SUPLIMENTUL 3
PE MARTIE 2026
AL PUBLICAȚIEI „NOI ȘI CERUL (LITERAR)”
ASTROCATRENE AVANGARDISTE DISTRACTIVE (3)
De Andrei Dorian Gheorghe
(Notă autor:
Presupun că nu este ușor de imaginat o tură glorioasă, în numele astrocatrenului de avangardă, în jurul astrului nostru suprem.
Dar ea a fost posibilă, iar în acest capitol veți vedea cum.)
CAPITOLUL III:
UN OCOL ÎN JURUL SOARELUI
PENTRU TESTAREA ASTROCATRENULUI AVANGARDIST
Kepler, Sir Newton și Einstein
Ne-arată Universul fain
Și-azi mă uit cum Galileo
Dansează-n orice DSO!
Kepler, Sir Newton and Einstein
Show that the Universe is fine,
So I can see Galileo
Dancing in any DSO!
Am publicat inițial acest „avant-garde astro-quatrain” (pe care l-am considerat numai bun pentru deschiderea acestui capitol) pe 27 Iunie 2024 în limba engleză pe website-ul „celei mai mari comunități de astronomie din lume”, Astronomers Without Borders (AWB).
Aici trebuie să menționez că DSO - se pronunță „disio” - înseamnă „deep sky object”, adică obiect de cer profund, mai precis galaxie, nebuloasă sau roi stelar - dar cred că foarte multă lume știe aceasta.
AWB organizează anual din 2010 cel mai amplu eveniment astronomic, Luna Mondială a Astronomiei (Global Astronomy Month), și a deschis încă de atunci o secțiune de creație.
Nici modest, nici lăudăros, ci doar obiectiv (și verificabil), trebuie să spun că, după un trecut de vârf internațional în astropoezie (1994-2009, în care, printre altele:
-am fondat și coordonat astropoetry show-ul anual - 1997-2011 - și Meteor Contemporary Poetry Project - 2002-2008 - pentru International Meteor Organization;
-am colaborat cu proiecte ale NASA - Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign în 2000 - și European Southern Observatory - Venus Transit în 2004;
-am regizat un astropoetry show la un simpozion al Uniunii Astronomice Internaționale la sediul UNESCO din Paris - în Deschiderea Anului Internațional al Astronomiei - Ianuarie 2009);
-am devenit, în anii ce au urmat, de departe cel mai activ contribuitor în astropoezie la AWB, ceea ce în 2022 mi-a atras onoarea de a fi invitat la un interviu pe lista lor de comunicare internă - devenind astfel primul astropoet din lume solicitat în acest sens, am fost „transformat” într-un membru „spotlight” al AWB.
Reacția la acest catren a editoarei blogurilor AWB, americanca Andee Sherwood din Los Angeles, a fost următoarea:
„Salut, Andrei.
Sper că ești în regulă acum când vara revarsă canicula peste noi toți.
Să te simți mai bine în aceste zile!
Mulțumesc pentru catrenul <brilliant>!
Sunt sigură că și comunitatea noastră se va bucura de el așa cum am făcut-o eu.
A fost grozav să te <văd> din nou în forma poeziei.
Toate cele bune. (Andee)”
Această primă „testare” mi-a confirmat presupunerea că astrocatrenul avangardist ca specie astropoetică ar avea succes printre iubitorii cerului de oriunde, așa că, după cum veți vedea în continuare, am recurs ulterior și la alte testări variate timp de un an, adică într-o mișcare completă de revoluție a Pământului în jurul Soarelui.
(Doresc să menționez și că acest „tur” a fost precedat cu puțin înainte – mai precis în prima jumătate a lui Iunie 2024 – de o participare la marea celebrare de 55 de ani ai Planetariului Baia Mare, unde managerul acestuia, Ovidiu Ignat, mi-a permis în cadrul evenimentului să recit câteva astroproverbe în versuri - rudele apropiate ale astrocatrenelor - la biblioteca județeană din oraș, apoi să interpretez, pe ritm specific maramureșean, o astro-țipuritură-strigătură dublă - în fapt, tot un astrocatren -, chiar sub cupola planetariului.
Iar la puțin după „tur”, la sfârșitul lui Iulie 2025, la spectacolul de cosmopoezie pe care l-am regizat la Pensiunea Runcu Stone în cadrul primei tabere „Perseide” a SARM din acel an, am recitat și câteva astrocatrene.)
-Așa cum am relatat și în recentul „hipertratat astroumanist” numit „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane...” (Editura Astromix, 2025), în care am publicat, demonstrativ, mai multe astrocatrene normale, astrocatrene sub formă de epigrame și astrocatrene avangardiste ca prolog la această lucrare, pe 25 Octombrie 2024 am trăit a doua mare confirmare (după reacția editoarei AWB de la începutul capitolului) a efectului pozitiv produs de astrocatrenul avangardist, de astă dată din partea mișcării astronomice din patrie.
Aceasta s-a întâmplat la conferința națională a evenimentului ASTRO 2024 al Societății Astronomice Române de Meteori (SARM), desfășurată la Biblioteca Județeană Ion Heliade Rădulescu din Târgoviște cu participarea unor astronomi simbol (amatori, profesioniști, pedagogi și speranțe) ai României.
Aici am fost desemnat co-chairman (pentru tendințele mele, demonstrate de-a lungul timpului, de a fi un cronicar și prezentator vesel) alături de organizatorul (președinte fondator al SARM) Valentin Grigore și, în fața acelei elite de astronomi români, am citit 21 de astrocatrene avangardiste, repartizate între prezentările lor.
Acestea au stârnit, în general, reacții evidente de bucurie.
Iar ceea ce a făcut lucrurile și mai frumoase a fost faptul că în sală s-au aflat și mai mulți elevi de liceu, conduși de profesorii lor.
Iar cei pasionați de astronomie (inclusiv voluntari ai SARM) s-au arătat puternic „atinși” de această specie astronomico-literară, care sper că le-a dat de gândit și celor mai puțin inițiați în tainele cerului.
(A urmat, în prelungirea evenimentului, o ediție a emisiunii naționale de astronomie „Noi și Cerul” de la Columna TV din Târgoviște, în care producătorul Valentin Grigore și subsemnatul au făcut o foto-cronică a Conferinței ASTRO 2024, iar eu mi-am permis să exemplific - prin telefon - și astrocatrenul de avangardă.)
-Pe 13 Decembrie 2024 a urmat un al doilea „botez” public de cel mai înalt nivel pentru această specie astropoetică chiar la festivitatea de închidere a anului de la Institutul Astronomic al Academiei Române.
Invitat acolo de însuși directorul acestuia, dr. Mirel Bîrlan, pentru a susține un program de astropoezie în fața astronomilor profesioniști români, am citit 13 astrocatrene (2 „serioase”, 5 avangardiste și 6 „bețive”) pentru care, de asemenea, am primit aplauze sincere.
-Spre sfârșitul anului am trăit și bucuria unei mini-testări: i-am trimis un astrocatren unui veritabil om-instituție, Ovidiu Vaduvescu (cum spuneam, liderul fondator și organizator al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, stabilit în Insulele Canare) spre a-l felicita pentru ultimele rezultate, iar acesta și-a exprimat încântarea față de mica mea creație.
-Nu m-am oprit aici, ci am continuat „testările” pentru astrocatrene (în special avangardiste) și în anul ce a început curând după aceea, mai întâi pe 14 Ianuarie 2025, de astă dată în selectul mediu (incluzând și câțiva membri ai Uniunii Scriitorilor) al Salonului Cultural Mihail Sebastian din București (deschis poeziei, prozei, muzicii și artelor), condus de profesorul de matematică și cel mai longeviv astropoet din lume (la peste 97 de ani!), Zigmund Tauberg - împreună cu fiica sa, doctorița Liana Tauberg -, unde se face loc și astronomiei și astropoeziei.
Aici, în fața a circa 40 de participanți, am citit 10 astrocatrene despre planeta Marte (care se afla în preajma opoziției) și unul despre cele patru planete care se vedeau atunci pe cer.
Succesul a fost la fel de mare, însă de astă dată am recurs și la scurte explicații de astronomie înainte de a le da citire.
Aș vrea să mai adaug că evenimentul a avut parte și de două micro-recitaluri muzicale, unul fiind oferit de o solistă complexă - de la clasic la folclor -, iar celălalt fiind de chitară și muzică electronică, oferit de un... fizician.
Trebuie să mai spun și că profesorul Tauberg a scris câteva astrocatrene excepționale de-a lungul timpului, astfel încât voi reda mai jos, ca dovadă, unul dintre acestea - chiar dacă l-am mai publicat și într-o carte de-a mea:
DIFERENȚA DINTRE UN AMATOR DE METEOROLOGIE ȘI UN AMATOR DE ASTRONOMIE
De Zigmund Tauberg
Când distrat sunt uneori
În momentele acele,
Unul e cu capu-n nori,
Celalalt cu capu-n stele.
La următoarea ședință a aceluiași salon însă (una „eroică”, veți afla de ce), pe 11 Februarie 2025, unde am citit alte 15 astrocatrene avangardiste, vibrația publicului nu a mai avut aceeași anvergură tocmai pentru că, datorită frigului care bântuia atunci România, am avut parte de mai puțini participanți care au îndrăznit să se deplaseze la eveniment, printre aceștia numărându-se și o încântătoare școlăriță balerină.
