
m-au fardat cu lumini electrice.



Lucrarea mea a fost publicată inițial în engleză la AWB pe 8 Decembrie 2025 (fără piesa lui Călin Niculae) și a primit următorul răspuns de la editoarea americană Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Îți mulțumesc pentru noua ta astropoezie despre Saturn și despre cum lumina artificială afectează culoarea planetei în cer.
Poezia ta a fost una <smart> și am fost fericită să îți văd imaginea cu planeta, care va ajuta începătorii în astronomie să ofere informații către alții care se miră de ceea ce privesc în cerul nopții.”

*

În ceea ce va urma se va vedea cât de aproape poate fi de corpurile cerești un astrofotograf băimărean de clasă.

COMETA TSUCHINSHAN-ATLAS, AURORA BOREALĂ ȘI SOARELE
Astro-foto-poezie cu un vers de Eduard Andrei Mociran

V-am prins!







*

Urmează un haiku între două seturi de fotografii făcute în Decembrie 2024, cu cele mai strălucitoare planete, care își iau lumina de la Soare...

SPRE SOLSTIȚIUL DE IARNĂ 2024
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe







Soare, Venus și Jupiter -
mă simt mai însorit
ca nicicând







Lucrarea a fost publicată în 21 Decembrie 2024 pe website-ul AWB și am primit următoarea replică de la editoarea americană Andree Sherwood:
„Salut, Andrei.
Imaginile sunt adorabile și îmi amintesc de multe altele pe care le-ai trimis în trecut.
Mi-a plăcut de asemenea haiku-ul tău și felul în care l-ai plasat între imagini.”

*

Și din nou o piesă de președintele fondator al SARM.

COMETA C/2022 E3 (ZTF)
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

În seara de 14 februarie 2023
Cometa C/2022 E3 (ZTF) a avut o nouă întâlnire importantă în drumul ei pe boltă.
S-a văzut cu strălucitoarea Aldebaran și suratele ei mai mici din Hyade.
Din nou martor a fost un roi de stele.
De data aceasta este vorba despre
roiul Luna Pirat (Pirate Moon Cluster - NGC 1647).
Se văd acolo și ceva nebuloase întunecate din Taurus.
Am avut această întrevedere cu cometa chiar de ziua mea,
împreună cu doi prieteni de stele.



*

După planetarii din Romania, să trecem la observatoare internaționale super-avansate.
În 2008 am publicat proiectul în limba engleză „Observatories of Paradise” pe Cosmopoetry – SARM and Friends, cu un astropoem de-al meu împărțit printre fotografii realizate trei cetățeni ai planetei, mari prieteni ai SARM, care s-au născut în România.
Pentru diversitate, am simțit acum nevoia să revin asupra acelei teme exotice (probabil ca o contra-pondere la astrofotografiile lui Valentin Grigore de mai sus, cu observatoarele și cerul din La Palma), așa că am selecat trei dintre imaginile lor și am compus o astropoezie scurtă cu forma unei specii celebre de origine japoneză.
Iată ce a ieșit:

DE LA OCEAN LA CER
SAU SPRE OBSERVATOARELE ASTRONOMICE DIN HAWAII
Astro-foto-haiku (sau cosmopoezie) de echipă:
-Andrei Dorian Gheorghe (haiku);
-Klaus Lowitz (stabilit în Germania, foto 1);
-Simona Văduvescu (stabilită în Hawaii, foto 2);
-Ovidiu Văduvescu (stabilit în Canare, lider al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, foto 3)

Hawaii – cer deschis
pentru observatoare
din Paradis







*

Am povestit mai sus despre nașterea Festivalului de Cosmopoezie al SARM.
Iată ce a scris despre el în 1998 unul dintre cei mai activi participanți la spectacolele sale (poet, scriitor și iubitor al cerului cu vreo 30 de cărți publicate la viața lui), care ne-a văzut ca un fel de „Astro-Junimea” și a devenit ulterior unul dintre cei șase laureați cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie.
Evident, o lucrare din „galeria cosmopoetică de aur” a SARM, publicată inițial în numărul 4-1998 / 1-1999 al revistei naționale de astronomie „Noi și Cerul”, sub titlul „La Junimea eternă”, care mai jos va fi schimbat puțin într-unul cu siguranță mai potrivit.

LA ASTRO-JUNIMEA ETERNĂ
(FESTIVALULUI „PERSEIDE 1998”)
De Dominic Diamant

Convorbiri literare se purtau și în vis
despre lumi temerare, despre ce s-a mai scris
în limba cosmic-astrală vibrând luminoasă
în orice dimensiune și, în taină, acasă.

Grupuri de stele lansate-n hazlii nostimade
dansau grațioase făcându-mi bezele, ocheade,
aștrii scorțoși academici provocând chiar seisme
se-ntreceau să orbească-asistența cu-abile sofisme,

galaxii depărtate se zbăteau încercând să braveze
eclatant în prințese Diana și-n măicuțe Tereze,
meteorii chiar puteau uneori să provoace
cataclisme sinistre și în vreme de pace.

Și-n aceste condiții de-nfruntări colosale
se scriau astro-cosmice odisei, madrigale,
se lansau și best-sellers, se-acordau ‘nalte premii
în pofida schimbărilor și mizeriei vremii

iar petrecerea mea cenușie și ternă
căpăta, incredibil, o alură eternă

*

Urmează un material excepțional: două creații de Valentin Grigore (colaborator cu fotografii la European Halo Project în anii 1990), comentate de complexul observator al cerului (printre altele, premiat de American Association of Vatiable Star Observers pentru peste 100.000 de observații la astfel de corpuri cerești) Kosa-Kiss Attila, expert totodată și în fenomene atmosferice:

AURORA BOREALĂ MULTICOLORATĂ
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Expediția „În căutarea aurorei boreale 2025”, Tromso, Norvegia.
Una din etapele de evoluție a ceea ce am considerat a fi...
Regina Aurorelor!



Lumina alb-verzuie este produsul furtunului de protoni - luminozitatea ei este întotdeauna foarte intensă...
(Kosa-Kiss Attila)

UN NOR STRANIU
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Dimineață de 14 decembrie 2025 la Pensiunea Runcu Stone, în tabăra Geminide.
În acest loc, când cerul este senin, farmecul este garantat,
fie că e seară sau dimineață, zi sau noapte.
Zorii zilei invadau cerul, stingând privirii noastre stelele una câte una,
chiar dacă Vega încă mai rezista, fiind ultima care avea să dispară.
Iar razele Soarelui, încă nerăsărit pentru noi,
poleiau în culori calde frânturile de nori.



