NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR:
MINUNATUL ORION, SUPER-MINI-FESTIVAL DE NEBULOASE, ASTRO-HRANĂ PENTRU GÂND, MICUL MERCUR, TREI MARI INVITAȚI STRĂINI, UN TUR COSMOPOETIC PE LA MAI MULTE GRUPĂRI ASTRONOMICE ROMÂNEȘTI, CONSTELAȚIA BERBECUL, STAREA DE CER, SECVENȚE DE LA CELEBRĂRILE LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI DE CĂTRE SARM, EFECTUL DE „STAR TREK”, AURORA BOREALIS, MAGIA SOARELUI, ALTE ASTROPOEZII ISTORICE, ALTE POVEȘTI ALE SOARELUI, O AMINTIRE DE LA CONFERINȚA „LEONIDE” A NASA, CONU’ FELICIAN FAȚĂ CU COMETA 3I/ATLAS, UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU ADRIAN SIMA, MUZICĂ CLASICĂ ȘI ASTRONOMIE CU SARM ȘI SRCSTV, STROFE DIN CÂNTECELE ASTROFOLK ALE LUI DAN MITRUȚ, LA O TABĂRĂ A SARM...

*

MINUNATUL ORION
Astrofotografie de Valentin Grigore



„Orion este pentru un observator cel mai splendid câmp
de cercetare.
Această constelațiune imensă e plină de stele
duble și multiple, de îngrămădiri de stele și de nebuloase.”
(Victor Anestin, Octombrie 1908, revista „Orion”)

În Aprilie-Mai, cea mai frumoasă constelație de pe cer, Orion, dispare în lumina zilei atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică (unde, atuci când este vizibilă, apare rasturnată).
Iar cele mai frumoase trăiri literare ale sufletului românesc despre această constelație (din păcate, nebăgate în seamă de lumea culturală) le-a realizat chiar fondatorul primei societăți astronomice din țara noastră, Victor Anestin, prin descrierile sale, adevărate poeme în proză publicate în revista sa, „Orion” (!), din 1907-1912.
La rândul său, fondatorul celei de-a doua societăți astronomice naționale (SARM), Valentin Grigore, s-a arătat atât de îndrăgostit de constelația Orion, încât a răspuns felicitărilor primite la celebrarea zilei sale de naștere în Februarie 2026 cu un foto-colaj în care apare citind cartea „Cum să înveți stelele” de... Victor Anestin (prima ediție în 1913. a doua în 2020 la Editura Astromix) chiar sub lumina acestei magnifice constelații.



Deși imaginea vânătorului ceresc „vânat” de zeița vânătorii Artemis ne încălzește anual în nopțile de iarnă, lumea literară din patrie nu a reușit să pună în lumină decât o poezie scrisă de un clasic de-al ei prin anii 1970,, care este foarte frumoasă și a avut parte de multe onoruri, dar în care autorul nu și-a asumat riscul de a pătrunde prea adânc în astronomie, ci s-a limitat doar la „naveta’acestei constelații între două emisfere.
Iată, deci, încă un argument pentru ca literații să țină aproape de astronomi în astfel de cazuri.
Nu vom reda respectiva poezie aici întrucât o puteți găsi în mai multe locuri pe Internet printr-o simplă căutare pe google, ci doar a patra (și ultima) ei strofă, cea mai reușită:

„Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.”
(Geo Bogza)

În schimb, mișcarea astronomică nu doar că l-a onorat pe marele autor de reportaje, republicându-i această poezie la începutul anilor 1990 în ediția nouă a revistei naționale de astronomie „Orion” și dându-i citire într-un cadru festiv la Conferința ASTRO 2021, organizată de SARM la Târgoviște și Runcu Stone în Octombrie același an (moment oferit de Marian Truță, un scriitor iubitor de cer cu palmares remarcabil în popularizarea astronomiei, literatură și science fiction), ci a mai reușit și altceva, respectiv să producă trei poezii despre fermecătoarea constelație, tot în stil clasic și deloc inferioare literar, dar superioare astronomic (rămâne ca și lumea literară să-și însușească realitatea evidentă).

ORION ȘI STELELE DE IARNĂ LA PENSIUNEA RUNCU STONE
Astrofotografie de Valentin Grigore



(Ca o mică paranteză, astrofotografia de deasupra mă ajută să explic de ce am ales, cu puține excepții, un scris alb pe fond negru în „Cosmopoetry – SARM and Friends” și „Noi și Cerul (literar)”.
Este vorba despre simbolistica faptului că luminile stelelor străpung întunericul și, în general, sunt percepute de ochiul omenesc, în prima instanță, ca fiind albe.
Mă opressc însă aici, culorile stelelor și percepția noastră vizuală inițială fiind subiecte ample, iar sursele de informare sunt nenumărate,)
Aceste poezii astronomice sunt:
1. Un sonet publicat cu peste șapte decenii înainte (mai precis, în 1902) de Gabriel Donna (sau Nicolae R. Urdărianu, pe numele său real, ulterior membru în comitetul de conducere al primei societăți astronomice române din 1908-1912) în volumul „Sonetele Uraniei” – acesta a descris aproape integral componența stelară a spectaculoasei constelații („umerii” Betelgeuse și Bellatrix, brâul din trei stele, Marea Nebuloasă și „picioarele” Saiph și Rigel):

ORION
De Gabriel Donna

Gigant răsare Orionul cu-a lui suită de legende;
Se urcă-ncet ca și un spectru venind de dincolo de Styx,
Rubinul Bettelgez se-aprinde întâi, făcând să se suspende
Îndepărtatul suflu-al Morții pe cer - și apoi Bellatrix.

Cu-nsoţitorul lui albastru, stea dublă, Rigel scânteiază
Şi Alyumna-n ce-alt colț închide acest imens cadrilater
În centrul căruia trei stele un farmec alb iradiază,
Sunt cei Trei Magi - ca pelerinii ei se înșiră în eter.

Mai jos de Magi un praf de stele prin care opalul își filtrează
O nebuloasă cu largi falduri și ce revarsă-n infinit
Un chaos care, din substanţa-i, un univers întreg creiază.

Și din ’nălțimea-i Orionul, în sufletul cel chinuit
De-al nemuririi dor, aduce o pace când își desfășoară
Viaţa-n aștri albi alături cu roșul celor ce-au să moară.

2. O astropoezie, recitată în premieră la prima gală de cosmopoezie organizată de SARM, în 15 Ianuarie 2000 (chiar în ziua în care se împlineau 150 de ani de la nașterea lui Eminescu!), la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din București, de către autorul ei, septagenarul (pe atunci) Zigmund Tauberg.
(Îmi face plăcere să amintesc faptul că tot atunci, o octogenară expertă în haiku, a citit următoarea lucrare:

HAIKU
De Michaela Al. Orescu

Pigmeii se sting -
steaua lui Eminescu
străluce etern.)

Acesta a fost popularizator de astronomie prin brigăzile științifice din era comunistă și a predat matematica la Liceul Emil Racoviță din Capitală, unde i-a avut ca elevi - ce mică e lumea uneori! – chiar pe Harald Alexandrescu – coordonator al observatorului municipal în 1984-2005 – în anii 1960 și pe Andrei Dorian Gheorghe în anii 1970!
Ulterior, el a devenit liderul Salonului Cultural Mihail Sebastian - unde face loc regulat astronomiei și astropoeziei -, laureat cu Marele Premiu Național de Astropoezie - decernat de SARM - și cel mai longeviv astropoet din lume.
Din punctul meu de vedere, avem de-a face cu cea mai frumoasă poezie dedicată constelației Orion din întreaga literatură română.

ORION
De Zigmund Tauberg

Când toamna e stăpânitoare,
Pe cer un falnic vânător
La orizont, semeț, apare
Puternic și strălucitor.

În ochi cu licurici de foc
Și cingătoare la mijloc
Împodobită cu trei flori
Ce licăresc în vii culori.

Cinstire ție, mândru vânător,
Că vii la noi cu flori și licurici
Atunci când pe pământ acestea mor,
Iar primăvara pleci discret de-aici
Când se întoarce iarăși vremea lor.

3. O altă astropoezie, cu o poveste specială.
La începutul lui 2021 i-am adresat o invitație celui de-al doilea veteran al mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM, Dominic Diamant - Petre Vlad pe numele său real și octogenar pe atunci, care se familiarizase cu stelele pe când făcea armata la marină, după care fusese student la litere înainte de a fi arestat abuziv de regimul totalitar.
În orice caz, a devenit ulterior un membru de bază al mișcării de creație a SARM încă de la începutul acesteia, participând la Festivalul ei de Cosmopoezie începând din 1996, iar pe plan literar a publicat circa 30 de cărți.
Luând în considerație faptul că aveam de-a face cu un alt fost laureat cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie, acea invitație era de a compune ceva despre constelația Orion pentru superproiectul național de pandemie, „Return of Champions - Cosmopoetry Tournaments for Global Astronomy Month2021”, care avea să apară în limba engleză pe website-ul Cosmopoetry - SARM and Friends pentru a demonstra încă odată continuitatea supremației mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM pe plan mondial.
Iar acesta (la 86 de ani) nu a stat pe gânduri prea mult și a creat o fantezie
astropoetică de o exuberanță încântătoare:

ORION
De Dominic Diamant

Pe drumul meu galactico-stelar
De boli și pandemii nu am habar
De-atâtea stele mândre însoțit
C-un brâu de aur cum n-ați pomenit

Și-o suliță cum nici că ați visat
Întreaga veșnicie o străbat
Și taur după taur eu răpun
Ca vânător fantastic și imun

Iar Rigel, Betelgeusa nu au spor
Tot aspirând cu ele să mă-nsor
Atâta vreme cât, îndrăgostit
De-atâtea stele, eu sunt fericit.

Este, așadar, limpede că „Orionul” lui Geo Bogza, fanion al acestei teme în lumea literaților, nu se află pe același etaj astronomic cu „Orionii” lui Gabriel Donna, Zigmund
Tauberg și Dominic Diamant, care vin din lumea practicanților iubirii constante față de cer.
Pe 13 Ianuarie 2026 am încercat să duc mai departe stilul clasic raportat la această constelație, de data aceasta la nivelul (astro)catrenului (cam complicat să fii atât de concentrat când ai de-a face cu un grup atât de bogat în stele) și l-am provocat prin smartphone la un turnir pe reputatul poet Constantin Kapitza (printre altele, membru de bază al Salonului Cultural Mihail Sebastian, multipremiat național și la ora aceea calificat în finala unui concurs internațional de poezie în limbile română și spaniolă, cu 120 de participanți români, spanioli și latino-americani), aflat în linia întâi a poeziei românești contemporane.
Cred că a ieșit ceva interesant cel puțin pentru psihologii de creație literară prin modul diferit de abordare, eu ca astronom amator „dibuind” un aspect neobișnuit la stelele principale Betelgeuse și Rigel, iar poetul invitat preferând o tratare mult mai sentimentală a temei.
Dapă care va urma o frumusețe de astrofotografie...

ORION
De Andrei Dorian Gheorghe

Avem aici un caz stelar
De strălucire, foarte rar
Și peste-Artemis cocheta:
Alpha-i mai slabă ca Beta!

ORION
De Constantin Kapitza

De-ar fi să pot ascunde Vânătorul,
L-aș pune, egoistic, într-un mare sac,
Să privesc singur noaptea Orionul.
De-i va fi sete, apă îi voi da din lac.

ORION PESTE BRAZI ÎNZĂPEZIȚI
(Aprilie 2024)
Astrofotografie de Cătălin Liță



Mai îndrăznesc să mă alatur celor de mai sus și printr-o altă scurtă astropoezie, pe care însă nu am scris-o tot în stilul clasic și pe care am publicat-o inițial în limba engleză pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders – cu circa 100.000 de urmăritori din 140 de țări, dar având nefuncțional contorul extern cu vizualizări – în 6 Iulie 2023.

UN DIALOG DE FAMILIE
De Andrei Dorian Gheorghe

Tată,
de ce Orion se vede răsturnat
în emisfera sudică?

Fiule,
aceasta se întâmplă tocmai pentru că
marele vânător
se împiedică întotdeauna
de ecuator.

Răspunsul editoarei americane Andee Sherwood (obiectiv analizând, poate v-ați dat seama, criticul-comentator de bază pentru mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM nu este un român, ci însăși editoarea AWB, implicit astfel și manager global al astropoeziei) a fost:
„M-ai făcut să zâmbesc în dimineața aceasta gândindu-mă la <marele vânător> împiedicându-se de ecuator.
Nimeni nu s-ar fi gândit la asta în afară de tine!
Mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să-mi trimiți poezia.
Sper să îi inspire pe alții să învețe mai multe despre constelații.”

Iar pe 13 Februarie 2025 am încercat să-l tratez pe Orion și din altă perspectivă astropoetică și publicistică la AWB, știindu-se că acesta are în mod stelar umeri, picioare și o sabie la cingătoare.

SABIA LUI ORION
De Andrei Dorian Gheorghe

Într-o zi am luat un asterism
numit Sabia lui Orion
ca să fac ordine în cer
împotriva unor constelații periculoase
ca Dragonul, Hidra și Scorpionul.

Dar însuși vânătorul Orion m-a împiedicat,
strigându-mi:
-Vrei să chem Poliția Galactică?
Dă-mi sabia înapoi,
hoțule!

Editoarea AWB Ande Sherwood mi-a răspuns:
„Am îndrăgit umorul din poezia ta când tu ai folosit termenul <poliție galactică>.
Mi-a plăcut să citesc <Sword of Orion> și îți mulțumesc foarte mult pentru că ai împărtășit-o azi.”

Să vedem și o altfel de abordare despre constelația Orion, care, alături de planeta Jupiter, a fost una din țintele foto pentru președintele fondator al SARM într-o mini-expediție în care acesta l-a avut drept coechipier pe astrofotograful Cătălin Liță, care la rândul său a fost interesat de o nebuloasă celebră din constelația Perseus.
Voi reda mai jos din viziunile amândurora.