(Totuși, domnul Tauberg mi-a spus ulterior că prezentarea mea a fost „foarte apreciată”.)
Dar pe 11 Martie 2025 același salon a organizat o ședință excepțională, cu vreo 60 de participanți, între care vreo zece recitatori de poezie (inclusiv membri ai Uniunii Scriitorilor), o soprană, un tenor și un pianist-acordeonist, peisaj în care m-am încadrat cu prezentarea ultimei mele cărți („hipertratatul astroumanist”), un astrosonet, o astropoezie și cinci astrocatrene avangardiste, care au avut un succes confirmat de aplauze entuziaste.
-Pe 12 Martie am făcut o vizită la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu pentru a lăsa ultima mea carte și am stat puțin la discuții cu Adrian Bruno Șonka, coordonatorul acestuia, în biroul lui, după care am urcat pe terasă pentru a vedea apusul lui Venus și răsăritul Lunii, timp în care am făcut câteva fotografii și m-am întreținut printre picături cu echipa formată din Mihai Dascălu, Tudor Mihăescu și Corina Tițescu, aceștia fiind ocupați cu vizitatorii (cărora le ofereau observații prin telescop).
Surpriza plăcută a fost că „șeful” Șonka a apărut și el pe terasă după o vreme și, amuzat, le-a citat colegilor un astrocatren avangardist din cartea mea!
-Pe 25 Martie am fost la Institutul Astronomic al Academiei Române să las aceeași carte.
După ce am conversat o oră cu directorul Mirel Bîrlan în biroul acestuia (evident, despre ce se mai poate face pentru binele astronomiei), am avut ocazia de a asista alte peste patru ore la impresionanta activitate a astronomilor profesioniști de popularizare a „reginei științelor” prin tururi ghidate pentru grupuri de studenți și elevi în clădirile din parcul astronomic național (o idee a aceluiași dr. Bîrlan).
Am mai purtat discuții foarte plăcute cu amabilele gazde, în special cu astronomii Alin Nedelcu, Cristian Omăt, Sorin Marin, Octavian Blagoi, Lili Sandu și Ruxandra Toma.
(Pe aceasta din urmă am admirat-o când a ținut, în sala de conferințe, o prezentare despre Lună și sistemul solar pentru un grup de studenți și m-am simțit dator la final să intervin, descriindu-i pe scurt biografia deosebită - asupra căreia voi reveni spre finalul capitolului - și recitând un astrocatren de recunoștință pentru rolul astronomilor în viața oamenilor, apoi am părăsit sala în aplauzele spectatorilor.)
A mai fost atunci și un eveniment intern al institutului, în cadrul căruia am recitat alte șase astrocatrene care, și de această dată, au fost primite cu bucurie de cercetătorii astronomi (am auzit și câteva chicote pozitive pe parcurs).
Nu în ultimul rând, am oferit „Cronici astronomice jubiliare…” câtorva dintre ei.
-Tot spre sfârșitul primului trimestru din 2025 s-a mai întâmplat ceva deosebit. Astfel, în ultima mea carte am povestit despre astronomul amator (liber) Felician Ursache, colaborator al proiectului EURONEAR, care și-a cumpărat un telescop de 40 cm și a creat la Sfântu Gheorghe (Covasna) observatorul particular Starhopper, intrând apoi în competiție cu marile observatoare profesioniste ale lumii la observații de asteroizi.
Evident, aflând acestea și fiind vechi prieteni, i-am trimis în ultimele luni mai multe catrene despre asteroizi, la care el a reacționat mereu prin sticker-uri, prin care și-a exprimat o mare bucurie receptoare, ba odată mi-a și dat răspunsul „foarte fain”.
Ei bine, la sfârșitul lui Martie 2025, el mi-a trimis clasamentul mondial la zi în ce privește observațiile de asteroizi și comete, în care figura pe locul 7, după reputatele observatoare profesioniste americane Steward, Mt. Lemmon Survey, PanSTARRS 2 și 1, și Westfield, precum și după la fel de celebrul Cerro Tololo Inter-American Observatory din Chile, dar înaintea altor mari observatoare din SUA, Germania și Franța, ceea ce înseamnă că, la acel moment, Felician Ursache era pe primul loc în lume între astronomii amatori la astfel de observații!
Așa că i-am trimis și câteva catrene despre comete, iar el mi-a răspuns râzând că merit un „certificat de catrenist asteroidalo-cometar” de la Observatorul Starhopper!
-Apoi a urmat Luna Mondială a Astronomiei, eveniment planetar organizat de Astronomers Without Borders, și pe 8 Aprilie am revenit la Salonul Cultural Mihail Sebastian, la o ședință ce a inclus câteva micro-recitaluri de poezie, unul de proză și unul de pian, plus o expoziție de artă (tablouri și sculpturi), în fața a circa 40 de participanți.
Iar despre partea de astronomie și astropoezie, tradițională aici, aș spune că a fost mai bogată ca oricând.
Astfel, eu am vorbit despre Global Astronomy Month, am realizat o miniexpoziție de carte reflectând legătura astronomiei cu poezia (volume de C. Flammarion, R, H. Allen și V. Anestin, plus câteva cărți de la Astromix) și am dat citire unei prime variante (care avea să fie mărită ulterior) a unei miniantologii de catrene despre Lună de mai mulți autori, iar coordonatorul salonului, Zigmund Tauberg, precum și SARM-istul Ion(uț) Moraru și fizicianul Valentin Grossu au tratat subiectul Big Bang prin informație astronomică, citate din Scrisoarea I de Eminescu și versuri proprii.
-O zi mai târziu, pe 9 Aprilie 2025, am urmat invitația unui poet consacrat și foarte apreciat, Constantin Kapitza, și m-am prezentat la Casa de Cultură Friedrich Schiller (a comunității germane din România, care a acceptat cu generozitate să găzduiască evenimentul despre care voi vorbi), unde am descoperit prestigiosul cenaclu „Arena literară”, coordonat de managerul-editor Nicolae Roșu.
Iar în ce mă privește, am vorbit puțin despre Luna Mondială a Astronomiei, am recitat astroproverbul meu de referință (cel amintit mai devreme în capitolul anterior), pentru care am fost aplaudat spontan, am mulțumit gazdelor acelui loc printr-un catren cu asteroidul Schiller (chiar există unul cu acest nume în centura principală de asteroizi) și am evidențiat reverberațiile cosmice din cartea amicului Kapitza.
(Ca o mică paranteză, am observat din prima că, spre deosebire de Salonul Cultural Mihail Sebastian, unde literații își prezintă singuri cărțile noi și vechi, la Cenaclul Arena Literară cărțile noi, apărute chiar la editura aferentă acestuia, Betta, sunt prezentate de critici invitați special.
Iar un alt aspect obiectiv de semnalat este că în mediile literare ale acestor două grupări - Mihail Sebastian și Arena Literară -, pentru a fi mai bine înțeles, am simțit nevoia să-mi însoțesc astrocatrenele recitate de scurte explicații tehnice, ceea ce, desigur, nu a fost cazul în mediile astronomice.)
-Peste numai două zile, pe 11 Aprilie 2025, am celebrat Luna Mondială a Astronomiei la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din București ca o întâlnire informală prietenească, destinsă și foarte veselă, la care au participat membri SARM din București, Târgoviște, Brăila și Corbeanca, precum și personalul observatorului.
După o discuție astronomică introductivă, condusă cu umoru-i binecunoscut de Adrian Bruno Șonka, programul a cuprins prezentarea ultimei mele cărți (hipertratatul astroumanist „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane...”) și trailerul GAM 2025, prezentat chiar de producătorul lui, Valentin Grigore, care și-a mai etalaat și ultimele colecții de astrofotografie și a expus planuri de viitor pentru SARM.
Ion(uț) Moraru, Delia Moțoc, Erik Culescu, Ștefan Niciev și Alex Vizitiu au recitat astropoezii proprii, iar eu am spus 17 astrocatrene avangardiste noi (în 5 serii), care au stârnit adevărate hohote de râs.
Evenimentul a fost apoi prezentat (fotografii și o scurtă cronică) de Valentin Grigore (cu sprijinul meu) la emisiunea sa TV „Noi și Cerul” pe 15 Aprilie.
Tot legat de această emisiune, am hotărât ca din luna ce a urmat să îi trimit permanent lui Valentin Grigore rubrica „picătura de astropoezie”, pe care acesta a inaugurat-o pe 6 Mai, citind trei astrocatrene de-ale mele.
-Pe 9 Mai am participat la sesiunea de astronomie din cadrul simpozionului național cultural de la Bârlad, găzduit de Muzeul Vasile Pârvan.
Am avut onoarea de a fi în aceeași sală cu marii descoperitori de stele variabile Jan Ovidiu Tercu (chairman), Ciprian Vîntdevară (organizator admirabil) și Gabriel Neagu, cu fosta directoare a Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi, cu cercetătoarea dr. Ruxandra Toma de la aceeași instituție, cu Bogdan Tofănică de la Clubul Lunatecilor din Iași și cu câțiva tineri de la Astroclubul Perseus din Bârlad.
Au mai existat și câțiva participanți online, iar în prezentarea mea despre activitățile SARM și ale Editurii Astromix, am citit și vreo șapte astrocatrene avangardiste.