Numele oficial al norului (în limba latină) „Altocumulus lenticularis orographicus” (Ac len orogr.).
Forma lui rotundă rezultă din mișcarea circulară a aerului peste lanțul muntos,
dând norului o formă de lentilă sau migdală.
(Kosa-Kiss Attila)

*

Și pentru că tot am revenit (din nou!) la aurora boreală, iar publicația noastră nu se ocupă doar de cei cu nume consacrate, ci și de noua generație de iubitori ai cerului, iată cu cât entuziasm a privit același fenomen (revenit recent în România) un tânăr ardelean.

AURORA BOREALĂ
(19/20 Ianuarie 2026, Recea, Sălaj)
Astro-foto-emoție de Robert Barna

Primul lucru pe care pot să-l spun este că
nu am cuvinte să descriu cât de mult ne pot impresiona
natura și Universul.
Absolut fenomenal!







*

Știm cu toții că marea stemă a României include Soarele și Luna în stema Valahiei, tot Soarele și Luna în stema Transilvaniei și Soarele floral, Venus și Luna în stema Moldovei, adică per total cele mai strălucitoare corpuri cerești, cu astronomica mențiune că Luna și Venus primesc lumina de la Soare.
Și este chiar sublim să le prinzi fotografic pe toate trei în aceeași zi, așa cum mi s-a întâmplat mie pe 3 Martie 2025, adică exact acum un an.
Mi-a ieșit atunci o lucrare pe care am publicat-o pe website-ul AWB pe 20 Martie 2025, unde am făcut referire la faptul că, pentru grecii antici, Luceafărul de Dimineață și Luceafărul de Seară erau două corpuri cerești diferite (atenție, în prima imagine se vede cupola de la observatorul astronomic al Palatului Național al Copiilor, iar apusul de Soare este în dreapta ei, spre deosebire de o fotografie de mai sus cu aceleași elemente, din Decembrie 2024, unde apusul Soarelui este în stânga - ce harnic și mândru „călător” ne este Luminăția Sa!):

SOARELE, LUNA, VENUS
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Sfârșitul zilei cu
cele mai strălucitoare corpuri cerești,
istorie cu glorie!

(Te salut. Venus!
În curând, îți voi spune:
-La revedere,
Luceafăr de Seară Hesperus!
Fii binevenit,
Luceafăr de Dimineață Phosphorus!
Îți stă bine oricum
acolo sus!
Există multe dovezi
că-n două schimburi lucrezi!)







Editoarea americană Andee Sherwood mi-a comentat astfel:
„Salut, Andrei.
Tocmai am postat <Sun, Moon, Venus> pe blog pentru tine.
Mi-a plăcut folosirea isteață a termenului <double shift> în timp ce scriai despre Venus.
Îmi va lipsi faptul de a privi planeta seara, dar de când mă scol devreme să văd cerul de dimineață, ea va fi o frumusețe de văzut.
Mulțumesc pentru noua poezie și imagini.”

Dar numai un astrofotograf adevărat (în acest caz, unul asociat al Planetariului Baia Mare, prieten de onoare al SARM, despre care am vorbit mai sus) poate prinde aceste corpuri cerești în ipostazele de mai jos, practic o compoziție din două astrofotografii, în comentariul autorului.

VENUS, LUNA ȘI SOARELE
-Ocultația Venus – Lună (atât la intrarea lui Venus după discul Lunii, cât și la ieșirea acestuia; seeingul a fost foarte rău, turbulent, încât erau momente unde se vedea discul lui Venus de 5 ori, ca o „vibrație” – 9-11-2023)
și avion peste discul Soarelui-
Astro-foto-compoziție poetică de Eduard Andrei Mociran





*

În astrologia clasică, luna Martie aparține de Zodia Peștii (19 Februarie – 20 Martie) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Pisces (adică a viețuitoarelor acvatice în care s-au transformat Afrodita și Eros pentru a se feri de monstruosul gigant Typhon) în 11 Martie – 18 Aprilie.
Iată un catren cu stele importante din această zonă a cerului:

CONSTELAȚIA PISCES (PEȘTII)
De Andrei Dorian Gheorghe

Alrescha și cu Fumalsamakah
Din Peștii, străluceau puțin. Dar, ah,
Chiar și-așa ele s-au luat de mine
Pentru că nu înotam prea bine!

*

Urmează a ne bucura de o confesiune și din nou de o lucrare a unui abonat la distincții internaționale:

Orice imagine are de spus o „poveste”, dar modul în care o „spune” poate fi mai mult sau mai puțin convingător, impresionant, dramatic.
Interpretările unei capturi pot fi trecute de către procesator prin mai multe „nuanțe”, dacă
dispune de experiență suficientă.
Alegerea îi aparține și... dacă este fericită, atunci are șanse mari să „puncteze” în inima oricărui privitor.
(Gabriel Corban)

POVEȘTILE SOARELUI
(Episodul 2)
Astrofotografie de Gabriel Corban



*

Repetând o metodă de mai sus, am coborât nostalgic în timp și am selectat trei astrofotografii de trei mari apropiați ai SARM din superproiecte internaționale de pe Cosmopoetry – SARM and Friends, dintre care primele două de la Concursul Național de Astrofotografie din 2010 (organizat de Valentin Grigore și SARM), și a ieșit:

AMINTIRI
Astro-foto-haiku (sau cosmopoezie) de echipă:
-Andrei Dorian Gheorghe (haiku);
-Ciprian Grigorescu (un fotograf de artă deosebit, care cochetează și cu astrofotografia; foto 1 – Zboruri;
-Cristina Țintă (fost secretar general al SARM; foto 2 – Stele din trecut);
-Marian Lucian Achim (creator al Societății Române pentru Cultură și Știință „Tineri pentru Viitor”; foto 3 – M51)

Cerul este frumos
prin iubitorii lui -
amintiri-fulger







*

Le salutăm cu mult respect pe distinsele doamne Andra Stoica și Diana Chiriță (cărora li s-a adăugat recent și Georgian Tudor, șeful Agentiei Spațiale și de Radiocomunicații) pentru activitatea lor de educare și stimulare a creativității „astroart” în rândul copiilor.
După ce, în acest sens, au dus ani buni entitatea Astroclubul București Junior, ele au întemeiat Space Club, de astă dată sub tutela Ministerului Forțelor Armate.
Iar de la activitățile recente ale acestuia (unele din ele găzduite cu drag de Observatorul Municipal București și Institutul Astronomic al Academiei Române) am selectat perla unui copil culeasă de Diana și Andra, precum și o imagine semnificativă:
„De ce nu își face Soarele selfie?”