-JURNAL DE MINI-EXPEDIȚIE SARM ÎN MUNȚII BUCEGI -
14/15 NOIEMBRIE 2025

CONSTELAȚIA ORION
(14/15 Noiembrie 2025)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Ca în fiecare an, în această perioadă suntem sub pătura de nebulozitate joasă
care acoperă zonele extracarpatice.
Așa că pentru acces la cer senin
trebuie să evadăm spre altitudini mai mari.
Am făcut-o pe 14/15 noiembrie împreună cu Cătălin Liță
când am urcat spre Dichiu, la 1440 m altitudine.
Am avut parte de cer senin, cu poluarea luminoasă ameliorată oarecum
de pătura de nori de deasupra zonelor joase
și de o incredibilă inversiune termică.
Temperatura la această altitudine a fost de 11-12°C,
în condițiile în care la Târgoviște (340 m altitudine) erau 2°C.
După sesiunea de astrofotografie, înainte de plecare,
o pânză subțire de nori s-a întins peste bolta cerului.
Nu am ratat ocazia de a surprinde constelația Orion
prin acest filtru natural de difuzie.



JUPITER CU COROANĂ
(14-15 Noiembrie 2025)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Planeta Jupiter la opoziție,
ca fiind cel mai strălucitor obiect de pe bolta cerului,
excluzând Luna,
pe teritoriul constelației Gemini,
nu departe de stelele Pollux și Castor.
Cerul era îmbrăcat cu o pânză subțire de nori
care a creat efectul de coroană
în jurul planetei și al stelelor.



NEBULOASA CALIFORNIA
(14-15 Noiembrie 2025)
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

S-a ales praful de tot universul ...
și am apărut (și) noi.

La ultima ieșire sub cerul înstelat
am surprins lumina subtilă a spațiului cosmic profund,
deasupra luminii intense și mult mai evidente
ce atestă prezența omului pe această planetă,
în cazul de față
telecabina de pe un vârf de munte din Parcul Natural Bucegi.
Senzorul aparatului foto a adunat semnalul foarte slab al prafului interstelar,
luminat de stelele învecinate și modelat de vânturile stelare emise de acestea.
În fotografie se remarcă nebuloasa de emisie California,
un nor imens ce se întinde pe circa 100 ani-lumină,
alcătuit din gaze ionizate ce strălucesc în nuanțe de roșu.
În partea dreaptă este vizibil roiul stelar Pleiade,
un roi deschis alcătuit din stele tinere și foarte fierbinți,
a căror lumină albăstruie se reflectă puternic în norii cu praf din apropiere.



Dar mai bine să încheiem capitolașul, revenind la constelația ce a reprezentat tema lui de bază.
Mai întâi printr-o cosmopoezie de echipă, bazată pe o astrofotografie realizată în aceeași noapte...

ORION
Astro-țipuritură-strigătură de Andrei Dorian Gheorghe
Astrofotografie de Cătălin Liță

Voi admira mereu Orionul,
Chiar și când voi merge cu bastonul!



Și pe urmă cu:

ORION ȘI TRIUNGHIUL DE IARNĂ
(10.03.2026)
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

O ultimă privire către constelațiile de iarnă.
În imagine, centru-stânga, este și asterismul Triunghiul de Iarnă,
format din stelele
Betelgeuse (steaua galbenă din centrul imaginii, steaua Alfa din umărul lui Orion),
Procyon (stânga-sus, steaua Alfa din Câinele Mic)
și Sirius (stânga-jos, steaua Alfa din Câinele Mare, cea mai strălucitoare stea de pe cer).
Sus, în centrul imaginii, strălucește planeta Jupiter.
Iar în dreapta, lângă copac, se află roiul de stele Pleiade.
Ne va lipsi frumosul cer de iarnă, cu splendidul Orion.
Dar ne bucurăm că va urca tot mai sus pe cer partea sudică din Calea Lactee,
unde se află centrul galactic.



(Apropo de centrul galaxiei.
Redau mai jos, pentru amuzament, un astroproverb:

Orice turist trebuie să știe
Că, din punct de vedere tactic,
Dac-ai ajuns în centrul unui oraș,
Mai ai pân’ la centrul galactic.
-Andrei Dorian Gheorghe,
din :Nu tot ce zboară e cometă”, Editura Astromix, 2021-)

Și încă ceva important.
Am hotărât ca refondatorul revistei... „Orion” (în 1990-1993), Dănuț Ionescu (stabilit între timp în Noua Zeelandă), să devină membru de onoare în staff-ul publicației noastre, având în vedere meritele sale în „declanșarea” mișcării de creație a SARM.

*

Oare-mi intră gazul astral în oase
Atunci când mă plimb printre nebuloase?
(Andrei Dorian Gheorghe)

Și dacă tot am cotit-o la un moment dat mai sus spre măreții nori de praf și gaz din mari depărtări spațiale, să ne bucurăm de lucrările (unele luate din superproiectele internaționale de pe Cosmopoetry – SARM and Friends) a „nouă meșteri mari” (dar astfel de maeștri sunt mult mai numeroși!) ai astrofotografiei (membri sau prieteni ai SARM, se subînțelege), care simpatizează cosmopoezia...
(De fapt, cine ar putea spune că astronomii nu au o imaginație poetică?)

De multe ori cad pradă mândriei
Cu-astrofotografii României!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Să vedem despre cine este vorba, trecând la un uimitor...

SUPER-MINI-FESTIVAL FOTOGRAFIC DE NEBULOASE
1. Nebuloasa Pacman în Cassiopeia – foto de Cristian Dănescu;
2. Nebuloasa Bula, M78 și Nebuloasa BauBau în Orion – foto de Ovidiu Dascălu;
3. Nebulasa Fantoma în Cepheus – foto de Eduard Andrei Mociran;
4. Nebuloasa M78 în Orion – foto de Attila Munzlinger;
5. Triunghiul lui Pickering, parte din Nebuloasa Vălul din Cygnus – foto de Mihai Dumitrică;
6. Nebuloasa Inimii în Cassiopeia – foto de Sandu Val Cosmin;
7. Nebuloasa Mormolocilor în Auriga – foto de Emil Pera;
8. Nebuloasa Rozeta în Monoceros – foto de Ciprian Vîntdevară;
9. Nebuloasa Helix (zisă de unii Ochiul lui Dumnezeu) în Aquarius – foto de Cătălin Liță



















*

Deși în buletinul său serial de poezie SF/F/H/DF, „Data Dump”, cel mai mare istoric și critic al poeziei speculative și, totodată, poetul science fiction nr. 1 în Marea Britanie, anglo-americanul Steve Sneyd (admirabil colaborator cu astropoezii pentru superproiectele internaționale ale SARM de pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends), obișnuia să publice numai recenzii, în anul 2000 i-a căzut cu tronc o formulare de-a mea din corespondența noastră privată și a decis s-o facă publică în numărul 45 al acestuia (din Martie 2000).
Dar nu oricum, ci sub titlul „Food for Thought” și evidențiind-o separat, ca o propunere de citat destinat să devină clasic:

HRANĂ PENTRU GÂND

Pentru americani, SF-ul este o revanșă.
Pentru englezi, SF-ul este o provocare
și o prelungire.”
(Andrei Dorian Gheorghe)

Voi adapta cele de mai sus, citând o exprimare spirituală a unui mare astronom, care a deschis pe plan mondial seria românească a descoperirilor de stele variabile.
A făcut-o la complexul astronomic din Galați, dar de curând, din nefericire, i-a fost dat ca activitatea sa profesională nocturnă de performanță, precum și a excepționalului său proiect Astroclubul Călin Popovici să fie blocate de un manager mai degrabă dușmănos față de astronomie.
Am mai aflat, de altfel, din presa locală (Monitorul de Galați) că în preajma echinocțiului de primăvară din 2026, angajații întregului complex muzeal gălățean au recurs, disperați, chiar la o grevă de avertisment!
Și totul datorită orgoliului distructiv al unui manager numit politic!
Iar SARM (prin liderii săi) a fost prima organizație de astronomie care a reacționat în urma acestei noi informații stupefiante și sperăm ca în curând să apară un nou val de solidaritate din partea altor grupări astronomice din România pentru rezolvarea situației critice de la Galați.
Iată și citatul anunțat.

ASTRO-HRANĂ PENTRU GÂND

Astăzi se vorbește tot mai mult despre educația prin astronomie.
Dar eu propun și educația... în astronomie!
(Jan Ovidiu Tercu)

Iată și o imagine de dinainte de pandemie, cu afluența de public de la planetariul din cadrul complexului astronomic amintit, pe când Jan Ovidiu Tercu era ajutat de membrii proiectului său atât de performant pe plan internațional (descoperitor a numeroase stele variabile, realizări echivalente, dacă vreți, cu titluri mondiale în sport), Astroclubul Călin Popovici (desființat abuziv între timp de același manager, plătit din banii publici).



*

„Poți fi mai bun decât Copernic.
El nu a văzut niciodată planeta Mercur (după cum scrie în cărțile de istorie a astronomiei).”
-Adrian Sonka (1 Februarie 2020,
blogul „Astronomie”,
articolul „În februarie nu fi ca Nicolaus”)

MERCUR
Astro-foto-emoție de Valentin Grigore

Mercur este o planetă scumpă la vedere.
Pentru că sălășluiește pe cer în preajma Soarelui,
este vizibilă doar în crepuscul,
în scurtele perioade în care atinge elongația maximă
(distanța aparentă maximă a planetei față de Soare pe cer),
seara sau dimineața.
În decembrie, în tabăra Geminide 2025 de la Runcu Stone, am surprins-o dimineața,
fiind ușor vizibilă cu ochiul liber pe cerul luminos al crepusculului,
având magnitudinea aparentă de -0,5.



*

-Unde este Procyon? -
M-a-ntrebat la telefon
Prietena mea, nătânga.
-De la Sirius la stânga!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Vă informăm că, simultan, a apărut și Suplimentul 4 (2026) al publicației noastre - din care face parte și astrocatrenul vesel de mai sus -, ce redă „Capitolul IV: Catrene avangardiste cu sistemul solar, stele și constelații” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe.
Este un capitol mult mai lung decât celelalte, dar în el începe distracția: veți găsi numeroase astrocatrene care au produs încântare și amuzament copios când le-am citit la principalele conferințe de astronomie din ultimul timp, precum și la ședințele distinsului salon cultural Mihail Sebastian din București, așa că mă tem că nu veți putea scăpa de niște hohote de râs.
Practic, acest capitol este suportul principal de consacrare a inovatoarei specii poetice numită astrocatren avangardist.
Iată încă o mostră:

Domnișoara Grațiela
Trecea riscant pasarela
Căci credea că grația
Bate gravitația.
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Iar acum vom continua publicând și în limba română (traducere Andrei Dorian Gheorghe) cele trei astropoezii, cu care suntem restanți, de la invitații străini ce au contribuit la antologia jubiliară în limba engleză prin care am celebrat 30 de ani de existență a mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM.
Aceștia sunt: un italian (care a descoperit cinci asteroizi, dintre care pe ultimul l-a numit Piatra Neamț, după orașul românesc în care s-a stabilit ulterior), o americancă (laureată a celui mai mare premiu din poezia science fiction and fantasy, Rhysling Award, fostă președintă a Science Fiction Poetry Association și editoare a jurnalului acesteia, Star*Line – ea ne-a oferit o astropoezie elevată, inspirată de mitologia persană) și un australian (legendar astrofotograf al emisferei sudice, membru al elitei mondiale astrofotografice The World At Night, producător al Celestial Visions), ultimul trimițând și o astrofotografie pe care o vom publica în finalul grupului de astropoezii, care cu siguranță vă va impresiona și pentru care am primit următoarea explicație:
„Am inclus o astrofotografie (decupată, JPEG cu rezoluție medie). 
Fotografia a fost făcută în august 2025, la Lacul Ballard, Australia de Vest, cu un obiectiv Cannon de 8-15 mm ochi de pește circular.
Arată chiar inima galaxiei noastre Calea Lactee, direct deasupra capului. 
Aceasta este o priveliște extraordinară, care poate fi văzută (numai) de la latitudinea noastră sudică de -30 de grade. 
Imaginea a fost înregistrată ca parte a proiectului nostru special din 2025, susținut de Astro4dev.org.
(John Goldsmith)”

LOCUIESC PE STRADA GALAXIEI
De Alfredo Caronia (Italia / România)

Locuiesc pe strada galaxiei,
încă nu pot spune
exact unde,
în ce parte;
nu sunt pierdut,
nici pilotul navei spațiale nu și-a pierdut controlul;
sunt inițial
la 10 ani lumină distanță;
mă amețește
doar închipuindu-mi
distanța cosmică
care separă
abisurile noastre siderale;
strămoșii mei, tovarășii mei
în călătoria către îndepărtatele
cadrane ale cerului,
m-au învățat
limba și alfabetul italian;
în călătorie, am învățat
rusă și americană, de asemenea
greaca veche și latina;
mi-am stabilit poziția calculând;
m-am instalat
într-o orbită circulară cu
coordonatele care vi s-au indicat
în ascensie dreaptă și în declinație;
limba mea este „steaua Orion”,
din care 90 la sută se vorbește
prin decret al comitetului intergalactic,
summit-ul nostru coordonator;
spectator pământesc,
v-am oferit un traducător pentru
comunicare;
în virtutea unui algoritm dezvoltat de
un computer comun,
putem configura și implementa
un contact vocal complex;
numele meu online de folosit:
Theta Alpha Orion.