Apoi, pentru a umple timpii liberi dintre prezentările celorlalți, am mai spus alte șapte pe parcursul întregii sesiuni.
A fost, în orice caz, o întrunire frumoasă, de astronomie avansată și educație astronomică, cu stele variabile, istorie, galaxii pitice, „virtual reality”, tehnologia zborului, lansarea ultimului număr al revistei gazdelor, „Perseus”, metode educaționale și împărtășirea unor experiențe de grup.
-Pe 10 Mai 2025, după o noapte de mers cu trenul, am fost la mega-evenimentul public SpaceFEST, organizat de Universitatea Politehnică din București, unde am completat chiar în amfiteatrul principal al acesteia prezentarea lui Valentin Grigore despre meteori cu câteva astropoezii și cinci catrene avangardiste dedicate ciclului cometă sau asteroid, meteoroid, meteor și meteorit, iar pe 11 Mai, în același loc, am completat prezentarea președintelui SARM despre „astronomia de la firul ierbii” cu un mini-spectacol în care au recitat astropoezii scurte Alec Bartos, Ștefan Niciev, Ion(uț) Moraru, Ștefan Cristache și Alex Vizitiu, iar eu am citit șase catrene astronomice și unul astronautic.
(Aș mai adăuga faptul că SARM a mai realizat și cel mai spectaculos și complex stand al evenimentului chiar la intrarea în clădirea rectoratului, cu tablouri și un covor de astrofotografie de Valentin Grigore, gadgeturi, publicații SARM, cărți Astromix și meteoriți din colecția lui Răzvan Andrei.)
-Pe 22 Mai a urmat o mare surpriză (cel puțin pentru mine), în cadrul programului oficial al unui forum de excepție, organizat chiar în Aula Academiei Române de dr. Mirel Bîrlan și echipa sa de la Institutul Astronomic al Academiei, în colaborare cu Ambasada Republicii Chile (stat considerat „capitala astronomiei mondiale” datorită numărului foarte mare de observatoare astronomice internaționale construite în munții săi) și cu participarea astrofizicienei chiliene Monica Rubio, vicepreședintă a Uniunii Astronomice Internaționale (au mai luat cuvântul, pe lângă organizatorul principal și ilustra invitată, și academicianul fizician Nicolae Zamfir, reprezentanți de stat în problematica spațiului cosmic, personalități ca astronoma emerită Magda Stavinchi, cosmonautul Dumitru Prunariu și astronomul „liber” Valentin Grigore).
Ei bine, acolo am susținut și eu un mic discurs de comemorare a fondatorului astromitologiei românești, profesorul Ion Otescu, în care am etalat traducerea cărții de referință a acestuia, Romanian Star & Sky Lore (de la Editura Astromix, pentru care am fost co-traducător).
Mi-am început alocuțiunea salutând distinsa adunare (erau în sală aproape 100 de invitați: academicieni, oameni de cultură, studenți și numeroși iubitori ai cerului, cărora li s-a rezervat, în continuarea programului, o întrunire de discuții informale și interviuri) prin astroproverbul meu de referință (l-am redat mai devreme în această carte), care până la urmă este tot un catren, însă ceva mai liber ca formă.
-Pe 24 Mai 2025 am adăugat la punctajul turului solar faptul că am expus cartea mea „Cronici astronomice jubiliare…” (care conține mai multe astrocatrene) la standul SARM de la mega-evenimentul public București AstroFest din Parcul Crângași, dedicat științelor și tehnologiei, dar și cu „porții” de astronomie.
(Aș vrea să-i evidențiez, cu această ocazie, și pe cei mai devotați voluntari ai SARM pentru cele două festivaluri publice legate de spațiul cosmic din 2025: Daniela Mladin și Cosmin Stănescu).
Acolo am trăit și un eveniment tragicomic (apropo de tehnologie) atunci când, plimbându-mă printre standuri, m-am pomenit urmărit de o dihanie metalică în patru labe, dar tocmai în momentul în care, derutat, mă pregăteam să-i trag un șut, aceasta și-a schimbat direcția.
-Iar la emisiunea TV „Noi și Cerul” - Columna TV din 3 Iunie 2025 (produsă, reamintesc, de Valentin Grigore), rubrica mea „picătura de astropoezie” a conținut și un astrocatren distractiv dedicat împlinirii a 320 de ani de când Edmond Halley a identificat periodicitatea unei comete.
-De asemenea, invitat de președintele Asociației Astronomice Sirius, profesorul bârlădean Ioan Adam, să scriu un articol de comemorare a doi mari popularizatori de astronomie, Victor Anestin (1875-1918) și Harald Alexandrescu (1945-2005), pentru revista „Pași spre Infinit” (cea mai longevivă de astronomie din țară, fondată în 1999), am încheiat materialul dorit cu o astropoezie dedicată celor doi, pe care inițial am publicat-o în engleză pe website-ul Astronomers Without Borders pe 30 Mai 2025.
Iar acea astropoezie a avut ca morală… tot un astrocatren!
-Și tot cam în aceeași perioadă, am fost solicitat de Lucian-Mihai Marin, liderul unei reviste de elită (lingvistică și cultură), „Limbaromana.org”, lansată în 2014, cu numere trimestriale și peste 10.000 de urmăritori, să realizez pentru aceasta un serial (pe care l-am numit „Astropoezie-Astrocultură-Astroumanism”), iar în episodul pilot (apărut în nr. 44 la sfârșitul lunii Iunie 2025) am publicat trei astrocatrene.
-Pe 10 Iunie 2025 am revenit la Salonul Cultural Mihail Sebastian unde, pe lângă momente de poezie (inclusiv duete poetice cu prilejul lansării unei cărți), participanții (cam 35, dar vara este mai cald!) au fost încântați cu piese sublime (co-organizatoarea Liana Tauberg s-a autodepășit) interpretate de doi pianiști, două soprane, un tenor și o cântăreață de doine și romanțe.
Iar baza numărului meu a constat în șase astrocatrene, dintre care patru „patriotice” (adică legate de corpuri cerești cu nume românești).
-Pe 17 Iunie 2025, Valentin Grigore a dat citire, la emisiunea sa „Noi și Cerul” - Columna TV, celei de a patra ediții a rubricii mele „Picătura de astropoezie”, care a inclus cinci dintre astrocatrenele mele avangardiste.
-Iar pe 27 Iunie 2025 am terminat ocolul Soarelui cu astrocatrene la bord, pe care mi-l propusesem (se împlineau fix 365 de zile de când publicasem astrocatrenul „declanșator” la AWB), într-un mod fericit și anume participând la splendidul eveniment anual Ziua Asteroidului - Ziua Porților Deschise, organizat impecabil de Institutul Astronomic al Academiei Române la sediul său, în parcul astronomic național.
Pentru că nici nu se putea o încheiere mai frumoasă, voi face o descriere mai amplă a ceea ce s-a întâmplat în acea zi (una caniculară din punct de vedere meteorologic), în care (în lipsa președintelui SARM, care conducea o expediție la Observatorul European de Nord din Insulele Canare) am reprezentat SARM împreună cu colegul și prietenul Alex Vizitiu (care și-a luat special o zi liberă de la serviciu pentru a fi la „datorie” astronomică).
Am ajuns, așadar, împreună la cel mai frumos, decent și important eveniment anual de astronomie din București cam pe la ora 10.30 și am remarcat din nou că vizitatorilor (mai puțini, dar în general mult mai avizați decât la alte evenimente publice din Capitală) le-au fost oferite, de către personalul institutului, tururi ghidate pe la comorile acestuia:
-muzeul „sala meridian”, cu nenumărate exponate istorice de o valoare inestimabilă (și prezentări realizate de istoricul documentarist Sorin Marin);
-sala lunetei ecuatoriale de 26 de tone (cu prezentări susținute de același Sorin Marin - cu totul admirabil atunci când povestește despre faptul că imagini luate în trecutul acestei lunete au ajutat mai târziu NASA să elucideze noi detalii despre planeta pitică Pluto - și de dr. Ruxandra Toma);
-portretul și fotografiile de epocă ale fondatorului institutului, Nicolae Coculescu, și astrofotografiile celebrului româno-francez Jean Dragesco;
-spațiul pentru expoziții contemporane (în care Adrian Popescu a susținut prezentări despre Soare), unde, pe lângă posterele institutului, au mai putut fi admirate o curajoasă expoziție „astroart” a elevilor de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza și o amplă desfășurare de materiale pentru copii (necesare unor ateliere de creație) a Space Club - felicitări liderilor acestuia Andra Stoica, Diana Chiriță și Georgian Tudor -, susținut de Ministerul Forțelor Armate (de altfel, au fost și câteva frumoase domnișoare-ofițer care au ajutat evenimentul și care m-au făcut să mă simt apărat de orice potențial inamic pe durata acestuia).
S-au mai susținut prezentări și în „sala planetariului” (totodată sală de conferințe) de către Adrian Șonka (coordonatorul Observatorului Municipal București) și Ruxandra Toma.
(Aceasta din urmă, așa cum v-am prevenit anterior, are o biografie astronomică unică: deși cu probleme de vedere încă din copilărie, ea a luptat și a învins, devenind medaliată cu argint la olimpiada națională de astronomie ca elevă, coordonatoare a filialei SARM Vaslui și autoare a unei fotografii senzaționale cu un meteor uriaș peste Sinaia ca astronom amator, după care și-a luat masteratul la faimosul institut Argelander din Bonn, Germania, și doctoratul la nu mai puțin faimosul observator Armagh din Marea Britanie, revenind apoi în patrie pentru a-și oferi expertiza.