*

Și acum, despre un proces natural anual...

DE LA IARNĂ LA PRIMĂVARĂ
Poem astrofotografic de Valentin Grigore





O problemă teoretică ar putea fi că primăvara meteorologică începe pe 1 Martie, iar cea astronomică, de obicei, în 21 Martie.
Ca să le impac pe amândouă, am fotografiat o eclipsă de Lună pe 14 Martie 2025 și am publicat pe website-ul AWB un serial de trei lucrări în limba engleză despre ea în 9, 10 și 11 Aprilie 2025, fiecare cu câte un haiku (deși cu câte 17 silabe în engleză, la traducerea în românește mi-au ieșit între 22 și 27 de silabe!).
A fost, de fapt, o eclipsă totală de Lună, dar în România s-a văzut doar faza de penumbră între 6 fără ceva dimineața și 6 și ceva - mai devreme de 6:30!, nu vă mai obosesc cu orele exacte -, Luna apunând cu puțin înainte de răsăritul Soarelui.
Pentru mine a fost o adevărată aventură, începută într-un bloc înalt de lângă centrul istoric al Capitalei în seara de 13 Martie și continuată în pre-dimineața următoare în Cartierul Tineretului; apoi am prins începutul eclipsei în Parcul Tineretului și, după o goană nebună, sfârșitul ei în Delta Văcărești (printre blocurile de la marginea acesteia), iar în final, tot acolo, un spledid răsărit de Soare (printre turnurile industriale din Cartierul Balta Albă).

ECLIPSĂ PENUMBRALĂ DE LUNĂ ÎN ZORI (1)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Luna Plină -
emoții înainte de-a avea necazuri
cu umbra Terrei







Editoarea americană Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Mulțumesc pentru haiku-ul <smart> pe care l-ai trimis și care e acum postat.
M-am simțit tristă să văd cum frumusețea Lunii e aproape ascunsă de luminile stradale în orașul tău.
Cred că împărtășind imaginile cu poezia ta este o cale bună de a reaminti oamenilor să afle locuri fără poluare luminoasă pentru a se bucura de cerul de noapte.”

ECLIPSĂ PENUMBRALĂ DE LUNĂ ÎN ZORI (2)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Scurtă eclipsă penumbrală -
început, sfârșit
și frustrarea Lunii







Andee Sherwood a reacționat astfel:
„<Penumbral Lunar Eclipse (2)> a fost acum postată pe blog.
Multe mulțumiri pentru că ai trimis noul haiku de azi și, de asemenea, imaginile <mesmerizing>.
Trebuie să spun că imaginile sunt incredibile.
Luna arată ca un ochi strălucind printre crengile copacilor și imaginea finală este aproape un mister.
Ea pare aproape ca dintr-o altă lume, Andrei.”

ECLIPSĂ PENUMBRALĂ DE LUNĂ ÎN ZORI (3)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Eclipsa penumbrală de Lună
înghițită de răsăritul de Soare -
balanță căzută!







Andee Sherwood, editoarea AWB, mi-a comunicat:
„Tocmai am îndrăgit noul tău haiku de dimineață, iar imaginile l-au acompaniat cu perfecțiune.
Îți mulțumesc foarte mult pentru că mi-ai trimis noua poezie.
Încă odată, cuvintele tale mi-au făcut dimineața foarte specială.”

*

Și iată că am ajuns la momentul cel mare al acestui număr (și poate al întregii noastre publicații de până acum): o antologie națională jubiliară de astropoezie, pentru care am reușit să adunăm cinci din cei șase laureați cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie (Dan Mitruț, Zigmund Tauberg, Tit Tihon, Victor Chifelea și Adrian Sima), trei laureați pe plan național pentru astrohaiku (Iulian Olaru, Gelu Claudiu Radu și Alex Vizitiu), alți premiați național pentru diferite merite astropoetice (Boris Marian (Mehr) și Ion(uț) Moraru) și mulți alți contribuitori.
Ideea i-a aparținut web masterului SARM (din 2008 încoace!), Florin Alexandru Stancu (fost student informatician de nota 10 cândva), cu care convenisem încă de când ne-am cunoscut ca paginile de pe Cosmopoetry – SARM and Friends să nu aibă un design sofisticat, ci cât mai simplu posibil, în care textele și imaginile să apară pe centru,, ca o curgere continuă.
El a mai propus ca antologia aceasta să fie și parte a unui superproiect în limba engleză, primul după șase ani, de tip Cosmopoetry Internationals.
Motiv pentru care voi reda mai jos un catren pe care i l-am dedicat la sfârșitul lui 2024, urmat de o imagine cu salutul său victorios în momentul când a terminat „plantarea” pe web a ultimului Cosmopoetry Internationals, cel de la sfârșitul lui 2019.

IT-ISTULUI UNIVERSITAR AL SARM
FLORIN ALEXANDRU STANCU

Informatica este
O stare de poveste.
Cu cerul de-o împletești,
Intri în… astro-povești!



Trebuie să mai specific și că antologia, ca o dovadă a deschiderii sale, nu a inclus doar contribuitori tradiționali ai mișcării din SARM (între care și două implanturi foarte reușite, unul mai vechi și unul mai nou, Boris Marian-Mehr și Constantin Kapitza de la principala uniune de creație literară), ci și o invitată specială (Mariana Popa) care în ultima vreme ține capul de afiș al rubricii de cosmopoezie (inițiată încă din 1999 de profesorul Ioan Adam) a revistei Asociației Astronomice Sirius , „Pași spre Infinit”, precum și un interesant material-compilație de la o doamnă aproape nonagenară (Adelia Bogdan, membră a unei uniuni de creație literară și a uneia de creație artistică), pe care ne-am străduit să o răsplătim astfel pentru efortul de a fi încercat să se ridice la nivelul astropoeziei autentice.
De asemenea, profesorul Adrian Sima a donat antologiei patru materiale deosebite: o astropoezie scrisă de fiica sa și una de el însuși, un colaj de versuri astronomice realizat de elevii săi și încă o astropoezie de la un invitat special de-al său, Daniel Chelaru de la Facultatea de Fizică).