BĂTĂLIA FINALĂ
De Marge Simon (SUA,
Science Fiction & Fantasy Poetry Association)

S-a ajuns la o ciocnire de sisteme,
energii care explodează într-un duel nedrept,
o luptă cosmică între forțe divine
și demonice, de parcă ar avea de ales
acțiunile lor, originale sau de altă natură.
Parcă! Dar, în adevăr, nu a fost de ales,
căci bătălia era preordonată de zeii
Ahura Mazda și Angra Mainyu,
spirite ale Înțelepciunii și Distrugerii,
lupta interioară dintre adevăr sau minciună.

Prinzând aripile strălucitoare ale lui Ahura,
Angra i-a smuls pene cu pumnii,
dar Ahura a rupt rapid coarnele lui Angra;
slăbite în egală măsură, energiile lor erau
prinse într-o a douăsprezecea dimensiune.

INIMA GALAXIEI
(Scris pentru antologia de celebrare a 30 de ani de Cosmopoezie SARM)
De John Goldsmith (Australia,
The World At Night, Celestial Visions)

Și dacă,
la inima
galaxiei noastre,
este iubire?

Și dacă,
în tăcerea vastă
și întuneric,
ne amintim?

Stelele sclipesc, radiază
o strălucire luminoasă
de lumină străveche,
în seara aceasta.

Lumină și întuneric
deopotrivă se revelează și se ascund vederii.
Inseparabil în natură.
Un paradox.

Curios,
caracterul adoptat
depinde de perspectiva noastră.

Amurgul
se amestecă în noaptea adevărată,
pentru a dezvălui măreția
galaxiei noastre Calea Lactee.
Amplasat unic,
un vechi pământ sudic
de singurătate liniștită, îndepărtată
și vastă.

De la orizont la orizont,
inima galaxiei noastre Calea Lactee
ajunge la zenit,
când locul și timpul se aliniază.

O magnificare liniștită,
în contact cu pământul sudic,
cosmosul fredonează și vibrează
cu energie străveche.

O invitație,
oferită,
veniți
și descoperiți singuri.

Călătoriile
sunt pentru descoperiri,
și ceea ce se caută
poate fi găsit.

Un val de emoție
învăluie și înconjoară, se umflă,
o lacrimă de lumină a stelelor
strălucește în eternitate.

Esența,
miezul, inima
galaxiei noastre,
mai sus.

Văd
Univers
înlăuntrul tău.



*

În continuare, ne-am gândit că ar fi potrivit să extindem relatările despre entitățile astronomice din România care au arătat în mod natural prietenie față de SARM și, într-un fel sau altul, simpatie față de astropoezie.
Este de remarcat că toate lucrează cu modestie pentru astronomie și uneori nici nu realizează ce lucruri grozave fac.
Începem cu ceva frumos despre trei mari prieteni ai SARM din Crișana.
În anul 2006 a fost fondat Astroclubul Meridian 0 la Oradea de către profesorii Marin Dacian Bica (care între timp ne-a părăsit din cauza unui teribil accident) și Nicoleta Pazmany, o asociație care și-a asumat, pe lângă educația prin astronomie a tinerilor, să cultive memoria faptului că, în secolul 15, astronomii Peuerbach și Regiomontanus au stabilit, pentru o vreme, Primul Meridian al planetei în acest oraș.
Îi dedic cu drag entuziastei doamne (pe care am întâlnit-o la mai multe evenimente din țară, organizate de SARM) următorul astrocatren (urmat de o fotografie cu aceasta din 2017, pe care Valentin Grigore a realizat-o cu ocazia celebrării jubileului astroclubului sus-numit):

PROFESOAREI NICOLETA PAZMANY
ȘI ASTROCLUBULUI MERIDIAN 0
De Andrei Dorian Gheorghe

Există un Meridian Zero care
Nu vrea să-nconjoare Terra în mișcare,
Ci mai mult își dorește ca, la nesfârșit,
Să înconjoare necuprinsul infinit.



Iar de la astrofotograful de elită al acestui astroclub, participant la evenimente și expediții organizate de SARM (de altfel, s-a inscris și în SARM), am ales următoarea lucrare:

OCULTAȚIE LUNĂ-VENUS
(Octombrie 2023)
Astro-foto-poezie de Nelu Rugan

Momentul astronomic când Luna eclipsează planeta Venus,
adică Luna se interpune între Venus
și cel care privește de pe Pamant.
Este un fenomen obișnuit care are loc în sistemul solar,
vizibil de pe Pământ,
fără alte conotații...
„conspiraționiste”!



Nu departe de Oradea, în mai micul oraș Salonta, Kosa-Kiss Attila a creat încă din anii 1980 un frumos grup de astronomi amatori (in frunte cu Matyas Csukas, premiat de American Association of Variable Star Observers) în onoarea marelui astronom maghiar György Kulin, care a dat numele acestei localități (în care s-a născut) unui asteroid pe care l-a descoperit în anii 1930.
Totodata, Kosa-Kiss Attila a devenit cel mai activ și complex observator al cerului din România în secolul 20, fiind premiat de International Halley Watch, British Astronomical Association și AAVSO!
(Vom reveni și pe viitor asupra rezultatelor acestui ilustru astronom amator.)
Iar eu nu pot fi decât mândru că în 1999 i-am luat acestuia un interviu ce a fost publicat în revista „Noi și Cerul” a SARM, la sfârșitul căruia i-am dedicat catrenul de mai jos, care va fi urmat de o imagine cu diploma pe care el a primit-o în 2017 de la AAVSO pentru uluitoarea cifră de peste 100.000 de observații la stele variabile!

LUI KOSA-KISS ATTILA
De Andrei Dorian Gheorghe

Mii de corpuri cerești studiate,
Tot atâtea lumini adunate
Și-un suflet ales ce se-mbată
Cu povara lor minunată!



Rămânând în vestul României, dar coborând puțin mai jos de Oradea pe hartă, respectiv la Arad, ne putem bucura pentru început de o frumoasă creație:

METEORI
De Mircea Pteancu

Iubim cu atâta putere lucruri care nu se văd...
Cum să nu iubim meteorii care,
pentru a ne ilumina clipa,
ard pană la cenușă!

Trebuie să spun că astropoezia de mai sus mi-a fost trimisă prin 2010 de marele astronom amator Mircea Pteancu (pe care am avut onoarea să-l cunosc personal la manifestarea „Perseide 1996” a SARM).
Acesta a fondat Astroclubul Galaxis în 1987, asimilând și observatorul particular construit la Zădăreni de Nicolae Reinholz (care în anii 1990 a descoperit o cometă, neomologată însă pentru că raportarea ei a fost rătăcită pe drum – așa se mai întâmplă pe la români!), are un blog admirabil și a publicat recent un „Atlas Sinoptic de stele variabile” la Editura Astromix.
Iar Astroclubul Galaxis se poate lăuda în mod deosebit cu faptul că în 1989-1991 a organizat primele trei consfătuiri naționale ale astronomilor amatori din România, iar în anii 1990 a celebrat la Arad, pentru prima dată în țara noastră, Ziua Internațională a Astronomiei (pe care, în anii 2000, SARM a început să o celebreze la nivel național)!
Cât despre membrii astroclubului condus de Mircea Pteancu, este de evidențiat în mod deosebit expertul în construcția de instrumente astronomice Attila Csillag (și el participant la „Perseide 1996”), prezentat în fotografia de mai jos.



La fel de mult trebuie omagiat de la Astroclubul Galaxis și astrofotograful Balint-Forro Eugen (sau Eugen Balint), colaborator de bază al portalului AstroInfo (administrat de profesorul Sorin Hotea – SARM Sighet) și distins în 2021 cu o Amateur Astronomy Photo of the Day (AAPOD2) pentru o imagine cu planeta Neptun și satelitul Triton.
Dar noi vom reda mai jos un colaj superb, cu astrofotografii proprii, pe care acesta l-a realizat în trecutul apropiat drept urare de Anul Nou.



Coborând și mai la sud, în Capitala Banatului, descoperim alte personalități, excelând în special în astrofotografie...

„Sunt mai frumos ca un fachir!” -
Spuse, din Vultur, Altair.
„Iar eu sunt tare, n-am niciun stres!” -
Spuse, din Scorpion, Antares.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Vom aminti de aici două astrocluburi renumite, ale căror începuturi datează, neoficial, din anii 1980.

„Avem programele necesare pentru proiectarea oricărui instrument și instrumente pentru controlul optic interferometric.
Nu mai trebuie decât materiale, timp și răbdare.”
(Doru Drăgan)

Astroclubul Altair (al cărui președinte, eruditul Doru Drăgan, a participat la expediții „overseas” ale SARM pentru observarea unor eclipse totale de Soare) a fost, printre altele, reprezentat excelent în lumea astrofotografiei de un mare astronom amator, pe care îl urmărim cu admirație de mulți ani și ne permitem acum să-i redăm o lucrare recentă:

NEBULOASA DUMBBELL
Astrofotografie de Octavian Stănescu



Tot din Timisoara, mai exemplificăm printr-o altă astrofotografie, ceva mai veche, de la un autor foarte activ cândva pe lista electronică națională SARMnews.

PRAF GALACTIC ÎN TAURUS
De Laurențiu Alimpie



Iar de la Astroclubul Antares, o lucrare recentă de la principalul său animator (pe care l-am întâlnit ultima dată în 2019, jovial și energic, la o conferință a SARM în Târgu Jiu):

NEBULOASA ROSETTE
Astrofotografie de Andrei Juravle



Și tot legat de astroclubul amintit: un alt apropiat al acestuia a fost premiat la Concursul Național de Astrofotografie din 2015, organizat de Valentin Grigore și SARM.
Iată o lucrare de-a lui:

NEBULOASA IRIS
De Iosif Bodnariu



Să intrăm puțin și în inima Transilvaniei.

De la frumoasele comete Lovejoy,
Cu multă dragoste și multă bucurie,
M-aș duce la Sirius, poate-ntr-o joi,
Să zbor prin Canis Major plin de frenezie.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Și să începem cu Astroclubul Brașov (animat pentru multă vreme de activitățile complexe ale entuziastului astronom amator Lucian Curelaru), aliat în ultimii ani cu Asociația Ucenicul Astronom din Miercurea Ciuc prin grija liderului ei (membru în conducerea SARM), Cosmin Sorin Micloș.
Iată o imagine de la o acțiune observațional-astronomică desfășurată în 2023 în pitorescul cadru al Cetății Rupea.



Conducătorul grupului de iubitori ai cerului de la Târgu Mureș (care a colaborat frumos cu SARM în mai multe rânduri) s-a afirmat în mod deosebit ca astrofotograf (a câștigat chiar Premiul 1 pentru Fotografie Montaj la Concursul Național de Astrofotografie – organizat de SARM în 2008), iar noi îi vom reda o lucrare din urmă cu peste un deceniu:

COMETA C/2013 R1 (Lovejoy)
Astrofotografie de Eugen Florin Marc



Iar în zona Turda a existat Astroclubul SARM Eta Andromedae (constituit de Oana Suciu), al cărui erou principal a fost un tânăr entuziast care, deși fără instrumente deosebite, a contribuit astrofotografic excepțional la cel mai mare superproiect internațional de cosmopoezie din toate timpurile, Astropoetry to the International Year of Astronomy 2009 (de pe Cosmopoetry – SARM and Friends).
Iată și o lucrare de-a sa de atunci:

URME DE STELE DIN ORION ȘI CANIS MAJOR
De Cătălin Timoșca



Urcând geografic mai în nord, în capitala istorică a Maramureșului, profesorul Sorin Hotea nu doar că administrează portalul național AstroInfo, ci și conduce Astroclubul SARM Sighet, de la activitățile căruia am selectat imaginea de mai jos:



„All sky camera” este un vis
Ce a rotunjit cerul deschis.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Pasionat de meteori, astronomul amator Gino Robert (membru al rețelei Meteor – Romania, fondată de Valentin Grigore și Davud Marica și administrată de SARM) și-a instalat o cameră video specială la el acasă în Cluj-Napoca (nu mă întrebați câți bani a dat pe ea!), iar noi vom reda mai jos un bolid („fireball”) prins de aceasta în 2024, din perioada curenților meteorici de vară.



La rândul lui, mai vechiul colaborator al SARM și președintele Astroclubului Quasar, Raul Truța, și-a instalat... două astfel de video-camere, una la el acasă în Bistrița, iar alta la casa părinților săi din județul Cluj.
(De altfel, el este și deținătorul unui „Astro-magazin”, care comercializează instrumente astronomice de foarte bună calitate.)
Redăm mai jos din capturile sale una recentă (din iarna lui 2026), cu un bolid de senzație:



Lyridele -
acorduri din Lyra
tristului Orfeu
(Andrei Dorian Gheorghe, 1996)

Și pentru că ne aflam în luna Aprilie, să ne mutam puțin și în Muntenia și să ne amintim cum, în 21-04-2018, video-camera specială a astronomului profesionist Cristian Dănescu (pe atunci și vicepreședinte al SARM) a detectat un meteor din curentul Lyride (pentru care au fost calculate elementele orbitale) la observatorul său particular din Păulești (Prahova), afiliat la rețeaua naționala MOROI (Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging) a Institutului Astronomic al Academiei Române, parte din rețeaua internațională FRIPON (Fireball Recovery and InterPlanetary Observation Nerwork):



Haideți să ne mutăm și în estul României.
Deși ne-am propus să ne ocupăm acum doar de astrocluburi, nu putem să nu salutăm în treacăt Asociația Astronomică Sirius din Bârlad.
Sigur, nu vom putea elogia niciodată așa cum merită marile și complexele ei realizări (între acestea, o rubrică permanentă de cosmopoezie în revista „Pași spre Infinit”).
În schimb, vom reproduce aici o dedicație pe i-am citit-o președintelui ei fondator în Septembrie 2021 la gala aniversară de 20 de ani ai asociației și vom reda o imagine de la un recent eveniment încântător de-al ei pentru copii (incluzând o expoziție „astroart”, iar aici este vorba despre mini-AAS!)...