Iar la Ziua Asteroidului 2025, Ruxy a mai susținut și o prezentare în limba engleză pentru un grup de tineri refugiați ucraineni și, în timpul conferinței sale despre Lună, mi-a permis, în virtutea vechii sale colaborări cu SARM, să susțin și eu o alocuțiune astropoetică - cu un astroproverb și două astrocatrene).
La intrarea în clădirea principală s-au mai remarcat și o mini-expoziție cu instrumente astronomice vechi (inclusiv un cadran solar) și câteva afișe ecologice, iar în apropiere, Octavian Blagoi (cu sprijinul lui Cristian Dănescu) a oferit oaspeților observații telescopice solare chiar în fața superbei Case Bosianu.
Desigur, trebuie evidențiat tot personalul institutului, mereu atent, amabil și darnic în explicații, în frunte cu ultimii săi directori, dr. Mirel Bîrlan și dr. Alin Nedelcu.
(Așa că îi voi mai enumera și pe astronomii Octavian Bădescu, Ioana Boacă, Diana Constantin, Dan Pricopi, Mădălina Trelia, Petre Paraschiv, Cristian Omăt și Diana Beșliu Ionescu, precum și pe „auxiliarii” Nicolae Dociu, Liviu Ghergu și Elena Pană.)
În eveniment a fost implicată și Primăria Capitalei cu un curs de prim-ajutor (probabil că astfel de exerciții sunt utile și pentru astronauți în Cosmos).
La rândul nostru, neavând la dispoziție spectaculoasele tablouri astrofotografice ale lui Valentin Grigore (care ar fi trebuit transportate din Târgoviște), Alex și cu mine am contribuit la eveniment cu o „Mini-expoziție Societatea Astronomică Română de Meteori & Editura Astromix”, care a conținut două numere cu coperți foto spectaculoase ale revistei „Noi și Cerul”, două broșuri de astropoezie (una în engleză) cu coperți astroartistice, o căsuță astro-foto-origami și o broșură de educație prin astronomie de Valentin Grigore, planisfera „Astromix”, cartea „Poveștile cerului” de Dan-George Uza, cărțile mele (cu titluri lungi) „Teatru astropoetic…”, „O epopee a cerului românesc…”, „De la Legile lui Murphy pentru meteori…” și „Cronici astronomice jubiliare…”, precum și timbrul tablou cu eclipsa americană al lui Alec Bartos.
După plecarea ultimului grup de vizitatori (pe la ora 18 și ceva), a urmat tradiționala ședință internă relaxată a institutului, în care principalul artizan al acestui încântător eveniment, dr. Mirel Bîrlan, a ținut un discurs prietenos de mulțumire ce a deschis discuții informale (adeseori pigmentate de umor) ale cercetătorilor profesioniști, iar eu am susținut un micro-recital de astropoezie scurtă cu șase astrocatrene și o astropoezie, în care i-am comemorat pe iluștrii Nicolae Coculescu, Victor Anestin și Harald Alexandrescu.
Trei dintre astrocatrenele pe care le-am recitat le voi reda mai jos (veți înțelege ușor de ce).
Pentru primul am găsit trei motive de a-l comemora pe cel ce a fondat în 1908 instituția în care ne aflam: 130 de ani de când acesta și-a susținut teza de doctorat la Universitatea Sorbona (despre funcția perturbatoare în sistemul solar) și de când a preluat catedra de astronomie și geodezie la Universitatea București, precum și 120 de ani de când și-a publicat manualul de mecanică cerească:
Nicolae Coculescu, un om
Care a strălucit ca astronom,
Ne-a lăsat, dacă bine chibzuiesc,
Chiar marele dom astral românesc!
Al doilea, despre o valoroasă inițiativă de dată mai recentă a continuatorilor acestuia de la Institutul Astronomic, „Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging” (MOROI), o rețea la care sunt conectate nu doar observatoarele acestuia (din București, Iași și Timișoara), ci și alte observatoare din țară (cele mai importante dintre acestea fiind cele de la Galați și Bârlad):
Există la noi rețeaua MOROI
Ce caută-n cer bolizii de soi
Ce pot deveni meteoriți noi
Care-n mod material sunt chiar strigoi.
Iar al treilea a pornit de la faptul că, datorită acțiunilor lui Mirel Bîrlan, Uniunea Astronomică Internațională a acceptat în 2012 să dea numele de România unui asteroid din centura principală dintre Marte și Jupiter, acolo unde se află și asteroidul Harmonia. Iată ce mi-a ieșit:
Vreau să văd cu ochii-mi timizi
Un pod peste asteroizi.
Da, să văd cum România
Se leagă cu Harmonia!
-După încheierea apoteotică, chiar la instituția astronomică supremă din România, a acestui tur solar „astrocatrenist” (în care am primit aplauze puternice atât din partea unui grup vizitator de 25 de persoane în cadrul prezentării lui Ruxy Toma, cât și din partea astronomilor profesioniști în prelungirea Zilei Asteroidului 2025), pot spune că…
Un tur bun prin jur de Soare
Cred că e o faptă mare
Ce te face și mai bogat…
Dar cam mulți nu l-au observat!
Desigur că voi continua să prezint astrocatrene avangardiste și în anii următori la „picătura de astropoezie” de la emisiunea „Noi și Cerul” - Columna TV, în unele publicații, precum și la evenimente astronomice și culturale, dar prioritară pentru după acel moment a devenit realizarea acestei lucrări, pe care doresc să o dedic celor care au făcut lucruri deosebite pentru astronomia contemporană din România și au încercat să atingă sufletul oamenilor.
Dintre aceștia îi voi evidenția doar pe strălucitorii Valentin Grigore (președinte al Societății Astronomice Române de Meteori și totodată eroul principal și complex al renașterii astronomiei de amatori de după Revoluție), Ovidiu Văduvescu (lider al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR), Mirel Bîrlan (deopotrivă cercetător profesionist pentru Observatorul Paris și reformator al activităților Institutului Astronomic al Academiei Române), Adrian Bruno Șonka (coordonator al Observatorului Municipal București). descoperitorilor de stele variabile Jan Ovidiu Tercu și Dumitru Ciprian Vîntdevară, operatorului atât de performant internațional al observatorului particular Starhopper, Felician Ursache... și mulți alții.
Iar dintre cei aplecați asupra culturii astronomice, pe Dimitrie Olenici (creatorul unui spațiu etno-astronomic unicat la Horodnicul de Jos), Magda Stavinschi (astronomă emerită expertă în istoria acestei discipline), Ioan Adam (creatorul celei mai active asociații de astronomie în mediul școlar – „Sirius”), Dan-George Uza (îndrăznețul creator al unei edituri cu profil cultural-asronomic, Astromix, și expertul național în cadrane solare), profesorul universitar Vitalie Chistol (port-drapelul Basarabiei în acest domeniu) și profesorul matematician Zigmund Tauberg (conducător al singurului cenaclu literar din țară care face loc astronomiei și astropoeziei).
Și dacă în primul capitol am propus un subtitlu-catren pentru întreaga carte, acum propun, pentru următoarele capitole, o altă denumire-catren sugestivă:
Astroinvitație oarecum populară
Prin catrene cu scorțișoară stelară -
Respirări astropoetice rimate-n gardă
Dinspre Universul cu-accente de halebardă.
POST SCRIPTUM DE CAPITOL
Pe 1 Iulie 2025 unul dintre observatoarele „survey”-ului ATLAS al NASA, cel din Chile, a reperat al treilea obiect interstelar din istorie care a pătruns în sistemul solar și anume o cometă.
Între cei ce s-au grăbit (inclusiv numeroase observatoare celebre) să confirme această descoperire (fotografiere, măsurători astrometrice și raport către Minor Planet Center), al treilea din lume, primul din emisfera nordică și cel dintâi dintre astronomii amatori a fost românul Felician Ursache, care a operat la observatorul său particular (cu telescop de 40 cm) Starhopper din Sfântu Gheorghe.
O performanță excepțională (dar neinteresantă pentru mass media centrală din patrie, care preferă să relateze, de exemplu, despre înfrângeri românești în turnee de tenis ITF, adică de mâna a șasea), motiv pentru care voi reda un „crez” de-al lui Felician Ursache, pe care acesta l-a făcut public chiar după momentul amintit:
„Pentru entuziaștii în astronomie, pasionați de apărarea planetară sau nerăbdători să descopere noi corpuri celeste, cerul este cu adevărat deschis.
Faceți-vă timp și observați-l prin toate mijloacele pe care le aveți - cu ochiul liber, binoclu sau telescop!”
Impresionat de acest formidabil rezultat românesc (realizat nu oricum, ci pe cheltuială proprie!), am scris astrocatrenul de mai jos (pe care l-am trimis să fie citit și la emisiunea „Noi și Cerul” - Columna TV din 8 Iulie 2025):
3I/ATLAS
(Dedicație lui Felician Ursache)
De Andrei Dorian Gheorghe
Venea un corp interstelar
Chiar în sistemul nostru, clar.
Sigur, nu la noi acasă,
Ci să ia la Soare-o masă.