-MIȘCAREA DE ASTROPOEZIE A SARM - 30 DE ANI
-antologie națională jubiliară-

DEFINIȚIE
De Andrei Dorian Gheorghe

Astropoezia –
un strop sentimental
de-astronomie

MIȘCĂRII DE ASTROPOEZIE A SARM LA 30 DE ANI
De Boris Marian (Mehr)

Prin antologii
vom ajunge-n raiul
de-astropoezii,
farmecul SARMatic
fără îndoială
pregătește-o nouă
merituoasă gală

LEGATURĂ
De Valentin Grigore

Și înaintașii noștri au privit stelele
pentru că nimic nu înnobilează mai mult omul
decât cerul înstelat.
Stelele strălucesc
și dau bucurie și frumusețe.
Așa putem să facem și noi.
Și atunci putem spune că omul este legătura
între Pământ și Cer.

UNIVERS
De Alec Bartos

Mi-a amorțit expirația
și mi s-a îndobitocit inspirația,
ciclic, de ori de câte ori dezorbitez.
M-a întrebat mama sub forma ei planetară
de ce poeziile noastre sunt triste.
Împuținat de perigeul la care tot ea ajunsese,
m-am bucurat de revenirea ei la apogeu
și am dat din coadă cometic,
iar acum îmi întind craterele spre Soare,
programat deja.
N-am nimic împotriva nimănui din Univers,
dar mi se agită altfel electronii (câți mai am).
Planetă nu planet, stea nu steu,
galaxia în loc de galaxiul, cometă măi „comet”...
gaură neagră, orbită, plasmă, supernovă, gravitație, eclipsă...
Să nu colapsați, vă rog!
Asta rămâne pentru următorul orbit (nu orbită).
Meteor, asteroid, satelit, bolid, crepuscul.

Bine că, Universule, ești neutru!

ECHLIBRISTUL
De Victor Chifelea

Marginea Universului,
împrejmuire ca de fântână,
pe-o parte stele, nebuloase, galaxii,
pe alta să spună filozofii sau nebunii ce-o mai fi.

Iar pe nesfârșitul ghizd,
echilibristul spațial se plimbă agale
pe-o bicicletă cu o singură roată,
jonglând cu nuci și portocale.

Se-ntâmplă câteodată
să mai piardă câte una abisală
de partea stranie a neființei,
dar asta nu-l abate din cursa-i infernală.

Căci și de-acolo pot veni
vreun măr, vreo corcodușă sau gutuie,
chiar și castane maronii
ce-i umplu țeasta de cucuie.

Și pedalând frenetic pe marginea îngustă,
făcându-și jongleria cu o figură tristă,
primește-aplauze și-ovații
ca într-un spectacol de revistă.

DINTR-O COMETĂ
De Ioana Iulia Ilie (elevă)

Dintr-o cometă
o idee se desprinde
plutind ușor în Cosmos
prin mii de stele suferinde.

În drumul ei spre nicăieri
prinde brusc aripi de foc
și, uitându-se în spate,
vede o dâră colorată.

Pe pământ, ideea pică
sfărâmată în bucăți,
un strop de lapte cosmic
separat în jumătăți.

AURORA BOREALĂ
De Zigmund Tauberg

Culori astrale
Fac să fie frumoasse
Ghețuri polare

O STEA
De Sofia Bîrliba (elevă)

O stea se frânge în orizont.
Filosof fiind, mă uit contemplând 
La bucățile fine stacojii întinse,
Iar codrul, prin cântarea sa,
Dirijează dansul astrelor pe cer.

ASTEROID PE ORBITĂ
De Alex Vizitiu

Se strecoară printre galaxii nepereche,
ignoră reflexiile familiilor stelare
ca pe niște bile de sticlă sparte,
tricotează scări de lumină
către comete nepăsătoare
și ascultă ecoul propriei dispariții
în alfabetul cosmic.

ARTIFICII
De Mariana Popa

Condeiul asertiv șlefuiește diamantine cuvinte
prin spații cu extratereștri neinvitați,
ne mângâie în ploi de iubire,
de promisiuni prin nemiloase artificii,
ajunse pe malul anotimpurilor.
Privește peste umăr, pe sub pleoape de brumă
și adună, prin tușuri în fântâni, rubiniul.
Îngenunchem în mătănii prin liniștea arăturii
și condeiul în gândurile noastre germinează,
printre luceferi, partituri
eșuate în dansul cu iele.

POLUARE CEREASCĂ
De Dan Mitruț

Prima oară a dispărut de pe cer Hercule.
„Și-a îndesat roiul într-o traistă și dus a fost!” –
mormăiau două bufnițe una alteia.
„Am văzut eu, azi-noapte.”

Cu Orion a fost mai complicat.
A dispărut
și câteva telescoape s-au ciocnit țeavă în țeavă, năuce,
căutând nebuloasa.

Cepheu nici nu și-a mai luat rămas bun
de la Cassiopeia...

Unde oare pleacă toți bărbații de pe boltă?

Doar Musk jubilează:
are loc de mai mult gunoi
zburător.

OCHIUL
De Constantin Kapitza

Veacul acesta pare însângerat
pe cerul albastru,
dar îmi țin
capul spre el.
Ochiul lacrimează
la Calea Lactee.

RĂZBOI STELAR
De Anastasia Sima (13 ani)

Când în întuneric stelele apar,
Începe un război stelar
Și prin telescop se văd
Povești de neuitat

Căci Zeus s-a mâniat
Și pe Perseu l-a urcat
Sus pe cerul plin de stele
Să vegheze dintre ele.

Pe Cassiopeia sus a pus-o,
Căci prea mare se credea
Și cea mai frumoasă pământeană,
Deși nu era așa.

Lângă, pe Cefeu l-a pus
Să îi țină companie
Și, pentru ca ea să nu dispară,
Să-i spună în fiece seară:
„Tot tu ai orbita cea mai rară!”

ȚESĂTURA CUANTICĂ
De Adrian Sima

Pașii omului, clipele lui,
toate curg numărându-se „din unu în unu”
ca secundele ce cad din cer
precum firimiturile de mană în deșert.

Cercul ceasului din turn își aruncă secundele
pe străzile cetății, pe ziduri,
pe copaci, printre copii...
decupând răbdări, unind orizonturi.
Viața, cu toate răsăriturile ei
se numără „din unu în unu”
ca piepturile păsărilor-planetă
ce împart aerul gravitației în orbite
desenând în țesătura spațio-timpului
întâmplări și existențe colorate
sus și jos -
una pe față, una pe dos...

Se numără din „unu în unu”
om cu om, stea cu stea,
eu cu tine, tu cu Vega,
Canopus cu ea...