De bună seamă, ne aflăm în era
Când sunt multitudini de lucruri de spus.
Eu zic: Biblicul Adam a ajuns pe Terra,
Iar profesorul Adam… tocmai la Sirius!
(Andrei Dorian Gheorghe)



De la redutabilul Astroclub Iași (fondat și condus din 2006 de Ioan Agavriloaiei) redăm, de asemenea, o imagine de la un eveniment public, observarea eclipsei totale de Lună din Septembrie 2025...



Vom remarca și trei entități astronomice mai mici, dar cât se poate de meritoase,
și vom încheia relatarea despre fiecare cu câte o fotografie din „panoplia” ei.

Din Vega și din Pegas
Eu nicicând nu m-am sustras,
Dar am găsit viață bună
Și-ntr-un astroclub din Lună!
(Andrei Dorian Gheorghe)

La Iași activează Clubul Lunaticilor, care se reunește la Ateneu cu ocazia fiecărei Luni Pline și al cărui animator principal, Bogdan Tofănică, îi prezintă anual activitățile la sesiunea de astronomie a deja celebrului simpozion cultural multidisciplinar al Muzeului Vasile Pârvan de la Bârlad.



La Huși activează Astroclubul Vega, condus de profesorul Vicu Merlan (secondat de telescopistul Vasile Mistreanu, școlit cândva de Ion Corvin Sângeorzan la observatorul popular din București), care nu doar că editează o revistă trimestrială de astronomie, ci organizează și o școală astronomică de vară, care în 2024 și 2025 a inclus și o conferință la biblioteca locală cu participare națională (și din Republica Moldova) din partea unor prestigioși iubitori ai cerului.



Iar la Cotnari, profesorul Dorin Cozan conduce Astroclubul Pegas, care de asemenea organizează anual o școală astronomică de vară și care în 2022 a realizat o acțiune în premieră națională: a participat, punându-și la dispoziție telescopul (de care a fost mare nevoie!), la prima celebrare a Zilei Internaționale a Astronomiei în Republica Moldova, care s-a desfășurat la Cetatea lui Ștefan cel Mare, Soroca!



Să coborâm și de data aceasta geografic mai jos, la Mangalia în Dobrogea, de unde liderul fondator al Astroclubului AstroNauticus, comandorul pensionar Vasile Chirilă, s-a pornit să uimească România prin turnee cu prezentări și expoziții în spații de elită, cu extraordinara sa colecție de intrumente de astronavigație și hărți vechi ale Pământului.
Am avut onoarea de a-l fotografia la unele dintre acestea (în special la evenimente organizate de SARM), iar acum, înainte de a face văzute trei fotografii cu participarea sa (două cu o mini-expoziție de instrumente și una cu o prezentare) la Ziua Asteroidului – Ziua Porților Deschise pe 30 Iunie 2023 în spațiul nr.1 al cercetării astronomice românești, Institutul Astronomic al Academiei Române (unde a fost invitat de onoare), voi reda un catren pe care i l-am dedicat într-o carte apărută în 2025.

COMANDORULUI VASILE CHIRILĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Cu hărți și scule și cărți, Vasile Chirilă
Ne învață marinărește, fără milă,
De la Ulise și tocmai pân’ la Urseanu,
Să astro-navigăm chiar și pe-uscat tot anu’.

(V-ați amintit, desigur, că Ulise a fost cel mai faimos navigator din mitologia elenă - a petrecut 20 de ani pe mare la întoarcerea în Itaca după războiul Troiei -, iar Amiralul Vasile Urseanu a fost cel mai mare navigator român, președintele primei societăți românești de astronomie - fondată și condusă, ce-i drept, de Victor Anestin în 1907-1912 - și proprietarul unei clădiri care astăzi găzduiește observatorul municipal din Capitală.)







Și încheiem acest mic tur (dedicat unor grupuri și individuali prieteni ai SARM, care și-au arătat simpatia față de astropoezie) în Muntenia, la Pitești, de unde am ales cazul unei iubitoare a cerului care visează mereu să facă mai multe pentru astronomie, a încercat o vreme un mini-SARM local și a ajutat SARM cu modestie și devotament în nenumărate rânduri, din punct de vedere organizatoric, atât la evenimente publice, cât și în taberele de la Runcu Stone.
Vom reda mai jos două astrofotografii pe aceeași temă, realizate de ea.

AURORA BOREALĂ ÎN JUDEȚUL ARGEȘ
(MAI 2024 și OCTOMBRIE 2024)
Poem fotografic de Daniela Mladin





Dar dacă tot a fost vorba din nou despre aurora boreală, fostul conducător al Filialei SARM Cluj și redactor-șef al revistei „Noi și Cerul” a SARM (în 1996-1999), stabilit ulterior în Germania, și-a petrecut recent vacanța cu familia în Norvegia, de unde în Februarie 2026 mi-a trimis următoarea lucrare:

ASTRO-FOTO-HAIKU AURORAL
De Gelu Claudiu Radu

Pe fugă mereu
să găsesc un cer senin.
Aurorele.



Și dacă tot ne-am pomenit în Diaspora românească, nu putem să nu-l amintim pe valorosul astronom Alin Țolea (fost participant la „Perseidele” SARM și co-moderator al fostei liste electronice naționale SARMnews – a fost o vreme chiar și membru în Consiliul SARM!), care, deși stabilit în SUA de la începutul anilor 2000, a continuat să rămână o mare personalitate a mișcării astronomice din țara în care s-a născut, oferind consultanță, donând materiale tehnice și, inspirat de manifestările cultural-astronomice „Perseide” ale SARM, chiar organizând tabere numite „Astromania”.
El a pus, astfel, bazele unei idei, oficilizată în 2024 drept Asociația... astROmania, care este pusă pe fapte foarte mari.
Iată-l acum îmbogățindu-ne orizontul despre marile observatoare ale lumii printr-o imagine pe care a realizat-o la celebrul observator Griffith de lângă Los Angeles.



Și haideți să coborâm puțin pe hartă în spațiu, în țara cu cel mai bun cer din lume, Chile, și în timp, în anul 2007, unde îl vom vedea pe cel mai mare astronom „globe trotter” român (și poate al întregii planete!), liderul proiectului descoperitor de asteroizi (cărora le dă și nume românești!) EURONEAR, la nu mai puțin celebrul observator Cerro Tololo Inter-american de la peste 2200 m altitudine.
Este vorba, desigur, despre dr. Ovidiu Văduvescu (participant la toate evenimentele „Perseide” ale SARM înainte să plece din România – a fost un timp și consilier al SARM):



Vom încheia acest tur (incomplet!) salutând alegerea recentă a unui nou președinte al Astroclubului București (fondat în 1968 de Ion Corvin Sângeorzan și consacrat pe plan național drept cea mai activă asociație din România în planul tehnic al astronomiei), de la care, urându-i împliniri mărețe, vom reda următoarea lucrare admirabilă:

NEBULOASA ORION
Astro-foto-emoție de Răzvan Orbu

Ziua de 19 Decembrie 2025 a venit ca un cadou în avans pentru noi,
astronomii și astrofotografii amatori.
Profitând de cerul senin, am pus luneta spre Nebuloasa Orion,
aflată la aproximativ 1344 ani lumină de noi.
Este cea mai apropiată zonă masivă de formare a stelelor.
A băgat capul în poză și Nebuloasa lui De Mairan,
pentru că da, sunt apropiate,
fiind separate de o zonă lungă și îngustă de praf cosmic,
zonă numită banda întunecată de Nord.



*

În astrologia clasică, luna Aprilie aparține de Zodia Berbecul (21 Martie – 19 Aprilie) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Aries (adică a berbecului a cărui lână de aur a fost dorită de expediția mitologică a eroilor Argonauți conduși de Iason, care s-a lăsat cu mai multe denumiri de constelații) în 18 Aprilie – 13 Mai.
Iată un catren cu stele importante din această zonă a cerului:

CONSTELAȚIA ARIES (BERBECUL)
De Andrei Dorian Gheorghe

Când m-am urcat pe un deal,
Am văzut steaua Hamal.
Când m-am dat pe tobogan,
Hop și steaua Sheratan!

*

„Cifrele și lungile ecuații nu sunt momeala cu care se pot prinde admiratorii cerului;
descrierea poetică a astrelor, a universului întreg însă, așa cum a făcut Flammarion,
a făcut mai mare bine răspândirii astronomiei decât oricare altul mult mai savant în mânuirea ecuațiilor.”
(Victor Anestin,
revista „Orion”, articolul „Camille Flammarion”, Martie 1908)

Dacă în numărul trecut am prezentat „nașterea” Festivalului de Cosmopoezie al SARM, acum vom vedea și cum a început acesta.
Ei bine, deschiderea a făcut-o chiar președintele fondator al SARM, Valentin Grigore, care a recitat, pe o piesă muzicală de Gheorghe Zamfir, un poem în proză definitoriu pentru crezul său astronomic.
A fost un moment magic, care s-a lăsat cu o furtună de aplauze.
Iată și lucrarea lui, ușor ajustată, urmată de o fotografie de Victor Bortaș, care a imortalizat una din acele clipe de excepțională încărcătură emoțională (în spatele lui Valentin Grigore a fost prins și directorul festivalului, Andrei Dorian Gheorghe).
„Veghetorii” asupra culturii române ar putea să fie atenți la ce urmează.
Era în vara lui 1996, la Salonul Artelor al Primăriei Târgoviște, în cadrul manifestării cultural-astronomice naționale „Perseide 1996” a SARM...

STAREA DE CER
Astropoem în proză de Valentin Grigore

Cerul… o jumătate dintr-un întreg în mijlocul căruia se află omul.
Omul, cuprins de Cer și Pământ deopotrivă.
Omul, ca o legătură între Pământ și Cer, privind de obicei acolo
unde Cerul și Pământul se întâlnesc…
Linia orizontului!
Să fi uitat oare omul să treacă de această limită?
Mai știe oare omul să privească mai sus?
Cerul… o minunăție care a încântat ochii muritorilor din toate timpurile,
care a inspirat pana atâtor poeți și a frământat atâtea minți iscoditoare.
Cerul înstelat este darul făcut de Creator omului pentru ca întunericul să nu-l înspăimânte.
Când acesta lipsește, noaptea este grea și apăsătoare.
Haideți să prețuim cerul senin și să ne bucurăm de frumusețile sale.
Pentru a le simți din plin, trebuie să le trăim.
Să ne eliberăm sufletul din materializarea trupului și să ne înălțăm spre cer
pentru a-l aduce mai aproape de noi și a-l coborî în inimă.
Astfel, stelele nu se vor mai afla undeva departe deasupra noastră, ci noi ne vom afla chiar printre ele.
Este de ajuns să întindem mâna și să le luăm în palmă.
Briliante strălucitoare, ivite de oriunde, străbat cerul în jurul nostru,
lăsând în urma lor pulberi de lumină.
Sclipiri minunate la orice pas.
Lumina îmbracă forme feerice, simți cum ea te pătrunde și îți purifică ființa.
Te minunezi văzând cum stelele se jertfesc în fiecare dimineață pe altarul zorilor,
pentru a renaște apoi în amurgul serii.
Sufletul vibrează cu fiecare apus de Soare și nu se mai satură
sorbind în aurora dimineții simfonia de culori a norilor în întâmpinarea Soarelui.
Toate aceste frumuseți sunt reale, dar îți oferă imagini de vis.
Lăsându-te pătruns de ele, vei simți cum cerul coboară în inima ta,
dăruindu-ți pacea și măreția sa, însoțindu-te oriunde vei merge.
Te vei simți atunci mai bun și mai frumos, cu sufletul tânăr și nobil,
străbătut de o armonie divină.
Vei vedea totul altfel decât oamenii din jurul tău
care au uitat sau nu mai știu să privească cerul,
vei simți că trăiești cu adevărat,
că nimeni și nimic nu îți poate murdări cu ceva existența.
Cerul devine atunci o stare, o trăire...
STAREA DE CER.
Cuprinși de această stare, resimțim cum lumina și întunericul, Pământul și apa,
stelele și norii, vântul și ploaia, copacii și păsările, iarba și florile...
toate au viu grai și vor să spună ceva.
Vor să spună că au un Creator care le-a creat pentru cineva.
Acel cineva însă nu le mai înțelege, nu le mai simte ființa,
nu mai știe să vorbească cu ele...
Le consideră materie... și-atât!
Și-a creat în schimb propriile frumuseți... moarte, amăgindu-se că ar fi vii.
Și, ca răsplată, începe să se asemene tot mai mult cu creația sa... artificială.
Omule, deschide ochii și ridică-i spre înălțimi!
Lasă-te cuprins de
STAREA DE CER!



Iată și un feedback special, publicat inițial în 1999 în revista „Noi și Cerul” a SARM de un mare astropoet, unul dintre pilonii mișcării de creație a SARM:

LUI VALENTIN GRIGORE
De Dominic Diamant

„Starea de cer” există, înfioară
Și te înalță spre divinitate.
Fii binecuvântat, ilustre frate,
Că-mpărtășești din tainica-ți comoară.