Iar Felician Ursache mi-a răspuns: „Ce frumos!”
*
Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052
Presupun că nu este ușor de imaginat o tură glorioasă, în numele astrocatrenului de avangardă, în jurul astrului nostru suprem.
Dar ea a fost posibilă, iar în acest capitol veți vedea cum.)
CAPITOLUL III:
UN OCOL ÎN JURUL SOARELUI
PENTRU TESTAREA ASTROCATRENULUI AVANGARDIST
Kepler, Sir Newton și Einstein
Ne-arată Universul fain
Și-azi mă uit cum Galileo
Dansează-n orice DSO!
Kepler, Sir Newton and Einstein
Show that the Universe is fine,
So I can see Galileo
Dancing in any DSO!
Am publicat inițial acest „avant-garde astro-quatrain” (pe care l-am considerat numai bun pentru deschiderea acestui capitol) pe 27 Iunie 2024 în limba engleză pe website-ul „celei mai mari comunități de astronomie din lume”, Astronomers Without Borders (AWB).
Aici trebuie să menționez că DSO - se pronunță „disio” - înseamnă „deep sky object”, adică obiect de cer profund, mai precis galaxie, nebuloasă sau roi stelar - dar cred că foarte multă lume știe aceasta.
AWB organizează anual din 2010 cel mai amplu eveniment astronomic, Luna Mondială a Astronomiei (Global Astronomy Month), și a deschis încă de atunci o secțiune de creație.
Nici modest, nici lăudăros, ci doar obiectiv (și verificabil), trebuie să spun că, după un trecut de vârf internațional în astropoezie (1994-2009, în care, printre altele:
-am fondat și coordonat astropoetry show-ul anual - 1997-2011 - și Meteor Contemporary Poetry Project - 2002-2008 - pentru International Meteor Organization;
-am colaborat cu proiecte ale NASA - Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign în 2000 - și European Southern Observatory - Venus Transit în 2004;
-am regizat un astropoetry show la un simpozion al Uniunii Astronomice Internaționale la sediul UNESCO din Paris - în Deschiderea Anului Internațional al Astronomiei - Ianuarie 2009);
-am devenit, în anii ce au urmat, de departe cel mai activ contribuitor în astropoezie la AWB, ceea ce în 2022 mi-a atras onoarea de a fi invitat la un interviu pe lista lor de comunicare internă - devenind astfel primul astropoet din lume solicitat în acest sens, am fost „transformat” într-un membru „spotlight” al AWB.
Reacția la acest catren a editoarei blogurilor AWB, americanca Andee Sherwood din Los Angeles, a fost următoarea:
„Salut, Andrei.
Sper că ești în regulă acum când vara revarsă canicula peste noi toți.
Să te simți mai bine în aceste zile!
Mulțumesc pentru catrenul <brilliant>!
Sunt sigură că și comunitatea noastră se va bucura de el așa cum am făcut-o eu.
A fost grozav să te <văd> din nou în forma poeziei.
Toate cele bune. (Andee)”
Această primă „testare” mi-a confirmat presupunerea că astrocatrenul avangardist ca specie astropoetică ar avea succes printre iubitorii cerului de oriunde, așa că, după cum veți vedea în continuare, am recurs ulterior și la alte testări variate timp de un an, adică într-o mișcare completă de revoluție a Pământului în jurul Soarelui.
(Doresc să menționez și că acest „tur” a fost precedat cu puțin înainte – mai precis în prima jumătate a lui Iunie 2024 – de o participare la marea celebrare de 55 de ani ai Planetariului Baia Mare, unde managerul acestuia, Ovidiu Ignat, mi-a permis în cadrul evenimentului să recit câteva astroproverbe în versuri - rudele apropiate ale astrocatrenelor - la biblioteca județeană din oraș, apoi să interpretez, pe ritm specific maramureșean, o astro-țipuritură-strigătură dublă - în fapt, tot un astrocatren -, chiar sub cupola planetariului.
Iar la puțin după „tur”, la sfârșitul lui Iulie 2025, la spectacolul de cosmopoezie pe care l-am regizat la Pensiunea Runcu Stone în cadrul primei tabere „Perseide” a SARM din acel an, am recitat și câteva astrocatrene.)
-Așa cum am relatat și în recentul „hipertratat astroumanist” numit „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane...” (Editura Astromix, 2025), în care am publicat, demonstrativ, mai multe astrocatrene normale, astrocatrene sub formă de epigrame și astrocatrene avangardiste ca prolog la această lucrare, pe 25 Octombrie 2024 am trăit a doua mare confirmare (după reacția editoarei AWB de la începutul capitolului) a efectului pozitiv produs de astrocatrenul avangardist, de astă dată din partea mișcării astronomice din patrie.
Aceasta s-a întâmplat la conferința națională a evenimentului ASTRO 2024 al Societății Astronomice Române de Meteori (SARM), desfășurată la Biblioteca Județeană Ion Heliade Rădulescu din Târgoviște cu participarea unor astronomi simbol (amatori, profesioniști, pedagogi și speranțe) ai României.
Aici am fost desemnat co-chairman (pentru tendințele mele, demonstrate de-a lungul timpului, de a fi un cronicar și prezentator vesel) alături de organizatorul (președinte fondator al SARM) Valentin Grigore și, în fața acelei elite de astronomi români, am citit 21 de astrocatrene avangardiste, repartizate între prezentările lor.
Acestea au stârnit, în general, reacții evidente de bucurie.
Iar ceea ce a făcut lucrurile și mai frumoase a fost faptul că în sală s-au aflat și mai mulți elevi de liceu, conduși de profesorii lor.
Iar cei pasionați de astronomie (inclusiv voluntari ai SARM) s-au arătat puternic „atinși” de această specie astronomico-literară, care sper că le-a dat de gândit și celor mai puțin inițiați în tainele cerului.
(A urmat, în prelungirea evenimentului, o ediție a emisiunii naționale de astronomie „Noi și Cerul” de la Columna TV din Târgoviște, în care producătorul Valentin Grigore și subsemnatul au făcut o foto-cronică a Conferinței ASTRO 2024, iar eu mi-am permis să exemplific - prin telefon - și astrocatrenul de avangardă.)
-Pe 13 Decembrie 2024 a urmat un al doilea „botez” public de cel mai înalt nivel pentru această specie astropoetică chiar la festivitatea de închidere a anului de la Institutul Astronomic al Academiei Române.
Invitat acolo de însuși directorul acestuia, dr. Mirel Bîrlan, pentru a susține un program de astropoezie în fața astronomilor profesioniști români, am citit 13 astrocatrene (2 „serioase”, 5 avangardiste și 6 „bețive”) pentru care, de asemenea, am primit aplauze sincere.
-Spre sfârșitul anului am trăit și bucuria unei mini-testări: i-am trimis un astrocatren unui veritabil om-instituție, Ovidiu Vaduvescu (cum spuneam, liderul fondator și organizator al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, stabilit în Insulele Canare) spre a-l felicita pentru ultimele rezultate, iar acesta și-a exprimat încântarea față de mica mea creație.
-Nu m-am oprit aici, ci am continuat „testările” pentru astrocatrene (în special avangardiste) și în anul ce a început curând după aceea, mai întâi pe 14 Ianuarie 2025, de astă dată în selectul mediu (incluzând și câțiva membri ai Uniunii Scriitorilor) al Salonului Cultural Mihail Sebastian din București (deschis poeziei, prozei, muzicii și artelor), condus de profesorul de matematică și cel mai longeviv astropoet din lume (la peste 97 de ani!), Zigmund Tauberg - împreună cu fiica sa, doctorița Liana Tauberg -, unde se face loc și astronomiei și astropoeziei.
Aici, în fața a circa 40 de participanți, am citit 10 astrocatrene despre planeta Marte (care se afla în preajma opoziției) și unul despre cele patru planete care se vedeau atunci pe cer.
Succesul a fost la fel de mare, însă de astă dată am recurs și la scurte explicații de astronomie înainte de a le da citire.
Aș vrea să mai adaug că evenimentul a avut parte și de două micro-recitaluri muzicale, unul fiind oferit de o solistă complexă - de la clasic la folclor -, iar celălalt fiind de chitară și muzică electronică, oferit de un... fizician.
Trebuie să mai spun și că profesorul Tauberg a scris câteva astrocatrene excepționale de-a lungul timpului, astfel încât voi reda mai jos, ca dovadă, unul dintre acestea - chiar dacă l-am mai publicat și într-o carte de-a mea:
DIFERENȚA DINTRE UN AMATOR DE METEOROLOGIE ȘI UN AMATOR DE ASTRONOMIE
De Zigmund Tauberg
Când distrat sunt uneori
În momentele acele,
Unul e cu capu-n nori,
Celalalt cu capu-n stele.
La următoarea ședință a aceluiași salon însă (una „eroică”, veți afla de ce), pe 11 Februarie 2025, unde am citit alte 15 astrocatrene avangardiste, vibrația publicului nu a mai avut aceeași anvergură tocmai pentru că, datorită frigului care bântuia atunci România, am avut parte de mai puțini participanți care au îndrăznit să se deplaseze la eveniment, printre aceștia numărându-se și o încântătoare școlăriță balerină.
(Totuși, domnul Tauberg mi-a spus ulterior că prezentarea mea a fost „foarte apreciată”.)