CERUL -
COLAJ ASTROPOETIC
(Din poezii ale elevilor Liceului Teoretic „Sfinții Trei Ierarhi”, participanți la tabăra de astronomie „Pridvorul cunoașterii”, comuna Gura Caliței, sat Poieni, Vrancea,
August 2025, sub coordonarea profesorului Adrian Sima)

Ziua, cerul simplu,
dar umplut de minunate păsări.
Seara, cerul plin de liniște
ce te atrage
către stelele care plutesc…

Timpul este o doină adâncă…

Giganți de lumină, săgeți de praf și gheață
ce pline de sclipire
învăluie noaptea-n uimire –
tăcând…

Orfeu cu Lira lui,
rapsodul mut pe cerul picurat de stele,
sortit de zei să nu-și împărtășească cântul,
dar zvâcnetu-i răzbate-n întuneric.
E dorul lui,
Vega,
cea mai frumoasă stea…

Să stăm uniți ca un roi de stele
asemeni gândurilor mele…

GALAXIA
De Daniel Chelaru

În miezul nopții, sus pe boltă,
O pată de lapte, ori grămăjoară de praf,
Smerită nebuloasă, abia te vezi.

Dar privind atent, căutând adâncul, pătruns-am taina:
Te-am cunoscut lume imensă, univers nemărginit.
Sori fără de număr, locuri de neînchipuit.
Fiecare punct infim, un cosmos infinit.

Când mă uit în ochii tăi, luminătorii mei senini,
În orice privire văd o lume întreagă;
Fiecare sclipire, scânteie efemeră, ascunde
Constelații de amintiri, galaxii de trăiri.

Cine a cunoscut adâncul nostru?
Sorii bucuriilor, cometele întristărilor,
Visuri nebuloase și roiuri de speranțe.

Când ne uităm, în miezul nopții,
Sus pe boltă ca-ntr-o oglindă
Mă minunez în fața adâncului
Atât de îndepărtat, atât de apropiat.

UN ASTROHAIKU-VID
De Gelu Claudiu Radu (stabilit în Germania)

M-a convins să scrriu
acest astrohaiku-vid...
Astropoetul!

LA O EXPOZIȚIE CEREASCĂ ÎN EMISFERA SUDICĂ
De Dănuț Ionescu (stabilit în Noua Zeelandă)

Cutia cu Bijuterii
în Crucea Sudului,
Crucea de Diamant
cu Pleiadele Sudului
ca o altă cutie cu bijuterii
în Carina,
două asterisme și un roi -
ce mai expoziție permanentă
de steluțe prețioase
în Emisfera Australă!

ÎNSTRĂINARE
De Eduard Andrei Mociran

E praf și abur de cer peste sate,
Și azur asfințit topit peste stele,
Luceferi în geam, obloane lăsate,
Înstrăinare de tine, dincolo de ele.

E praf de grafit, sunt aburi și norii
Și arcul lunar prin ei va străpunge,
Arzând, cum ard în solstițiu zorii,
Înstrăinarea de tine, venind să disjunge.

Privi-vom mereu altă față a Lunii,
Înstrăinare de tine. Și-ncepe a ninge.

PLANETA A 9-A
De Ion(uț) Moraru

De când lui Pluto i se spune „pitica”,
astronomii caută prin telescoape
noi candidați pentru planeta a 9-a,
un joc de-a v-ați ascunselea.

ASALTUL GEMINIDELOR
De Iulian Olaru

Șoapte în amurg...
M-aș cățăra spre stele,
vânt de n-ar bate.

Spre Sărbători,
clopoței de lumină
pe la ferestre.

În ger năpraznic
plesnesc de veselie
Geminidele.

STELE
De Ștefan Cristache (elev)

Melci cu o urmă aurie,
Cartea bolții o înseamnă.
Bucăți din suflet se sfâșie,
Vine-a existenței toamnă.
Merg și caut extenuat
Fâșii ce n-au necrozat.

FURNICI-ASTRONOM
De Adrian Bruno Șonka

Suntem niște mici furnici
care privim Universul dintr-un loc imens,
plin de stele,
denumit de furnicile-astronom
„Galaxia noastră”.

LUMEA
De Cristiana Stroia

Ultimul strop de Soare l-a băut,
A terminat și nu a mai putut.
Astfel se-ntoarce lumea pe-o parte,
„Da, răsare acum a mea noapte.”

Cerul negru, un pat de abanos.
Ea stă-ntinsă, pletele-i curg frumos.
Nici o lumină prin încăpere,
Doar sclipiri albăstrele, mistere.

„Al meu drag Soare pe unde o fi?
Inima mea-n grabă se amorți...
Când l-oi privi, deja este plecat
Și afară din nou s-a înnoptat.”

„Dar și noaptea-i atât de frumoasă,
Inima mea în piept mă apasă.
Oare ce mi-ar putea fi mai bine:
Soarele cald sau stelele fine?”

Și-astfel, lumea-ntreagă se întreba
Despre ce-i mai potrivit pentru ea,
Însă un răspuns primise deja:
Niciuna, zi sau noapte, nu-i lipsea!

DIMENSIUNI
De Răzvan Andrei

Rămân siderat
pentru că spațiile fără dimensiuni
ne pot arăta
dimensiunile infinitului.

CERUL
De Miruna Hera (elevă)

Pentru mine, cerul nu este doar o întindere fără margini,
ci o prezență aproape umană.
Îl simt ca pe o ființă care respiră, care ascultă
și care răspunde tăcut la gândurile mele.
Are gesturi invizibile, dar pline de sens,
ca și cum ar ști să aline, să mustre sau să mângâie,
în funcție de ceea ce port în suflet.

În viziunea mea, cerul poartă un aer de divinitate,
nu distant sau rece, ci profund și protector.
Este acel „mai sus” care nu domină, ci veghează.
Lumina lui pare să conțină o înțelepciune veche,
iar schimbările lui sunt ca niște stări ale unei conștiințe vii.

Este captivant pentru că nu se repetă niciodată,
deși rămâne același.
Mă atrage prin misterul lui,
prin felul în care reușește să fie simultan apropiat și infinit.
Privindu-l, simt că mă privește la rândul lui,
iar această întâlnire tăcută îmi dă senzația
că aparțin unui întreg mare, viu și sacru.

ÎNTREBĂRI
De Cătălina Pop

Știe steaua cine este?
Știe lumina unde ajunge?
Știe timpul încotro curge?