*

„Dacă e Aprilie, e Luna Mondială a Astronomiei!”
(Marcel Jinca)

Același Valentin Grigore a fost și cel care, ca reprezentant al țării noastre în staff-ul Astronomers Without Borders în calitate de coordonator național pentru România, a declanșat celebrarea Global Astronomy Month (GAM) în România, prin SARM, încă de la prima ediție.
Să vedem cum au decurs lucrurile.
După Anul Internațional al Astronomiei 2009, organizatoarea acestuia, Uniunea Astronomică Internațională (organizația mondială pentru cercetare în astronomie, fondată în 1919) a acceptat ca moștenirea colosalului eveniment să fie dusă mai departe prin organizarea de către Astronomi Fără Frontiere (organizația mondială pentru celebrarea astronomiei, fondată în 2007), în fiecare an începând cu 2010, a Lunii Mondiale a Astronomiei, care s-a stabilit a fi, în special datorită bogăției cerului pe tot parcursul ei, luna Aprilie.
(Astronomers Without Borders a avut argumentul că fusese principalul organizator al celui mai amplu festival-concurs mondial din istoria „reginei științelor” în cadrul anului sus menționat, „100 de Ore de Astronomie” - participări din 100 de țări -, în care festivalul organizat de Valentin Grigore și SARM la Târgoviște s-a clasat pe locul 2 („Highly Commended”) la secțiunea „cel mai mare eveniment 100 HA”.
Și tot SARM a devenit atunci singura societate de astronomie care a organizat evenimente în două state, România și Republica Moldova!)
După cum era și firesc, Valentin Grigore a fost desemnat atunci coordonatorul național al României în staff-ul AWB și, la puțin după aceea, a devenit chiar producătorul trailerului anual al Lunii Mondiale a Astronomiei, în timp ce eu am inițiat și coordonat, pentru început, trei superproiecte internaționale online de cosmopoezie în limba engleză - pe care le puteți vedea pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends - care au devenit și programe oficiale în primele trei ediții ale Global Astronomy Month.
Și ca să fm mai clari cu privire la acele timpuri extraordinare...

ÎNCEPUTUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI
ÎN ROMÂNIA ÎN 2010
Astro-foto-poezie (sau cosmopoezie) de echipă:
-Andrei Dorian Gheorghe (astro-țipuritură-strigătură);
-Valentin Grigore (fotografii, programul StarPeace din cadrul GAM, Aprilie 2010, Târgoviște)

Alungă jocul ielelor!
Caută pacea stelelor!





Primul dintre aceste programe ale SARM a fost Astropoetry for Global Astronomy Month 2010, care a inclus cea mai lungă pagină de cosmopoezie din istorie.
Al doilea s-a numit Expedition to El Grand Telescopio Canarias in La Isla Bonita and Much More for... Global Astronomy Month 2011 or The Realm of Telescopes, care a inclus patru pagini-capitole și a cincea ca post-scriptum, una dintre acestea conținând un amplu astropoem în care am scris despre marile telescoape care au marcat istoria astronomiei.
Iar cel de-al treilea s-a numit International Olympicosmopoetriada I for Global Astronomy Month 2012 (da, am organizat și o olimpiadă de cosmopoezie online!) și a fost cu adevărat uriaș.
Ca să închei poetic această relatare, am ales momentul galei de cosmopoezie pentru GAM 2010 din data de 29 Aprilie a anului respectiv, reprodus parțial mai jos cu imagini (luate de Valentin Grigore) din primul din cele trei proiecte amintite, practic o premieră mondială în istoria AWB.
Am selectat din acesta una din astropoeziile pe care le-am citit atunci și trei fotografii, după cum urmează:
1. Prima, cu mine (ce tânăr și țanțoș eram!) și o mini-expoziție în premieră națională de cărți dedicate poeziei astronomice internaționale (aș zice că, în aceste condiții, este o fotografie istorică);
2. A doua, doar cu cele 12 cărți pe care le-am expus atunci - unele vor arăta celor mai puțin avizați cât de respectată este poezia astronomică în Occident.
Acestea au fost, pe masă:
-First Star I See Tonight, 2007, de Robert L. Eklund (SUA), nr. 1 în America la astro-haiku și astro-haibun, cu eseuri astronomice și astropoezii originale;
-Star Names - Their Lore and Meaning (republicată de Dover Publications; prima ediție în1899), de Richard Hinckley Allen (SUA), cu eseuri despre constelații și citate din poezia astronomică internațională;
-A Touch Of Poetry, 1999, de David R. Keedy (UK), membru prestigios al British Astronomical Association, cu poezii astronomice originale;
--Les Merveilles Celestes, editia 1905, de Camille Flammarion (Franța), cel mai mare popularizator de astronomie din istorie, cu eseuri astronomice și citate din poezia astronomică internațională;
-Târgoviștea Cosmică, 2007, de Valentin Grigore, album de astrofotografii proprii și citate astropoetice ale mișcării din SARM;
-Ora Astropoeziei Românești și Astropoezie Pe Piscuri, 2003, Editura Sfinx 2000, editată de Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore, antologie de astropoezie cu participarea SARM la proiectele mondiale Dialogue Among Civilizations Through Poetry Readings (în care SARM a fost cel mai activ grup național de pe glob și a clasat cantitativ România pe locul 2 în lume după SUA) și Poetry on the Peaks (pe care SARM l-a dominat autoritar) din 2002 .
Aici trebuie să adaug că am trimis această carte-broșură, care cred că ar fi trebuit să fie considerată excepțională în cultura română, la mai multe reviste literare importante, dar, cu o singură excepție, nu am primit niciun răspuns, ceea ce a împins mișcarea noastră la un autoexil în limba engleză timp de aproape două decenii (m-aș fi așteptat să fim apreciați în patrie pentru acest rezultat deosebit în numele creativității literare românești, nicidecum să fim boicotați!) – nu pun la socoteală că am continuat, totuși, să publicăm astropoezii în românește, dar într-un cadru restrâns, în rubrici specializate, pe lista electronică națională de astronomie SARM(news);
-More Things In Heaven And Earth, 1997, de David H. Levy (Canada / SUA), descoperitor de numeroase corpuri cerești (comete, asteroizi, nove), cu eseuri astronomice și citate din poezia astronomică anglo-americană;
-Noile Astroproverbe în Versuri ale Astronautului Sazartinus, 1997, de Andrei Dorian Gheorghe, cu astropoezii originale;
-Dark Matter - Poems Of Space, 2003, editată de britanicii Maurice Riordan și Jocelyn Bell Burnell (descoperitoare a primilor radiopulsari – aceasta mi-a înmânat cartea personal, cu autograf, la Deschiderea Anului Internațional al Astronomiei 2009 de la Paris), antologie de poezii astronomice vechi și noi de poeți din spațiul de limbă engleză.
Iar cărțile de pe scaun:
-Viziunea Cosmică în Poezia Românească, 1982, de Al. Dima, cu eseuri literare și citate din poezia astronomică;
-Cer, Om, Pământ, 2005, de Zigmund Tauberg, astropoezii originale;
-Soare, Lună și Luceafăr, 1991, de Ion Holban (Republica Moldova), eseuri astrofizice și citate din poezia astronomică românească;
3. Iar cea de-a treia fotografie, cu o parte din participanții care au stat la o poză de grup, mi se pare la fel de „istorică”, având în vedere numele unora dintre aceștia:
Mihai Dascălu (telescopistul observatorului), Andreea Nanciu, Cristina Țintă-Vass, Diana Maria Ogescu, Doina Chilargi, astrofotograful Alex Conu, Zigmund Tauberg, Adina Conu, Edith Tauberg, Ortansa Moraru și Ion(uț) Moraru pe rândul de sus, Adrian Bruno Șonka (coordonatorul observatorului), Andrei Dorian Gheorghe (coordonatorul proiectului), Valentin Grigore (președintele SARM) și astrofotograful Cătălin Păduraru („Șarpe”).
Iată astropoezia și fotografiile:

DANS INTERZIS
De Andrei Dorian Gheorghe

Am vrut să dansez cu Cassiopeia,
dar mi-a fost frică de Cepheus.

Am vrut să dansez cu Andromeda,
dar mi-a fost frică de Perseus.

Așa că în final am dansat
terestru
cu o Venus pămanteană
și le-am salutat
cosmic
pe cele două doamne constelate.







Cert este că în fiecare din anii ce au urmat, SARM a organizat acțiuni variate pentru Luna Mondială a Astronomiei, iar eu voi sări direct în 2023, când organizația noastră a sărbătorit 30 de ani de existență.
Dar înainte de acest salt în timp, se cuvine să amintesc de „eroica” tabără „Primăvară la stele” din Aprilie 2021, prin care SARM a celebrat Global Astronomy Month în acel an, aflat încă sub semnul periculos al pandemiei de coronavirus.
Aceasta s-a întâmplat la Pensiunea Runcu Stone (850 m altitudine) de la poalele Bucegilor, devenită din 2012 fortăreața astronomică montană pentru taberele SARM.
(Menționez că în același an, SARM a stabilit un record mondial demn de un Guiness Book astronomic, organizând nu mai puțin de opt tabere în același loc.)
Vom reda de atunci două astro-haiga de echipă (haiku de Andrei Dorian Gheorghe și foto de Valentin Grigore, acest tandem românesc dominând autoritar pe plan mondial specia respectivă de creație în toată istoria ei – vom reveni cândva asupra acestui aspect), care au fost publicate la vremea lor pe website-ul Astronomers Withou Borders.
Dar mai întâi voi traduce haiku-urile mele în românește (va ieși, evident, o diferență la numărul clasic de 17 silabe).

ODĂ PENTRU RUNCU STONE

Bucurie-n jurul unei case -
om și stele află aici o inimă
a astronomiei



TABĂRA „SPRING STARS” PENTRU GLOBAL ASTRONOMY MONTH 2021

Într-o primăvară înstelată,
tabără GAM în România
pentru o lume mai bună



Trecând la ediția din 2023, am realizat atunci o antologie specială de astropoezie, cu puține dintre vedetele tradiționale ale mișcării, pe care am publicat-o în engleză pe website-ul Astronomers Without Borders pe 27 Aprilie 2023 și în română în cartea mea „Cronici astronomice jubiliare...” (Astromix, 2025) și pe care o redau în continuare în românește:

SARM PENTRU GAM 2023
(SARM FOR GAM 2023)
-O mini-antologie de astropoezie a Societății Astronomice Române de Meteori-

LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI 2023
De Valentin Grigore

Primăvara ne aduce veselie, soare și pomi înfloriți, verde crud și ciripit de păsărele.
Dar anul acesta mai vine cu ceva deosebit.
Spre sfârșit de aprilie, el ne aduce o mică ploaie de meteori generată de cometa Thatcher, descoperită în aprilie 1861, meteori care radiază din dreptul constelației Lyra.
De asemenea, în această perioadă a anului, când nopțile sunt încă destul de lungi, vom putea admira seara constelațiile de iarnă, apoi constelațiile de primăvară, urmate de constelațiile de vară, cu cea mai spectaculoasă parte a Căii Lactee, regiunea sudică.
Planeta Venus va străluci puternic în amurg, ca Luceafăr de seară, și cu puțin noroc vom vedea și planeta Mercur.
Iar planeta Marte se va afla exact între cei doi frați gemeni care alcătuiesc constelația cu același nume, Gemini.
Aprilie...
Venus și Pleiadele…
Luceafărul între două roiuri, Pleiadele și Hyadele…
Bucurați-vă de aceste zile!
Bucurați-vă de cer!
Bucurați-vă de stele!

STELE VARIABILE
De Gabriel Neagu

Stelele arzând, conturând o simfonie cerească,
Pulsând în ritmul dragostei ce nu se stinge,
Din inimile ce bat, aprindem constelații,
O iubire variabilă, dar veșnică în translații.

Oh, ce strălucire, cât mister în iubire,
Să fim, asemenea stelelor, lumină ce străbate nevăzutul,
În îmbrățișarea galactică, să ne pierdem,
Într-un vals, ca stelele variabile, veșnic să ne iubim.

LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI
De Zigmund Tauberg

Iată PRIER, această lună vie
A devenit simbol de-astronomie
O lună capricioasă și sprințară
Și-n anotimp, mijloc de primăvară,
Iar zodiacale-ngrămădiri stelare,
Pești și Berbec l-întâmpină pe SOARE.
Când noaptea este caldă și senină,
Ne-nvăluie a stelelor lumină
Și-n acest anotimp echinocțial,
APRIL a devenit simbol astral,
Care-ți arată limpede că ești
Și tu copil al lumilor cerești.

GRIJI DE APRILIE
De Boris Marian (Mehr)

Fiind noi, în aprilie,
Ne cuprind iar grijile,
Doamna Venus ne trimite
Un mesaj pe ocolite
De prin zona Taurus
Semnalând că-i haos sus.
Marte-n Gemini se-ascunde,
Îl vedem, el ne răspunde,
Astropoezia este
Fericită, ne dă veste.

PRIETENA MEA LUNA
De Luminița Tudor

Copilă fiind,
am crezut că Luna e un felinar aprins
care ziua se stinge
ca să nu consume energie.

Adolescentă fiind,
am crezut că Luna e un cântecel și,
dansând cu veselie,
am ajuns la malul mării
să văd un răsărit de Soare.

Acum, când am devenit matură,
Luna nu mai e nici felinar,
nici cântecel,
ci o comoară pe cer.

MISIUNEA ZEIȚEI ARTEMIS
De Ion(uț) Moraru

Visul omenirii de a atinge Luna
ne face să călătorim,
am pornit într-acolo acum zeci de ani
împreună cu alt zeu, Apollo,
dar acum curiozitatea prin Artemis
ne va duce la sudul selenar
în umbra unui crater ce găzduiește apă.
Vom da orbita Terrei pe cea a Lunii,
unde ne costă însutit fiecare kilogram,
Soarele ne va da energia,
fluxul de ioni mișcarea,
iar acolo jos, pe satelit,
ne vom scutura atenți de regolit,
ne vom apăra de radiații
când ne vom înconjura de acestea,
vom crește salate,
vom produce oxigen,
apă vom putea bea astfel.
Apoi, mai înțelepți,
vom zbura spre Marte.

O AMINTIRE DE TOAMNĂ ACTIVATĂ PENTRU GAM 2023
De Bianca Alexandra Necula

Octombrie - întâlnirea sufletelor două
Sub un cer senin și-o Lună Nouă.
Te-am găsit, dar nu te-am căutat.

Frig și cald,
Mă-nec în simțuri -
Stacojiu, vibrant amurg.
Am clipit; ai fost tu sau un bolid?

Amor îmbrățișat,
Rima inimii -
Tu, adept de complicat,
Eu, o floare de brândușă
Autumnală; mă deschid în fața ta.