Dar pe 11 Martie 2025 același salon a organizat o ședință excepțională, cu vreo 60 de participanți, între care vreo zece recitatori de poezie (inclusiv membri ai Uniunii Scriitorilor), o soprană, un tenor și un pianist-acordeonist, peisaj în care m-am încadrat cu prezentarea ultimei mele cărți („hipertratatul astroumanist”), un astrosonet, o astropoezie și cinci astrocatrene avangardiste, care au avut un succes confirmat de aplauze entuziaste.
-Pe 12 Martie am făcut o vizită la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu pentru a lăsa ultima mea carte și am stat puțin la discuții cu Adrian Bruno Șonka, coordonatorul acestuia, în biroul lui, după care am urcat pe terasă pentru a vedea apusul lui Venus și răsăritul Lunii, timp în care am făcut câteva fotografii și m-am întreținut printre picături cu echipa formată din Mihai Dascălu, Tudor Mihăescu și Corina Tițescu, aceștia fiind ocupați cu vizitatorii (cărora le ofereau observații prin telescop).
Surpriza plăcută a fost că „șeful” Șonka a apărut și el pe terasă după o vreme și, amuzat, le-a citat colegilor un astrocatren avangardist din cartea mea!
-Pe 25 Martie am fost la Institutul Astronomic al Academiei Române să las aceeași carte.
După ce am conversat o oră cu directorul Mirel Bîrlan în biroul acestuia (evident, despre ce se mai poate face pentru binele astronomiei), am avut ocazia de a asista alte peste patru ore la impresionanta activitate a astronomilor profesioniști de popularizare a „reginei științelor” prin tururi ghidate pentru grupuri de studenți și elevi în clădirile din parcul astronomic național (o idee a aceluiași dr. Bîrlan).
Am mai purtat discuții foarte plăcute cu amabilele gazde, în special cu astronomii Alin Nedelcu, Cristian Omăt, Sorin Marin, Octavian Blagoi, Lili Sandu și Ruxandra Toma.
(Pe aceasta din urmă am admirat-o când a ținut, în sala de conferințe, o prezentare despre Lună și sistemul solar pentru un grup de studenți și m-am simțit dator la final să intervin, descriindu-i pe scurt biografia deosebită - asupra căreia voi reveni spre finalul capitolului - și recitând un astrocatren de recunoștință pentru rolul astronomilor în viața oamenilor, apoi am părăsit sala în aplauzele spectatorilor.)
A mai fost atunci și un eveniment intern al institutului, în cadrul căruia am recitat alte șase astrocatrene care, și de această dată, au fost primite cu bucurie de cercetătorii astronomi (am auzit și câteva chicote pozitive pe parcurs).
Nu în ultimul rând, am oferit „Cronici astronomice jubiliare…” câtorva dintre ei.
-Tot spre sfârșitul primului trimestru din 2025 s-a mai întâmplat ceva deosebit. Astfel, în ultima mea carte am povestit despre astronomul amator (liber) Felician Ursache, colaborator al proiectului EURONEAR, care și-a cumpărat un telescop de 40 cm și a creat la Sfântu Gheorghe (Covasna) observatorul particular Starhopper, intrând apoi în competiție cu marile observatoare profesioniste ale lumii la observații de asteroizi.
Evident, aflând acestea și fiind vechi prieteni, i-am trimis în ultimele luni mai multe catrene despre asteroizi, la care el a reacționat mereu prin sticker-uri, prin care și-a exprimat o mare bucurie receptoare, ba odată mi-a și dat răspunsul „foarte fain”.
Ei bine, la sfârșitul lui Martie 2025, el mi-a trimis clasamentul mondial la zi în ce privește observațiile de asteroizi și comete, în care figura pe locul 7, după reputatele observatoare profesioniste americane Steward, Mt. Lemmon Survey, PanSTARRS 2 și 1, și Westfield, precum și după la fel de celebrul Cerro Tololo Inter-American Observatory din Chile, dar înaintea altor mari observatoare din SUA, Germania și Franța, ceea ce înseamnă că, la acel moment, Felician Ursache era pe primul loc în lume între astronomii amatori la astfel de observații!
Așa că i-am trimis și câteva catrene despre comete, iar el mi-a răspuns râzând că merit un „certificat de catrenist asteroidalo-cometar” de la Observatorul Starhopper!
-Apoi a urmat Luna Mondială a Astronomiei, eveniment planetar organizat de Astronomers Without Borders, și pe 8 Aprilie am revenit la Salonul Cultural Mihail Sebastian, la o ședință ce a inclus câteva micro-recitaluri de poezie, unul de proză și unul de pian, plus o expoziție de artă (tablouri și sculpturi), în fața a circa 40 de participanți.
Iar despre partea de astronomie și astropoezie, tradițională aici, aș spune că a fost mai bogată ca oricând.
Astfel, eu am vorbit despre Global Astronomy Month, am realizat o miniexpoziție de carte reflectând legătura astronomiei cu poezia (volume de C. Flammarion, R, H. Allen și V. Anestin, plus câteva cărți de la Astromix) și am dat citire unei prime variante (care avea să fie mărită ulterior) a unei miniantologii de catrene despre Lună de mai mulți autori, iar coordonatorul salonului, Zigmund Tauberg, precum și SARM-istul Ion(uț) Moraru și fizicianul Valentin Grossu au tratat subiectul Big Bang prin informație astronomică, citate din Scrisoarea I de Eminescu și versuri proprii.
-O zi mai târziu, pe 9 Aprilie 2025, am urmat invitația unui poet consacrat și foarte apreciat, Constantin Kapitza, și m-am prezentat la Casa de Cultură Friedrich Schiller (a comunității germane din România, care a acceptat cu generozitate să găzduiască evenimentul despre care voi vorbi), unde am descoperit prestigiosul cenaclu „Arena literară”, coordonat de managerul-editor Nicolae Roșu.
Iar în ce mă privește, am vorbit puțin despre Luna Mondială a Astronomiei, am recitat astroproverbul meu de referință (cel amintit mai devreme în capitolul anterior), pentru care am fost aplaudat spontan, am mulțumit gazdelor acelui loc printr-un catren cu asteroidul Schiller (chiar există unul cu acest nume în centura principală de asteroizi) și am evidențiat reverberațiile cosmice din cartea amicului Kapitza.
(Ca o mică paranteză, am observat din prima că, spre deosebire de Salonul Cultural Mihail Sebastian, unde literații își prezintă singuri cărțile noi și vechi, la Cenaclul Arena Literară cărțile noi, apărute chiar la editura aferentă acestuia, Betta, sunt prezentate de critici invitați special.
Iar un alt aspect obiectiv de semnalat este că în mediile literare ale acestor două grupări - Mihail Sebastian și Arena Literară -, pentru a fi mai bine înțeles, am simțit nevoia să-mi însoțesc astrocatrenele recitate de scurte explicații tehnice, ceea ce, desigur, nu a fost cazul în mediile astronomice.)
-Peste numai două zile, pe 11 Aprilie 2025, am celebrat Luna Mondială a Astronomiei la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din București ca o întâlnire informală prietenească, destinsă și foarte veselă, la care au participat membri SARM din București, Târgoviște, Brăila și Corbeanca, precum și personalul observatorului.
După o discuție astronomică introductivă, condusă cu umoru-i binecunoscut de Adrian Bruno Șonka, programul a cuprins prezentarea ultimei mele cărți (hipertratatul astroumanist „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane...”) și trailerul GAM 2025, prezentat chiar de producătorul lui, Valentin Grigore, care și-a mai etalaat și ultimele colecții de astrofotografie și a expus planuri de viitor pentru SARM.
Ion(uț) Moraru, Delia Moțoc, Erik Culescu, Ștefan Niciev și Alex Vizitiu au recitat astropoezii proprii, iar eu am spus 17 astrocatrene avangardiste noi (în 5 serii), care au stârnit adevărate hohote de râs.
Evenimentul a fost apoi prezentat (fotografii și o scurtă cronică) de Valentin Grigore (cu sprijinul meu) la emisiunea sa TV „Noi și Cerul” pe 15 Aprilie.
Tot legat de această emisiune, am hotărât ca din luna ce a urmat să îi trimit permanent lui Valentin Grigore rubrica „picătura de astropoezie”, pe care acesta a inaugurat-o pe 6 Mai, citind trei astrocatrene de-ale mele.
-Pe 9 Mai am participat la sesiunea de astronomie din cadrul simpozionului național cultural de la Bârlad, găzduit de Muzeul Vasile Pârvan.
Am avut onoarea de a fi în aceeași sală cu marii descoperitori de stele variabile Jan Ovidiu Tercu (chairman), Ciprian Vîntdevară (organizator admirabil) și Gabriel Neagu, cu fosta directoare a Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi, cu cercetătoarea dr. Ruxandra Toma de la aceeași instituție, cu Bogdan Tofănică de la Clubul Lunatecilor din Iași și cu câțiva tineri de la Astroclubul Perseus din Bârlad.
Au mai existat și câțiva participanți online, iar în prezentarea mea despre activitățile SARM și ale Editurii Astromix, am citit și vreo șapte astrocatrene avangardiste.
Apoi, pentru a umple timpii liberi dintre prezentările celorlalți, am mai spus alte șapte pe parcursul întregii sesiuni.