DEDICAȚII MUZICALE PENTRU CONSTELAȚII
(variantă)
De Adelia Bogdan

Constelații circumpolare...
Tuturor acestora le voi transmite dedicații,
muzici magistrale pentru constelații astrale.
Simfonia a IX-a de Beethoven,
o capodoperă pentru aceste constelații
ce dirijează drumul pe pământene stații.
Pentru Cassiopeia, mai deosebit,
„Aria Bijuteriilor” de Gounod
consider că-i cel mai nimerit.

Constelații de primăvară...
Simfoniile a VII-a și a VIII-a de Beethoven
pentru meditație și ascultare, speranță și visare.
Le mai ofer pentru-ncântare
Simfonia nr. 40 de Mozart.
Le-o dau lor
să plutească ușor.

Constelații de vară...
Pentru aceste grupuri celeste,
Simfonia a VI-a Pastorala se dăruiește,
iar Simfonia a V-a Destin se va ridica ușor
spre înaltul stelelor.
„Lacul Lebedelor” de Ceaikovski li se potrivește;
și „Visul unei nopți de vară” de Mendelssohn Bartholdi
va fi trimis spre ele, bunăoară.

Constelații de toamnă...
Pentru ele, Simfoniile a III-a și a IV-a
acolo sus vor ajunge
după ce ani lumină vor parcurge.
Pe Andromeda așteptându-l pe Perseu,
în „Solveig” de Edward Grieg
o văd eu.

Constelații de iarnă...
Pentru acestea ofer Simfonia a II-a de Beethoven
ca să le liniștească,
furtunile să risipească.
Pentru Orion, vânător vestit,
în context inedit,
dar și pentru însoțitori,
„Corul Vânătorilor” de Weber
și „Nocturnele” lui Chopin
să le încânte nopțile
și stelele să viseze, să se emoționeze.

Constelații zodiacale...
Simfonia I le revine,
„Anotimpurile” de Vivaldi
pentru toate persoanele,
„Sonata Lunii” de Beethoven,
mesaj de iubire spre infinit.

ASTRO-ȚIPURITURĂ-STRIGĂTURĂ DESPRE SOARE
De Andrei Dorian Gheorghe

C-un prieten sus, Soarele,
Să ne distrăm picioarele!

ASTRO-ȚIPURITURĂ-STRIGĂTURĂ DESPRE LUNĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

În cer, Luna-i schimbătoare
Și-o constantă sărbătoare!

COMETE
De Tit Tihon (stabilit în Canada)

Cometele adunate ca petalele de magnolii
Pe traiectorii multicolore apropiate de soare
Elegante şi misterioase pentru pământeni
Descifrate teorii de cele mai multe ipoteze.

Sunt ca bulgării de zăpadă din curtea şcolii
Zise discipolul cel mic din clasa pregătitoare
Când pe ecranul 3D privea desenul animat
Extraterestrul inventat îl mângâia pe palme.

Mirat, copilul vedea doar un buchet de flori
Care a răsărit printre glastrele de nebuloase
Doar cântece de harpe şi de mandoline line
Universu-i parfumat cu petale de magnolii.

GEODEZIE ȘI ASTRONOMIE
De Felician Ursache

Ziua măsurăm Pământul și îi desenăm hărțile.
Noaptea, dacă avem răbdare,
putem măsura mișcarea stelelor.
E aceeași familie de rigoare,
doar că o parte din ea se uită în jos,
iar cealaltă în sus.

ASTRO-URĂRI DE AJUNUL CRĂCIUNULUI, ÎNTOTDEAUNA
De Delia Moțoc

Sărbători liniștite și pline de iubire!
De Crciun îl sărbătorim și pe Newton.
Să invocăm, deci, de fiecare dată
Teoria Atracției Universale
și să nu încetăm a căuta o altă formulare...
una care să ne permită să simțim puternică
forța gândurilor bune,
chiar dacă distanța dintre noi și oamenii dragi
este uneori foarte mare.
Să fim sănătoși și să ne revedem,
cu voia domnului Einstein,
când timpul va fi de partea noastră.

ASTRO-URARE PENTRU CEI DRAGI
De Eliza Teodorescu

Cer senin
pe care să-l priviți
numai cu seninătate!

VIAȚĂ PERSONALĂ
De Diana Maria Ogescu

Mă bucur mereu când mă pricep
să fentez o zi de la locul de muncă
pentru un eveniment astronomic.
Sper în viitor la mai multe astfel de zile!

CONECTAȚI
De Nicoleta Pazmany

Suntem conectați cu spațiul cosmic
și nu-l putem ignora.
Astronomia și fizica sunt porți...

ÎNGRIJORARE
De Cosmin Sorin Micloș

Privilegiul de a vedea cerul înstelat...
Obiectele cerului profund...
Și poluarea luminoasă vs. valoarea unui cer nocturn nealterat!
Cerul încă mai povestește...

ASTRONOMII SUNT ȘI EI OAMENI
De Andrei Dorian Gheorghe

Astronomii poartă permanent stelele
în minte și în suflet,
dar să nu credeți că ei
sunt obsedați să vadă stele tot timpul.

Am găzduit mai mulți
iubitori ai cerului
în apartamentul central
dintr-un bloc înalt
pe care l-am moștenit din familie
și odată chiar i-am sugerat unuia din ei
(după ce am discutat despre
gigantismul galaxiilor,
farmecul nebuloaselor
și lumina orbitoare a roiurilor stelare)
să privească răsăritul de Soare
peste București
(gândindu-mă că acea poziție unică
o să-l entuziasmeze),
iar în ziua următoare l-am întrebat
dacă a făcut-o.

-Nu - mi-a răspuns el candid -,
am dormit!