Un gând, un strigoi și-un fapt
Te-ai arătat, întruchipat;
Însemn divin, incontestabil -
Tu și eu,
Asemeni Andromedei cu Perseu.

Te-am găsit în miez de toamnă -
Tu, astronom de pietre căzătoare,
Eu, o brândușă - mică floare.

CONJUNCȚIE
De Ecaterina Rusu

Luna și Venus -
bună seara, le-am văzut,
minunat, mulțumesc!

PLANETE ÎNDEPĂRTATE CU JAMES WEBB
(ȘI MAI MULT SAU MAI PUȚIN UMOR)
De Adrian Bruno Șonka

1

Șoc și groază: telescopul spațial James Webb pierdut de sub control!
Ultima oară a fost văzut mergând prin două galaxii, NGC 4302 și 4298!
(Pentru agitați: e o glumă.)
În seara de 26 martie 2023 telescopul James Webb, văzut de pe Pământ, se afla în constelația Virgo, o zonă în care se văd multe galaxii.
Pe la ora 23 a trecut fix peste galaxia NGC 4302, l-am observat din București.
Telescopul s-a văzut ca o stea puțin strălucitoare, trecând peste galaxia alungită.
James Webb este ok, spre deosebire de oameni.

2

Cu telescopul spațial James Webb se face treabă foarte bună în privința planetelor îndepărtate de Soare.
Aici treabă înseamnă observații, iar bună, detalii foarte fine.
Este destul de greu să le fotografiezi pe Uranus și Neptun, pentru că ai nevoie de un telescop mare, pentru ca mărimea planetei să fie mare, și de unul sensibil la lumina pe care aceste planete o dau cel mai bine, infraroșu.
Cu Hubble s-au făcut imagini interesante, dar James Webb l-a întrecut…
Și dintre toate galaxiile fotografiate cu James Webb...
planetele sunt cele mai frumoase!

ÎN LUNA MONDIALĂ A ASTRONOMIEI 2023
De Andrei Dorian Gheorghe

M-am plimbat cu mândra Urania
pe sub muguri de arbori
și mi s-a părut că sunt stele.

M-am plimbat cu muza astronomiei
pe lângă flori de magnolie
și mi s-a părut că sunt nebuloase.

Am privit îndepărtarea
stelelor Triunghiului de Iarnă,
apoi am oscilat între Luceafăr
și stelele Triunghiului de Primăvară.
Și mi s-a părut că sunt flori.

Iată reacția pe care mi-a transmis-o în scris americanca Andee Sherwood, editoarea blogurilor organizației mondiale Astronomers Without Borders - organizatoare a Global Astronomy Month:
„Este grozav să primesc vești de la tine din nou și îți mulțumesc pentru cea mai generoasă colecție de poezie provenind de la atâția poeți!
Citind atâtea poezii, mă simt de parcă aș fi deschis un dulap de comori plin cu giuvaieruri.
Te rog să le mulțumești poeților în numele meu.
M-am bucurat de fiecare poezie pe care am citit-o în materialul pe care l-ai oferit.
Toate poeziile sunt postate acum pe blog.
Ele sunt un frumos tribut pentru celebrarea Global Astronomy Month.
Am îndrăgit poezia ta de la sfârșit, care a completat perfect colecția voastră.
Poeziile m-au făcut atât de fericită, încât am citit unele piese din nou și mă simt cu adevărat umilă și onorată în a le posta pentru voi.
Mă tem că acum este târziu și trebuie să semnez pentru noapte.
Mulțumesc încă odată pentru colecția de poezie, Andrei.
Mi-ai făcut această zi specială și m-am bucurat de ea toată, mulțumită ție.”

Vom sări anul 2024, în care Luna Mondiala a Astronomiei aproape ca s-a confundat pentru SARM cu expediția sa în SUA pentru observarea unei eclipse totale de Soare (aceasta va fi tema unui număr viitor), și vom trece la Global Astronomy Month 2025, pentru care SARM și prietenii au organizat câteva evenimente frumoase ce vor fi prezentate în continuare pe scurt.
Voi începe cu o introducere la eveniment, pe care am publicat-o în engleză chiar în 1 Aprilie 2025 pe website-ul AWB.

FANTEZIE COSMICĂ
Astro-photo-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Notă:
În greacă, „aster” înseamnă stea, iar „kosmos” înseamnă de obicei Univers – ceea ce reprezintă mai mult decât stele.
De aceea am considerat întotdeauna poezia astronomică avansată a fi astropoezie, iar cosmopoezia a fi mai mult, conținând astropoezie în variate combinații (astro-foto-poezie, astro-art-poetry, teatru astropoetic, muzica astrofolk, folosirea de tehnici SF etc.) făcute de un singur autor.
Sau, dacă vă place, cosmopoezia este o denumire alternativă pentru... astropoezia îmbogățită!
Pentru a completa ideea, astropoezia de mai jos este însoțită de o fotografie cu Procyon, Sirius și Orion, pe care am făcut-o pe 9 Martie 2025.
Să trăiască Luna Mondială a Astronomiei!!!

Am fost invitat odată
să țin un discurs pentru locuitorii
unui sistem stelar rarefiat.

Le-am vorbit simplu:
„Nu legea junglei,
ci unda prieteniei,
grandoarea astronomiei
și miracolul cosmopoeziei!”



Editoarea americană Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Un GAM fericit, Andrei, și bună dimineața.
<Cosmic Fantasy> a fost calea perfectă de începere a GAM 2025 și îți mulțumesc pentru poezie și imagine.
Apreciez grozav explicația ta despre tipurile de poezie folosite pentru a împărtăși dragostea față de știință și astronomie.
Entuziamul tău în a scrie poezie a strălucit și mi-a produs un moment foarte fericit.
Multe mulțumiri!!!”

În continuare, vom prezenta pe scurt evenimentele promise, într-o alternanță aleatorie cu un serial cosmopoetic (cu fotografii făcute strict în perioada „delimitată”) dedicat tot ediției 2025 a acestei luni, pe care l-am publicat în engleză pe website-ul AWB.
Recordmanul și campionul național neoficial la evenimente organizate în România pentru GAM 2025 a fost liderul Astroclubului SARM Gorj, Marcel Jinca, cu șase astfel de realizări, pentru care, de asemenea, se cuvin felicitări și instituțiilor co-organizatoare care l-au invitat.
Dincolo de prezentările propriu zise, ne spune chiar el ce s-a întâmplat în principal:

I-am purtat pe micii participanți în călătorii fascinante printre stele și planete, cu multe, multe întrebări și multă imaginație.
Am realizat măști cu „fețele” planetelor din Sistemul Solar, am admirat mici fragmente de meteoriți și am privit Soarele prin telescop.
(Marcel Jinca)

Primul dintre aceste evenimente s-a desfășurat pe 4 Aprilie 2025 la Kilometrul 0 al municipiului Târgu-Jiu, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”.

EVENIMENTUL GAM 2025 DE LA TÂRGU JIU
Poem fotografic selectiv de Marcel Jinca















Cel de-al doilea a avut loc pe 7 Aprilie 2025 într-o localitate mai mică din Gorj.

EVENIMENTUL GAM 2025 DE LA ȘCOALA PRIMARĂ LĂZĂREȘTI
Poem fotografic selectiv de Marcel Jinca













Al treilea s-a desfășurat pe 8 Aprile 2025 într-un spațiu de elită al culturii românești.

EVENIMENTUL GAM 2025 DE LA MUZEUL ARHITECTURII POPULARE DIN GORJ – CURȚIȘOARA
Poem fotografic selectiv de Marcel Jinca











Acum intervine alternanța, respectiv primul dintre „Dialogurile” acelei perioade, pe care l-am publicat la AWB pe 24 Aprilie 2025.
(Punând cap la cap aceste „Dialoguri”, s-ar putea face ușor o piesă de teatru astro-foto-poetic online.
Dar mult mai multe despre tema aceasta am scris în cartea mea „Teatrul astropoetic – un triumf românesc în umanismul astronomic mondial”, Editura Astromix, 2021.)

DIALOGURI PE TIMPUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2025 (1)
Astro-foto-poezie Andrei Dorian Gheorghe

-Primăvara nu înseamnă
doar renașterea naturii,
ci și nori cu ploaie -
mi-a spus o doamnă melancolică.

I-am răspuns:
-În aceste condiții,
a extrage Luna dintre nori
înseamnă o
operațiune de succes!











Răspunsul editoarei Andee Sherwood a fost cel puțin încurajator:
„Salut, Andrei.
Trebuie să-ți spun că îmi place cu adevărat versul <extracting the Moon from the clouds>.
Numai tu ai putea veni cu o astfel de declarație grozavă (<great statement>), așa că BRAVO ție!!!
Imaginile cu cerul schimbător peste orașul tău sunt atât de frumoase… și îți mulțumesc pentru că le-ai inclus în noua piesă.”

Ne întoarcem în județul Gorj, unde Marcel Jinca a mai realizat trei evenimente de astronomie pe 9-11 Aprilie.

EVENIMENTELE GAM 2025 DE LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ BUMBEȘTI-JIU, ȘCOALA PRIMARĂ TETILA ȘI BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CHRISTIAN TELL – GORJ
Poem fotografic selectiv de Marcel Jinca

















Încă o întrerupere cosmopoetică, cu o lucrare pe care am publicat-o la AWB pe 25 Aprilie 2025.

DIALOGURI PE TIMPUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2025 (2)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

-Intrând în Universul florilor,
am văzut un porumbel și o pitică roșie
(de fapt, o lalea),
două roiuri de stele mici
(de fapt, doi arbuști
cu flori galbene și albe)
și un cer albastru cu stele albe
(de fapt, combinații florale) -
mi-a spus un adolescent visător.

-Prefer, totuși - i-am răspuns -,
realismul Soarelui și al Lunii
strălucind
printre crengile arborilor.











Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Primăvara a izvorât în București!
Îndrăgesc noua ta poezie și felul în care ai descris obiectele în imaginile tale ca părând obiecte din spațiu.
Este mereu amuzant să-ți citesc aceste tipuri de poezii creative când tu compari frumusețea naturii cu minunile cosmice.
M-am bucurat nu doar citind și privind această piesă, ci și postând-o pentru tine.
Cred că oricine citește aceasta va aprecia munca, ce a dus la creație.
Mulțumesc din nou că mi-ai umplut dimineața cu ale Primăverii culori!”

Între timp, pe 5 Aprilie 2025, când Luna a fost în conjuncție cu Marte, Valentin Grigore și SARM au organizat un eveniment public, parte a unui program oficial al Lunii Mondiale a Astronomiei, în Piața Tricolorul din Târgoviște.

GLOBAL STAR PARTY 2025 LA TÂRGOVIȘTE
Poem fotografic selectiv de Valentin Grigore





















Reintră în rol cosmopoezia cu „Dialogul” pe care l-am publicat la AWB pe 28 Aprilie 2025.

DIALOGURI PE TIMPUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2025 (3)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

-Ce preferi dintre a privi
Luna peste Bucureștiul Regal
și pe Jupiter luptându-se cu norii? -
m-a întrebat un artist.

I-am răspuns:
-Știi, cele două viziuni
nu sunt foarte diferite
dacă ne gândim că ambele fac parte
din micul nostru sistem solar.













Editoarea Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Îți mulțumesc pentru <Dialogues> partea a treia, cu poezie și imagini.
A fost un tribut minunat (<wonderful>) deopotrivă pentru Lună si Jupiter.
Pentru o clipă, am gândit că aceasta a fost o piesă voioasă (<light-hearted>) și am îndrăgit-o foarte mult.
Mi-ai făcut începutul de săptămână foarte bun și pentru aceasta îți mulțumesc.”

Să trecem și în Capitală, unde pe 9 Aprilie 2025 Salonul Cultural Mihail Sebastian a organizat o ședință în care, împreună cu SARM, s-a celebrat Luna Mondială a Astronomiei.
Cinci participanți au recitat astropoezii, în frunte cu liderul salonului, profesorul Zigmund Tauberg, cărora li s-au adaugat Andrei Dorian Gheorghe, Constantin Kapitza, Ion(uț) Moraru și Valeriu Grossu - directorul Festivalului de Cosmopoezie al SARM realizând aici și o mini-expoziție de carte cu „Les Merveilles Celestes” de Camille Flammarion, „Star Names” de Richard Hinckley Allen, „Cum să înveți stelele” de Victor Anestin, „Căutând corpuri cerești pe Calea Eroilor” și „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 preintre astropoezii campioane...” de Andrei Dorian Gheorghe și „Poveștile cerului” de Dan-George Uza.















Iar peste numai două zile, SARM a celebrat Luna Mondială a Astronomiei 2025 la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu împreună cu personalul instituției, unde s-a lăsat și cu un mic spectacol de astropoezie.
Despre aceasta am relatat mai pe larg în numărul pe Noiembrie 2025 al publicației noastre, astfel încât acum voi reda în plus doar o fotografie de la eveniment.



Revenind la o respirație cosmopoetică, pe 29 Aprilie 2025 am publicat în engleză la AWB...

DIALOGURI PE TIMPUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2025 (4)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

-Soarele este mai înrudit
cu natura terestră decât Luna,
el ne dă lumină și căldură -
mi-a spus un filosof.

I-am răspuns:
-Da, dar Luna este
principalul purtător de cuvânt
al farmecului nopții!