A fost, în orice caz, o întrunire frumoasă, de astronomie avansată și educație astronomică, cu stele variabile, istorie, galaxii pitice, „virtual reality”, tehnologia zborului, lansarea ultimului număr al revistei gazdelor, „Perseus”, metode educaționale și împărtășirea unor experiențe de grup.
-Pe 10 Mai 2025, după o noapte de mers cu trenul, am fost la mega-evenimentul public SpaceFEST, organizat de Universitatea Politehnică din București, unde am completat chiar în amfiteatrul principal al acesteia prezentarea lui Valentin Grigore despre meteori cu câteva astropoezii și cinci catrene avangardiste dedicate ciclului cometă sau asteroid, meteoroid, meteor și meteorit, iar pe 11 Mai, în același loc, am completat prezentarea președintelui SARM despre „astronomia de la firul ierbii” cu un mini-spectacol în care au recitat astropoezii scurte Alec Bartos, Ștefan Niciev, Ion(uț) Moraru, Ștefan Cristache și Alex Vizitiu, iar eu am citit șase catrene astronomice și unul astronautic.
(Aș mai adăuga faptul că SARM a mai realizat și cel mai spectaculos și complex stand al evenimentului chiar la intrarea în clădirea rectoratului, cu tablouri și un covor de astrofotografie de Valentin Grigore, gadgeturi, publicații SARM, cărți Astromix și meteoriți din colecția lui Răzvan Andrei.)
-Pe 22 Mai a urmat o mare surpriză (cel puțin pentru mine), în cadrul programului oficial al unui forum de excepție, organizat chiar în Aula Academiei Române de dr. Mirel Bîrlan și echipa sa de la Institutul Astronomic al Academiei, în colaborare cu Ambasada Republicii Chile (stat considerat „capitala astronomiei mondiale” datorită numărului foarte mare de observatoare astronomice internaționale construite în munții săi) și cu participarea astrofizicienei chiliene Monica Rubio, vicepreședintă a Uniunii Astronomice Internaționale (au mai luat cuvântul, pe lângă organizatorul principal și ilustra invitată, și academicianul fizician Nicolae Zamfir, reprezentanți de stat în problematica spațiului cosmic, personalități ca astronoma emerită Magda Stavinchi, cosmonautul Dumitru Prunariu și astronomul „liber” Valentin Grigore).
Ei bine, acolo am susținut și eu un mic discurs de comemorare a fondatorului astromitologiei românești, profesorul Ion Otescu, în care am etalat traducerea cărții de referință a acestuia, Romanian Star & Sky Lore (de la Editura Astromix, pentru care am fost co-traducător).
Mi-am început alocuțiunea salutând distinsa adunare (erau în sală aproape 100 de invitați: academicieni, oameni de cultură, studenți și numeroși iubitori ai cerului, cărora li s-a rezervat, în continuarea programului, o întrunire de discuții informale și interviuri) prin astroproverbul meu de referință (l-am redat mai devreme în această carte), care până la urmă este tot un catren, însă ceva mai liber ca formă.
-Pe 24 Mai 2025 am adăugat la punctajul turului solar faptul că am expus cartea mea „Cronici astronomice jubiliare…” (care conține mai multe astrocatrene) la standul SARM de la mega-evenimentul public București AstroFest din Parcul Crângași, dedicat științelor și tehnologiei, dar și cu „porții” de astronomie.
(Aș vrea să-i evidențiez, cu această ocazie, și pe cei mai devotați voluntari ai SARM pentru cele două festivaluri publice legate de spațiul cosmic din 2025: Daniela Mladin și Cosmin Stănescu).
Acolo am trăit și un eveniment tragicomic (apropo de tehnologie) atunci când, plimbându-mă printre standuri, m-am pomenit urmărit de o dihanie metalică în patru labe, dar tocmai în momentul în care, derutat, mă pregăteam să-i trag un șut, aceasta și-a schimbat direcția.
-Iar la emisiunea TV „Noi și Cerul” - Columna TV din 3 Iunie 2025 (produsă, reamintesc, de Valentin Grigore), rubrica mea „picătura de astropoezie” a conținut și un astrocatren distractiv dedicat împlinirii a 320 de ani de când Edmond Halley a identificat periodicitatea unei comete.
-De asemenea, invitat de președintele Asociației Astronomice Sirius, profesorul bârlădean Ioan Adam, să scriu un articol de comemorare a doi mari popularizatori de astronomie, Victor Anestin (1875-1918) și Harald Alexandrescu (1945-2005), pentru revista „Pași spre Infinit” (cea mai longevivă de astronomie din țară, fondată în 1999), am încheiat materialul dorit cu o astropoezie dedicată celor doi, pe care inițial am publicat-o în engleză pe website-ul Astronomers Without Borders pe 30 Mai 2025.
Iar acea astropoezie a avut ca morală… tot un astrocatren!
-Și tot cam în aceeași perioadă, am fost solicitat de Lucian-Mihai Marin, liderul unei reviste de elită (lingvistică și cultură), „Limbaromana.org”, lansată în 2014, cu numere trimestriale și peste 10.000 de urmăritori, să realizez pentru aceasta un serial (pe care l-am numit „Astropoezie-Astrocultură-Astroumanism”), iar în episodul pilot (apărut în nr. 44 la sfârșitul lunii Iunie 2025) am publicat trei astrocatrene.
-Pe 10 Iunie 2025 am revenit la Salonul Cultural Mihail Sebastian unde, pe lângă momente de poezie (inclusiv duete poetice cu prilejul lansării unei cărți), participanții (cam 35, dar vara este mai cald!) au fost încântați cu piese sublime (co-organizatoarea Liana Tauberg s-a autodepășit) interpretate de doi pianiști, două soprane, un tenor și o cântăreață de doine și romanțe.
Iar baza numărului meu a constat în șase astrocatrene, dintre care patru „patriotice” (adică legate de corpuri cerești cu nume românești).
-Pe 17 Iunie 2025, Valentin Grigore a dat citire, la emisiunea sa „Noi și Cerul” - Columna TV, celei de a patra ediții a rubricii mele „Picătura de astropoezie”, care a inclus cinci dintre astrocatrenele mele avangardiste.
-Iar pe 27 Iunie 2025 am terminat ocolul Soarelui cu astrocatrene la bord, pe care mi-l propusesem (se împlineau fix 365 de zile de când publicasem astrocatrenul „declanșator” la AWB), într-un mod fericit și anume participând la splendidul eveniment anual Ziua Asteroidului - Ziua Porților Deschise, organizat impecabil de Institutul Astronomic al Academiei Române la sediul său, în parcul astronomic național.
Pentru că nici nu se putea o încheiere mai frumoasă, voi face o descriere mai amplă a ceea ce s-a întâmplat în acea zi (una caniculară din punct de vedere meteorologic), în care (în lipsa președintelui SARM, care conducea o expediție la Observatorul European de Nord din Insulele Canare) am reprezentat SARM împreună cu colegul și prietenul Alex Vizitiu (care și-a luat special o zi liberă de la serviciu pentru a fi la „datorie” astronomică).
Am ajuns, așadar, împreună la cel mai frumos, decent și important eveniment anual de astronomie din București cam pe la ora 10.30 și am remarcat din nou că vizitatorilor (mai puțini, dar în general mult mai avizați decât la alte evenimente publice din Capitală) le-au fost oferite, de către personalul institutului, tururi ghidate pe la comorile acestuia:
-muzeul „sala meridian”, cu nenumărate exponate istorice de o valoare inestimabilă (și prezentări realizate de istoricul documentarist Sorin Marin);
-sala lunetei ecuatoriale de 26 de tone (cu prezentări susținute de același Sorin Marin - cu totul admirabil atunci când povestește despre faptul că imagini luate în trecutul acestei lunete au ajutat mai târziu NASA să elucideze noi detalii despre planeta pitică Pluto - și de dr. Ruxandra Toma);
-portretul și fotografiile de epocă ale fondatorului institutului, Nicolae Coculescu, și astrofotografiile celebrului româno-francez Jean Dragesco;
-spațiul pentru expoziții contemporane (în care Adrian Popescu a susținut prezentări despre Soare), unde, pe lângă posterele institutului, au mai putut fi admirate o curajoasă expoziție „astroart” a elevilor de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza și o amplă desfășurare de materiale pentru copii (necesare unor ateliere de creație) a Space Club - felicitări liderilor acestuia Andra Stoica, Diana Chiriță și Georgian Tudor -, susținut de Ministerul Forțelor Armate (de altfel, au fost și câteva frumoase domnișoare-ofițer care au ajutat evenimentul și care m-au făcut să mă simt apărat de orice potențial inamic pe durata acestuia).
S-au mai susținut prezentări și în „sala planetariului” (totodată sală de conferințe) de către Adrian Șonka (coordonatorul Observatorului Municipal București) și Ruxandra Toma.
(Aceasta din urmă, așa cum v-am prevenit anterior, are o biografie astronomică unică: deși cu probleme de vedere încă din copilărie, ea a luptat și a învins, devenind medaliată cu argint la olimpiada națională de astronomie ca elevă, coordonatoare a filialei SARM Vaslui și autoare a unei fotografii senzaționale cu un meteor uriaș peste Sinaia ca astronom amator, după care și-a luat masteratul la faimosul institut Argelander din Bonn, Germania, și doctoratul la nu mai puțin faimosul observator Armagh din Marea Britanie, revenind apoi în patrie pentru a-și oferi expertiza.