Trebuie să mai spun că aceasta antologie națională a făcut parte dintr-o antologie mai mare, internațională în limba engleză, cu invitați străini de marcă, SARM’s Astropoetry / Cosmopoetry Movement 30, pe care am publicat-o în Februarie 2026 pe portalul mamă, Cosmopoetry – SARM and Friends, după care am făcut cunoscut linkul acesteia la Astronomers Without Borders.
Povestea antologiei „mari” o voi spune mai jos, aceasta având ca motto sentimentul astropoetic pe care campionul olimpic internațional de juniori în astronomie și astrofizică, Mihai Teșileanu, l-a publicat în finalul numărului pe Ianuarie al publicației noastre.
Cât despre participarea străină, am încercat să-i readun pe cei care ne-au susținut cel mai mult de acum peste un sfert de veac încoace prin înalta lor clasă, de când am început să creăm mișcarea astropoetică internațională.
Dar din nefericire au trecut în neființă iluștrii Steve Sneyd (istoricul nr.1 în poezia speculativă mondială și nr.1 în poezia SF britanică), Bob Eklund (fondatorul blogului de astropoezie al Astronomers Without Borders) și Bruce Boston (primul Grand Master al Poeziei SF), iar alții, datorită vârstei sau din alte motive, s-au retras din activitatea de creație.
(Specific faptul că nu doar astronomi, astrofotografi și poeți remarcabili de pe toate continentele, ci și o serie de mari poeți SF din Marea Britanie, SUA și Irlanda și-au adaptat condeiul, de dragul acestei mișcări, pentru astropoezie.
Iar eu regret că nu i-am mai găsit în special pe super-astronomul britanic David Asher, pe un alt fost președinte și editor al Science Fiction & Fantasy Poetry Association, americanul David Kopaska-Merkel, pe marele literat și premiat britanic Gerald England, pe poeta laureată Kim Goldberg din Canada și pe Arlene Carol, o americancă stabilită în Turcia, laureată a unui premiu cultural european, care superviza traducerile în engleză a super-proiectelor internaționale de pe Cosmopoetry -SARM and Friends.)
Totuși, am reușit să-i mai prind pe câțiva, dintre care i-ați cunoscut deja pe doi și creațiile lor în forma unor astropoezii-dedicații, americanca Andee Sherwood (editoarea Astronomers Without Boders) în numărul pe Februarie și britanicul Alastair Mc Beath (fostul vicepreședinte al International Meteor Organization) în numărul acesta, mai sus.
Au mai răspuns chemării mele pentru antologie marea poetă și artistă SF americană Marge Simon (fostă președintă și editoare a Science Fictiom & Fantasy Poetry Association și multilaureată pentru creațiile ei), faimosul astrofotograf australian John Goldsmith (producător al Celestial Visions și membru al elitei mondiale astrofotografice The World At Night) și astronomul amator italian Alberto Caronia - care a descoperit cinci asteroizi în Italia, apoi s-a căsătorit cu o româncă și s-a stabilit la Piatra Neamț, numind unul dintre asteoizii descoperiți de el chiar... Piatra Neamț!
(Un gest asemănător făcuse și astronomul maghiar Gyorgy Kulin în anii 1930, numind Salonta un asteroid pe care l-a descoperit atunci, în onoarea orașului, acum românesc, în care el se născuse pe timpul Imperiului Austro-Ungar).
Iar în ce-l privește pe italian, nu știu dacă a fost invitat ca oaspete emerit la olimpiadele internaționale de astronomie ce au fost organizate în... Piatra Neamț, dar eu, ca român, mă simt dator să îi dedic următorul catren:

LUI ALFREDO CARONIA,
DESCOPERITORUL ASTEROIDULUI PIATRA NEAMȚ
De Andrei Dorian Gheorghe

Asteroidul Piatra Neamț...
Nu aș da pe el niciun sfanț,
Dar pentru descoperitor,
Aș da mereu salut cu-onor!

Întrucât Marge și John mi-au trimis inițial și niște mesaje foarte interesante, le reproduc mai jos.
Primul (pe 25 Decembrie 2026), din partea americancei:
„Dragă Andrei,
Mi-a fost dor de tine!
Chiar zilele trecute, mă uitam la certificatul de onoare (World Cosmo Poetry Champ) pe care mi l-ai dat (l-am și tipărit) și mă întrebam cum stau lucrurile cu tine. 
Sunt onorată să fiu invitată din nou.
Anexez o poezie nouă mai jos.
Sper să îndeplinească ceea ce cauți.
Să ai un an nou foarte plăcut, în siguranță și sănătos!
A ta dintotdeauna,
Marge Simon.”

Al doilea (pe 26 Decembrie 2026), cu povestirea unor admirabile preocupări astronomice din partea australianului:
„Salut Andrei Dorian,
Sunt foarte recunoscător să primesc mesajul și invitația ta minunată în această perioadă a anului și sunt foarte încântat să accept.
Ideea ta pentru comemorarea a 30 de ani este foarte bună. 
Și vă adresez cele mai bune urări vouă și tuturor prietenilor români și vă doresc un Crăciun Fericit! 
Încă de la prima noastră întâlnire, în 2009 la Paris, am fost foarte impresionat de munca voastră importantă și de conducerea în cosmopoezie. 
Ați ajutat să aduceți lumea mai aproape, ceea ce cred cu adevărat că este minunat. 
Și mă bucur să pot contribui cu o nouă lucrare pentru voi.
În 2025, am colaborat cu Koya Aboriginal Corporation aici, în Australia de Vest. Proiectul nostru a permis unui grup de elevi aborigeni de liceu din Australia de Vest să călătorească la locul îndepărtat și întunecat al Lacului Ballard (o călătorie dus-întors de aproximativ 2000 km de orașul meu natal, Perth).
În acel loc, cu cerul întunecat cu adevărat extraordinar, am experimentat trecerea inimii galaxiei noastre, Calea Lactee, direct deasupra capului, o experiență magnifică. 
Consider că aceasta este una dintre cele mai importante lucrări ale noastre de până acum, care ajută la inspirarea comunității noastre (globale) cu sălbăticia magnifică a cerului nopții, împreună cu comunitatea și creativitatea.
Vă mulțumesc mult pentru invitație! 
De asemenea, voi împărtăși cu voi câteva dintre știrile noastre despre experiența noastră în Calea Lactee, pe care aș dori să vi le trimit în curând, în câteva zile.
Cu multă recunoștință, 
Prietenul tău,
John,
Dr. John Goldsmith”

Italianul a fost ceva mai scurt (pe 27 Decembrie 2026), dar la fel de entuziast pentru această tentativă de relansare a unicatului mondial Cosmopoetry – SARM and Friends.
„Sunt fericit să particip și fericit să rămân în contact cu tine, e ceva grozav!
Alfredo Caronia”