Editoarea Andee Sherwood s-a arătat din nou impresionată:
„Am îndrăgit <Dialogues> (4), care a fost o cinstire pentru ochi azi dimineață.
Am îndrăgit cum te-ai referit la Lună ca fiind <spokesperson for the charm of the night>. Nimic nu îi poate lua Lunii frumusețea constantă.
(Să nu-i spui lui Jupiter și Venus că am scris aceasta!!!)
Am apreciat, de asemenea, și felul în care ai reușit să capturezi Luna cu grație în ramurile fiecărui copac.
De fiecare dată când văd unul din aceste feluri de imagini, văd ochiul tău pentru artă. Mulțumesc încă odată pentru noua ta poezie de azi.
A fost o plăcere să o postez.
(Mă simt <lovită de Lună> (<moon-struck>) în acest moment…)”

La mijlocul lui Aprilie 2025, Cosmin Sorin Micloș și Asociația Ucenicul Astronom au organizat un eveniment original (cu un telescop într-o biserică săsească!) la Alma Vii în județul Sibiu.
Iată de la el și câteva cuvinte de suflet, urmate de fotografii:

Cerul curat este o resursă culturală, științifică și spirituală pe cale de dispariție în multe colțuri ale lumii moderne.
În această perioadă a sărbătorilor pascale, când lumina capătă o semnificație profundă - simbol al renașterii, al speranței și al învierii -, ne putem reaminti cât de prețioasă este lumina naturală.
În contrast cu strălucirea artificială care ne înconjoară zilnic, lumina soarelui, a lunii și a stelelor ne oferă un reper autentic și sacru, care ne conectează la ritmurile naturii și la dimensiunea spirituală a existenței.
(Cosmin Sorin Micloș)











Am mai publicat la AWB încă un „Dialog” pe 30 Aprilie 2025.

DIALOGURI PE TIMPUL LUNII MONDIALE A ASTRONOMIEI 2025 (5)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

-Arcturus este regele
nopților de primăvară! -
mi-au spus florile de liliac.

Le-am răspuns:
-Avem, de asemenea,
și regina nopții,
un fapt vizibil mai bine
când Luna acceptă
coroana norilor.











Reacția editoarei organizației mondiale Astronomers Without Borders, americanca Andee Sherwood din Los Angeles, a fost:
„Imaginile tale cu Luna au cu siguranță o coroană de nori și îți mulțumesc foarte mult că ai trimis partea a 5-a din seria curentă.
Imaginile și poezia îmi par deopotrivă glorioase.
Aruncă te rog o privire la a treia fotografie.
<Imaginația> mea vede două imagini ca și cum ar fi umane în fotografie.
Una colorată luminos deasupra Lunii și una mai întunecată în partea de centru dreapta a Lunii.
Pare ca și cum imaginea mai întunecată ține o mână ridicată, legănând Luna.
Aceasta a fost prima mea impresie despre imagine (și cred că a fost o fotografie fabuloasă).
Îți mulțumesc, Andrei!”

Președintele fondator al SARM a mai realizat și el o lucrare deosebită la Târgoviște pe timpul GAM 2025.

SECERI CEREȘTI
Astro-foto-poezie observațională de Valentin Grigore

În dimineața zilei de 25 aprilie 2025
pe cer au fost în conjuncție două seceri.
Cea a Lunii, iluminată 11%
și cea a planetei Venus, iluminată 25%.
În această captură am folosit o focală
astfel încât să intre în câmp
ambele seceri cerești...
inofensive!



Și tot Valentin Grigore a organizat o mini-expediție la Runcu Stone spre finalul Lunii Mondiale a Astronomiei 2025, din care mai jos redau o imagine.



Închei cu încă un dialog de atunci, care a fost altfel și pe care l-am publicat întâi în engleză la AWB pe 2 Mai 2025.

UN DIALOG COMIC SPRE COSMIC
(Inspirat de un dialog real glumeț cu Adrian Șonka, coordonatorul Observatorului Municipal București)

Undeva în Univers, faimosul
astronom galactic Sonkaus Adrianicus
mi-a spus:
-Știu că pe planeta voastră
s-a organizat cândva
Anul Internațional al Astronomiei,
iar acum se organizează anual
Luna Mondială a Astronomiei.
Aceasta este foarte bine, înseamnă
că și cei mai leneși iubitori ai cerului
pot realiza ceva pe durata ei.
Dar de ce nu celebrați
Deceniul Mondial al Astronomiei
sau Secolul Mondial al Astronomiei?

-Pentru că mulți iubitori ai cerului
își pot schimba preocupările într-un deceniu
și cei mai mulți oameni nu pot prinde în viață
începutul și sfârșitul unui secol! -
i-am răspuns eu.

-Știu că voi mai organizați de două ori pe an
și Ziua Astronomiei -
a continuat Sonkaus Adrianicus -,
dar de ce nu organizați și
Săptămâna Mondială a Astronomiei
sau Ora Mondială a Astronomiei…
sau chiar Secunda Mondială a Astronomiei?

-Întrucât celebrăm
Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic
și Ora Pământului,
și nu putem cu toții să ne potrivim perfect
ceasurile pentru o secundă! -
i-am răspuns eu.
De aceea, stimate Sonkaus Adrianicus,
fiecare ediție a Lunii Mondiale a Astronomiei
este binevenită,
ne ajută să măsurăm mai bine procentual
cât din noi este pământesc
și cât din noi este ceresc.

Aceasta a fost ultima astropoezie conectată la Luna Mondială a Astronomiei 2025, iar ideea mi-a venit pe 11 Aprilie, cu prilejul celebrării marelui eveniment (cu discuții libere, astropoezii, proiecții de astrofotografie, astroumor și lansarea cărții mele „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane (comentate de Andee Sherwood) - hipertratat astroumanist”, Editura Astromix, 2025) la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu de către Societatea Astronomică Română de Meteori și personalul observatorului.
S-ar zice că răspunsul editoarei americane a Astronomers Without Borders a fost unul entuziast (dar să nu cumva să o credeți cu totul pe distinsa doamnă, eu mă consider ca fiind departe de a ști multe în astronomie în comparație cu... mulți alții):
„În numele echipei AWB, îți mulțumesc pentru fenomenala donație de astropoezii, cosmopoezii și imagini originale pentru Luna Mondială a Astronomiei 2025.
M-am bucurat de fiecare contribuție și m-am simțit onorată să te ajut să le împărtășești cu comunitatea noastră mondială.
Mulțumită ție, am avut nu doar plăcerea de a-ți citi poeziile, ci și de a învăța mai multe despre obiectele din cerul de noapte.
Mi-ai extins <orizonturile> și mi-ai reamintit cum umanitatea poate vedea lumea dincolo de planeta noastră și afla semne ale cerurilor aici pe Pământ, prin multele tale astrofotografii.
Mulțumesc pentru că ți-ai împărtășit imaginația, creativitatea și umorul prin darul tău pentru poezie.
Noua ta poezie este acum postată și a fost o plăcere să citesc și să postez ultima ta piesă pentru GAM 2025.
Sper de aici că la noapte stelele vor străluci intens pentru tine.
Îți mulțumesc, Andrei!”

Ce urmează a fi în 2026?
Deocamdată voi reda un paragraf din apelul preliminar al lui Valentin Grigore pentru contribuții astro-foto la trailerul anual al evenimentului (pe care îl produce încă din 2010 pe o temă de muzică electronică de Dan Ștesco), precum și un splendid colaj inspirator, pe care el l-a realizat folosind imagini de la iubitori ai cerului din toată lumea:

Și anul acesta voi realiza pentru Astromomers Without Borders (AWB) videoclipul oficial al Global Astronomy Month (cel mai mare eveniment mondial de celebrare a astronomiei) ca reprezentant al României în AWB.
(Valentin Grigore)



*

Continuăm cu o bijuterie ardelenească:

EFECTUL DE „STAR TREK”
(15 Decembrie 2025, Lacul Varsolt)
Astro-foto-poezie de Robert Barna

Înțeleg nevoia de lemne în perioada iernii.
Stau la sat și se poate înțelege.
Dar când am ajuns acolo, tare supărat am fost...
copacul uscat cu care am reușit
să fac fotografii cu aurora boreală
nu mai era acolo.
Deși era atât de estetic...



Și un răspuns solidar bucureștean...

Uneori, Soarele
face să cânte
și-un copac grandios
(Andrei Dorian Gheorghe)

MĂREȚIE
Foto de Ecaterina Rusu



*

Ownerul observatorului particular din Pîrjol (lângă Bacău) ne alintă și el cu o creație specială.

MAGIA SOARELUI
Poem astrofotografic artistic de Radu M. Anghel







*

Revenim la spectaculosul fenomen care ne-a vizitat în 19-21 Ianuarie 2026.
Mai întâi printr-un clujean, apoi printr-un bucovinean (ambii membrii ai rețelei Meteor – Romania, administrată de SARM):

AURORA BOREALĂ
Astro-foto-emoție de David Marica

De nedescris!!!!
Ca în zonele nordice la TV.
Dungi albi-verzui aprinzându-se electrizant și misterios pe cer.
O senzație foarte frumoasă.
De neuitat!!!



AURORA BOREALĂ
Astro-foto-emoție de Ionel Curcan

Aurora boreală a oferit din nou spectacol pe cer în această noapte.
Au putut fi observați stâlpi roșii de auroră bine conturați,
care au luminat cerul...
Cer senin, ger care îți taie respirația și o liniște deplină.
Pe cer s-a văzut clar dansul aurorei roșii,
urmat de apariția bruscă a celei verzi, vizibilă intens.
Totul s-a întâmplat în timp real,
ca un spectacol ceresc imposibil de descris în cuvinte.



*

Să trecem și la astropoezie recentă: pe 27 Noiembrie, 29 Iulie (când tocmai revenisem acasă dintr-o tabără a SARM) și 22 Decembrie în 2025 am publicat la Astronomers Without Borders în limba engleză alte trei astropoezii „istorice” (ordinea lor va fi dată de momentul apariției în timp a eroilor acestora)...

PE MODELUL LUI THOMAS DIGGES (1546-1595)

Am auzit multe despre
Copernicus, Bruno, Galileo și Kepler,
dar am auzit puține despre
Thomas Digges,
care a considerat că Soarele
este centrul unui Univers infinit.

Poate că dacă privim lumea
în mod subiectiv,
el avea dreptate…

Editoarea americană Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc penru noua poezie despre Thomas Digges.
Nu am auzit despre el pană azi și apreciez că ai împărtășit cunoaștere despre acest om special.
Este întotdeauna bine să înveți despre oameni care au avut înțelepciunea și uneori marele curaj de a răspandi descoperirile și opiniile lor științifice în rândul semenilor.”

UN URMAȘ AL LUI CHARLES MESSIER (1730-1817)

Pentru a înțelege mai bine
un moment din istoria antichității,
am mers pe jos
de la Maraton la Atena
și am concluzionat:
„Da, acest drum este mai complicat
decât un tur telescopic
la obiecte de cer profund
într-un Maraton Mesier!”

Da, un Maraton Messier este o mare atracție pentru iubitorii de cer profund, care în fiecare lună Martie se întrec în a observa cât mai multe din cele 110 pbiecte de acest fel din catalogul pe care marele astronom francez l-a făcut cunoscut în 1774, iar editoarea Andee Sherwood mi-a răspuns:
„Salut, Andrei.
Te aplaud pentru toată munca ta pe care o faci în domeniul astronomiei.
Mulțumesc pentru noua poezie și informațiile despre toată activitatea ta, inclusiv la astro-evenimente.
Îmi pot doar imagina cât de împlinită trebuie să fie viața ta, în timp ce continui să-ți împărtășești pasiunea pentru cer cu mulți alții.
Sper de asemenea că îți poți face și timp pentru odihnă.”

GAURI NEGRE ȘI GROPI ÎNTUNECATE
De Andrei Dorian Gheorghe

Încă din secolul 18,
John Michell și Pierre Simon de Laplace
ne-au atras atenția asupra a ceea ce
astăzi numim găuri negre.

Problema gravitațională gravă este
că din gropile întunecate terestre
mai putem evada uneori,
dar nu o putem face nicicând
din găurile negre cosmice.

Și feedback-ul editoarei Andee Sherwood:
„Mulțumesc pentru noua poezie <Back Holes and Dark Pits>.
Încă odată, ai trimis o piesă inteligentă plină cu informații pentru a împărtăși altora cunoștințele tale despre astronomie.
Poezia a fost aprobată și este acum pe blog pentru ca toți să o vadă și să o partajeze.
Bravo, Andrei!
Sper că te vei bucura de Crăciun și te vei răsfăța în frumusețea acestui anotimp.”  

*

ASTROPOEZIE ÎN DOUĂ VERSURI
De Gabriel Neagu
(membru al Astroclubului Călin Popovici din Galati,
ambasador al American Association of Variable Star Observers,
descoperitor a peste o sută de stele variabile prin metoda „survey”)

Un bărbat trebuie să-și încălzească iubita
așa cum Soarele încălzește o cometă...

Să ne bucurăm de lucrările recente despre Soare ale unor mari astrofotografi:

UN FRUMOS COMPLEX DE PETE SOLARE
Astrofotografie de Eduard Andrei Mociran



POVEȘTILE SOARELUI (3)
De Gabriel Corban



Acest moment poate fi prelungit de președintele fondator al SARM, la rândul său expert în astrofotografia de peisaj.
Redăm mai jos o lucrare de excepție de-a sa, dedicată recentului fenomen ce decide primavara astronomică:

ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ 2026
Astro-foto-poem (cosmopoem) în trei trepte de Valentin Grigore

APUS DE PE ALEEA MĂNĂSTIRII DEALU
(14 Martie 2026)

În această perioadă din preajma echinocțiului de primăvară,
Soarele apune în zona punctului cardinal vest.
Este momentul când puteți stabili cu exactitate acest punct cardinal
în zona unde locuiți.



COBORÂREA SOARELUI
(14 Martie 2026)

Soarele coborând la orizont...
În stânga se văd o pată mare și una mică din regiunea activă 4394.
În partea superioară, pe marginea discului solar,
se văd mărgele de culoare verde.
Raza verde a fost pe aproape, dar nu s-a evidențiat clar.