Iar la Ziua Asteroidului 2025, Ruxy a mai susținut și o prezentare în limba engleză pentru un grup de tineri refugiați ucraineni și, în timpul conferinței sale despre Lună, mi-a permis, în virtutea vechii sale colaborări cu SARM, să susțin și eu o alocuțiune astropoetică - cu un astroproverb și două astrocatrene).
La intrarea în clădirea principală s-au mai remarcat și o mini-expoziție cu instrumente astronomice vechi (inclusiv un cadran solar) și câteva afișe ecologice, iar în apropiere, Octavian Blagoi (cu sprijinul lui Cristian Dănescu) a oferit oaspeților observații telescopice solare chiar în fața superbei Case Bosianu.
Desigur, trebuie evidențiat tot personalul institutului, mereu atent, amabil și darnic în explicații, în frunte cu ultimii săi directori, dr. Mirel Bîrlan și dr. Alin Nedelcu.
(Așa că îi voi mai enumera și pe astronomii Octavian Bădescu, Ioana Boacă, Diana Constantin, Dan Pricopi, Mădălina Trelia, Petre Paraschiv, Cristian Omăt și Diana Beșliu Ionescu, precum și pe „auxiliarii” Nicolae Dociu, Liviu Ghergu și Elena Pană.)
În eveniment a fost implicată și Primăria Capitalei cu un curs de prim-ajutor (probabil că astfel de exerciții sunt utile și pentru astronauți în Cosmos).
La rândul nostru, neavând la dispoziție spectaculoasele tablouri astrofotografice ale lui Valentin Grigore (care ar fi trebuit transportate din Târgoviște), Alex și cu mine am contribuit la eveniment cu o „Mini-expoziție Societatea Astronomică Română de Meteori & Editura Astromix”, care a conținut două numere cu coperți foto spectaculoase ale revistei „Noi și Cerul”, două broșuri de astropoezie (una în engleză) cu coperți astroartistice, o căsuță astro-foto-origami și o broșură de educație prin astronomie de Valentin Grigore, planisfera „Astromix”, cartea „Poveștile cerului” de Dan-George Uza, cărțile mele (cu titluri lungi) „Teatru astropoetic…”, „O epopee a cerului românesc…”, „De la Legile lui Murphy pentru meteori…” și „Cronici astronomice jubiliare…”, precum și timbrul tablou cu eclipsa americană al lui Alec Bartos.
După plecarea ultimului grup de vizitatori (pe la ora 18 și ceva), a urmat tradiționala ședință internă relaxată a institutului, în care principalul artizan al acestui încântător eveniment, dr. Mirel Bîrlan, a ținut un discurs prietenos de mulțumire ce a deschis discuții informale (adeseori pigmentate de umor) ale cercetătorilor profesioniști, iar eu am susținut un micro-recital de astropoezie scurtă cu șase astrocatrene și o astropoezie, în care i-am comemorat pe iluștrii Nicolae Coculescu, Victor Anestin și Harald Alexandrescu.
Trei dintre astrocatrenele pe care le-am recitat le voi reda mai jos (veți înțelege ușor de ce).
Pentru primul am găsit trei motive de a-l comemora pe cel ce a fondat în 1908 instituția în care ne aflam: 130 de ani de când acesta și-a susținut teza de doctorat la Universitatea Sorbona (despre funcția perturbatoare în sistemul solar) și de când a preluat catedra de astronomie și geodezie la Universitatea București, precum și 120 de ani de când și-a publicat manualul de mecanică cerească:
Nicolae Coculescu, un om
Care a strălucit ca astronom,
Ne-a lăsat, dacă bine chibzuiesc,
Chiar marele dom astral românesc!
Al doilea, despre o valoroasă inițiativă de dată mai recentă a continuatorilor acestuia de la Institutul Astronomic, „Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging” (MOROI), o rețea la care sunt conectate nu doar observatoarele acestuia (din București, Iași și Timișoara), ci și alte observatoare din țară (cele mai importante dintre acestea fiind cele de la Galați și Bârlad):
Există la noi rețeaua MOROI
Ce caută-n cer bolizii de soi
Ce pot deveni meteoriți noi
Care-n mod material sunt chiar strigoi.
Iar al treilea a pornit de la faptul că, datorită acțiunilor lui Mirel Bîrlan, Uniunea Astronomică Internațională a acceptat în 2012 să dea numele de România unui asteroid din centura principală dintre Marte și Jupiter, acolo unde se află și asteroidul Harmonia. Iată ce mi-a ieșit:
Vreau să văd cu ochii-mi timizi
Un pod peste asteroizi.
Da, să văd cum România
Se leagă cu Harmonia!
-După încheierea apoteotică, chiar la instituția astronomică supremă din România, a acestui tur solar „astrocatrenist” (în care am primit aplauze puternice atât din partea unui grup vizitator de 25 de persoane în cadrul prezentării lui Ruxy Toma, cât și din partea astronomilor profesioniști în prelungirea Zilei Asteroidului 2025), pot spune că…
Un tur bun prin jur de Soare
Cred că e o faptă mare
Ce te face și mai bogat…
Dar cam mulți nu l-au observat!
Desigur că voi continua să prezint astrocatrene avangardiste și în anii următori la „picătura de astropoezie” de la emisiunea „Noi și Cerul” - Columna TV, în unele publicații, precum și la evenimente astronomice și culturale, dar prioritară pentru după acel moment a devenit realizarea acestei lucrări, pe care doresc să o dedic celor care au făcut lucruri deosebite pentru astronomia contemporană din România și au încercat să atingă sufletul oamenilor.
Dintre aceștia îi voi evidenția doar pe strălucitorii Valentin Grigore (președinte al Societății Astronomice Române de Meteori și totodată eroul principal și complex al renașterii astronomiei de amatori de după Revoluție), Ovidiu Văduvescu (lider al proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR), Mirel Bîrlan (deopotrivă cercetător profesionist pentru Observatorul Paris și reformator al activităților Institutului Astronomic al Academiei Române), Adrian Bruno Șonka (coordonator al Observatorului Municipal București). descoperitorilor de stele variabile Jan Ovidiu Tercu și Dumitru Ciprian Vîntdevară, operatorului atât de performant internațional al observatorului particular Starhopper, Felician Ursache... și mulți alții.
Iar dintre cei aplecați asupra culturii astronomice, pe Dimitrie Olenici (creatorul unui spațiu etno-astronomic unicat la Horodnicul de Jos), Magda Stavinschi (astronomă emerită expertă în istoria acestei discipline), Ioan Adam (creatorul celei mai active asociații de astronomie în mediul școlar – „Sirius”), Dan-George Uza (îndrăznețul creator al unei edituri cu profil cultural-asronomic, Astromix, și expertul național în cadrane solare), profesorul universitar Vitalie Chistol (port-drapelul Basarabiei în acest domeniu) și profesorul matematician Zigmund Tauberg (conducător al singurului cenaclu literar din țară care face loc astronomiei și astropoeziei).
Și dacă în primul capitol am propus un subtitlu-catren pentru întreaga carte, acum propun, pentru următoarele capitole, o altă denumire-catren sugestivă:
Astroinvitație oarecum populară
Prin catrene cu scorțișoară stelară -
Respirări astropoetice rimate-n gardă
Dinspre Universul cu-accente de halebardă.
POST SCRIPTUM DE CAPITOL
Pe 1 Iulie 2025 unul dintre observatoarele „survey”-ului ATLAS al NASA, cel din Chile, a reperat al treilea obiect interstelar din istorie care a pătruns în sistemul solar și anume o cometă.
Între cei ce s-au grăbit (inclusiv numeroase observatoare celebre) să confirme această descoperire (fotografiere, măsurători astrometrice și raport către Minor Planet Center), al treilea din lume, primul din emisfera nordică și cel dintâi dintre astronomii amatori a fost românul Felician Ursache, care a operat la observatorul său particular (cu telescop de 40 cm) Starhopper din Sfântu Gheorghe.
O performanță excepțională (dar neinteresantă pentru mass media centrală din patrie, care preferă să relateze, de exemplu, despre înfrângeri românești în turnee de tenis ITF, adică de mâna a șasea), motiv pentru care voi reda un „crez” de-al lui Felician Ursache, pe care acesta l-a făcut public chiar după momentul amintit:
„Pentru entuziaștii în astronomie, pasionați de apărarea planetară sau nerăbdători să descopere noi corpuri celeste, cerul este cu adevărat deschis.
Faceți-vă timp și observați-l prin toate mijloacele pe care le aveți - cu ochiul liber, binoclu sau telescop!”
Impresionat de acest formidabil rezultat românesc (realizat nu oricum, ci pe cheltuială proprie!), am scris astrocatrenul de mai jos (pe care l-am trimis să fie citit și la emisiunea „Noi și Cerul” - Columna TV din 8 Iulie 2025):
3I/ATLAS
(Dedicație lui Felician Ursache)
De Andrei Dorian Gheorghe
Venea un corp interstelar
Chiar în sistemul nostru, clar.
Sigur, nu la noi acasă,
Ci să ia la Soare-o masă.
Iar Felician Ursache mi-a răspuns: „Ce frumos!”
*
Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052
*
© 2026 SARM
(Societatea Astronomică Română de Meteori)