În orice caz, chiar și în aceste condiții, această antologie internațională a fost cea mai mare în astropoezia mondială de la Cosmopoetry Internationals din 2019 (apărută tot pe Cosmopoetry – SARM and Friends), și a fost începută și respectiv încheiată cu două astrofotografii semnificative, una de Valentin Grigore pentru emisfera nordică, la început, și una de John Goldsmith pentru emisfera sudică, la sfârșit.
Și pentru că am pomenit de emisfere, oricum am lua-o, ea cuprinde astropoeți (inclusiv români din Diaspora: Canada, Germania și Noua Zeelandă) atât din emisfera nordică, cât și din cea sudică, sau atât din emisfera estică, cât și din cea vestică.
Dar după ce am terminat această antologie de astropoezie în limba engleză, realizată de „SARM and Friends”, Florin Alecandru Stancu a mai propus ca ea să fie decorată cu imagini, după modelul celorlalte superproiecte internaționale de pe website-ul Cosmopoetry (care au fost, totuși, mult mai ample).
Atunci ne-am dat seama că SARM are și mulți prieteni care, mai mult sau mai puțin, deși n-au scris astropoezie, și-au arătat într-un fel sau altul simpatia față de aceasta.
Așa că, fiind o lucrare reprezentativă pentru umanismul astronomic din România și totodată cea mai impozantă lucrare de acest fel din lume în ultimii ani, am hotărât să includem în ea și imagini, nu doar de la membri SARM, ci și de la astfel de prieteni ai SARM (cum de altfel am făcut întotdeauna în numeroasele noastre proiecte internaționale).
Numai că, la un moment dat, numărul imaginilor a întrecut cu mult numărul astropoeziilor, astfel încât a trebuit să ne oprim, nedreptățindu-i poate pe unii (ne cerem scuze pentru acest fapt) pe care i-am omis (dar care în general n-au prea mai fost activi în peisajul SARM în ultima vreme).
Dar ideea includerii unei singure lucrări personale, fie astropoezie, fie imagine (cu trei excepții firești: organizatorii și super-invitatul australian), a funcționat și, într-un final, antologia a ajuns pe Internet.
Și mai gândiți-vă, totodată, că acest proiect a fost îndeplinit de aceeași echipă (A.D. Gheorghe, V. Grigore, F.A. Stancu) care a realizat superproiectul internațional Astropoetry to the Internațional Year of Astronomy 2009 (vizitabil pe Cosmopoetry – SARM and Friends), nominalizat pentru Premiul de Excelență al acelui an unic în istorie.
Suntem datori în continuare să-i enumerăm și pe cei cu imagini incluse în actualul proiect jubiliar internațional, membri sau prieteni ai SARM: Valentin Grigore, Vlad Popescu, Vasile Chirilă, Corina Fotin, Dimitrie Olenici, Cătălin Beldea, Sorin Hotea, Raul Truță, Mirel Bîrlan, Daniela Mladin, Ovidiu Văduvescu, Kosa-Kiss Attila (în cazul său am recurs la o excepție, selectându-i un desen de... excepție din secolul 20, cu celebra Cometă Halley, al carei urmăritor de clasa mondială a fost), George Tănase, Alex Conu, Erik Culescu, Cornel Apetroaei, Ovidiu Dascălu, David Justin, Cristian Dănescu, Constanța Diamandi, Sandu Val Cosmin, Dan-George Uza, Nelu Rugan, Răzvan Orbu, Mihai Dascălu, Ruxandra Toma, Marcel Jinca, Ciprian Vîntdevară , Attila Munzlinger, Andrei Pocora, Răzvan Ciomârtan, Cătălin Liță, Ioan Adam, Yasuhiro Tonomura (Japonia, Nippon Meteor Society, Oriental Astronomical Association), Jan Ovidiu Tercu, Cătălin Păduraru „Șarpe”, Valentin Florin Luca, Ciprian Grigorescu, Andrei Dorian Gheorghe, Gabriel Corban, Valentin Velkov (Bulgaria, Astroclubul Canopus, International Meteor Organization), Ioan Agavriloaiei, Casper ter Kuile (Țările de Jos, Dutch Meteor Society, International Meteor Organization), Bogdan Tofănică, Radu M. Anghel, Ovidiu Ignat, Maximilian Teodorescu, Octavian Blagoi, Vitalie Chistol (Republica Moldova), Andra Stoica și Diana Chiriță, Gabriel Neagu și Nezar Hezam (Emiratele Arabe Unite), precum și super-invitatul astrofotograf din emisfera sudică John Goldsmith (Australia, The World At Night, Celestial Visions).
Mai departe dorim să vă prezentam și impresii de peste hotare pe care le-am primit despre antologie.
Pe 11 Februarie 2026:
„Salut. Andrei.
Pagina antologiei voastre este spectaculoasă deoarece ați inclus cuvinte de mulți astronomi și poeți și multe imagini cu cerul nostru.
Citesc prin pagină acum și mă bucur de fiecare inch și mă voi întoarce probabil azi mai târziu să citesc prin ea din nou pentru propria mea plăcere egoistă.
Îți mulțumesc pentru că ai împărțit aceasta cu mine azi.
Apreciez cu adevărat acest gest.”
(Andee Sherwood, SUA,
editor Astronomers Without Borders)

Aici trebuie să mai adaug și că, după am anunțat antologia pe website-ul AWB în 18 Februarie 2026, aceeași doamnă, extraordinară prin deschiderea ei pentru creativitate cultural-astronomică, m-a informat:
„Am postat linkul mai devreme luna aceasta pe <AWB’s social media>, așa că fiecare se poate bucura de astropoeziile de pe pagină.
Este cu adevărat o collectie <outstanding> de la atâția <brilliant astronomy enthusiasts> și merită atenția tuturor.”
(Andee Sherwood)

O altă impresie, 12 Februarie 2026:
„Mulțumesc foarte mult, Andrei.
Este a cantitate uimitoare de muncă pe care ai efectuat-o în crearea acestei antologii.
N-am avut timp încă să citesc prin ea toată, dar am recunoscut câteva nume din trecut...
Sper că sănătatea îți va permite să continui să fii la fel de productiv.
Cu cele mai bune urări ție și aniversării SARM.”
(Alastair McBeath, Marea Britanie,
fost vicepreședinte al International Meteor Organization)

Tot pe 12 Februarie 2026, despre antologie:
„Atât de frumos făcută!
Îți mulțumesc foarte mult, Andrei!
Este o onoare.”
(Marge Simon, SUA,
fosta președintă, editoare și laureată a Science Fiction & Fantasy Poetry Association)

Iar în finalul acestui număr, tocmai când credeați că ați scăpat, vă invităm la un nou început, care este chiar vizionarea:
COSMOPOETRY INTERNATIONALS REDIVIVUS -
SARM’S ASTROPOETRY / COSMOPOETRY MOVEMENT 30
https://www.cosmopoetry.ro/2026-jubilee/

*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052