ECHILIBRU PE PLANETĂ
(20 Martie 2026)

Pentru cei care trăiesc din plin fiecare clipă a vieții,
în conexiune cu cerul de deasupra și natura cea minunată,
trecerea timpului pe parcursul unui an se măsoară în anotimpuri.
Spunem că astăzi, 20 martie 2026, la ora 16:46, ora României,
începe primăvara astronomică.
Pentru că este ziua echinocțiului de primăvară pentru noi
cei care trăim pe jumătatea nordică a globului.
Pentru ceilalți, din jumătatea sudică,
este ziua echinocțiului de toamnă.
Așa că este un moment de echilibru pe draga noastră planetă.
Ziua este egală cu noaptea oriunde pe Pământ.
Soarele răsare exact la est și apune exact la vest.
Se ridică pe cer la amiază exact în punctul în care strălucește la fel
pentru ambele emisfere, cea boreală și cea australă.
Pentru că traversează ecuatorul din emisfera sudică în emisfera nordică.
După data de azi, ziua devine mai lungă decât noaptea, cu 2 minute pe zi,
Soarele răsărind cu 1 minut mai devreme
și apunând cu 1 minut mai târziu în fiecare zi.
Iar la amiază va urca tot mai sus pe cer.
La vecinii din emisfera sudică, totul se întâmplă invers,
ziua scade și noaptea crește.
Vă doresc o zi de echilibru perfect
și o primăvară frumoasă!



*

Îmi aduc aminte că în anul 2000, după ce SARM (Valentin Grigore și cu mine) a participat la conferința mondială a NASA „Leonid MAC Campain” de la Tel Aviv (expediția noastră în Țara Sfântă fiind ajutată de doi doctori israelieni născuți în România, Emannuel Schwalb și Adrian Kahn) cu un stand-poster de „astro-photo-art-poetry” (culminând cu astrofotografiile președintelui SARM și rezultatele sale observaționale senzaționale la marea furtună de meteori Leonide 1998) și un spectacol de astropoezie românească (regizat de mine), din care ne-am ales cu câteva astropoezii publicate chiar în „proceedings-ul” conferinței,
Leonid Storm Research,
l-am informat pe un prieten stabilit în SUA, spiritualul inginer Bogdan Ioana, despre toate acestea.
Dar înainte de a continua, redăm o imagine luată de Valentin Grigore cu postere de la eveniment (cel de astro-foto-art-poetry al SARM, unicat, este primul din stânga), de la Tel Aviv University:



Iar Bogdan Ioana (care contribuise în 1990 la originala piesă colectivă de teatru poetic „astro-fantasy” intitulată „Despre un dictator stelar” - apărută în 1996 într-o publicație a Festivalului de Cosmopoezie al SARM și în 2021 în volumul meu „Teatrul astropoetic – un triumf românesc în umanismul astronomic mondial”, Editura Astromix), parafrazându-l în mod excepțional pe Caragiale - mai precis
„Conu Leonida față cu reacțiunea”! -
în manieră „letristă” (un curent de avangardă născut în România, dar produs în Franța căci, vai, în general românii acceptă noul mai greu), mi-a cerut detalii suplimentare despre...
„Stormu’ Leonide față cu researciunea”!

Iar azi, eu sunt încă uimit că în vara lui 2025 un român, Felician Ursache (membru în conducerea SARM), a fost al treilea din lume, primul din emisfera nordică și cel dintâi dintre astronomii amatori de pe glob care a raportat observarea celui de-al treilea corp ceresc interstelar reperat în sistemul solar - un alt fapt astronomic de care lumea științei și cea a culturii din România, încă tributare efectului accesului limitat la astronomie din perioada dictaturii (care s-a perpetuat într-o măsură deloc neglijabilă), ar trebui să fie deopotrivă mândre.
Și întrebându-mă cu câte titluri olimpice sportive ar putea fi echivalată această super-performanță „all time”, îi dedic acestuia un catren cu un titlu... tot „caragialesc” (dacă a făcut ceea ce a făcut, atunci să plătească!):

CONU’ FELICIAN URSACHE
FAȚĂ CU COMETA 3I/ATLAS
De Andrei Dorian Gheorghe

Mi-ai cam scrântit scăfârlia
Mie, care-mi apăr glia.
Măi, străine, 3I/ATLAS,
Hai să te văd cât ești de as!!!

În finalul capitolașului, asociată unei lucrări serioase și valoroase, o altă glumă de tip... astro-caragialesc!

COMETA 3I/ATLAS
FAȚĂ CU STEAUA 59 LEO
(16 Decembrie 2026)
Astrofotografie de Eduard Andrei Mociran



*

Pe 15 Decembrie 2025 am publicat (în limba engleză) pe website-ul Astronomers Without Borders următoarea lucrare:

UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU ADRIAN SIMA
De Andrei Dorian Gheorghe

Profesor de matematică la o universitate, profesor de fizică la un liceu, preot și fost laureat cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie în România, Adrian Sima revine spectaculos.

CEA MAI SCURTĂ SPECIE DE ASTROPOEZIE
De Adrian Sima

LUMINA –
tainică cerneală
pe cerul de tuș –
reală scânteială,
cu care se scrie
cea mai scurtă
astropoezie -

unicul Vers din Uni-vers.

ASTRO-HAIKU
De Andrei Dorian Gheorghe

Interpretări stelare
ale vieții –
astropoezie

Și reacția editoarei Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
M-am bucurat de poezia lui Sima și am îndrăgit ultimul lui vers.
Haiku-ul tău a fost grozav și am fost fericită să îl văd inclus alături de poezia lui Sima.”

*

Dacă te fixezi bine în cadrul Terrei,
Poți admira cerul din învârtirea sferei.
(Andrei Dorian Gheorghe)

O surpriză minunată pentru astrofotografia din România (și nu numai!) a fost apariția unei grupări, cu membri în special din Oltenia și sudul Banatului, pe care Marian Lucian Achim a oficializat-o prin 2010 drept Societatea Română pentru Cultură și Știință „Tineri pentru Viitor”.
Din păcate – ah, problemele vieții din țara noastră! –, aceasta (o prietenă deosebită a SARM) a putut fi activă doar pentru câțiva ani, dar a reușit să organizeze un eveniment spectacol excepțional în Aprile 2012 în capitala județului Gorj, despre care am relatat pe larg în ultima pagină a superproiectului în limba engleză “International Olympicosmopoetriada” de pe Cosmopoetry – SARM and Friends (veritabil depozitar național și, în parte, internațional, de istorie a astronomiei, astromitologie, cultură astronomică, astropoezie și astrofotografie până spre 2020).
Redau mai jos un logo al SRCSTV și lucrări (patru astrofotografii și un „artwork”) de cinci dintre membrii exponențiali ai acestei societăți (pe care le-am preluat, evident, tot din superproiectele internaționale de pe Cosmopoetry -SARM and Friends):
1. Logo SRCSTV;
2. Pacman Nebula, de Marian Lucian Achim (președinte fondator al SRCSTV);
3. Vulture Head, de Emil Pera (în al cărui palmares figurează Premiul 1 la fotografie astro-tehnică la Concursul Național de Astrofotografie organizat de SARM în 2015, precum și câștigarea unui mare premiu internațional de astrofotografie în Austria);
3. Jupiter și Ganymede, de Emil Fruntelată;
5. Marea Nebuloasă din Orion, de Sabin Fota (un om de excepție, care din păcate a plecat prea devreme dintre noi; SARM i-a acordat post-mortem Premiul 2 la aceeași secțiune din același concurs menționat mai sus);
6. Marea Nebuloasă din Orion, pictură de Ramona Achim.













Și ceva despre asemănările între SARM și SRCSTV...

MUZICA ȘI ASTRONOMIA
De Andrei Dorian Gheorghe

Sunetul nu circulă prin vid,
Dar stelele lumina-și trimit
La noi pe planeta albastră
Ca să se bucure-n mod timid
De un loc frumos aerisit
Și de muzica omenească.

Această astropoezie a fost trimisă spre publicare mai simplist, fără rimă, pe 19 Februarie 2026, pentru website-ul AWB, însoțită de una din cele trei imagini de mai jos.
Reacția editoarei americane Andee Sherwood a venit pe 20 Februarie, la fel de simplist:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru compoziție.
A fost o plăcere să o citesc.”

Ideea mi-a venit revizitând superproiectul internațional „Expedition to El Grand Telescopio Canarias...” de pe Cosmopoetry – SARM and Friends, în care am regăsit imagini de la concertul extraordinar de celebrare a Lunii Mondiale a Astronomiei susținut de Orchestra Filarmonică Muntenia, cu proiecții de astrofotografie și observații cu telescopul în pauze, în Aprilie 2011 la Casa Tineretului din Târgoviște, în organizarea lui Valentin Grigore și a SARM.
Iată și cele trei imagini selectate:







Această realizare magnifică a fost urmată în Aprilie 2012 de un alt concert formidabil, tot în cinstea Global Astronomy Month (ediția următoare), susținut de Orchstra Filarmonică Oltenia la Teatrul Elvira Godeanu din Târgu Jiu, cu prilejul fabulosului eveniment de astronomie pomenit mai sus, în organizarea lui Marian Lucian Achim și a SRCSTV, de la care redăm imaginea următoare:



*

Profesorul și juristul băcăuan (acum bucureștean) Dan Mitruț, înainte de a deveni multiplu laureat național pentru astropoezie și arte astronomice, a interpretat pe scena Festivalului de Cosmopoezie din 1997 de la Casa Tineretului din Târgoviște, desfășurat în cadrul manifestării „Perseide” a SARM, o piesă de muzică astrofolk, „Ploaie de stele”, care a făcut senzație.
Apoi înregistrarea ei a fost prezentată ca prolog al primului Astropoetry Show prezentat de SARM prin Andrei Dorian Gheorghe și Gelu Claudiu Radu la o conferință a Organizației Internaționale de Meteori, respectiv cea de la Petnica (Iugoslavia) în Septembrie 1997.
Cântecele lui au mai făcut parte din spectacolele SARM și la alte conferințe mondiale de meteori, precum și la Astropoetry Show-ul SARM susținut de Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore la marea conferință Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign, organizată de NASA la Universitatea din Tel Aviv în Aprilie 2000, iar la Conferința IMO de la Frombork (orașul lui Copernicus în Polonia) i-a fost lansat un video-clip după piesa „Ninge pe Lună”, în regia lui Gelu Claudiu Radu.
Considerat un fenomen în mișcarea astronomică românească (întrucât a mai fost și popularizator, observator de meteori inclus în baza de date IMO, multiplu astro-artist, astromitolog și autorul unei cărți despre fenomene atmosferice), cantautorul Dan Mitruț a susținut zeci de recitaluri foarte apreciate de muzică astrofolk, unele chiar la câteva evenimente astronomice internaționale: EuRoEclipse Perseids 1999, conferințele Organizației Internaționale de Meteori de la Pucioasa în 2000 și Sibiu în 2011, Tabăra Internațională de Meteori de la Dărmănești în 2004 și Târgoviște International Astro-Fest 2018.
La conferința mondială de meteori din 2000, el a interpretat o mini-operă astrofolk, pe care i-au jucat-o actoricește, pe scena Casei de Cultură din Pucioasa, Andrei Dorian Gheorghe, Gelu Claudiu Radu și Cristina Țintă-Vass.
Mai jos redăm câteva extrase cu versuri din cântecele lui (regretând, totodată, că după 2001 a mai compus doar foarte puțin) și o fotografie de la Târgoviște International Astro-Fest 2018 cu el cântând, admirat din rândul întâi al sălii principale a muzeului de istorie din oraș de însuși președintele fondator al organizației mondiale Astronomers Without Borders, americanul Mike Simmons.

STROFE DIN CÂNTECELE ASTROFOLK ALE LUI DAN MITRUȚ

Constelații răsar,
Constelații apun,
Cine-nțelege
Devine mai bun.

Vino, lumină, să luminezi,
Cerul cu stele să ni-l păstrezi!
Vino, lumină, hai să ne vezi
Sufletul prins în zăpezi!

Mai trece-un mileniu,
Mai vine-o cometă,
Noi suntem mai bătrâni,
Ea e tot mai cochetă.

Printre genuni, prin alte lumi,
Fără aripi, saltu-i ușor.
Meteor,
Destin de zbor!

De ce vă mirați?
Lumea aceasta-i o sferă
Cu imaginea tristă.
Miracolul e că există!



*

De ești olimpic în trufie
Sau chiar olimpic în prostie,
Nu poți să fii, precum se știe,
Și-olimpic în astronomie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Unul dintre participanții regulați la taberele SARM de la Runcu Stone și membru al societății noastre este elevul piteștean Mihai Teșileanu, care la 15 ani a câștigat medalia de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică pentru Juniori de la Piatra Neamț din 2025.



Dar eu acum aș vrea să mă refer la un aspect aparte din aceste tabere.
În vara lui 2025, cu prilejul celei de-a doua acțiuni majore a SARM din acel an de la Runcu Stone, am avut din nou plăcerea de a asculta muzica înregistrată a lui Dan Mitruț în jurul focului de tabără, o tradiție lansată și perpetuată de mulți ani de către președintele SARM, Valentin Grigore.
Apoi am compus o lucrare pe care am publicat-o în limba engleză pe website-ul AWB în 10 Decembtie 2025.
Iat-o și în românește:

LA O TABĂRĂ A SARM
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

La evenimentele astronomice de vară ale SARM
există tradiția unui foc de tabără,
în jurul căruia participanții
discută și ascultă muzică astrofolk.

În același timp,
unii privesc pe ecranele computerelor
obiecte de cer profund
(de exemplu, o galaxie),
iar alții privesc cu ochiul liber
obiecte de cer apropiat
(de exemplu, Luna).







Editoarea americană a AWB, Andee Sherwood, a reacționat:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noua poezie despre tabăra SARM!
Ai dat o explicație bună despre eveniment, iar imaginile tale ar putea motiva alte grupuri de astronomie să-și facă propriile tabere.
Imaginea cu focul a fost o adevărată frumusețe!”

*

BUNĂ DIMINEAȚA!!!
Foto de George Tănase



*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052